Ziua de joi

Ziua de joi din această primăvară a fost dedicată cursului  de la Politehnică. Aşa că naveta cu maxi taxi spre Bucureşti şi întoarcerea cu autocarul de Vâlcea însemna epuizarea articolelor din Dilema veche. Preludiul cursului era mersul la AFI pentru cafeaua Starbucks şi imaginea micilor patinatoare.

Ultima zi de joi din 25 aprilie a debutat agitat, în graba de a ajunge la timp la Bucureşti am uitat pe tejghea Dilema veche pe care mi-a recuperat-o Adriana mai târziu. Aşa că pe drum am somnolat şi disperat că n-am ce citi am ajuns la Real să găsesc ceva la preţ redus şi am luat Golful francezului de Daphne Du Maurier la imensul preţ de 3 lei din seria Adevărul.

Înainte de curs studenţii m-au anunţat că sunt căutat la Secretariat, trebuia să iau Catalogul ca să închei situaţia studenţilor şi să le pun  notele. La acest curs am dat un test în cursul anului, le-am mai dat o lucrare de casă şi au făcut un proiect, cu note puse de un asistent, iar joi aveau examenul final al cărei note conta doar 20%, restul erau activităţile din timpul anului. 

Le-am dat subiectele pentru lucrare şi a trebuit să mă apuc să corectez lucrările de casă. Am terminat cu ele când au început să predea lucrarea scrisă. Cineva m-a grăbit că trebuia să închidă clasa şi m-am dus la un birou unde am corectat lucrările. Cred că asta l-a cam scos din sărite pe colegul care m-a acceptat că am cam întârziat, dar omul a fost amabil şi m-o fi înjurat doar în gând! Am reuşit să închei situaţia la majoritatea, sunt tineri buni, în genere, unii m-au copiat, i-am rugat să n-o facă, şi măcar de faţadă au acceptat. Vreau să subliniez că la Politehnică vin tineri dispuşi să înveţe, materia este multă trebuie să faci tot felul de proiecte şi lucrări de casă, trebuie să fii un spirit ordonat şi logic. Amicul meu Gigi S. este mulţumit de calitatea studenţilor, el crede că Politehnica are cei mai buni studenţi din România, predă aici de 40 de ani, cu toate că a făcut Matematica la Universitate!

 La întoarcere n-am găsit un autocar de Vâlcea care să accepte tichetul de pensionar şi am revenit la Maxi taxi în care era zăpuşeală şi transpiraţie, noroc cu Golful francezului!

Uite că internetul m-a făcut scriitor, scriitor de prieteni! Este şi ăsta un mediu, HRP se lamenta că nu mai este la televizor cu emisiunea lui Înapoi la argument. Acum este pe You tube şi pot să o văd când vreau eu şi am timp, nu când o programa televiziunea, avantaj eu!

Am reuşit să termin abia sâmbătă Dilema veche, care este interesantă ca de obicei.  

Articolul cel mai important este pe antepenultima pagină. Este cel Adinei Popescu dedicată chinezului de la Şindriliţa, sat din comuna Găneasa, din Judeţul Ilfov, din apropierea Bucureştiului, conform internetului. Este povestea unui chinez stabilit la noi, cu nevastă româncă. Chinezul Li face agricultură în credinţă, are solarii, unde creşte legume de origine chineză, varză, usturoi, etc. El este exemplul cum a decăzut agricultura individuală în România. Doar pământul lui este lucrat, restul este invadat de gunoaie şi mărăcini. Angajează ţigănci care-l fură noaptea, de fapt toţi încearcă să-l fure şi culmea toţi pierd vremea la birt. Explicaţia este că restul trăiesc din expediente şi pe spezele generoase lae statului român, iar exemplul bun al lui Li este respins atât timp cât media ne prezintă doar pe ţeparii şi escrocii de succes!

Dosarul săptămânii este dedicat urii şi sunt contribuţii interesante. Excepţiile sunt două. Primul este un articol scris de un Ionuţ Codreanu, activist în slujba emancipării ţiganilor. Articolul respiră un rasism pe invers, ideea principală este că românii etnici n-au coaie şi d'aia  sunt prigoniţi ţiganii care posedă acest detaliu anatomic! Mă întreb dacă responsabilul Matei Martin l-a citit, autorul mascând detaliile anatomice cu denumirile lor ştiinţific medicale, într-un loc fiind chiar greşit transpuse. 

A doua eroare este a topului celor mai detestaţi intelectuali publici. Văd că acest termen, intelectual public a prins rădăcini, pe linie anglo saxonă, cum se exprima Horia Roman Patapievici. Cei cinci enumeraţi de Matei Martin sunt, fără o ordine anume: Horia Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu şi Gabriel Liiceanu. Matei Martin enumeră motivele pentru care ar fi detestaţi aceştia, motive care sunt, în genere, fără semnificaţie şi nu explică motivele acestei dezaprobări publice. Mă văd obligat să expun adevăratul motiv, toţi sunt cei care s-au înhămat la căruţa preşedintelui Băsescu, intelectualii lui Băsescu, sunt cei care l-au sprijinit şi asta a fost just prin 2004, dar, vai, care-l sprijină şi cauţionează şi azi, în 2013! Dacă am face un top cu cei mai detestaţi politicieni de către aceşti intelectuali în mod sigur Crin Antonescu şi Victor Ponta ar împărţi ex-aequo primul loc!

Îmi reamintesc cum l-am promovat pe Traian Băsescu la alegerile din toamna lui 2004, mai abitir decât firavii susţinători şi puţinii membri ai PD. Toţi am uitat atunci că Traian Băsescu este un politician extrem de controversat, că a fost cel care a aruncat în aer coaliţia dintre CDR, UDMR şi PD, care a condus România între decembrie 1996 şi decembrie 2000. El este unul din groparii prestigiosului PNŢCD, partid care a ieşit din actualitatea politică în 2000 şi nu mai poate reveni nici azi. Victoria sa în 2004 a însemnat o victorie a bunului simţ împotriva unui sistem corupt întruchipat de Adrian Năstase. Dar de atunci până azi a trecut un timp şi mulţi s-au dumirit cine este Traian Băsescu. Nu mai insist asupra defectelor acestuia, dar singurii care îl mai cauţionează într-un fel sau altul sunt cei enumeraţi mai sus.

Şi acum fac legătura cu emisiunea lui HRP de pe You tube în care acesta dezbate cartea lui Liiceanu de interviuri pe care am analizat-o şi eu anterior: Estul naivităţilor noastre.  Opiniile mele şi ale multor altora concordă cu ale lui Liiceanu până la jumătatea primului deceniu al anilor 2000. Aici vreau să introduc şi o nedumerire, Liiceanu declară că modalitatea de a gândi liber i-a fost indusă de Noica, ca şi cum lipsa lui nu l-ar fi făcut să gândească independent. Ca el eram foarte mulţi, de aceea s-a întâmplat decembrie 1989, de aceea s-au ridicat timişorenii, de aceea s-a întâmplat baricada de la Intercontinental. Eu, de exemplu  aveam ca mijloc de defulare Europa liberă, de care devenisem dependent. După decembrie 1989 m-am eliberat de influenţa lui, nu mai era necesar! 

Cu toate că Patapievici şi mai ales Liiceanu încearcă să inducă ideea că puterea de influenţă a lui şi a altor intelectuali prestigioşi, mai ales a celor ieşiţi de sub pulpana lui Noica şi a Academiei de la Păltiniş era slabă, în fapt era mult mai mare la începutul anilor '90. De fapt influenţa lor publică şi a lui Coposu a determinat victoria reformiştilor democraţi  din 1996. 

Intervenţia lor, a Alinei Mungiu Pippidi a determinat formarea Alianţei DA şi victoria ei în 2004. Deci influenţa lui Liiceanu şi a altora, nu numai a acelora enumeraţi în topul menţionat mai sus  era foarte mare pe scena publică. Această influenţă s-a erodat în cea mai mare parte în perioada prezidenţiei băsesciene. Traian Băsescu s-a revelat mai ales începând cu 2010 ca un spirit toxic, extrem de pernicios democraţiei, creatorul unui sistem de ameninţări a opozanţilor săi prin manipularea mijloacelor democratice. Aceşti intelectuali persistă în cecitatea de a vedea în Băsescu ca un om al justiţiei şi dreptăţii, el fiind de fapt un individ obtuz, admirator al predecesorului Ceauşescu, un denigrator al monarhiei româneşti, un huligan care strigă la alţii că sunt huligani. 

Ceea ce se fac că nu văd aceşti intelectuali este că actualii lideri ai USL,  coaliţia câştigătoare a alegerilor din 2012, nu mai sunt politicieni legaţi de trecutul comunist. Antonescu era un profesor obscur la un liceu tulcean, în preajma Revoluţiei, iar Ponta elev la un liceu bucureştean. Aceşti lideri se înconjoară de oameni din generaţia lor, care conduc acum PNL şi respectiv  PSD. Trebuie să ţină cont de influenţa unor politicieni vechi şi influenţi,  dar puterea baronilor locali, în special a celor din PSD este considerabil diminuată. Din păcate ultimul om vechi, cu mentalităţi ante decembriste, rămas activ în politica de azi este Traian Băsescu! 

Acestea sunt motivele intelectualii foarte influenţi în ultimul deceniu al anilor 1990 ies din scenă, relevanţa lor publică fiind mult diminuată. Horia Roman Patapievici se autoiluzionează că sunt foarte influenţi..... pe Facebook! Ei trebuie să se întoarcă la instrumentele lor specifice, fără a neglija ieşirile publice dacă lucrurile deraiază. Intelectualul român şi-a pierdut acea aură mitică antedecembristă este acum parte componentă a vieţii publice româneşti. Şi Liiceanu şi ceilalţi trebuie să înţeleagă acest lucru!