miercuri, 4 septembrie 2013

O preumblare prin Germania 4 - Mosbach

casa lui Mircea
Ziua de luni 26 august am rămas în Mosbach. De Mosbach se leagă viaţa lui Mircea în Germania. A ajuns aici în martie 1990, după ce emigrase în 1987.
Aici a obţinut un post la Berufs Akademie Mosbach. Este în prezent administratorul reţelei de computere a acestui colegiu universitar care se numeşte acum Duale Hochschule Baden - Wuertenberg (DH B-W). Iniţial, era considerată un colegiu de pregătirea subinginerilor. Acum aici se ia licenţa - bachelor, care permite înscrierea la un masterat. Duale vine de la faptul că îmbină studiul teoretic cu practica.
roboţii de la DH B-W
Studenţii sunt absolvenţi de Gymnasium - liceu cu Abitur - bacalaureat. Dar studenţii sunt selecţionaţi de întreprinderile din landul Baden Wuertenberg. Şi în apropiere este marea uzină NSU Audi la Neckarsulm, sunt alte companii industriale în Heilbronn. Se fac studii în construcţii de maşini, IT şi economie.
Am fost prima oară în Occident în 1990, în Germania Occidentală încă, la plecarea noastră la final de septembrie s-a produs reunificarea. Şi am adăstat la Anita şi Mircea. Aveau o casă cu chirie  chiar în apropiere de Berufs Akademie. A urmat o vilă spre Neckar şi apoi vila din cătunul din apropierea Mosbachului. În anii când   nu aveam acces în Occident decât pe bază de invitaţie, Mircea ne-a trimitea şi stăteam la nesfârşite cozi la Ambasada Germaniei. Am înţeles că situaţia era mult mai nasoală la Ambasadele Italiei sau Franţei.

Mircea avea treabă pe la şcoală, aşa că noi am refăcut un traseu care îmbina plăcutul plimbării cu utilul cumpărăturilor . mai ales Adriana.
Vremea era închisă, mai picura dar ne-am putut plimba fără probleme.
Mosbach este capitala kreis-ului Odenwald Neckar. Kreis este o unitate administrativă cam între judeţ şi raionul din vremea regiunilor.
Am constatat că uitasem ce frumos orăşel este Mosbachul! Centrul este vechi cu clădiri din secolele XV-XVII, care au bârnele la vedere între zidărie, în care te simţi ca în poveştile Fraţilor Grimm. 
Primăria
Am făcut poze cu ambientul acesta foarte plăcut al Mosbachului.
Aşa că vă ofer şi ocazia unui mic videoclip făcut de mine!

Videoclip Mosbach


Adriana a găsit nişte chilipiruri vestimentare şi asta a făcut-o foarte fericită. Eu am încercat o cafea Tschibo care a fost acceptabilă, doar foarte fierbinte!

Am ajuns la C&A (Ţeundaul nostru popular!) dar oferta nu ne-a satisfăcut.
Am intrat şi într-un Kaufland plasat în apropierea şcolii lui Mircea. Oferta era mult mai generoasă comparat cu ce avem la noi. Mi-au sărit în ochi preţurile avantajoase la berea cehească cam la un euro - 4,5lei, nu ca la noi cam la 7,5 lei! 

Dar că tot am vorbit de bere aici peturile şi sticlele costă mult, aşa că lumea este interesată să le returneze!

Altă conştintizare este a energiei regenerabile.Toate casele noi sunt obligate să aibă pe acoperiş panouri solare fotovoltaice şi statul dă bani pentru energia produsă de acest sistem! Poţi să-i acoperi consumul de electricitate.  Casa lui Mircea este încălzită cu motorină, dar iarna are o sobă cu lemne care face în living room o căldură şi atmosferă plăcută.

Am urcat spre DH -W şi am identificat cu greu intrarea, nu era cea pe care o ştiam noi. Am dat de biroul lui Mircea şi apoi am plecat împreună spre zona de supermarketuri a Mosbachului la ieşirea din oraş, spre Heidelberg Stuttgart. 
Am vrut să văd cum arată Media Markt unde sunt electronice. Ne-am uitat la smartfonuri şi la tablete şi am văzut că un aparat foto DSLR avea un preţ foarte competitiv!
Apoi am intrat la un furnizor de băuturi de undeam luat un set de Budvar - Budweiser blond pentru mine şi unul brun la cererea Adrianei.
Am mers şi pe la imensul Kaufland din zonă unde se aflau şi mai mute produse comparat cu cel de lângă DH W-B. Am luat cârnaţi albi de grătar şi nişte fripturi semi-preparate, cum se găsesc şi pe la noi.
Aşa că am avut o masă foarte consistentă cu fripturi, cârnaţi şi berea cehească.
Ziua am sfârşit-o la o plimbare prin apropierea casei lui Mircea. Iudit, mama Anitei ne-a însoţit ea fiind cea care-l plimbă pe Rambo. Rambo şi-a întâlnit şi nişte căţei amici cu care s-a conversat pe câineşte, mirosit şi dat din coadă.
Am ieşit direct în câmp, am ajuns la stadionul de fotbal al cătunului, unde se pare că era o şedinţă tehnică, după maşinile adunate acolo.
Pe marginea drumului erau meri şi peri sălbatici, iar mai încolo se vedea un aeroport pentru avioane de acrobaţii şi agrement.
Iudit şi cockerul Rambo
Iudit ne-a invitat la apartamentul ei, situat în apropierea casei  lui Mircea. Apartamentul este închiriat, dar Iudit aşteaptă ocazia să-şi cumpere una dintre casele din zonă. Iudit a fost foarte drăguţă, ne-a servit cu Amareto şi ciocolată şi ne-a arătat albumele cu pozele soţului ei, tenor la Opera din Timişoara şi tatăl Anitei, prăpdit cu ceva ani în urmă. Marc se pare că moşteneşte talentul bunicului. El makes a living cîntând la chitară şi la cor, când nu este ocupat cu Universitatea. 
Şi aşa s-a terminat o zi de vacanţă germană prin oraşul prietenilor noştri.
Prieteni cu canotiere!

Puteţi admira mai multe din Mosbach pe linkul:
 

6 comentarii:

  1. Frumos, tare frumos! Imi place mult casa prietenilor tai! Ce mi-as dori si eu proiectul casei lor!
    Sa scii in continuare; ai mare talent la descrieri si imi place sa citesc ce scrii!
    Ana

    RăspundețiȘtergere
  2. Salutari Mircea! Felicitari pentru optiunea fiului!
    P. Ilie

    RăspundețiȘtergere
  3. De data asta, Joe a dat toate amanuntele despre noi... chiar ca nu mai pot semna acum : Anonim. E primul din ultimii 10 ani cind n-am fost noi in Romania, in concediu. Si am avut o serie de musafiri, care s-a terminat cu Joe si Adriana. Zic Joe mai intii, pentru ca Joe e...un SHOW. Cine-l cunoaste scurt, sigur se inseala ( stiti ce vreau sa spun ), eu il stiu de 40 de ani. Asta stie tot, e o enciclopedie...bautoare de bere. Si dupa ce-ti rade toata berea si mincarea din casa, trage un sforait de siesta, cu citeva sunete specifice atasate, revine ca nou si ne incinta pe toti cu felul lui deschis de a fi si mai ales cu enormele cunostiinte , despre orice ! In ce scrie despre vizita la noi am gasit maruntisuri pe care i le-am spus in trecere, nici nu eram sigur ca le-a auzit ( el vorbeste non-stop ) dar a retinut tot. Am avut si inspiratia sa nu discut cu el politica romaneasca, cred c-am vazut doar meciul Legia-Steaua , nimic despre Basescu. Chiar daca sunt de acord total cu el, am pomenit doar odata acest nume si mi-a trecut cind am vazut ca s-ar putea sa chem salvarea dupa 5 minute. Asa ca a fost foarte frumos cu Adriana si Joe. Ea saraca, trebuie sa se ascunda peste tot, ca sa poata fuma, iar dialogurile dintre cei doi, sunt o bucurie pentru orice ascultator. Ne-am amitit de toate, Paul n-ai scapat, te salut si eu. Nu stiu cine e Ana, dar in general, oricare din prietenii lui Joe ( daca sunt comuni cu atit mai bine ) sunt bineveniti pe la noi, e chiar fain sa fi gazda, asa am descoperit si noi in ce zona frumoasa locuim. Dar Timisoara ramine ... buricul pamintului !!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu, Ana, sunt o fosta colega de sectie (a II-a reactor+LEPI) a lui Joe si apoi colega de ANDRAD. In tinerete imi zicea Ana Isuf, acum Ana Matei. Multumesc frumos pentru amabilitate; sper ca anul urmator sa am motiv sa-l vizitez pe fiu-meu Germania, daca i-o ajuta Dumnezeu, dar nu stiu inca in ce zona! Sper din toata inima, pentru ca isi doreste tare mult sa invete in Germania, unde a facut o practica si i s-a parut ca nemtii sunt cu adevarat foarte tari! Cat desper Joe...da e intr-adevar o enciclopedie uriasa! Sa poti sa ai sansa sa-l asculti, sau sa-l citesti! Nu chiar tot timpul, ci cand se refera la cultura, la descrieri. Cand e vorba de politica, mi se pare ca....e si el om! Pe Adriana am cunoscut-o destul de putin, dar suficient cat sa-mi dai seama ca sunt suflete pereche! Cat despre casa pe care am admirat-o, mi se pare chiar frumosa! Ma tot uit in ultimul timp la modele , pentru ca visam si noi sa facem una, daca ne-o mai ajuta cel de sus! In rest...va doresc toate cele bune si sa va bucurati de Germania iar cand va e dor....Romania e acasa intotdeauna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In tinerete ... !!??? Pai eu atunci ce sa zic. Am fost si eu acolo, la sectia I-a, intre 1972-1981, cind am plecat spre vest, Timisoara si apoi Germania. Da ! Nemtii sunt tari, succes fiului !!!

      Ștergere
  5. Multumesc mult; eu m-am angajat in institut in 1983...asa ca nu sunt nici eu asa de tanara; dar....asa vreau sa ma simt.
    Oricum , ma bucur ca deja lumea care e pe forum inclusiv eu (poate Joe e de "vina"!!!) am inceput sa ne spunem numele; cred ca am scapat de "timiditate"?
    Ana Matei

    RăspundețiȘtergere