miercuri, 4 septembrie 2013

O preumblare prin Germania 2 - Wurzburg

Am reuşit între timp, după sosirea în patrie să corectez textul epopeii feroviare, prima din seria vacanţei petrecute în Germania, aşa că cei care-mi observă greşelile de ortografie şi gramatică sunt invitaţi să-şi dea cu părerea.

Prima zi la prietenii noştri din Germania s-a desfăşurat la Wurzburg.
Am plecat din cătunul din apropiere de Mosbach, unde locuiesc amicii cu toată lumea cu căţel şi purcel y compris noi, oaspeţii. În încăpătorul VW  Touran  au intrat Mircea, Anita, soţia lui, Iudit, mama Anitei, eu şi Adriana, dar şi cockerul familiei, Rambo.
Apropo de câini, subiect fierbinte şi nefericit la noi, câinii din Germania nu latră sau cel puţin cei pe care i-am întâlnit noi în acest periplu, evident, toţi fiind cu stăpâni, care le curăţă şi excrementele, dar se poate întâmpla şi un călcat neglijent într-un noroc câinesc!
Raţiunea acestei deplasări era fiul, Marc, care se pregătea pentru un sejur în Canada. Marc este student la Universitatea din Wurzburg, la Fizica nanotehnologiilor, în ultimul an de licenţă. De fapt urmează cariera de bază a tatălui, care mi-a fost coleg de institut.
Clădirea Frăţiei lui Marc
Universitatea din Wurzburg este bine cotată în Germania, iar în ce priveşte nano-tehnologiile este în top. Am făcut un tur al campusului Universităţii unde studiază Marc şi am pozat Laboratorul de Nanotehnologii, extrem de modern, clădire specială cu precauţii antiseismice. 
Apoi am trecut pe la sediul Frăţiei catolice studenţeşti unde activează Marc. Aceste frăţii sunt extrem de importante, la fel ca frăţiile universităţilor americane, un fel de cluburi masonice, care pot să te ajute în cariera ulterioară.
Mircea ne-a dus apoi la primul punct de vizita la Wurzburg, Palatul Residenz, care este în patrimoniul UNESCO. La acest palat s-au făcut filmările la ultima versiune a celor Trei muşchetari!
Palatul a fost construit prin anii 20 ai secolului al XVIII-lea după proiectul arhitectului Balthasar Neumann.
Palatul are deosebită scara de urcare aflată într-o sală imensă pe tavanul căreia se află o imensă frescă, operă a lui Tiepolo. Pe frescă sunt pictate cele patru continente cunoscut în secolul al XVIII-lea: Europa,  Africa, Asia şi America. Pentru uzul americanilor aflaţi în grupul ghidat în engleză, însoţitoarea noastră ne-a atras atenţia că acest continent în viziunea lui Tiepolo era considerată lumea canibalilor!
Am vizitat apoi toate sălile palatului. În sala de primire am aflat şi povestea Prinţului - Episcop de Wurzburg.
Acest episcop, ales din nobilimea franconă a regiunii. În 1153 el a acceptat să-l cunune pe împăratul Frederic Barbarossa, cu cea de-a doua soţie a lui, lucru refuzat de Papă. Ca semn de preţuire împăratul i-a dat şi titlul laic de prinţ. Titlul nu a fost ereditar, deoarece se ştie că ierarhii catolici adoptă celibatul, însă episcopul era de descendenţă nobilă. Prinţii episcopi nu au fost în relaţii bune cu supuşii, aceştia asediind de nenumărate ori reşedinţa de pe Marienberg, dealul care domină Wurzburgul aflat pe râul Main. Aici a fost un mare asediu în timpul Războiului Ţărănesc german din timpul Reformei.
Franconia este regiunea de unde vin francii, cuceritorii germani ai Galiei, care a primit numele lor Franţa!
Una din sălile deosebite este cea a oglinzilor. În vremea ultimului război mondial, s-a adăpostit tot inventarul palatului împotriva distrugerilor, dar Sala Oglinzilor nu a putut fi salvată, pentru că tehnica folosită la construire nu permitea scoaterea lor decât prin spargere. Palatul arată că vizitatorul de onoare va fi fost împăratul al cărui vasal era prinţul episcop. Este unul din palatele construite în Germania după modelul celui de la Versailles. fapt recunoscut şi de ghida noastră, care pe lângă engleză vorbea şi o perfectă spaniolă, cu care se conversa cu nişte turişti sud-americani. Am ieşit apoi în superba grădină franceză a palatului şi la ieşirea pe poarta de vest am văzut un monument dedicat unuia din maeştrii feronieri ai palatului şi o placă indicând că ne aflăm la începutul celebrului drum Romantische strasse. Acesta începe la Wurzburg şi se termină la Neuschwanstein, castelul regelui Ludwig. Aş spune că tot periplul german  a stat sub semnul acestui romantism german!
Mircea ne-a recuperat şi ne-a dus să vizităm catedrala oraşului Wurzburg dedicată Sf. Kilian, episcop misionar celt. Catedrala în stil romanic a început a fi construită prin 1040 în timpul dinastiei imperiale francone.
Am mers apoi la masă unde ne aştepta Marc cu mama, bunica şi cockerul Rambo. Am stat la masă cu un cuplu de australieni aflaţi în vizită prin oraş.
Am cerut lui Marc o specialitate franconă şi aşa am luat un fel de supă de ceapă cu mult oţet şi cu cârnaţi albi, care nu mi-a provocat o mare plăcere gastrică ulterioară. Am luat şi un fel de pizza nemţească cu blat subţire cu multă brânză şi şuncă afumată. Berea a fost excelentă. Pentru că în Germania berea de butoi este de două feluri: bună şi foarte bună. Au două măsuri, de 0,3 şi de 0,5 l. Nu este invenţia asta cărpănoasă, acum foarte populară la noi de 0,4l!
După masă am plecat cu Mircea spre Marienberg, castelul fortăreaţă al prinţului episcop de Wurzburg timp de 5 secole, după care s-a mutat la Residenz. Castelul a fost asediat mai ales de supuşii revoltaţi, dar cel care l-au cucerit a fost suedezii lui Gustav Vasa în Războiul de 30 de ani. De fapt toate monumentele germane poartă urmele acestui război european, devastator  pentru Germania, când a pierdut trei sferturi din populaţie şi nu a mai însemnat mare lucru timp de două secole. A fost un război religios desfăşurat între Împăratul catolic al Sfântului Imperiu Romano German şi prinţii reformaţi, intervenind toate puterile europene, Franţa paradoxal de partea reformaţilor. Dar cel care a susţinut armat cauza reformată a fost regele Suediei, care a dus la înfrângerea imperialilor şi la transformarea acestui stat nordic într-o mare putere europeană timp de vreo sută de ani.
Castelul are o poartă de intrare care se ridica în timpul asediilor. Acum în şanţul fortăreţei se află o grădină.
În curţile interioare ale castelului se află o foarte veche biserică Sf. Maria construită în 704 d. Cr. Aici se căsătoresc marile notabilităţi wurzburgeze, am fost martorii intrării miresei în castel  într-un Mercedes decapotabil de prin anii 50!
Am văzut şi  fântâna castelului adâncă de vreo sută de metri, acoperită de o clădire pentru protecţie şi turnul de pază din mijlocul curţii de vreo 40 de  metri. Se putea intra numai la parter în camera de tortură, unde supuşii încăpăţânaţi erau chinuiţi să le vină mintea la capul pe care-l cam pierdeau.
Am ajuns şi în grădina fortăreţei aflată pe esplanada castelului care îţi dădea o privelişte de neuitat a Wurzburgului.  

Video din Wurzburg


Apoi am ajuns şi în interiorul fortăreţei unde ghida ne-a spus că singurii cuceritori ai fortăreţei suedezii au profitat de prostia apărătorilor, care s-au refugiat în interiorul fortăreţei, lăsând de izbelişte tunurile încărcate cu care suedezii au spart poarta fortăreţei.
Următorul punct vizitat a fost foarte important pentru mine! 
Laboratorul lui Roentgen
Am ajuns la laboratorul savantului Roentgen, unde acesta a descoperit razele X! Toată viaţa mea profesională stă sub semnul cantităţii de radiaţiei la care eşti expus în domeniul radioactiv, măsurate în Roentgen Equivalent Man sau rem, până nu demult. Acu' s-au trezit că nu mai este bună această unitate şi înlocuit-o cu Sievert! Roentgen era profesor la Fizica la Universitatea din Wurzburg. 
Prima diplome a premiului Nobel
El este primul laureat Nobel! În cererea de învoire pentru primirea premiului a subliniat că poate este folositor să primeşti un astfel de premiu. Acum este probabil cea mai importantă distincţie la care aspiră cercetătorii, dar şi literaţii noştri!
În finalul sejurului la Wurzburg ne-am oprit pe podul istoric care traversează râul Main. Main este râul prin care se face legătura între Rin şi Dunăre. Podul este construit în stilul celui de peste Vltava la Praga, având statuile unor sfinţi şi ale unor feudali germani.  La capătul dinspre fortăreaţă se afla ecluza prin care treceau vapoare de croazieră şi şlepuri extrem de lungi. 
Cleanul de Main
În apă am zărit şi cum se zbenguiau cleni imenşi de 2-3 kile! De fapt la capătul dinspre oraş este o vinărie unde se pot consuma vinurile oraşului. Zona aia era plină de veselie am înţeles în orice anotimp, lumea bea vin şi stă de vorbă şi se simte bine. Toate pantele din jurul Wurzburgului sunt acoperite cu vii. Eu am luat un rose excelent!
Pe când Mircea stătea la coada destul de mare Anita m-a dus la primăria Wurzburg, din jos de pod. Aici era o expoziţie unde era macheta oraşului după bombardamentul englez din noaptea zilei de 16 martie 1945. A fost distrus în proporţie de 80% comparativ mai mult decât Dresda! Din această bijuterie medievală a rezistat doar scara impresionantă, cu tavanul cât un teren de fotbal pictat de Tiepolo de la Residenz! 
Şi aici stă spiritul extraordinar german şi secretul rezilienţei nemţilor pe care le-am văzut apoi în toate vizitele ulterioare. 

Oraşul a fost refăcut aproape în totalitate, doar câteva clădiri vechi din centru nu mai există.

Imaginile din Wurzburg sunt aranjate de Adriana în linkul:




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu