vineri, 31 ianuarie 2014

Comentariu pentru Dorin Tudoran

Un prieten îmi propune blogul lui Dorin Tudoran!

L-am citit şi am scris un comentariu pe care vi-l împărtăşesc şi dumneavoastră chiar dacă aş părea cam excesiv, cu un anume subiect!



Stimate D-le Dorin Tudoran,
Un amic mi-a recomandat blogul d-voastră care pune în discuţie un subiect care mă interesează. De ce?
Pentru că l-am auzit pe V. Tismăneanu de la Europa Liberă. L-am urmărit apoi în cam toate apariţiile publicate prin presă şi cărţile publicate.
Mă interesa subiectul, dar recunosc că volumele publicate prin anii 90 sufereau de prea mult academism, eu care am înghiţit comunismul până la capăt, îl doream mai aplicat, m-am încruntat când 22 i-a publicat encomionul dedicat mătuşii Boico, am şi replicat şi mi s-a publicat mirarea, am fost surprins de cartea cu Iliescu, doar într-un fel. Ştiam că Tismăneanu venea din stânga!
Mi-au plăcut analizele comunismului din Cotidianul, dar m-a surprins alegerea lui Băsescu pentru raportul asupra crimelor comunismului.
Băsescu l-a citit perfect, gâdilându-i orgoliile şi vanităţile. Acum agitaţia sa atinge isteria. Recunosc că-l l citesc mereu, nu mai spune nimic, doar înfierează! Şi face liste în care se strecoară abuziv. Ce caută pe lângă Coposu?
Îi stătea bine lângă Iliescu, aveau idei comune privind stânga! Acum îi stă bine lângă Băsescu, nu mai au idei, dar au doar ranchiune, resentimente, adversităţi şi limbaj stalinisto-jdanovist.
Am înţeles de ce îl urăşte pe Ianoşi, i-a făcut cel mai sugestiv portret, şi d’aia l-a pus pe acolitul Mihăieş să-l umple de rahat pe venerabilul, care a pus umărul decisiv să apară Jurnalul de la Păltiniş.
Mulţi ar trebui să-şi aducă aminte, dacă au un pic de memorie.
Cum a spus foarte adevărat chiar autorul, Gabriel Liiceanu:
“Cel mai mare rău este să uiţi binele care ţi s-a făcut!”
Scuzaţi lungimile!

joi, 30 ianuarie 2014

Concertul "Clubului Elevilor Liberali"

Discutând la concertul de astă seară de la Filarmonică mi-am reamintit despre un eveniment care merită consemnat.
Miercuri seara, 29 ianuarie la Teatrul Davila elevii care fac parte din "Clubul Elevilor Liberali" au organizat un concert în scopul de a strânge fonduri pentru premierea unor elevi premianţi la Olimpiadele elevilor. 
Mi-a reamintit de eveniment prietenul meu dr. Radu Vişinescu şi am ajuns la sala de spectacole.

Spre surprinderea mea sala era plină, în primul rând de elevi. Am aflat de la preşedintele PNL Argeş, avocatul Radu Perianu mi-a spus că întreaga manifestare a fost organizată de elevii liberali. Aceştia sunt în majoritate elevi ai liceelor Zinca Golescu şi Odobescu. Ce-i de la Brătianu cam lipsesc!

Spectacolul a fost plăcut şi revigorant. Cei doi prezentatori simpatici au introdus pe rând elevi care au cânta fără playback. Erau adolescente şi adolescenţi frumoşi şi  decontractaţi care au cântat şi dansat. Am fost impresionat pentru că au cântat bine. Am recunoscut chiar şi o melodie cu urechea mea de tablă, cum spune amicul Iulian, Skyfall cântată de Adele pentru seria James Bond.
Au fost prezentaţi şi organizatorii. Cel mai aplaudat a fost tânărul de la balcon, de la lumini. 

Şi am căzut în amintiri şi nostalgie. Ce făceam noi acum 50! de ani? 
Păi, şedinţe UTC!

Mă bucur că PNL are viitor, chiar dacă prezentul nu arată prea bine, cu tot felul de lideri puşcăriaşi!

miercuri, 29 ianuarie 2014

Detalii biografice

Sunt tare cătrănit, nu am prea dormit bine azi noapte, azi ninge din nou!

Atunci când, prin anul 2000 preşedintele Constantinescu s-a declarat învins de securitate, multă lume a nins, deontologii şi experţii în anticomunism s-au ofuscat, l-au declarat un om slab, un fraier, etc.
Dacă privesc azi retrospectiv, trebuie să-i dăm dreptate lui Emil Constantinescu!

Păi securitatea a învins, ei sunt în hoardele de băieţi deştepţi, sunt cei care jefuiesc România, foştii amploaiaţi, patrioţii din organele de represiune ale comunismului care îşi mănâncă liniştit pensii obscen de mari. Ei sunt cei strecuraţi în faimoasele sisteme de justiţie independente, în timp ce foştii deţinuţi politici, ăia care au mai rămas au cu nişte pensii obscen de reduse.

Cum să nu fii reuşit securitatea, când mai toţi marii şi importanţii intelectuali cu puşcărie la bază sunt nişte bestii de turnători nenorociţi.
Dosarele de securitate care duhnesc a hazna şi minciună sunt reperele după care sunt judecaţi cei care au supravieţuit, sau cei care n-au mai avut această şansă, să vadă sceleratul sistem comunist prăbuşi.
O duc bine şi dau lecţii de bună purtare azi, anticomuniştii fără teamă şi prihană, fii şi fiice de nomenclaturişti. Aceşti  părinţi, care, nu-i aşa, şi-au dat seama din vreme de falimentul sistemului comunist, dar s-au mulţumit să ronţăie dezabuzaţi din beneficiile generosului sistem al nomenclaturii.

Ce poate fi mai exemplar decât cum sunt trataţi foşti beneficiari ai comunismului şi cum sunt tratate victimele acestui sistem.

Neînfricata amazoană anticomunismului Mirela Corlăţan, îl caută la dosar pe istoricul Dinu Giurescu. Cohorta populară a lui Papahagi & Co. vrea să-l scoată turnător pe Marga, etc. bla, bla....

Şi în acelaşi timp patriarhul filologiei, Paul Cornea este admirat, i se scriu encomioane, i se fac tot felul de laudatio!

Să discutăm!

Dinu Giurescu este fiul istoricului Constantin C. Giurescu, nepot al primului istoric Constantin Giurescu, fiu de ţăran înstărit, prosper producător de ţuică din Chiojdul Buzăului.
Este deci fiul unui deţinut politic, C.C. Giurescu a fost ministrul propagandei în guvernul dictaturii regale şi din acest motiv a fost parcat câţiva ani pe la Sighet. Sighetul doamnei Ana Blandiana, devenită acum Muzeu la Exterminării Comuniste! Este la fel de adevărat că N. Ceauşescu i-a recuperat pe tată şi pe fiu, din motive de comunism patriotic autohton!
Şi ce face susnumita Mirela C.?  Cere să se caute la dosar Dinu Giurescu, pe motiv că bătrânul istoric a compromis, ajungând lider în partidul varanului,  jupânului Antenei3!
Şi altă doamnă Germina Nagâţ scotoceşte, dosarul, însă CNSAS nu-l declară colaborator al poliţiei politice, dar produce un document în care apare un pseudonim dat de securişti istoricului, extrase din documente, care par a fi, mai mult ca sigur, note de relaţii cu străinii. Nu este produs niciun document de turnătorie, recte o dovadă scrisa de Dinu C. în care să dea în gât pe cineva, să-l toarne că este duşmănos cu pecere, Ceauşescu, etc.
Dorin Tudoran şi Liviu Antonesei sar ca arşi la tentativa de a-l apăra a lui Marius Oprea, doctorand, se pare, al numitului Dinu Giurescu! Cred că Oprea este mai aproape de realitatea, recunoscută şi de experţii CNSAS.
Asta nu-l scuză pe Dinu Giurescu care a fost un foarte slab director al Muzeului Ţăranului Român, asocierea cu Partidul Conservator, sau că-l cauţionează pe generalul securist Rogojan, scârbos insinuator.

În acelaşi timp îl vedem congenerul Paul Cornea, comunist din ilegalitate, demnitar cu funcţii importante în noul regim comunist, ajuns finalmente la Universitate, dezabuzat în iluziile comuniste,  dar ajuns într-un confortabil post de profesor la Filologia bucureşteană.
Studenţii îi poartă o bună amintire, a fost un profesor bun şi dedicat.  
Dar se uită vremurile când a fost implicat în vânătorile de vrăjitoare de la începutul anilor 50.
Pe simplul motiv că fiul, Andrei este în infatigabil anticomunist. Şi pe tatăl, Paul Cornea, unii au nesimţirea să-l numească anticomunist, nici măcar disident, toate astea însă în sufletul profesorului, dezamăgit în iluziile tinereţii!

La fel apare şi alt agitat martor al lui Băsescu, Volodia Tismăneanu, cu tată nomenclaturist, nerevenit cum spune fiul cu tancul în 1944, ci mai târziu, cu Gaz-ul sau cu IJ-ul cu ataş!

De Valter, tatăl lui Petre Roman nu se mai zice nimic, unii fraierii îi căutau evreitatea, nu pe privilegiatul nomenclaturist, eşuat şi el profesor de marxism la Politehnica bucureşteană, l-a apărat eficient fiul!
Cum îmi reamintesc de liberalul meu profesor de Filosofie, Pavel Apostol, de care am aflat ulterior că era şi el implicat în groaznice excluderi universitare clujene, printre care Lucian Blaga!

Aşa că avem cu ce rămâne!
Literaţi faimoşi scriitori de prim rang, s-au dat cu regimul comunist pentru o pâine mai albă, cum a fost Camil Petrescu.
Arghezi mai greu, a suportat în prealabil acuza putrefacţiei poeziei.
Cel mai jenant rămâne Ceahlăul literaturii române, adică Sadoveanu, autor de mizerabile articole şi romane, arghirofil nemăsurat, cel care a semnat moartea unor patrioţi din fruntea demnităţilor cu care l-au onorat comuniştii.

În schimb scriitorii puşcăriaşi, de la avocatul, epigramistul şi liderul liberal Mircea Ionescu Quintus, eseistul Conu' Alecu Paleologu, poetul Doinaş, traducătorul şi liderul liberal Dan Amedeo Lăzărescu rămân nişte infami turnători! 
Iar intelectualii fost comunişti o duc bine şi în onoruri.
Bună treabă, rea tocmeală!
Simple detalii biografice!

marți, 28 ianuarie 2014

grupurile de dialog

În primul rând aş vrea să vă mărturisesc o constatare, cea mai citită postare a fost cea despre avionul căzut în munţi. Cred că evenimentele dramatice stârnesc în cel mai înalt grad interesul!

Democraţia presupune dialog. România de azi şi se află într-un deficit de dialog, acesta este suspendat pe falia creată între societate şi intelectualii publici.

Citesc de ceva timp intervenţii pe platforma contributors.ro. Acolo se produce ceva grav, la fel ca şi în revista 22. 
Ambele sunt aprovizionate cu opinii a unor intelectuali care se vor publici şi care fac parte din grupuri care ar încerca dialogul social, dar suferă de o surzenie acută! 

De la formarea GDS acesta s-a comportat nu ca o deschidere, ci din păcate ca un grup elitar, condescendent cu societatea românească. Într-un fel trăiesc mentalitatea Junimii, o invenţie a intelectualităţii şi aristocraţiei ieşene. Junimiştii însă urmăreau luminarea poporului, chiar dacă erau boieri sau academici de extracţie burgheză. 

GDS nu a urmărit dialogul, ci a dorit impunerea unei elite care să fie influente. Oameni de inteligenţă sclipitoare s-au alăturat acestui proiect, cum se spune acum. 
El a avut un oarecare succes în anii 90. Era nevoie ca intelectualii să se implice în societate, să nu stea pe margine, să acţioneze. Singurul partid care încerca mobilizarea intelectualilor în acţiunea politică a fost Partidul Alianţei Civice (PAC). A fost un eşec, pe care-l cunosc în amănunţime. Motivele sunt multe, unii au preferat să stea pe margine, alţii să privească mefient politica, iar alţi să se comporte cameleonic, precum Andrei Pleşu, care a pornit dinspre stânga în 90 şi acum să fie un apostol al dreptei, care dreaptă? Mai trebuie lămurit!

Traian Băsescu a utilizat cu extremă isteţime această vanitate superioară şi prostească a intelighenţiei româneşti şi a ademenit pe unul dintre aceşti elitişti în curtea sa! 
Pentru mine rămâne în continuare o stupoare cum Andrei Pleşu tratat la modul cel mai golănesc şi de derbedeu de port de către TB, continuă să-l simpatizeze! O fi vreun sindrom Stockholm, sau mai ştii? Sau o fi plăcerea şi abluţiunea cathartică a unor rasaţi intelectuali să fie îngălaţi de mizeriile şi înjurăturile unui nemernic? 

Pentru că trebuie să constat că există în societatea românească încă indivizi sub farmecele rele ale unor ipocrizii şi minciuni incredibile. 

Volodia T. şi alţii au luat iniţiativa de a blama pe inamicii mediatici, recte Antena3, ai lui Traian Băsescu şi au strâns vreo 500 de jurnalişti sau cam aşa ceva care au semnat acest protest univoc. 

Unii dintre jurnalişti cunoscuţi nu s-au raliat şi de atunci s-a stârnit furtuna. 

În ultimul timp Volodia T. nu mai este în stare să scrie articole de analiză politică, face doar liste de nume prestigioase în care să se include. 
Anexează oameni şi personalităţi care cădeau sub  pumnul său critic, prin anii 90, acum când l-a făcut TB om de dreapta, sau îi stucheşte pe toţi care nu vor să adere la lista martorilor lui Băsescu, cu violenţă stalinistă.

Ba da, a scris un fel de ipoteză contrafactuală, orwelliană despre Nicolae Ceauşescu, de azi 26 ianuarie 2018, la matusalemica vârstă de 96 de ani!
Ar fi continuat să fie preşedintele RSR, cu Nicu prim ministru şi secretar general PCR. Şi ca să actualizeze îl făcea şi pe Adi Năstase ministrul justiţiei.  
Dar România nu-i Coreea de Nord, românii şi presiunea externă îl trimitea la lada de gunoi a istoriei oricum, cu ajutorul neprecupeţit al securiştilor, care azi domină economia. 
România este altfel şi destul de normală, chiar dacă nu-i pe gustul unora şi nu acceptă populiştii de extracţie putiniană.


Orbirea celor din caricatura penibilă care este lista de 500 a lui Volodia T., pe care acesta a asemuit-o cu Carta 77, jignind memoria rezistenţilor cehoslovaci, se observă de la o poştă!

Predica lui Volodia T, Sever Voinescu şi alţii este autistă, nu se adresează celor mulţi, nici măcar intelectualilor oneşti. 

Aceşti 500 de la B1tv sunt nemulţumiţi de popor cum am constatat cu stupoare prin forumurile de la Contributors. O soluţia ar fi să schimbe poporul. Mai greu să anuleze pe români, eventual să găsească alt popor care să-i merite. Şi în acest caz vor pierde tot, în afară de accent, evident!

Dacă societatea românească  doreşte să se vindece de aceste sechele, iniţiatorii de proiecte sociale trebuie să intre în dialog cu oricine, eventual şi cu poporul!



vineri, 24 ianuarie 2014

România, stat artificial?

Astăzi Adevărul ne blagosloveşte cu un interviu dat de Vasile Ernu, blogger al acestei publicaţii.

Cine este Vasile Ernu? Este un basarabean stabilit în România. Este cunoscut pentru un volum intitulat:
Născut în URSS

Acest domn, mai mult tovarăş este hrănit de lecturi marxiste şi este lider al unei Platforme on-line CriticAtac cu puternice atitudini de stânga.

Acest interviu însă întrece orice aşteptări, adică te lasă cu gura căscată, ţi se face gura pungă şi declanşează un cor de dezaprobări pe forum, cu o singură excepţie, sub care suta la sută se ascunde un ungur!

Am citit tot interviul, cu toate că, uneori m-au luat şi pe mine nervii! Am citit şi cu atenţie reacţiile. Am observat că forumiştii politici enervanţi şi cretini lipsesc şi aşa este bine! Ei ar mai fi lipsit!

Ce am observat?
Că domnul Ernu este un stângist cu idei tipic comuniste.

El face o apologie a industrializării Basarabiei făcute de sovietici. Acelaşi lucru l-a făcut şi Ceauşescu, care a fost rezultatul? Un dezastru complet, industriile dezvoltate erau complet inutile, care consumau resurse îngrozitoare stoarse din agricultură şi o înfometare generală a românilor, cu totul asemănătoare cu cea din URSS când am vizitat-o în 1977. 

Minciuna stângistă a dezindustrializării este contrazisă de industria auto românească, industrie care acum concurează cu succes pe lângă marii producători europeni, chiar dacă integrată într-un astfel de gigant auto transnaţional. 
Industriile producătoare de maşini industriale au dispărut pentru că nu a mai existat piaţa internă, dar şi pe piaţa externă nu au mai avut căutare. Au pierit şi industrii din nepăsare şi prostie cum este cea legată de maşinile agricole, dar asta-i altă poveste.

Agricultura românească după şocul decolectivizării şi a reîmproprietăririi a suferit un declin, dar acum nu prea mai găseşti terenuri agricole necultivate şi există alimente suficiente.

Da, suprapopulaţia industrială a trebuit să migreze afară, dar dacă se reia creşterea economică şi apar noi investiţii şi remuneraţii pe măsură cei plecaţi vor reveni.

Ernu este campionul Republicii Moldova ca stat independent, care are elite, blabla...
Asta arată că sedimentele urii anti româneşti este extrem de puternică în Basarabia. Există şi un egoism a acestor elite produse în vremea sovietică. Dra şi realitatea arată că suntem departe de unificare.

Cu toate că se dă român, nu prea simte româneşte, se simte mai bine pe lângă Marx. 
Toată aiureala lui marxistă are legătură cu secolul XIX şi nimic cu cea de acum! Ernu se hrăneşte cu idealurile mişcării Narodnaia volia, care s-a degradat în bolşevismul şi care a adus nenorociri îngrozitoare Uniunii Sovietice moştenitoare a Imperiului Ţarist.
Fundamental stânga îngrădeşte libertatea şi sărăceşte, dreapta creează bunăstare. Cred că tovarăşul Ernu vizitează doar Moscova şi nu Occidentul. 
Vasile Ernu te lasă cu gura căscată când îşi expune ideile.

Singurul remediu pentru prostiile din capul acestui tovarăş este să-l citească pe Braudel, ca să vadă cum s-a construit Occidentul. 

Ideea principală a lui Ernu este artificialitatea statelor care sunt creaţii contra naturii!!
Întrebat de România, Ernu resuscitează teza că acu 300 de ani ce era România? Nu exista, erau doar două principate extracarpatice cu locuitori ce aveau în comun limba, împreună cu Ardealul, dominat însă de unguri. Singurele state naturale au fost cele fasciste, printre care îngrămădeşte şi România.  Ernu recunoaşte, inconfortabil, că statul artificial România o duce bine, că proiectul a reuşit. După care pune tunurile pe aspiraţiile occidentaliste şi pe supunerea faţă de Occident, Bruxelles, etc.

Bătutul câmpilor cu artificialitatea României şi a altor state europene şi fascismul statului dictatorial 1940-1944 arată foarte multă ignoranţă despre istoria tării căreia îi este cetăţean. 

De asta e nociv să citeşti doar Marx, predispune la prostire! 

Vă invit să-i citiţi opiniile şi să vă cruciţi şi dumneavoastră!


http://adevarul.ro/moldova/social/de-romania-republica-moldova-state-artificiale-exploda-bomba-sociala-europae-1_52e262f0c7b855ff56c2958d/index.html

Despre jurnalişti şi sectarism

Observ cu mare surpriză că am cititori care mă citesc într-un singur registru, că aş fi suporter necondiţionat al Antenei3!

Ori eu sunt neclar şi confuz în exprimare, ori unii din cei care-mi citesc nu se obosesc să citească tot ce scriu.

Pentru aceşti cititori trebuie să-i întreb se uită la Antena3 şi la B1 tv? Eu mă uit, sunt atât de masochist că încerc să urmăresc cam toate sursele media. Din păcate, toate sunt pline de părerişti, partizani, nu de jurnalişti care încearcă să analizeze cât de cât obiectivi evenimentele politice. Şi cred că cei care mă citesc şi au opinii foarte ferme despre un post tv, înseamnă că suferă de mind set, adică are deja o opinie despre un lucru în desfăşurare care s-ar putea să nu decurgă cum crede acesta.

Astăzi 24 Ianuarie se aniversează Unirea Principatelor Româneşti Moldova şi Ţara Românească şi au trecut deja 155 de ani de la acest eveniment! Acum 55 de ani, când se aniversau 100 de ani de la Unirea, aveam 9 ani şi prietenul şi colegul de primară, Laurenţiu îşi aminteşte că interpretam rolul lui Moş Ion Roată.
Astăzi am trecut pe la monumentul lui Alexandru Ioan Cuza unde se sărbătorea oficial şi am intrat într-o dispută cu pepededist (PP-DD). Din cei trei perlamentari de Argeş a rămas doar unul, care conduce filiala argeşeană. Am remarcat ironic asta unui coleg şi m-a interpelat nervos un militant PPDD. M-a întrebat ce apartenenţă politică am şi când i-am spus că sunt liberal, a sărit în sus şi m-a acuzat că am dus de râpă ţara. Şi-a găsit în mine clientul, l-am luat la întrebări, l-am acuzat că este comunist, noroc că l-a tras probabil nevasta că-i explicam eu cum era cu iepoca de aur!

Nu despre aceste lucruri voiam să-mi dau cu părerea ci despre zavera instalată între intelectuali, jurnalişti din motive de opinii şi linşaj public.

Antena3 şi B1tv nu se află de loc în termeni buni. Conduse de doi foşti securişti, Dan Voiculescu şi George Constantin Păunescu au opinii exact contrare  în privinţa lui Traian Băsescu.

Aceasta este principala lor controversă. Doar că în privinţa audienţei Antena3 este mult mai populară. Şi ca să capete mai multă notorietate, cei de la B1tv îi tot înţeapă pe antenişti. Colonelul Turcescu îşi începe emisiunea cu o măgărie la adresa adversarilor. Şi Antena nu a mai rezistat şi i-a luat în balon pe jurnaliştii afiliaţi Antenei3. Subiectul batjocurii a fost faimoasa Andreea Pora, cea mai hotărâtă băsistă. Şi au folosit o copie proastă după emisiune de comedie a lui Bendeac. Chiar m-a surprins că nu au folosit înregistrarea cu madam Pora înfulecând mici la inaugurarea unei fundaţii moarte şi îngropate a lui Baconschi. Cine a făcut înregistrarea nu a prea fost onest, a surprins-o pe respectiva într-o postură dezavantajoasă. Dar nici doamna Pora nu a fost prea atentă cu prezenţa sa publică!
Furioşii mai acuză tratamentul la care a fost supus Horia Roman Patapievici de către Antena3.
Surprinzător! HRP a fost clientul Antenei3, incitată de un diliu newyorkez, Robert Horvat, emigrant român, care era şucărit pe ICR New York cu poneiul roz cu svastică. Între timp HRP s-a retras din viaţa publică şi sectarii băsişti sunt cam exageraţi şi prezumţioşi.

Ei bine, furioşii jurnalişti băsişti incitaţi şi de mult prea agitatul şi partizanul la fel de băsist, Volodia  Tismăneanu au iniţiat o listă de jurnalişti şi intelectuali care să protesteze împotriva linşajului public la care ar fi supuşi doamna Pora şi alţi asemenea jurnalişti şi camarazi de iubiri cotroceniste. Este cam adevărat ar fi că acesta este linşaj public, dat fiind popularitatea Antenei3!
Demersul acestor furioşi pe Antena3 a început să scârţâie. Pentru că nu toţi ziariştii sunt dispuşi să-şi pună semnătura pe această listă sectară. Unul dintre cei puşi la stâlpul infamiei a fost Mircea Toma, pe care Volodia T. l-a făcut cu ou şi cu oţet, i-a bătut obrazul, iar forumiştii anexaţi l-au înjurat şi porcăit, l-au făcut securist, turnător, etc.
În malaxorul sectarismului a intrat şi Cristian Teodorescu, tot pe motiv de semnătură, luat în şuturi de deontologul  expertizat în beţivănelile Monicăi M. şi devenit un întunecat băsist, pe nume Dan Tapalagă. 

Culmea neruşinării o atinge acelaşi Volodia T. care face asemuiri între lista celor 500 (or fi atâţi semnatari? mira-m-aş!) şi Carta 77. Noroc că forumiştii saitului Contributors, l-au adus la realitate pe perfidul şi insinuatul Volodia, acuzând-l că face intenţionat grave confuzii.
Atunci era comunism, chiar dacă cehoslovac, nu cel din iepoca de aur ceauşistă, aia pe care a cauţionat-o şi troţkistul conformist VT până la emigrarea confortabilă din 1981, iar acum este democraţie în România.

Sunt destui oameni oneşti care au realizat decăderea prilejuită de conformismul unor intelectuali de mare calibru care au rămas în apropierea lui Traian Băsescu. Această comoditate intelectuală este inacceptabilă pentru aceşti oameni, care sunt capabili să vadă că împăratul este ...gol!

O altă dispută a mai apărut ca urmare a faptului că Marius Oprea  scrie un text în apărarea istoricului Dinu Giurescu.
Evenimentul este prilejuit de faptul că CNSAS l-a declarat pe Giurescu ca unul care nu a făcut poliţie politică.
Dinu este fiul marelui istoric şi om politic liberal Constantin C. Giurescu, încarcerat la Sighet ca fost ministru, recuperat ulterior de Ceauşescu, când avea nevoie pentru comunismul naţional.

Pentru investigaţie a făcut demersuri Mirela Corlăţan, o foarte controversată jurnalistă EVZ, incitată se pare de forţe obscure. Cei investigaţi de această demoazelă sunt intelectuali prestigioşi, care în comunism au avut dificultăţi şi probleme.

Am citit şi eu concluziile CNSAS la dosarul Giurescu. Acolo apar extrase din Note de relaţii date de orice cetăţean român, cu prilejul contactului cu străini. Şi nu sunt turnătoriile grave, cu ascultat de Europa Liberă, de înjurat partidul, şi mai ales Ceauşescu, sau că cineva vrea să fugă în străinătate. Se fac confuzii, uneori extrem de interesate pentru a umple de noroi  pe unii intelectuali care nu sunt în gaşca martorilor lui Băsescu, acum!
Că mai anţărţ era daţi în gât bătrâni liberali, care suferiseră puşcăriile de exterminare şi care clacaseră semnând colaborări, asta-i altă gâscă aflată într-o fostă traistă!

Urmele murdare şi abjecte ne urmăresc şi azi. Pe aici se scaldă perfidul VT care a insinuat şi el grămezi de măgării împotriva lui Marius Oprea, căruia i-a luat postul la Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului şi l-a dat şi afară!

Aşa că o să stăm strâmb şi să judecăm drept, au dreptate sectarii ăştia sau o atitudine mai rezervată, mai echidistantă nu ar fi mai normală, mai ales pentru intelectualii critici?
Nu vreau în niciun fel să cauţionez imbecilităţile, imposturile, incapacităţile actualei guvernări USL!


Dar pretenţia bolşevică a lui VT şi altor ejusdem farinae de deţinere exclusivă a adevărului mi se pare excesivă!

joi, 23 ianuarie 2014

Despre securismul Antenei 3

Sever Voinescu sare în apărarea ziaristei Andreea Pora în revista Dilema veche. Gestul cavaleresc este de apreciat!

Dar de aici până la divagaţiile foarte dezechilibrate despre jurnaliştii Antenei3 este o cale lungă.

Sever Voinescu îi acuză de promiscuitate bolşevică şi securism, în principal pe motiv de Dan Voiculescu. Iar Antena3 execută fără crâcnire aproape ordinele şefului.
Chestiunea cu securismul lui Dan Voiculescu este controversată, nu este clar, a fost declarat turnător, cu toate că mai toţi îl acuză de colonel de securitate.

 Chestiunea devine însă mult mai complicată când te uiţi la toate televiziunile de ştiri.

Postul în care predică Andreea Pora, cea fără teamă şi milă este B1tv. Cine finanţează B1tv? Păi George Constantin Păunescu, colonel de securitate, expulzat din Italia unde era şeful misiunii comerciale din  Milano. Prosperul om de afaceri care luase în arendă Bulevardul Magheru la mijlocul anilor 90. A fugit de teama puşcăriei între 1997 şi 2000, când justiţia lui Emil Constantinescu urma să-l bage după gratii. A revenit în vremea lui Năstase, s-a apropiat de Băsescu şi este acum prin orientarea postului în această zonă. Şi acum dacă vorbim de deontologie, la B1 tv Banciu a comis cea mai inacceptabilă mizerie împotriva unor conaţionali, chiar dacă aflaţi într-un alt stat!

Dacă am face un top al celor mai detestabili jurnalişti, care ar fi ordinea între Mihai Gâdea, Dana Grecu şi Robert Turcescu?

Nici cu celelalte posturi de ştiri nu stăm mai bine din punct de vedere securistic! 

Realitatea tv a aparţinut lui Vântu, financiar veros, care folosea de regulă foşti ofiţeri de securitate în afacerile sale. Postul se află acum în administrarea lui Cosmin Guşă, apropiat cercurilor de informaţii din România.

Ce să mai zicem de postul ştiristo-otevist România tv? Este proprietatea lui Sebastian Ghiţă, un securist de tip nou!


Se spunea că securitatea română era considerată între sceleratele surori de represiune din lagărul socialist ca experta în manipulare şi dezinformări. 
Oare expertiza s-a valorificat acum la televiziunile de ştiri? 

P.S.Isteria martorilor lui Băsescu în privinţa Antenei3 se poate explica prin  succesul inimaginabil din iarna lui 2012.Atunci au devenit prima televiziune din România ca audienţă.
Explicaţia simplă a dat-o o doamnă din Ploieşti. La Antena3 nu vedeai mutrele detestabile ale asupritorilor pedelişti. Când acestă doamnă a spus asta la Realitatea tv, Raluca Turcan s-a îngălbenit.
Faptul că petiţia on-line a Antenei3 cu pâra la americani şi destituirea lui Băsescu i-a umplut de groază pe băsişti. După ce manipulaseră creşterea încrederii în Băsescu, adevărul arată că acesta rămâne în continuare extrem de impopular.
O explicaţie a impopularităţii lui Băsescu este şi blocarea tuturor legilor USL, bune sau rele, sau mai ales, legea bugetului pentru pensii. Reacţia populară l-a speriat pe Băsescu şi a semnat imediat acest buget. 
Guvernarea USL este marcată de tot felul de acţiuni prosteşti, de incompetenţă şi neîmpliniri, dar când îţi aminteşti de guvernarea Băsescu - Boc, la toţi ni se urcă sângele în cap!

Din nou despre accidentul de avion

Nu am vrut să mă la pradă emoţiei şi am încercat doar să găsesc anumite detalii ale acestei afaceri.
Ca de obicei unii dintre dumneavoastră aţi încercat o politizare hilară, păcat!

Da, sunt foarte mulţi responsabili care trebuie demişi.
De exemplu, aflu că acest Chiper este promovat de banda de aşa zişi liberali din jurul primarului Mănescu, care mai are pe conştiinţă o numire catastrofală, pe unde am lucrat şi eu. Am aflat despre Chiper că este un individ, limitat şi extrem de arogant şi asta arată că partidele nu sunt în stare să facă o politică de cadre, de resurse umane şi să promoveze indivizi competenţi în posturi critice, cum era şi acesta din Ministerul din Interne.

Dar ipoteza cea mai şocantă se leagă de STS!
Presupun că operatorul care era în contact cu doctorul Zamfir nu avea cunoştinţele complexe despre capacităţile smartphone. Şi nu neapărat operatorul, cât expertul care răspundea de telecomunicaţii. S-ar putea ca aceşti specialişti să fie foarte prost plătiţi şi posturile să nu fie astfel atractive şi angajările să se facă pe pile şi să vină habarnişti.
Nu-i nicio problemă, discuţia se purta prin intermediul unei reţele comerciale, unde sunt angajaţi cei mai străluciţi absolvenţi de telecomunicaţii, computere şi electronică. Se putea apela la experţi în tipul de telefon de la această companie. 
Eu avansez şi ipoteza că telefonul putea fi controlat de la distanţă prin softurile deţinute de firmă, STS, etc. şi se putea afla salvatoarea poziţionare geografică.

Şi aici este vorba de probleme de coordonare şi de competenţă tehnică şi managerială.


Cred că aici din nou se pun probleme de competenţă la toate nivele, dar vinovaţii pedepsibili sunt la nivel înalt, miniştri, secretari de stat, generali, directori incapabili să angajeze adevărate competenţe, acolo unde se pot salva vieţi.

Oricum vă mulţumesc că aţi reacţionat atât de numeroşi la postarea mea!

miercuri, 22 ianuarie 2014

Despre accidentul de avion

Aş dori să discut despre accidentul de avion, dar nu despre eveniment cu detaliile sale. Cred însă că numite lucruri totuşi trebuie comentate.

Şi aici aş vrea să spun că surpriza plăcută în comentarea acestui nefericit accident a fost experimentatul jurnalist Emil Hurezeanu.

El a remarcat ca şi mine de altfel obscenitatea şi isteria presei româneşti.
Dacă a fost bine că presa, televiziunile ne-au ţinut la curent cu desfăşurarea evenimentelor, comportarea unor jurnalişti sau mai ales jurnaliste a fost absolut de neacceptat.
Singurul supravieţuitor care a scăpat foarte puţin vătămat, doctorul Zamfir a participat la conferinţă de presă la care fătuci jurnaliste şi-au pus poalele în cap şi au pus cele mai stupide, cretine întrebări ce arăta lipsa oricărei compătimiri pentru cel care era încă şocat, pentru că văzuse moartea cu ochii.
La astfel de conferinţe de presă ar trebuit să vină ziarişti cu experienţă, nu domnişoare cu probleme de gramatică, abundând de cacofonia ca şi.

Vreau să spun mai că eroul acestei nefericite întâmplări este pilotul Iovan, care s-a sacrificat ca pasagerii să ajungă vii la sol. Din nefericire pentru el şi pentru tânăra rezidentă de spital însă acest zbor s-a terminat tragic, murind din cauza rănilor şi frigului.

Aş mai comenta şi altceva, asta din discuţia cu un medic.

El crede că vinovăţia morală pentru accident îi revine medicului Irinel Popescu. Se presupune că a insistat pentru acest zbor în condiţii nefavorabile.
Pe de altă parte se observă şi din situaţia în care răniţii sunt trataţi la Cluj, că între medicii clujeni şi cei bucureşteni există o tensiune.
Cei din Cluj şi-a dori să aibă o unitate de transplant de ficat la Cluj, dar Irinel Popescu refuză din egoism.
Dacă ar fi fost la Cluj o astfel de unitate nu ar mai fi fost nevoie de deplasarea medicilor din Bucureşti, plecau clujenii la Oradea cu maşina.

O altă chestiune şi mai teribilă, s-a întâmplat la Bucureşti, un procuror a început să pună întrebări la Elias, dacă nu cumva această deplasare era privată, dacă această acţiune ar putea fi trafic de organe.
Această ipoteză la fel de obscenă şi ticăloasă şi a fost preluată pe nemestecate de altă televiziune expertă în mizerabilisme România Tv. Să le fie ruşine că au îndrăznit să dezbată o astfel de ipoteză în mijlocul unei tragedii!
Asta-i justiţia tocmai lăudată de MCV, abundă de cretini, care ar trebui trimişi la plimbare, nu la cercetări juridice!

Despre noi românii se poate şi vorbi de bine, există încă solidaritate şi responsabilitate.

Doar câteva stele puse unor impostori cu grade de generali trebuie smulse şi ăştia trimişi la pensie sau unii chiar la puşcărie!

Şi în această dezbatere a avut o poziţie extrem de pertinentă doamna Pippidi în comentariul din România Liberă.
Dar nu ştiu cum în focul dezbaterii s-a trezit să facă comentarii despre Aeroportul Otopeni, care poartă numele unui aviator, Henri Coandă care nu ar fi realizat nimic semnificativ?

Păcat cu această gafă, doamna Pippidi s-a acoperit de ridicol. Dacă nu te pricepi nu te băga, ajungi la fel ca păreriştii care murdăresc ecranele.

  

marți, 21 ianuarie 2014

Mircea Toma îi răspunde lui Volodea

Nu-l prea simpatizez pe Mircea Toma!
Din motive personale, de amiciţie, prietenii ştiu de ce!
Dar m-a amuzat pentru că răspunsul este nimicitor!

Dacă ridici piatra de piatră vei pieri!

Aşa că public şi linkul cu răspunsul la scrisoarea... semideschisă apărută pe hot news!

http://economie.hotnews.ro/stiri-opinii-16453905-mircea-toma-raspunde-lui-vladimir-tismaneanu-linsajul-antenei-3-este-incalificabil-activewatch-taxa-corespunzator-dar-nu-intr-forma-care-rezervam-pentru-situatii-mai-grave.htm




În aceeaşi materie de critica anti Mircea Toma, dau şi eu o replică lui Andrei Cornea pe forum.
Care a sunat aşa:

"De acord domnule Cornea, A3 face partizanat, dar ce face B1tv? Cum puteți să săriţi in sprijinul unui post tv care nu l-a dat afara încă pe autorul celui mai scârbos, jegos, nesimțit atac realizat de jurnalistul Banciu împotriva conaţionalilor din Basarabia? Vă  întunecă mintea partizanatul! Cu ce se deosebește Turcescu, Mircea Marian, Andreea Pora de Gâdea, Chireac, Dana Grecu? Aceeași Marie autrement coiffe!"

Şi un alt tovarăş de pe forum îşi permite să mă facă idiot!
Şi finalmente, trebuie să-i dau dreptate!
Doar idioţi ca mine mai citesc revista 22

Despre buna înţelegere într-o comunitate

M-am hotărât să scriu cele ce urmează sub impresia lecturii cărţii de memorii a lui Ion Ianoşi, Internaţionala mea şi a filmului Last Vegas. Ele au în comun ceva cu amintirile mele din copilărie.

M-am născut şi am crescut într-un oraş destul de cosmopolit! 
Cred că doar Bucureştii, Iaşii şi Constanţa să fi deţinut un astfel de cosmopolitism în România veche. Explicaţia pentru Ploieşti este dezvoltarea industrială de la sfârşitul secolului XIX.
Pe strada mea locuiau şi câţiva care aveau nume neautohtone.
Eram prieten în prima copilărie cu Miki Brenner, evreu venit cu familia din Bucovina austriacă, care vorbea germană cu bunica.
Pe stradă stătea un băiat mai mare,  numit Santini, descendent probabil din italienii zidari veniţi în România la invitaţia lui Carol I.
Mai stătea pe stradă o familie cu nume ucrainian Crahmaliuc, iar vecinul nostru era avocatul Zingrilara. Era nume străin cu rezonanţă credeam italiană, dar fusese înmormântat în cimitirul ortodox Bolovan din Ploieşti, unde odihnesc şi părinţii mei. Internetul mi-a rezolvat problema, numele este grec, exista prin secolul XVIII un negustor grec din Izmir, cu acest nume. 
Mai era şi colega şi prietena sor-mii care era pe jumătate poloneză, mama şi bunica fiind stabilite aici de pe vremea refugiului din 1939. Cea mai bună prietenă a sorei mele în şcoala generală a fost  Paula Iosif, emigrată pe la începutul anilor '60 în Israel.

Dacă stau să-mi aduc aminte în liceu erau încă destui care să mai poarte nume cu rezonanţă străină, în primul rând evrei. Cum nume de acest fel cu rezonanţe evreieşti şi ungureşti întâlneai predilect la olimpiadele de matematică.

Mai am avut şi experienţa multietnică din Avrigul matern unde convieţuiau în bună vecinătate românii şi saşii. Eram prieten în copilărie cu singurul ungur aflat acolo, venit în vacanţă de la Cluj la un unchi. Îmi amintesc că a fost singurul care şi-a luat permis de pescuit, de teama maturilor care ne alergau pe râu ca pescuiam ilegal!

Aceeaşi atmosferă o descopăr şi în amintirile lui Ianoşi, crescut într-un Braşov multietnic, în care convieţuiau, români, saşi, unguri şi evrei. Evreii erau cei mai proaspeţi, veniţi din tot imperiul austro-ungar, cu legături puternice la Viena şi Budapesta. Lingvistic erau în primul rând unguri, dar ştiau la fel de bine germana vieneză şi după 1918 au trebuit să înveţe şi româneşte.

Opinez că această atmosferă interetnică a fost favorabilă şi benefică, după cum se observă în filmele americane cu subiect newyorkez. Acolo structura foarte rezistentă social şi convieţuirea armonioasă o dă comunitatea etnică diversă din cartiere precum Brooklin. Asta creează şi o competiţie care dă rezultatele mirabile ale societăţii americane.

Cred că coabitarea într-un astfel de mediu cosmopolit este mult mai bună din punct de vedere social, decât viaţa într-o comunitate cu o singură etnie, care poate conduce le excese naţionaliste. 

Vremurile au trecut, evreii au plecat demult, la fel şi saşii, au mai rămas ceva unguri. Cred că nici Ploieştiul nu mai are aerul ăla cosmopolit. Am destui colegi şi prieteni răspândiţi în toată lumea, care şi-au luat lumea în cap din acuza regimului comunist. Şi din cea fost este doar o amintire. 

În acelaşi timp Ardealul rămâne cel mai deschis înţelegerii multietnice datorită tradiţiilor încă vii de înţelegere în pofida unor migraţii masive de români din  Regat.

Am observat în Braşov că exemplul de civilizaţie a predominat, chiar dacă mulţi din cetăţenii acestui mare oraş transilvan, nu-şi au rădăcinile aici. 


Cred că pentru România pierderea masivă de minoritari şi în ultimul timp de români get beget nu ne este favorabilă şi mi-ar părea bine ca România viitorului să redevină o ţară de imigraţie, chiar dacă asta ar trezi suspiciunea românilor verzi!


duminică, 19 ianuarie 2014

Ipocrizia lui Tismăneanu

Unii îmi vor spune că sunt obsedat, alţii îmi vor reproşa că sunt un pigmeu intelectual ca să mă măsor cu Goliatul intelectual Volodia!
Nu cred că Volodia Tismăneanu este vreun Goliat intelectual.
Este un individ congener cu sor'mea adică leat 1951, la fel ca Nicu C., pe care ni l-a descris. 
Am avantajul a doi ani în plus de experienţă...hahaha....

Tismăneanu este un individ greţos prin prisma a ceea ce face acum, adică partizanat politic în favoarea celui mai detestat personaj politic, preşedintele Traian Băsescu.

Dacă ar fi rămas analistul şi istoricul comunismului românesc, nu existau discuţii.

Cum am mai spus, este un individ extrem de vanitos, până la schizofrenie, crede că simplul fapt că Băsescu punându-l şef la Comisia Prezidenţială  de  Analiza a Crimelor Comunismului o să-l spele de propriul lui trecut şi o să-l transforme într-un fel de comisar ideologic intelectual care să decisă cine-s ăia buni şi care-s ăia răi! 
Şi individul ameninţă şi predică  în pofida unor proteste şi a unor ipocrizii absolute ale intelectualilor noştri picaţi în aceeaşi paradigmă bolşevică că este mai important să fim cu ai noştri decât cu adevărul.

Aşa că acum îl ia la şuturi pe Mircea Toma. 
Că şi Mircea Toma are trecutul lui slăbiciuni şi compromisuri, prietenii ştiu de ce, dar era comunism şi nimeni nu credea că o să se se facă praf.
Dar să suporte lecţii şi ameninţări de la Tismăneanu este absolut jenant!

Uite cine este Tismăneanu, ăla dinainte, din anii 70!

Imaginea lui Tismăneanu o dă domnul Ion Ianoşi în cartea de memorii, Internaţionala mea – Cronica unei vieţi! pag 514.

“Am lăsat la urmă la urmă cazul Vladimir Tismăneanu…Cunoştea mai mulţi dintre mai-marii vremii, direct sau prin fii şi fiice, chiar dacă tatăl său fusese, la un moment dat, izgonit de la banchet. Aşa i s-a înfiripat ura, din ce în ce mai crâncenă, faţă de un alt Leonte, fostul apropiat care-i trădase părintele……
Pe Volodea îl exaspera regimul ceauşist, ca pe noi toţi. Dar îl amenda printr-o stângă extremă, de pe poziţii cumva troţkiste….
Concesiile cu adevărat mari Vladimir Tismăneanu le-a făcut însă exigenţelor de partid ca unul din cei zece autori care au elaborat fişele volumului Mic dicţionar social politic pentru tineret ….”


Prin această lentilă, cred că era mai bine să rămânea doar critic al comunismului românesc, în rest îl trădează tinereţea extrem bolşevică, cine nu-i cu noi, este împotriva noastră! să-l cităm pe inamicul lui Troţki….Stalin!!!!!

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Afacerile familiei Băsescu

De ceva timp nu numai Traian Băsescu este în centrul atenţiei jurnalistice şi politice, dar şi familia sa. 
Dacă pe la sfârşitul anilor 2000 fratele preşedintelui era băgat în tot felul de faceri puturoase, de câtva timp cea care este în prim planul afacerilor controversate este acum fiica cea mare a preşedintelui. Ajunsă notar într-un obscur sat din Vrancea, Ioana Băsescu a ajuns între timp la Bucureşti unde este o prosperă notăriţă şi om de afaceri. Am aflat că este proprietara unui apartament de mare lux, valorând un milion de euro, şi că între timp a devenit proprietar funciar. Iar ultima afacere care o are în centru pe această respectabilă doamnă este cea cu Gazprom, care are în proprietate o firmă sârbă, cu care fondează benzinării în România sub numele Gazprom. Una se află pe fiecare sens al autostrăzii Bucureşti Piteşti!
Că Gazprom se extinde în România nu-i nimic de zis, oricum ei ne furnizează gaze ruseşti, până când orbii şi bizonii de la Pungeşti şi aiurea vor afla, între timp, că fac jocurile intereselor acestui vechi duşman al României. 
La fel şi afacerile funciare ale familiei Băsescu au stârnit interesul Parlamentului. În timp ce preşedintele Băsescu retrimite legea vânzării către străini a proprietăţii funciare şi care face ca acest subiect sensibil să nu aibă reglementare şi străinii să poată cumpăra în orice condiţii pământ în România. Opinia mea este că nimeni din aceşti investitori nu vrea să ia pământul în spinare, vor să facă afaceri, cu excepţia poate a revizionismului unguresc, care visează să facă implantări ca în Palestina arabă.
Toate aceste investigaţii jurnalistice şi parlamentare pot să demonstreze că niciuna din afaceri nu conţine chestiuni nu are miros penal.

Rămâne însă apetitul demn de o cauză mai bună a acestei familii prezidenţiale pentru parvenitism ciocoiesc. Cine poate fi mai clar prototip pentru un Tănase Scatiu cu fustă decât celebrissima prietenă de familie, Elena Udrea? 

Îmi amintesc cum pedesereii, peremeii, pedeii şi alţi ejusdem farinae sugerau pe la sfârşitul anilor '90 că fiul preşedinelui Constantinescu ar fi fost implicat în controversate afaceri, la fel şi fiul prim ministrului Radu Vasile. De ei nu s-a mai auzit nimic, au dispărut în uitare, dacă erau probleme, justiţia aservită politic lui Băsescu ar fi inventat ceva vinovăţii.

Mă uit cu interes la reprezentanţii familiei Băsescu, începând cu vaporeanul care şi-a construit prosperitatea iniţială cu buful, contrabanda specific marinărească, apoi cu cei mai tineri. La toţi constat o foame de parvenitism care mă surprinde.

Nu-i imoral să te îmbogăţeşti, dacă joci după reguli, sau măcar în marginea lor, dar să foloseşti instituţiile statului în interes personal, doar pe vremea lui Carol al doilea se mai întâmpla!

Un funcţionar de acest calibru nu are voie din punct de vedere moral la acest comportament. Preşedintele Băsescu se poate ocupa de afaceri, dar după ce nu va mai fi preşedinte, iar notăriţa care a profitat de renumele tatălui trebuia să evite situaţii care ar fi adus-o în reflectorul public.

Ce se mai alege de lupta împotriva corupţiei, când preşedintele Băsescu demonstrează că este corupt, mincinos şi avid de îmbogăţire fără nicio restrângere!

Nimic!

Precum minciunile ipocriziile pe care le propagă mercenari precum colonelul Turcescu, EVZ, B1 tv şi alţii asemenea!

Nu spun despre cei de la Antena 3, care sunt obsedaţi de Băsescu şi pe care-l prezintă ca pe un monstru, că nici ei nu sunt îngeri, ci lefegii interesatului Voiculescu.

Dar sunt prietenul adevărului, nu al lui Băsescu!