luni, 31 martie 2014

Masterate şi doctorate

După cum am mai spus sunt lăsat cu gura căscată.
Noul prefect al judeţului Argeş este un tânăr de 34 de ani. Foarte bine am spune, este un băiat tânăr plin de energie.
Tipul are în cv-ul său ceva de veteran sovietic. Adică este plin de decoraţii. Decoraţiile sunt  diplomele sale universitare. Posedă, deci, trei licenţe!!! două masterate!!! şi un doctorat! Este un fenomen al studiilor universitare. 

Când o fi avut timp acest tânăr foarte dotat să studieze? Cred că are un deficit de somn, probabil? Explicaţia este mai simplă, toate aceste titluri universitare le-a obţinut la o singură universitate, Universitatea Piteşti!

Pentru că problema nu este că un tânăr intelectual doreşte obţinerea unui grad universitar, problema este că au apărut universităţi în România sunt dispuse să le dea.

În a doua mea ieşire profesională după 1990 am ajuns la Strasbourg la o conferinţă de foarte înalt nivel. Se desfăşura în clădirea Consiliului Europei. Era în noiembrie 1991. Mă uitam cu jind la steagurile din faţa acestei clădiri! Lipsea tricolorul românesc! Atunci visam să ajungem la acest organism internaţional, nu în viitoare Uniune Europeană. Conferinţa noastră era organizată de doi profesori germani de la Institutul de Tehnologii de la Karlsruhe, profesorii Matzke şi Schumacher. M-am împrietenit instantaneu cu olandezul Richard Tanke, Aflând că sunt român îmi povestea de marele fotbalist venit la PSV Eindhoven, Gică Popescu (o tempora!). Richard mi-a atras atenţia că profesorul Matzke are 3 - trei doctorate!  Unul obţinut la Universitatea din Veneţia, asta mi-a rămas în minte, la Veneţia se obţineau doctorate în radiochimie!
Celelalte erau obţinute, cred, că primul  la, normal, o universitate germană, şi că ultimul prin SUA! 

Revenind la tânărul nostru prodigios piteştean studiile sale multiple le-a realizat la aceeaşi unică şi deosebită universitate, cea loco!
Universităţile româneşti îşi minează prestigiul prin uşurinţa cu care acordă acum titluri şi legea lui Funeriu cu clasificarea universităţilor este bună! 
Ea va ajuta pe angajatori să afle care instituţie de învăţământ este serioasă şi parcimonioasă la acordarea de astfel de titluri şi care nu! 
Şi altă problemă este mita care cancerizează universitatea şi care are ca rezultat aceste titluri date cu toptanul.

Eu unul n-aş da doi bani pe Universitatea din Piteşti, atât de generoasă cu acest tânăr de meserie.....prefect!

duminică, 30 martie 2014

Conferinţa Judeţeană PNL Argeş

Azi duminică 30 martie 2014 a avut loc Conferinţa Judeţeană a PNL Argeş. A fost un moment de pregătire a campaniei de alegeri din 25 mai 2014 a Alegerilor Europene, iar pentru Argeş alegerea noi Preşedinte al Consiliului Judeţean, în locul lui Nicolescu - Vecinu' demis pentru incompatibilitate!
Deschiderea lucrărilor a fost anunţată la ora 10. Preşedintele PNL nu a fost prezent la această oră. Crin Antonescu a subliniat în discursul final că prezenţa sa era anunţată la ora 11!
A mai fost şi schimbarea orei şi asta a mai stârnit probleme pentru că ne-a trezit cu o oră mai devreme!

La început a luat cuvântul Marian Petrache, preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov şi conducătorul campaniei pentru alegerile europarlamentare.

Eu am ieşit şi am reintrat la 11, când a sosit Crin Antonescu însoţit de europarlamentara Adina Vălean, care îi este şi soţie.

La reintrarea mea în sală a luat cuvântul primarul de Bogaţi. A venit la tribună şi a ţinut un discurs pamflet de un enorm şi nebun comic involuntar. Printre altele a rimat acciză cu abciză???!!!. Ori era o eroare fonetică, ori ignoranţă pur şi simplu pentru biata abscisă! Înţeleg că tipul ar fi şi cadru didactic la Universitatea din Piteşti???!!!!! Ce mai încolo şi încoace, politica predispune la beţia de cuvinte cum denumea acum o sută de ani jumate Titu Maiorescu acest sindrom! Sindrom molipsitor de altfel şi la alţi vorbitori care au mai urmat.

Adina Vălean
Adina Vălean ne-a arătat realizările sale privind scăderea preţurilor la roaming în UE şi scopul final convorbiri fără roaming în spaţiul comunitar. Ea a criticat vehement stânga pseudo ecologistă care frânează dezvoltarea economică. Doamna Vălean este vicepreşedinte grupului liberal ALDE de la Paramentul European. Doamna Vălean este candidata noastră regională, Sud Muntenia, adică Argeş, Teleorman,  Dâmboviţa, Ilfov, Giurgiu, Călăraşi, Ialomiţa.
Meşter la cuvântare a fost Ludovic Orban, veşnicul rebel, suporterul PNL prin noi înşine!
  
Răducu Filipescu
Iani Popa


Discursul din final al lui Crin Antonescu a fost o rememorare a tuturor atacurilor concentrate împotriva PNL venind dinspre stânga lui Ponta, dar şi dinspre dreapta lui Băsescu. De ce atacă Băsescu, pentru că dacă PNL rămâne cea mai importantă voce a dreptei, Băsescu pleacă acasă, sau mai ştii unde.
Tânărul candidat local europarlamentar Adrian Ţurcanu
Am remarcat privirea mândru orgolioasă a Adinei Vălean când Antonescu îşi susţinea discursul. pe faţa domniei sale se citea parcă expresia: "Ce bărbat am!"
Mesajul este să strângem rândurile, chiar dacă ieşirea de la guvernarea USL a produs un recul, sondajele indică o valoare de 18-20%, oricum altceva decât sondajele propagandă calomnie pesediste ale lui Sultănescu şi Dâncu. 
Amicul Radu Vişinescu la balcon
Antonescu a învinuit PSD şi pe Ponta de marile nerealizări ale USL. Demiterea lui Băsescu la referendumul din 2012 a stat sub semnul tâmpeniei pompoase şi contraproductive ale fudulului Ioan Rus, apoi compromisurile compromiţătoare ale lui Ponta cu Băsescu privind coabitarea care l-a reinventat şi numirea mahărilor de la Parchete!
Crin Antonescu
Eu cu senatorul Zisu
 Să sperăm că militanţii liberali vor depune eforturile care să ne aducă un succes la aceste alegeri dificile, inclusiv la Prezidenţiale!
Mândră de soţ!



Eu cu Ludovic Orban

sâmbătă, 29 martie 2014

Serviciul militar obligatoriu

Zilele astea se serbează aniversarea a 10 de NATO pentru România sau România în NATO.
Toţi liderii politici s-au simţit datori să dea declaraţii festive dar şi prudente în contextul crizei din Crimeea şi Ukraina.

Am citit un interesant interviu luat lui Petre Roman în ziarul România liberă. Acesta a fost implicat prin funcţiile îndeplinite în deceniul 10 în apropierea şi integrarea în structura NATO. 

Dar nu de poveştile spuse de un cunoscător al problemei vreau eu să comentez, ci despre altceva!

La un moment dat el a povestit că intrarea în NATO a cerut şi profesionalizarea armatei. Asta a implicat ridicarea obligativităţii pentru bărbaţi de a mai face serviciul militar. Petre Roman spune că aceasta a condus la ridicarea profesionalismului militar dar  a slăbit legătura emoţională dintre popor şi armata sa naţională. Această idee este împărtăşită şi de experţi din Spania, Franţa sau Germania.

Pentru noi toţi cei care am făcut armata, ideea care ar fi este că a fost o pierdere de vreme.

Însă pentru oamenii simpli, fără studii superioare, în accepţiunea populară, acest eveniment era extrem de important, era testul bărbăţiei, de la statul de fecior nerecrutat ajungea să demonstreze că este om întreg, capabil să-şi întemeieze o familie.

Bunicul meu patern, muntean din Prahova, a fost o victimă a Primului Război Mondial, bunicul meu matern, ardelean din zona Sibiului are o istorie mai complicată. Bunica păstra un tablou, o cromolitografie color, cu armele Imperiului Austro - Ungar şi cu figura bătrânului împărat Franz Josef. În mijloc era portretul unui militar imperial, un honved, în uniformă albastră, în picioare lângă un pahar de Tokay?! Iar pe capul militarului era lipită poza capului bunicului, cu care cred că semăn puţin. A făcut armata la Budapesta prin 1903 când origina litografia, probabil că învăţase ungureşte, cum după 1918 ungurii învăţau româneşte în armată! Bunicul matern a fost în campania din Galiţia, a căzut prizonier la ruşi.  
Bunicii mei au fost vrând nevrând inamici şi povestea şi drama asta este romanul lui Rebreanu, Pădurea Spânzuraţilor.

Tatăl meu, muncitor calificat la Concordia Ploieşti a fost mobilizat pe loc şi nu a făcut campania în Rusia Sovietică. Acolo a fost doar fratele cel mic al tatei, unchiul Vasile, scăpat în încercuirea de la Cotul Donului (corecţie- bătălia de la Stalingrad în varianta armatei române). Asta este pe scurt istoria militară a familiei. 

Eu am făcut armata la TR (termen redus) în 1973-1974 (toamnă - primăvară). Şi aici vine şi legătura cu Petre Roman!!?? Da, cu câţiva ani înainte acolo a făcu armata şi Petre Roman, şef de promoţie la Hidro şi asistent la IPB.
A fost declarat evident şef de promoţie şi la armată! 

Unitatea de la Boteni era pe teritoriul fostului aerodrom militar din vremea celui de al Doilea Război Mondial. Acolo se petrecuse o mare bătălie aeriană, unde faimosul Rozariu a doborât un avion gigant german după 23 august! Poveştile despre vitejiile Corpului român aerian de vânătoare ni le povestea Horia P., fiul unuia din piloţii acestui corp de elită, toţi congeneri ai Regelui Mihai, având pe aripile avioanelor Messerschmitt o cruce formată din M. Comandantul lor fusese faimosul as al aerului Bâzu Cantacuzino, fiul nu mai puţin faimoasei Maruca Cantacuzino, soţia lui George Enescu! Poveştile lui Horia au fost confirmate de o carte dedicată acestui corp de elită al armatei române. Ce-i interesant este că toţi piloţii români au fost invitaţi să devină piloţi ai aviaţiei americane, după 23 august pe teatrul de război din Pacific. Spre onoarea lor niciunul nu a acceptat oferta. Repercusiunile au fost că au fost eliminaţi - deblocaţi şi unii au înfundat puşcăriile comuniste. 

Pentru mine armata mi-a arătat clar cum stă fiecare cu caracterul! Puteai să-ţi dai seama pe cine te poţi baza.  De fapt, atunci când am făcut armata pornea prima promoţie de militari TR care făceau armata înainte de facultate şi prelungit, făceau 9 luni, din toamnă până în vară. Aşa că în anii care au urmat, băieţii erau cu un an mai mari ca fetele şi cu armata făcută şi astfel buni de însurat! Iar caracterul viitorilor colegi putea fi testat deja din stagiul militar!  

Primele zile de armată arătau cum uniformiza această obligaţie patriotică. Eu m-am ras în cap pentru acest eveniment, dar ceilalţi au venit cu părul mare şi au fost toţi tunşi chilug şi am fost băgaţi în uniforme, care ne uniformizau!

Altă preocupare a noastră ca militari era cum să ne îmbătăm, cât mai des cu putinţă!
Alt lucru interesant era că în armată graşii slăbeau (eu!!! dar nici chiar aşa) şi slabii se îngrăşau.
Şi armata a fost un izvor nesfârşit de bancuri cazone, în care comandanţii erau fără excepţie limitaţi, dacă nu tâmpiţi. Dar adevărul despre armată este undeva pe la mijloc!
Unii îşi amintesc cu nostalgie, ca mine acum, pentru că făceam exact de 25 de ani atunci! Alţii nu,  mai ales cei care au făcut la armata la trupă, cu vexaţiuni din partea caporalilor şi sergenţilor de trupă, în genere, duri şi tâmpiţi, care juisau de plăcere să-i chinuiască pe viitorii probabili studenţi!

Cred că politicienii s-au grăbit cu desfiinţarea serviciului militar obligatoriu, avea un avantaj, călea caracterele.  Măcar pentru acest lucru era bună armata!


Voi ce părere aveţi despre armată?


joi, 27 martie 2014

Amestecate de joi 27 martie 2014

Astăzi e ziua mea de Bucureşti.

Drumul spre Bucureşti a fost un calvar. Am stat pe ultimul loc liber, cel de lângă şofer. Mă pusesem pe citit Dilema veche. Şoferul a pornit conversaţii succesive cu copii săi , probabil pe la 10 ani, ce să mănânce, ce să ia de mâncare la şcoală, să-şi dea cu parfumel! Toate cu diminutive!
A dat apoi drumul apoi la radio care mi-a urlat în urechi până la Bucureşti.
Vecina din dreapta a început şi ea  în gura mare o conversaţie extrem de personală şi prelungită.
Soarele bătea cu putere la ora 8, drept în noi, veneam dinspre vest spre est şi m-a supraîncălzit, chiar dacă şoferul a avut bunul simţ să oprească căldura. 
Am mai dat-o jos şi pe cucoana de lângă mine, care mergea până la capăt. Hop şi amicul Iulian cu un telefon, i-am spus scurt că-l sun eu, de conversaţii cu el îmi ardea mie!

La administrativ mi s-a spus că încurcătura cu pensia s-a rectificat, dar adeverinţa trebuia să o iau de la Casa de Pensii Bucureşti, prin Vitan, amabile, doamnele mi-au explicat că iau metroul la Unirii şi de acolo pe lângă blocul Zepter. 
După curs plec la metrou şi ajung să fac,  finalmente, cunoştinţă cu această  adevărată Nemesis a veniturilor mele. Evident că la biroul unde trebuia să obţin hârtia era coadă, dar nu am aşteptat prea mult. Am ajuns în faţa unei doamne, căreia i-am explicat cum stă treaba, i-am arătat hârtia lor, m-a verificat al CNP şi mi-a spus că nu s-a făcut încă modificarea. 
Trebuie să aştept două săptămâni ca să vină de la ANAF, că acolo se operează corecţia! Aha, la pensii!.....spunea Nenea Iancu! 

Am dat faţă cu Molohul birocraţiei, şi cu el trebuie să ai răbdare şi Dilema veche

Europarlamentare

Cristian Ghinea scrie un articol despre Europarlamentare şi este foarte nemulţumit de sistemul de alegeri cu listă naţională închisă. Reclamă faptul că nu-i singurul sistem de alegere că există şi alternative, care să dea posibilitatea electorilor să facă selecţii singuri. Sub critică se află propunerile partidelor. Este mulţumit doar de decizia PDL pentru Monica Macovei. Pentru subiectivul Ghinea doar ea e valabilă, că a făcut şi a dres la PE. Opinia majorităţii românilor este că Monica Macovei a fost cea mai lipsită de patriotism euro-deputată. Chestie de optică!

Mult mai rezervat în privinţa performanţelor europarlamentarilor români este Sever Voinescu în editorialul său din Evenimentul Zilei. Şi sunt aruncate nişte săgeţi exact spre aceeaşi Monica Macovei, chiar dacă nenumită.
El se declară exasperat că Blaga şi Stolojan sunt "de dreapta", Voiculescu "conservator!!!!" şi Ponta cu locotenentul Şova "socialişti!". 
Ceea ce îşi doreşte electorul Voinescu, îmi doresc şi eu, euro-deputaţi care să servească interesele compatrioţilor în UE, care să fie reprezentanţi ai valorilor europenismului, citez: dreptul, logica, creştinismul, libertatea, democraţia politică, capitalismul onestcare să înţeleagă că opţiunea filo-americană este obligatorie!

Voinescu face şi o clasificare a electorilor români, cei aduşi cu autocarul partidelor, cei convinşi de tocşouri şi partizanate politice, şi cei europeni, adică aceia care pot judeca cu capul lor cine ar merita aleşi. Acum aş spune că cei care ştiu cam ce ar trebui să aleagă au şi ei preferinţe politice şi nu şi-ar călca pe inimă să aleagă o listă cu candidaţi spectaculoşi.

Preferinţele îmi spun că cei de la lista PSD sunt cam ca medicamentele naturiste, nu-ţi fac rău, dar nici bine!
La PNL sunt câţiva profesionişti, Renate Weber, Adina Vălean şi Cristian Buşoi, conduşi pe listă de această tovarăşa Ana în variantă liberală, Norica Nicolai, bună la tocşouri interne! 
Şi la PDL erau câţiva mai de Doamne ajută, dar tot la fel, Stolojan este bun la intern, la extern nu prea sunt convins, Monica Macovei este fundamental rea şi ranchiunoasă, Cristian Preda, migrat la PMP, pompos, găunos şi resentimentar, perfect la B1tv!

Comentariu la un comentariu despre Maria Banuş din Observator cultural

Ca într-un anterior eseu, din această revistă, aparţinând lui Norman Manea, în care acesta încearcă să o recupereze pe Tovarăşa Ana, şi domnul Geo Şerban o recuperează pe…..Maria Banuş.

Orice ar fi scris înainte de '44, poeziile junei Banuş, îndrăgostită şi aşteptând iubirea, pentru mine Maria Banuş rămâne cea din manualele mele, pline de iubire de partid (comunist!), de înnegurarea produsă de faptul că: Ţie-ţi vorbesc Americă!
Că a emigrat şi ar fi fost scoasă din manuale, asta probabil s-o fi întâmplat când eu terminasem demult şcoala..generală! 

Ce m-a deranjat şi mi-a sărit în ochi în comentariul scris de Geo Şerban a fost  însă o expresie şi aici citez:

"Căuta să se cureţe de „cenuşa morală“ sufocantă, să nu participe la „hora unirii oportuniste“, oripilată de haita celor de la Săptămîna, ca şi de freneticele temenele semnate Adrian Păunescu (socotit progenitură pervertită din stirpea amorfului versificator Vasile Militaru)."

Deci poetul interbelic foarte popular Vasile Militaru este un amorf versificator a cărui copie este.... Adrian Păunescu? 

Vasile Militaru este autorul versurilor celebrei romanţe, pusă pe note de George Enescu: A venit aseară mama, versuri atribuite lui Coşbuc! 
Citez iarăşi din Wikipedia despre acest poet:

După instaurarea comunismului, poetul reușește să scape ani de-a rândul de valurile succesive de arestări. Însă la un moment dat i se cere să-și folosească talentul literar în slujba comunismului. Refuzul său este categoric: „În poeziile mele niciodată nu va rima poporul cu tractorul

Vasile Militaru a fost apropiat la un moment dat legionari şi asta îi va modifica destinul. Este arestat, torturat şi moare în puşcărie la 74 de ani. Vasile Militaru a fost un martir al puşcăriilor comuniste şi nu se face să-l iei aşa de sus, chiar dacă probabil a fost un poet minor! 

Stabilit în Piteşti, am informaţii despre acest poet, căsătorit cu o actriţă piteşteană, doamna Telly Barbu, era un om extrem de respectat! Le ştiu de la prietenul Radu V., care prin adolescenţă a făcut un Crăciun şi un Revelion cu poetul Vasile Militaru, Nenea Vasile


miercuri, 26 martie 2014

Două articole de excepţie

Adăugaţi o legendă
Obişnuiesc să mă uit prin  revista 22 on-line, câteodată mai găsesc în această revistă şi articole care merită citite. Şi aşa am dat de textul lui Mihnik.

La fel, sunt un cititor obişnuit al Observatorului cultural. Şi acum am dat de un articol al unui scriitor rus contemporan, Mihail Şikşin.

Ambele privesc conflictul ukrainean.
Ambele sunt deosebite.

Am fost invidios pe mândria poloneză a lui Michnik! Da, Adam Michnik este mândru de felul cum a acţionat diplomaţia poloneză în cazul conflictului ukrainean începând cu Euromaidanul şi terminând cu ocuparea de către Rusia a Crimeei. Şi lucrurile sunt fluide încă.
Pe forum un cititor era excedat de caricaturile politice interne şi-i menţiona pe Ponta şi Antonescu. La adăugirea mea, cel dintâi cum îi stă bine ar trebui să fie şi numele lui Băsescu, cenzorii de la 22 nu au binevoit să-l publice.

Constat, în continuare transferul iresponsabil al preşedintelui Băsescu al unor conflicte politice interne în  problematici externe. Insistenţa absolut idioată cu periculozitatea unor relaţii economice cu China este de tot râsul , dacă nu ar fi de plâns!

De asemenea, în cotidianul Evenimentul Zilei, insinuanta şi prezumpţioasa mironosiţă Sorina Matei, băsistă peste orice limită sugerează că Ponta ar fi fost rezervat la acţiunea de invadare a Ukrainei. 
Asta pentru că plănuia în această vară o vizită la Moscova.  
Acum să fim realişti, până la declanşarea agresiunii ruse în Crimeea, oricare om politic european şi de aiurea era interesat în relaţii economice cu Rusia. 
România a pierdut această piaţă unde care ungurii, de exemplu se simt ca peştele în apă! Aşa că nu văd nicio problemă şi nenorocire în această idee până deunăzi. 
Ce să mai zicem de liderii europeni importanţi precum cancelăreasa Merkel a unei Germanii în nevoie de gaz rusesc. Fostul cancelar Schroeder este mare demnitar la Gazprom şi nu s-a răsturnat lumea şi nici căruţa cu proşti prin Berlin.

Aceeaşi băsişti se fac că nu văd că marele lor idol a avut o foarte ciudată lipsă de reacţie, comparativ cu oficialii polonezi şi baltici.

Celălalt articol al unui scriitor rus patriot este emoţionant!
El nu poate deosebi în cultura rusă dacă Gogol aparţine literaturii ukrainene sau ruse. Doar Gogol a scris capodopera Taras Bulba!

Şi termină cu spusele poetului Aleksandr Galici la invazia Cehoslovaciei în 1968:

Cetăţeni! Patria în pericol! Tancurile noastre sunt pe pământ străin!"

Vă invit să le citiţi şi să vă bucuraţi!

http://www.revista22.ro/impunitatea-lui-putin-39539.html

http://www.observatorcultural.ro/Viitorul-ucrainean-al-Rusiei*articleID_29989-articles_details.html




marți, 25 martie 2014

Partidul şi biserica

Luat de treburi am pregetat să scriu despre o chestie de ieri dimineaţă!
Am citit editorialul redactorului şef al cotidianului local poe care-l cumpăr zilnic. 
Acesta este de fapt moştenitorul fostului cotidian comunist judeţean, ajuns parcă în ultimii ani ceauşişti săptămânal.
Acest redactor şef, având o vârstă cam 70 de ani şi peste este un experimentat de mâncător cu polonicul de rahat propagandistic comunist.
Respectivul editorial se referea la tandreţea unei întâlniri cu IPS episcop al Argeşului, personaj la fel de controversat pe vremea comunistă.
Am remarcat cât de apropiaţii sunt popii, mai ales ierarhii importanţi cu foştii activişti, ajunşi mari ortodocşi pe vremea asta!
Asta este, cei doi au fost cu cădelniţa pentru neasemuitul conducător, apărut din Scorniceştiul vecin cu judeţul loco.
Domneşte o mare ipocrizie, pentru că activiştii de partid priveau religia ca opiul popoarelor, dar pe şest îţi botezau şi cununau religios progeniturile.
Pe de altă parte colaboraţionismul patriarhului Justinian a dus la un compromis compromiţător pentru ortodoxia românească.
Am o mare mefienţă pe slujitorii bisericii strămoşeşti. Nu pe biserică, ea fiind păstrătoarea tradiţiei şi fiinţei naţionale.
Din păcate preoţii de azi te surprind decât prin lăcomie şi dezinteres pentru enoriaşi, mai ales cei aflaţi în nevoie şi suferinţă.
Am văzut casa unui popă pe strada Trivale, ajunsă acum strada ciocoilor ajunşi în capitalismul de cumetrie. Este un fel de vilă de milionar de la Hollywood. Cred că popii ăştia ar trebui vizitaţi de fisc. În centru oraşului se strâng zilnic cerşetori şi aurolaci, oameni în mare nevoie şi suferinţă. Ar trebui ca oamenii bisericii să le asigure o masă caldă, măcar asta.  Pe îi interesează în schimb să-ţi ia banii pentru botezuri şi cununii şi nu prea ajung la biserică, ci în arhitecturile cubiste ale vilelor popeşti.
Dacă ortodoxia rămâne închistată în reguli vechi şi anacronice, am admirat surpriza produsă la Vocea Italiei de o măicuţă care cânta muzică rock. Este tânără, numai 26 de ani şi este siciliancă!

Tâmpenii nucleare cu Băsescu

Ce declară preşedintele României Traian Băsescu la Sumitul Securităţii Nucleare de la Haga:

"Uraniul de la noi, ars in reactoarele de la Cernavoda, devine extrem de radioactiv. Eu am stat lângă o bara de uraniu care se baga in reactor. După ce arde in reactor, uraniul devine extrem de radioactiv. Daca nu am avea securitatea necesara si acest uraniu ar ajunge pe mina teroriştilor, s-ar putea fabrica mai mici sau mai mari bombe nucleare. S-ar putea fabrica echipamente extrem de periculoase pentru oameni. Oamenii nu realizează riscurile, de aceea un stat ca Germania si-a propus sa reducă producţia nucleara!" - Sursa Hotnews

Domnul preşedinte o fi stat pe lângă un fascicul de combustibil proaspăt înainte de a fi introdus în maşina de încărcare - descărcare, care nu este radioactiv. 
Dacă ar fi stat pe lângă unul care ar fi fost iradiat în reactorul CANDU ar fi fost istorie înainte de referendumul din 2012! Haahahahhha.......

Bine, bine astea-s nimicuri fără mari consecinţe!
Tâmpenia vine imediat în fraza cu securitatea nucleară care păzeşte uraniul de terorişti!

Securitatea sau protecţia fizică - safeguard păzeşte aceste deşeuri extrem de radioactive, securitatea nucleară se referă la funcţionarea în siguranţă a unui reactor nuclear.

Este ca pe vremuri, când explicându-i-se unui colonel de securitate cum stă treaba cu securitatea nucleară, a replicat interlocutorilor să se ocupe de nuclear, că de securitate se ocupă normal, ei!

Tot combustibilul devine extrem de radioactiv, din cauza izotopilor radioactivi proveniţi din fisiuni,  şi a transuranienelor Plutoniu - Pu în principal,  Americiu - Am, Curiu - Cu.
Pentru amuzamentul corespondenţilor vă propun un grafic să vedem cum este treaba cu deşeurile înalt active HLW!
  


Durerea de cap o dă plutoniul şi din acest motiv trebuie să scăpăm de el prin reprocesare!

La CANDU plutoniul nu este reprocesabil, fiind ars în funcţionare, dacă s-ar opri repede iradierea, Pu ar fi folosit la bombe, cum au făcut India şi Pakistanul!
Noi nu facem asta! Îl ardem aproape complet! 


Aşa că ultima frază este o mare tâmpenie! Domnule Băsescu din combustibilul iradiat în CANDU NU SE FAC BOMBE!






vineri, 21 martie 2014

Criza rusească în viziune liberală

Astă seară am urmărit interviul luat lui Crin Antonescu la Realitatea tv.

În problemele de politică internă Crin Antonescu şi-a exprimat intenţiile, acţiunile, deja cunoscute ale sale şi ale PNL.

Unii pot critica faptul că PNL a părăsit guvernarea şi USL, dar eu cred că această decizie grea este complet motivată. 
Dorinţa lui Ponta şi a PSD de a transforma PNL într-o anexă, cum de altfel sunt partidele cu nume de litere şi de  Antenă a fost motivul despărţirii. Acţiunile unilaterale ale PSD, decise de Ponta de unul singur, care au minat această relaţie şi nu mai vreau să insist asupra lor, au decis ruperea mariajului. 
Şi cred că decizia este corectă!

Dar nu aceste probleme de politică internă au fost de mare interes.

Pentru că moderatoarea l-a întrebat asupra opiniei sale privind criza rusă şi criza Crimeii, Crin Antonescu şi-a expus opiniile din punctul de vedere al Românie şi intereselor româneşti în zonă.

Ei bine, a fost, după mine, ce mai bună analiză pe care am urmărit-o, făcută în spaţiul românesc.

Atunci când este criticată de mulţi poziţia palidă a Ministrului de Externe român, nu se observă însă ci de palide au fost poziţia şi acţiunile UE şi a Bruxellesului.

Pentru că nu există suficientă expertiză şi înţelegere a Rusiei în toate episoadele ei, cea ţaristă, ce democratic revoluţionară, din februarie 1917 până la puciul bolşevic din 7 noiembrie pe stil nou 1917, cea sovietică, Rusia lui Ielţîn, şi cea de azi, a lui Putin.

Rusia a dat speranţe că se va democratiza doar în episodul foarte scurt din 1917 şi din perioada lui Ielţîn. În rest Rusia şi ruşii au preferat autocraţie, regimul de mână forte, sau totalitarismul.

Aici este eroarea fundamentală a Bruxellesului şi mai ales a SUA. UE  şi câteodată SUA au tratat Rusia ca o democraţie şi asta l-a încurajat pe Putin la acţiunile sale din Crimeea. 
Pe de altă parte UE trebuie să scoată SUA din accentuatul interes pentru zona Asia Pacific şi să o reorienteze spre zona euroatlantică, cum de fapt a decis şi Truman împotriva opţiunilor generalului MacArthur.
Vest europenii şi SUA trebuie să înţeleagă că Putin este un agresor imperialist şi este de datoria lumii libere să tragă de Ukraina spre vest cum doreşte o majoritatea exprimată cu violenţă pe Euromaidan!

Antonescu chiar i-a dat o replică ironică lui MRU, foarte superior în discuţia telefonică de la Digi24. Nu-i mare scofală şi necugetare să retragi ambasadorul de la Moscova şi să agiţi câinii războiului, prin atitudini marţiale. 
Putem noi să ameninţăm Rusia? Poate doar în cadrul NATO!

Eu cred că România are ceva de spus în evoluţia acestei crize care este departe de a fi terminată!




joi, 20 martie 2014

Din nou despre Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, etc....

În primul  rând aş vrea să semnalez că dacă până acum despre Pleşu s-a exprimat polemic, rău, urât, degradant doar Antena3.
Iată că apar însă două luări de poziţie a unor intelectuali.
Dacă  argaţii de la Antena3 se luau de Pleşu că-i călcase pe bătături şi-i ironizase cu fierul înroşit al verbului pe predicatorii şi năimiţii de tip Ciuvică (vai în ce hal a ajuns!), iată că acum apar doi tineri intelectuali grei.

Unul, Mircea Platon este profesor la University of Toronto cu studii la Ohio State University şi altul Cristian Bădiliţă, teolog important traducător al Septuagintei.
Aceşti tineri încă intelectuali din aceeaşi sferă nu s-au căciulit la  clanul de mare prestigiu din România Pleşu, Liiceanu, Patapievici, Cărtărescu şi contestă vehement acest cartel de prestigiu şi onorabilitate intelectuală, numit şi boierii minţii!
Dacă trepăduşii lui Voiculescu schelălăie cam neconvingător tinerii ăştia dau cu barosul în statui.
Şi dacă ar fi neica nimeni, dar Bădiliţă, traducătorul ultimei variante de Biblie în limba română, operaţie de mare efort intelectual nu poate fi ignorat.
Ofer spre studiu şi reflecţie unora care sunt întâmplător vecini în oraşul nord american unde unul din intelectuali trăieşte!
Să nu-mi reproşaţi că dacă este postat în Cotidianul nu se pune!

http://www.cotidianul.ro/o-bula-morala-andrei-plesu-234218/ Mircea Platon
http://www.cotidianul.ro/tov-plesu-trista-intelectualitate-trista-presa-mai-triste-decat-romania-234220/ Cristian Bădiliţă

Însă vreau să lămuresc şi nişte alegaţii vehiculate pe la Antena3.
Nu am urmărit emisiunea, dar a avut cine şi m-a ţinut la curent!
Humanitas a fost ex-editura comunistă Editura Politică, dată de Pleşu în administrare lui Gabriel Liiceanu. Filosoful exemplar cu ascendenţe caracalene a dovedit calităţi manageriale, moştenite de la antecesorii negustori  olteni care aveau idee de afaceri. Şi Liiceanu a avut. A privatizat această editură, care moştenea sediul de la Casa Scânteii, ca de fapt şi alte edituri şi reviste, şi în plus a moştenit şi nişte piele roşie, în care a îmbrăcat Biblia liberalismului - Democraţia în America de Alexis de Toqueville, carte care se află şi în biblioteca mea şi de care sunt mândru!
Humanitas s-a privatizat conform legilor în vigoare în epocă, pe vremea lui Văcăroiu, cu acţionari toţi cei din editură, y compris turnătorul emerit al lui Liiceanu, care i-a dat ideea ultimei sale cărţi.
Şi bine a făcut Liiceanu! 
Este cea mai prestigioasă editură în concurenţă cu Poliromul ieşean, care arată că şi la Moldova nasc oameni.
Cartea Românească cea mai mare editură din România  a dispărut din cauza incompetenţei şi este acum resuscitată de Polirom, celelalte edituri de stat româneşti au dispărut din cauza imbecilităţilor manageriale. Bravo lui Liiceanu!

Pleşu a făcut ca demnitar şi ministru multe lucruri bune, Humanitas, Muzeul Ţăranului Român, aprofundarea relaţiei germane pe bază de subtilităţi oratorice în această limbă.
Asta nu-i scuză elasticitatea morală şi cred că moralistul Pleşu e cam comic.
Pentru că el însuşi nu prea se are bine cu moralitate, iubeşte compromisul, şi nu prea este ferm în propria moralitate. 
Inteligenţa nu scuză laxitatea morală.

Cât despre Liiceanu văd că este revoltat de cum merg treburile în capitalismul românesc.
Mă mir, pentru că şi el este un capitalist, chiar dacă uită asta în eseuri!

A bon entendeur salut!



miercuri, 19 martie 2014

MRU se ia în seamă

L-am urmărit pe MRU împreună cu Flutur şi jurnalistul Doru Buşcu care au fost în această seară invitaţii lui Cosmin Prelipceanu pe problema Crimeii, Ukrainei şi agresiunii ruse.
Am urmărit cu interes această discuţie. 
Flutur era delegat să ne spună cât de bun este Băsescu, Buşcu a emis nişte aprecieri de mare bun simţ şi a criticat atitudinea Ministrului de Externe Titus Corlăţean.  Această criză a evidenţiat cât de proastă alegere este acest corlăţean (ar însemna uguit de porumbel, apud dex). Privind pe strălucitorul ministru polonez Sikorski, care acum este liderul european al atitudinii şi acţiunii anti-Rusia, bietul Corlăţean pare atât de nesărat şi nesemnificativ. N-o fi fost bun Marga la ICR, chiar catastrofal, probabil, dar la Externe cred că ar fi mers, măcar ştie şi nemţeşte!

Cel mai interesant mi s-a părut Mihai Răzvan Ungureanu! Fiind, istoric, fost Ministru de Externe, şef la SIE şi mai ales moldovean, MRU a  adoptat de la începutul agresiunii ruse împotriva Crimeii o atitudine dură pe care şi eu o împărtăşesc.
A exagerat atunci când cerea retragerea ambasadorului român de la Moscova, ponderat imediat de Buşcu.
Dar şi Buşcu şi MRU şi-au arătat exasperarea acţiunii slabe externe româneşti,  şi Băsescu şi Corlăţean putea oferi mai mult şi mai agresiv expertiza românească privind zona.

Prelipceanu l-a invitat la telefon şi pe Crin Antonescu, care a fost întrebat ce opinie are despre criză.
Şi-a reiterat invitaţia ca toate forţele politice să se reunească, pentru a da şi un semn de unitate faţă de agresiunea rusă şi a stabili liniile de acţiune politică externă, mai ales pentru a fi avocatul Basarabiei la UE. El a declarat de asemenea că  România nu este vizată direct în viitorul foarte apropiat, dar că trebuie să fie pregătită pentru orice eventualitate.

La care cocoşelul MRU s-a zburlit imediat şi a început să-l critice, pentru că un candidat prezidenţial ar trebui să fie mai pregătit pentru aceste probleme, că nu ar poseda elemente de politică externă, etc., etc.!
Prelipceanu l-a reinvitat pe Antonescu la telefon să-i răspundă lui MRU. La care Antonescu a declarat că nu comentează declaraţiile lui MRU, dar a declarat zâmbind (după voce), că este gata să poarte cu MRU o discuţie faţă în faţă. 

Prelipceanu a mai citat şi declaraţia fostului preşedinte Iliescu, care spunea că acţiunea rusă în Crimeea este o acţiune de forţă. 
Nici asta nu l-a mulţumit pentru MRU. "Păi asta este agresiune" a mârâit nemulţumit MRU. Care o fi diferenţa? Trebuie să ne explice domnul MRU!

Domnul MRU a arătat frustrările lui de politician nesemnificativ pe eşichierul intern. Altfel ar fi un bun analist al situaţiilor din estul României, pentru că are anumite acreditive, pe plan intern însă nu prea valorează mult, şi-a mâncat mălaiul în cele 70 de zile de prim ministru!

Prea multă lăcomie şi aroganţă strică!

Daraveli cu caltaboşi

Am verificat daravelile întâi, să nu am de a face cu false friends din româna veche, recte turcisme!

Chestia cu aferim am observat şi folosit pentru că în uzul curent are o conotaţie pentru o aprobare ironică, ar trebui chestionată şi Rodica Zafiu, sau urmaşii lui Alexandru Graur, cumva?

Caltaboşii au aprins spiritele şi au trezit discuţii aprinse!

Remeş a fost pedepsit şi a intrat în puşcărie. Nu ştiu ce satisfacţie i-a produs tizului, dar după răutatea cu care priveşte lumea, nu mă îndoiesc de satisfacţie, uite că şi legea de încriminare a delictelor de presă o retrimite parlamentului hoaşca de la Cotroceni, i-ar vrea legaţi pe toţi românii!

Am scris despre Remeş, pentru că a făcut ceva pentru România, nu cred că se preta la mită, este un tip prea serios! A, să intervină în favoarea cuiva, dezinteresat, probabil....
Dar dacă din astea se montează chestii ticăloase, aici este problema!

Adevărul nu este echivalent cu dreptatea!
Adevărul este că Adrian Năstase era corupt, cred că nu s-a făcut dreptate, folosind în justiţie argumente şchioape ca să intre în puşcărie. 

Iar instrumentarea cazului Remeş a fost o mişelie securistă. Nu doresc nimănui să intre pe mâinile unei justiţii interesate să răspundă doar unor ordine, cum făcea şi înainte de 1989. 

Dreptate şi justiţie se va face când acţiunile acestor autorităţi nu vor mai fi subiecte televizate,decât în momentul când omul este adus în faţa justiţiei. 
Eu cred că Remeş nu merita acest tratament.

Ce facem cu cei care au făcut rău ţării, îi împuşcăm precum am făcut cu Ceauşescu? Măcar dacă unii dintre aceşti răi s-ar căina, dar nu prea văd!
Sper ca normalitatea să revină după plecare a acestui personaj malefic, care a confundat justiţia cu propriile interese.

Sistemul comunist a creat un sistem de promovare a non valorilor, a impostorilor, a ticăloşilor. Acest sistem de promovare s-a perpetuat şi în zorii democraţiei româneşti şi de aceea ţara suferă. Sunt prea mulţi neaveniţi în posturi de răspundere, în economie, administraţie, în cultură şi mai ales în justiţie!

Cei care fură şi înşeală, mai ales demnitari trebuie să dea seamă, şi să înfunde puşcăria, dar nu doar adversari ai unuia care mai are vreo 9 luni de împărţit dreptatea de la Cotroceni, nu din sala de judecată.

Să sperăm că vor veni şi vremuri mai bune!

marți, 18 martie 2014

Ministrul Caltaboş

Folosesc acest infamant atribut cu care a fost murdărit, probabil cel mai competent ministru al României de după Decembrie 89.
L-am urmărit şi am ascultat fascinat povestea necazurilor sale în interviul derulat la Antena 3, aseară, 17 martie.

Ţin bine minte momentul în care a fost numit Ministru de Finanţe în guvernul Radu Vasile. Se întâmpla chiar când s-a produs fuziunea Partidului Alianţei Civice cu PNL, prin martie 1998.Toată lumea era nedumerită, un obscur contabil de cooperaţie în acest dificil post?

Am avut ocazia să-l întâlnesc în vara 1999. Era o perioadă critică pentru institutul nostru, nu mai primeam banii de salarii, lumea era disperată. Am ajuns la sediul PNL de pe Aviatorilor, o fost clădire a PCR. Se desfăşura o întâlnire a conducerii centrale a PNL. L-am zărit pe Călin Popescu Tăriceanu şi l-am întrebat dacă-l văzuse pe Decebal Traian Remeş. Cu aroganţa sa tipic ciocoiască, de care a scăpat foarte greu mi-a zis că nu ţine el act de prezenţa lui Remeş. Am avut răbdare şi a ieşit şi Remeş. La-am abordat şi i-am explicat situaţia precară a locului nostru de muncă. Mi-a replicat cam agasat de ce am venit la el? I-am spus pentru că sunt liberal şi pentru că el este Ministrul de Finanţe. Nu ştiu ce efect a avut intervenţia mea, dar într-o lună două situaţia institutului nostru a revenit la normal!
Prestaţia lui Remeş la Finanţe în perioada 1998-2000 a fost excepţională. România era în situaţia de incapacitate de plată. Obscurul contabil de la Baia Mare a reuşit să repună finanţele României în funcţiune şi a fost considerat unul din salvatorii ţării noastre. Asta îi permitea o atitudine dizidentă şi sfidătoare cu conducerea PNL, în speţă Valeriu Stoica în anul 2000.
A şi părăsit PNL, dar a revenit în partid după ce Stoica a renunţat la şefia PNL. În 2007 a fost numit Ministrul Agriculturii în guvernul Tăriceanu 2, doar cu liberali şi udemerişti, fără PD. Furia lui Traian Băsescu nu a mai avut margini şi şi-a propus distrugerea PNL.

Cum a relatat aseară Remeş primii intraţi în vizorul răzbunării printr-o justiţie obedientă şi abjectă au fost în ordine Dinu Patriciu şi el, Decebal Traian Remeş. Acesta avusese conflicte cu tizul său preşedinte şi căruia ardeleanul din nord, maramureşeanul din (culmea!!!) Băseşti nu avea nicio reţinere să-i răspundă critic  preşedintelui Băsescu.

Pe Patriciu l-a închis 24 de ore şi a fost eliberat. Se pare că au contat intervenţiile investitorilor americani interesaţi în Rompetrol şi Petromidia. Patriciu reuşise să transforme rafinăria Petromidia care pierdea 1,5 milioane de dolari pe zi într-o afacere prosperă, cu ajutorul managementului american.

În schimb Remeş nu avea nicio protecţie, nici măcar nu era parlamentar.
Şi asupra lui s-a montat o înscenare jegoasă, cretină, pe care nici securiştii de pe vremuri nu îndrăzneau să le facă. Ei băteau pe unii şi-i torturau să obţină mărturii.
N-a fost nevoie!   Ei au beneficiat de minciunile unui denunţător analfabet, ale cărui depoziţii au fost redactat de mână de patru persoane diferite. Acesta a profitat de inocenţa unei femei de serviciu din casa lui Remeş, în lipsa familiei, să lase  acolo încriminaţii caltaboşi!
 Ironia era că ferma lui Remeş livrase în acel an către piaţă nu mai puţin de 700000 de kile de carne de porc! Filmul montat nu dovedea cu nimic că plicul cu mita ar fi fost dat celui încriminat!
Şi cu toate acestea instanţa l-a pedepsit pe Remeş cu puşcăria într-un caz construit exclusiv din falsuri şi invenţii.
Brava, aferim de aşa justiţie, vai de mama noastră!
Cei doi autori ai cazului au fost inevitabilii Papici şi Morar, împotriva cărora Remeş a depus denunţ penal, care nu-l ia nimeni în seamă!
O astfel de justiţie ne-a livrat în ultimii 10 ani Traian Băsescu, justiţie care este susţinută de UE, fără a fi la curent cu ticăloşiile comise şi de politizarea ei excesivă şi la bunul plac al preşedintelui.

Toate astea m-au umplut de fiori, dar şi de mânie!

Întrebat de moderator dacă a simţit solidaritate, Remeş a spus că l-au sprijinit toţi colegii de partid, PNL, dar şi pesedişti şi lideri ai PD!
Pe când un miting de solidarizare cu Decebal Traian Remeş?