Ipocrizii despre economia argeşeană

Periodic citesc şi mă enervează în ziarul Argeşul despre distrugerea industriei argeşene sau icnete ipocrite despre faptul că nu mai mâncăm legume locale din seminţe autohtone.

Toate aceste critici dovedesc mentalităţi ceauşiste!

Din fericirea pentru Piteşti şi împrejurimi prăbuşirea economică din anii 90 nu a prea afectat aceste locuri.

Mă uitam comparativ cu Ploieştiul natal cum se închideau pe capete, rafinări şi întreprinderi constructoare de maşini.

Piteştiul şi Mioveniul au avut pur şi simplu noroc! Mai toate intreprinderile constructoare de maşini au falimentat. Unde-i FMUAB, unde-i IMGB şi alte ca ele?

La Piteşti se construiau şi se construiesc automobile. Românii nu erau interesaţi de maşini grele sau de strunguri, dar de automobile încă, chiar dacă erau Dacii uzate moral.

A venit 1997 şi Uzina Dacia din Mioveni a fost preluată de concernul Renault. Şi este de departe cel mai reuşit experiment industrial românesc!

Mai rău stă situaţia cu Arpechim. Arpechim preluat de OMV a fost o privatizare  nereuşită. Arpechimul este un combinat petrochimic care prelucrează ţiţei din import, iar OMV nu a fost interesată de a importa petrol pentru Piteşti şi aşa s-a închis. Ar fi trebuit atunci să se facă un aranjament încât acest obiectiv să fie privatizat la o terţă, precum Kaz Munai Gaz. Reamintesc că doar decizia lui Ceauşescu a mutat acest combinat de pe malul mării la Piteşti! dar mai sunt şanse! Răbdare!

 Ce a mai dispărut din industria piteşteană? CATC adică o intreprindere murdară şi poluantă care lucra cu cauciuc şi negru de fum. Au mai dispărut  Fabrica de Bere şi  vechea Fabrică de pâine. Noi proprietari nu au mai considerat economică continuarea acestor activităţi.

Ce ignoră ziariştii ipocriţi cu nostalgii ceauşiste sunt intreprinderile apărute ca ciupercile în Piteşti, Mioveni, şi împrejurimi. Exact lângă fostul CATC funcţionează Lisa Draxlmeier, intreprindere cu profil auto cu 3000 de angajaţi. Cine merge în jurul oraşului vede că au apărut o mulţime de mici intreprinderi.

Este adevărat că au dispărut din cele mari, unde se muncea pe veresie şi câştigurile erau asemenea!

Un alt fapt încriminat dea aceiaşi jurnalişti este că în schimb au apărut marile hipermarketuri. În Piteşti funcţionează 2 magazine Auchan, unul fost Real, Carrefour, două  Kaufland, şi multe alte supermarketuri. Asta înseamnă că învestitorii în retail, mai ales în alimente. Aceste investiţii mult hulite de aceşti jurnalişti, care în paranteză de aici aleg să-şi facă cumpărăturile dovedesc victoria capitalismului şi faptul că investesc în astfel de magazine dacă au certitudinea că pot face afaceri şi profituri bune! 

Deci industria piteşteană prosperă!

Acum despre agricultură.

Am văzut anul trecut în august cum stăteau legumele proaspete aşteptând intermediarii pe malul Oltului inferior la Rusăneşti, Cilieni, etc.  Ţăranii din zonă cu tradiţie de legumicultură alimentează piaţa Piteştiului, a Craiovei şi a Bucureştiului. Am văzut un TIR de Satu Mare chiar venit după legume. Ei şi-au construit deja solarii, dar le lipeşte exact veriga  care-i leagă de piaţă. cred că în viitor îşi vor construi chiar sere care să scoată legumele de import de pe piaţă. Sistemul de cooperative ar putea rezolva şi acele probleme dacă  fermierii se vor convinge de această necesitate care le-ar putea rezolva şi problema subvenţiilor. Din păcate agricultura este încă individuală, după catastrofala experienţă cu colectiva GAC/CAP. 

Ipocrizia privea faptul că legumele de pe piaţă nu mai provin din seminţe româneşti. Şi asta este o mare prostie. Calitatea legumei depinde şi de solul unde este cultivată. Gigi producătoarea de roşii cu gust excelent folosea seminţe bulgăreşti sau olandeze. Şi roşiile care în Olanda, sau altă ţară vest europeană, cu excepţia Italiei au un gust care aduce vag cu roşia autohtonă se pare că depind de mineralele din solul furat din mare. Adică nu prea sunt! 

Uite că soarele românesc şi pământul de aici le dau gustul de care suntem mândri.

Cât despre agricultură, puteam vedea cum pământurile erau lăsate  de izbelişte. Criza din 2009-2012 care a pus pe liber pe mulţi, i-a determinat să se întoarcă la ţară şi se se reapuce de agricultură. Niciodată de când mă ştiu nu am avut la dispoziţie o varietate de alimente proaspete, legume, fructe, lapte brânzeturi, mezeluri şi afumături tradiţionale ca acum.

Aşa că toate astea sunt vorbe în vânt!