sâmbătă, 31 mai 2014

Retragerea lui Crin Antonescu

Crin Antonescu a declarat că se retrage din viaţa politică activă, renunţând la candidatura pentru preşedinţia României şi din cea de preşedinte interimar al PNL.

Ce se poate spune despre Crin Antonescu?

A fost unul din tineri oameni politici apăruţi după 1990. În anii '90 afişa părul lung de rocker, care-l făcea simpatic între tinerii contemporani. 

A dovedit un adevărat talent oratoric. Mi-l amintesc din Congresul PNL de alegeri din 2001, A ţinut un discurs strălucit, Tăriceanu unul foarte slab, dar jocurile erau făcute la nivel de organizaţii şi a devenit preşedinte Valeriu Stoica. N-a rezista şi s-a retras după un an!
La noi în PNL se poartă şi retragerea nu pierderea postului de lider.
Crin Antonescu este un  personaj singular în politica românească, nu s-a implicat în diverse afaceri, cum au făcut, fac şi vor face majoritatea politicienilor români.

A devenit preşedintele PNL în 2009, după eşuarea lui Tăriceanu să rămână la guvernare.

A ţinut discursuri strălucite în Parlament.
A reuşit să-l convingă pe Victor Ponta să formeze o coaliţie anti PDL, când aceştia erau pe cai mari, cu Băsescu conducând autoritar România. Vreau să amintesc că liderilor PSD le umblau fluturi prin cap şi se uitau la sondaje plăsmuite care-i dădeau cu peste 50%.

USL a fost o reuşită în primă instanţă. Pe fondul nemulţumirii generale, regimul Băsescu Boc s-a zdruncinat serios în iarna lui 2012, a urmat intermezzoul guvernării MRU şi prin votul de neîncredere în Parlament acesta a fost schimbat  de primul guvern USL, condus de Victor Ponta. 
A urmat atunci o decizie pripită, demiterea preşedintelui Băsescu. A fost făcută în grabă,  fără o pregătire prealabilă, cu o lipsă de comunicare externă foarte nepotrivită, şi exteriorul a rămas la tezele emise de susţinătorii preşedintelui demis. A contribuit şi gravul non combat al ministrului de interne Rus, eram în vară şi mobilizarea electorală era slabă, CCR era un preş la ordinele preşedintelui demis.

Crin Antonescu a comis eroarea să-şi pună în joc viitorul politic dacă preşedintele nu este demis prin referendum. Ca preşedinte interimar a comis erori, a dat declaraţii controversate, s-a implicat prea mult în campania de demitere nefiind deasupra politicii.

Eşecul demiterii preşedintelui Băsescu, cu un vot zdrobitor pentru demitere, dar insuficient pentru a depăşi un 50% fantezist al electoratului român, a însemnat un mare eşec la USL. Singura consecinţă valabilă a fost succesul zdrobitor al USL la parlamentarele din 2012. 
A urmat pactul de coabitare al lui Ponta cu Băsescu, iar Antonescu a avut slăbiciunea să nu iasă din combinaţia electorală a cu PSD. Putea să sprijine un guvern monocolor PSD, fără miniştri PNL. A urmat şi trocul cu Băsescu cu procurorii generali pe care Ponta l-a luat  fără a-l consulta pe Antonescu. Aici s-a mai produs un scurtcircuit. Era din ce în ce mai manifestă aroganţa PSD care nu-l mai dorea candidatul comun la prezidenţiale. 
Ruperea USL care era previzibilă, s-a realizat în momentul când Ponta  l-a refuzat pe Johannis viceprim ministru.
Lucrul acesta a produs dezamăgire în electoratul USL favorabil liberalilor. 
Au urmat erorile privind neincluderea lui Mircea Diaconu pe lista europarlamentară PNL şi pariul din nou periculos cu procentele de la europarlamentare.

Crin Antonescu a pierdut!

A demisionat, dar a luat câteva măsuri bune care dau un viitor partidului şi normalităţii vieţii noastre politice.
L-a convins pe Klaus Johannis  să revină asupra demisiei, a luat hotărârea bună de a asocia PNL cu familia popularilor europeni, ca principal partid de dreapta, în ciuda unor critici şi controverse. Cea mai importantă decizie este reunirea forţelor de dreapta din România într-un singur partid, lucru acceptat imediat de PDL şi de MRU şi Forţa Civică. Cred că şi cei de la PMP vor face pasul, siliţi de realităţile politice.

Crin Antonescu  a fost detestat de serviciile secrete, pentru că nu avea nicio legătură cu ele şi şefii lor se temeau de le ca preşedinte. Cred că Johannis nu este nici el în postura de a avea legătură cu acestea, poate doar dacă el şi familia lui au avut de gând să emigreze, dar cam atât. Sper ca aceste servicii să se preocupe de obiectul lor de activitate şi nu să mai facă politică în favoarea unui partid, cum au mai fost adesea bănuite.

Mulţi l-au urât şi detestat pe Crin Antonescu, martorii lui Băsescu îi inventaseră o poreclă infamantă, stupid din partea unuia al cărui nume te duce cu gândul la neplăceri fiziologice!
Era urât pentru că nu avea probleme şi pete în biografie, cum oameni mai în vârsta ca el, dar şi unii mai tineri le au!
I s-a reproşat că nu s-a distins în profesie. Păi a fost neîncetat politician de la 33 de ani, a renunţat la doctoratul în istorie pe care-l poate face oricând!

Unii politicieni români sfârşesc prin a fi detestaţi pentru că se agaţă de putere până când sunt alungaţi de alegători, membri de partid sau organe judiciare. 

Nu este cazul lui Crin Antonescu. El pleacă singur, pentru că a fost consecvent atunci când a promis ceva!


Cred că o să lase şi regrete! Mai ales cel care îl urau vârtos, pentru că nu mai au pe cine-şi vărsa veninul!

vineri, 30 mai 2014

30 mai 2014 - O altă zi plină

Astăzi am plecat devreme la Bucureşti. Vremea era închisă şi se anunţa ploaie că am cărat după mine umbrela mea mare şi încurcătoare. Am avut nenoroc pentru că am stat în maxi taxi în rândul din spate cu patru persoane, că trebuia să stăm precum cărţile în bibliotecă, adică în profil, năduşitor şi îngrămădit.
Trebuia era să pun notele celor doi restanţieri care dăduseră examen cu o săptămână înainte, dar acesta era doar un motiv.

Îmi propusesem să ajung la Bookfest şi să mă văd cu Neluţu Puflea. Am încurcat ora, dar am reuşit să mă văd cu Neluţu până la capăt.

Bookfest
Am pus notele şi am plecat val vârtej pe jos până la linia 41, care este totuşi aproape de UPB. Am luat tramvaiul care s-a oprit la Mânăstirea Caşin. Explicaţia blocării tramvaielor am găsită la staţia de capăt un tramvai reuşise să deraieze şi o grămadă de Dorei să străduiau să-l pună din nou pe roate!
Am ajuns la acest târg când începuse deja să plouă. 
Am înţeles că este deosebit de Gaudeamus, pentru mine însă aceste diferenţe nu au fost sesizabile.
Am admirat în primul rând standul Humanitas. Acolo mi-a făcut cu ochiul Jurnalul inedit al Monicăi Lovinescu. Humanitas produce acum nişte cărţi care sunt obiecte extrem de frumoase, dar scumpe pentru buzunarul meu.

M-am întâlnit absolut întâmplător cu Sorin Demetrescu, comentatorul neobosit al blogului meu. El este între puţini care-şi publică numele integral. L-am acuzat de câteva ori că exagerează cu anumite opinii radicale. El recunoaşte că a crescut într-un Bucureşti cosmopolit, copilărind cu mulţi evrei şi că nu a avut niciun sentiment antisemit. Într-adevăr că anumite opinii radicale le-a căpătat la maturitate, cum toţi tindem să devenim extremişti, să credem cu fermitate în anumite idei de care habar n-aveam când eram copii.
Ne-am despărţit cu promisiunea să ne revedem.


Neluţu Puflea
Tramvaiul deraiat fusese îndepărtat şi am ajuns cu bine la Lujerului. Am ajuns pe la 12.00, când credeam eu că trebuie să mă văd cu Neluţu. Uitasem, Alzheimerul ne paşte!
Fixasem de fapt întâlnirea la 11.00. I-am dat telefon acasă şi mi-a răspuns supărat ca m-a aşteptat o jumate de oră.
A venit totuşi. Neluţu stă în Militari într-o zonă predestinată, Gorjului! Nume de cârciumă de drojdieri! Neluţu refuză să lucreze la computer, lap top, etc, nu are telefon celular, iar cardul i-l ţine sora lui. El nu vrea să înveţe să scoată bani din perete!

Neluţu a albit şi el şi părul deştept l-a mai părăsit şi pe el de pe frunte lăţind-o!

Neluţu este un personaj. Am devenit foarte buni prieteni când m-am mutat în 76 în Cartierul Găvana, în Blocul F1 de garsoniere. El îşi luase un apartament situat exact în blocul de patru etaje de vis-avis.

Neluţu este electrotehnist de meserie, doctor inginer şi un foarte bun matematician. Dar mai are şi un dar deosebit, depinde de unde priveşti, are darul băuturii!
Pe la sfârşitul anilor ’70 am fost împreună la o nuntă pe Valea  Vâlsanului la un coleg de serviciu. Am fost paharnicul lui Neluţu, i-am pregătit cel puţin cincizeci de şpriţuri! Un alt fost coleg spunea că Neluţu este un băutor de talie internaţională. Cred că doar englezii care au lucrat la sistemul de securitate al reactorului se puteau măsura cu el. Englezii erau în stare să bea şi să reziste o noapte întreagă amestecând tărie cu bere!

Neluţu fusese la o bursă în Suedia, unde a lăsat o bună impresie. 
Ne relata însă că dimineaţa lua o bere numai spumă (era la liber!) ca să fie confundată cu laptele. 
Neluţu a mai fost la bursa asta cu încă un coleg congener şi cu un altul mult mai senior, nea Chiriţă. Activitatea lui Chiriţă al bursă a fost să tragă la xerox toate materialele care-i cădeau în mână. Chiriţă a avut odată ideea să meargă la curve, aşa că s-au dus în Stockholm şi Neluţu prezentabilul a agăţat trei dame la un bar. Le-au dus la hotel şi le-au lăsata în camera lui Chiriţă şi ei au plecat în altă cameră să discute distribuirea damelor. Când s-au întors în cameră damele dispăruseră! Dar nu singure, ci cu bursa pe o lună lui nea Chiriţă, din haina lui de piele, d'aia de tip securist! Chiriţă s-a făcut foc şi a zis că se duce să le reclame la poliţie. Imediat Neluţu l-a potolit şi i-a spus: " Ce vrei? Vrei mâine să apară în Aftonbladet ştirea - comunişti români jefuiţi de curve suedeze!" Când ne-a povestit Neluţu tărăşenia ne-am tăvălit de râs. De la Neluţu am moştenit o pereche de Levi's de catifea reiată d'ăia strâmţi la genunchi şi largi la manşetă, stilul anilor 60-70! În schimb mi-a confiscat Trufaşa citadelă de Barbara Tuchman.
Mai ţin minte serile vesele de la Grădina Argeşul, când lăutarii cum îl vedeau pe Neluţu intonau Viva Espana şi Dansurile maghiare ale lui Brahms.
Neluţu s-a însurat şi a părăsit Piteştiul prin 83 şi s-a mutat la Bucureşti, lăsând regrete printre prieten.

Revenind la actualitate ne-am revăzut şi am plecat în căutarea unei cârciumi. Multe s-au închis spunea Neluţu şi azi sunt transformate în farmacii. Am ocolit una de drojdieri, am mai găsit încă una închisă, ca să ajungem la un local gen ospătărie unde am mâncat la trei beri cel puţin!
I-am relatat de diverşi foşti colegi, i-am povestit de despre cum familia vecinului său, Mihai L., cum l-a ajutat Dumnezeu să ajungă în Occident, în SUA, despre Tică Muşat, fostul meu coleg de facultate, care proiectează la Montreal roboţi care pun ketchup pe pizza, despre Andrei A. şi soţia lui Sanda stabiliţi în Elveţia, despre Mike Vasilescu - Edgar Şelaru de la BBC, despre Mircea Şelariu care este în Germania şi despre alţi colegi care s-au prăpădit, din păcate!
Neluţu a avut şi el necazuri cu sănătatea, dar asta nu i-a afectat setea şi nici conformaţia fizică, este un slăbănog perfect. S-a pensionat, mai lucrează reangajat şi dă meditaţii al matematică!
Ne-am despărţit cu promisiunea să-l mai caut!

Poza care am s-o public este din 2007 când eram mai tineri şi eu mai umflat un pic!
Am revenit cu maxi taxi iar pe autostradă ne-a prins un potop că unele maşini se opriseră, ştergătoarele de parbriz nu mai făceau faţă!
La intrarea în Piteşti, Pendiuc ne pregăteşte un sens giratoriu cretin şi periculos!

În direcţia spre Piteşti exact în curba care duce în jos prin faţa Vămii, Doreii au îngustat cale de rulare a maşinilor, în loc să o lărgească!

miercuri, 28 mai 2014

Unificarea dreptei

Au trecut alegerile parlamentare şi ecourile rezultatelor încă se aud.

PSD a reuşit un rezultat foarte bun, dar nu atât de bun pe cât se aşteptau. Una este exit poll-ul cu 43%, alta este rezultatul de 37,6%!

Dezastrul s-a produs la dreapta! 
PNL nu a obţinut decât 15% cu 5 procente sub ţinta propusă, care a dus la demisia conducerii liberale în frunte cu Crin Antonescu. PDL a făcut 12,2%,  rezultat bun după cât a fost de hărtănit de Băsescu şi PMP. Rezultatul de 6,2% al PMP ne spune că Traian Băsescu nu mai are un cuvânt de spus, nu a reuşit destructurarea PDL şi rezultatul partidului doamnei Udrea, în primul rând este o dezamăgire. MRU cu Forţa Civica a reuşit un minuscul 2%, care îl îndeamnă la negocieri pentru o fuziune.

Din marele dezastru al dreptei se conturează o învăţătură. Toate partidele din partea dreaptă apar fărâmiţate faţă de  colosul din stânga.

De ce?
Sunt explicaţii istorice. După Decembrie1989 în România s-au reînfiinţat partidele politice în noile condiţii de democraţie.
Au fost reînfiinţate cele trei partide istorice interbelice, PNL, PNŢCD şi PSD. PSD a cunoscut o pantă ascendentă culminând cu victoria Convenţiei Democratice din România în1996. PNL a fost simpatizat iniţial, în 1990 dar volutele şi erorile din 1992 l-au scos din Parlament în 1992 şi doar CDR l-a repus în funcţiunea. Moartea lui Corneliu Coposu care a avut ecou în coalizarea forţelor reformiste conducându-le la victoria istorică din 1996 nu a avut repercusiuni pozitive în PNŢCD. A rămas un partid mult prea cantonat în trecut şi cu foarte proastă politică de cadre, vanitatea epigonilor lui Coposu de după 1996 a dus partidul la dezastrul din 2000 şi ieşirea din politica României. Acum este doar istorie, cel care-l conduce azi nu are nicio legătură cu trecutul partidului, doar îndemânări avocăţeşti.

PNL s-a adunat, după 1996, din tot felul de partiduleţe cu sufixe liberale datorită, în primul rând, înţelepciunii preşedintelui Mircea Ionescu Quintus. Drept mulţumire securiştii i-au dezgropat slăbiciunile din vremea comunismului, unuia care făcuse Canalul. La fel şi alţi lideri liberali erau catalogaţi drept colaboraţionişti, în timp ce marii profitorii ai comunismului stăteau bine mersi în FSN de parcă usturoi nu mâncaseră şi gura nu le mirosea. PNL a rămas până azi cea mai importantă forţă politică de pe dreapta eşichierului politic românesc.

Al treilea partid istoric PSD s-a reunit cu urmaşul post-comunist al trecutului pecerist şi a devenit partidul de stânga mare şi important numit tot PSD, cel istoric l-a blagoslovit cu numele şi un trecut de onorabilitate, ştiut fiind că liderii social democraţi interbelici au pierit în puşcării pentru că au refuzat colaboraţionismul cu peceriştii bolşevici.

PD desprins din FSN în 1992 de către Petre Roman a comis tot felul tribulaţii în politica românească. El a reprezentat stânga pragmatică care intrat în majoritatea guvernamentală cu CDR în 1996. Acest partid şi-a adus contribuţia importantă în subminarea prestigiului PNŢCD prin populistul Traian Băsescu. Acesta a pus un bolovan important la dezintegrarea acestui partid istoric. Preluat de acelaşi Traian Băsescu a intrat în ca partener junior în coaliţia cu PNL numită DA în 2003 împotriva colosului PSD instaurat în 2000 la guvernarea României. Victoria istorică a lui Traian Băsescu în 2004 şi guvernarea PNL - PD a dus la creşterea importanţei acestui partid,. Prin viclene acţiuni băsesciene, agresive şi false promovări ale miniştrilor pedişti, PD a crescut electoral cancerizând pe liberali. Obiectivul lui Traian Băsescu era destructurarea PNL, ultimul partid istoric, fără trecutul ruşinos ale celorlalte partide româneşti. Operaţiunea nu a reuşit şi datorită unei situaţii economice foarte bune, a unei guvernări reuşite care i-au mărit popularitatea. Operaţiunea de destructurare a continuat şi un fracţiune condusă de Stolojan, numită Partidul Liberal Democrat a reuşit un rezultat extrem de onorabil la primele europarlamentare din 2007. Atunci PNL s-a aflat într-o imensă primejdie de a urma soarta PNŢCD. Intempestivul Traian Băsescu a decis fuziunea PD cu PLD devenit PDL cu care a guvernat extrem de controversat pe perioada crizei economice până în 2012. Rezultatul extraordinar al PDL de 33% din 2008 a depăşit şi estimarea optimistă a lui Traian Băsescu din 2003 care promitea un 25% pentru PD!

Guvernarea minoritară cu trădători de la opoziţie a PDL cu măsuri dure şi discutabile a dus la coalizarea USL dintre PNL şi PSD. Obiectivul răsturnării guvernării regimului Băsescu s-a îndeplinit acum 2 ani când a fost învestit şi i-a luat locul guvernul USL cu Victor Ponta prim ministru. Însă obiectivul principal al acestei coaliţii nu s-a îndeplinit, demiterea lui Traian Băsescu prin referendum nu a reuşit. Ultimul obiectiv al USL a fost reuşita în alegerile parlamentare din decembrie 2012. Anacronismul acestei coaliţii s-a văzut imediat după semnarea coabitării Băsescu - Ponta, PNL trebuia să părăsească atunci guvernarea şi să se definească partid de opoziţie, în primă fază prin susţinerea guvernului Ponta ca apoi să ia o atitudine din ce în ce mai critică. Nu s-a întâmplat aşa şi PNL a înregistrat catastrofa de a nu atinge cifra de 20% în sufragiul europarlamentare.

Aşa că măsurile întreprinse de liderii partidelor de dreapta după eşecul din 25 mai, 2014 sunt binevenite!
Este clară nevoia definirii unei partid mare pe partea dreaptă a eşichierului românesc.  Sunt uimit că oameni cu convingeri liberali sunt atât de radicali în contestarea acestei acţiuni de unificare.
În fond PNL şi PDL împărtăşesc concepţii ideologice apropiate. PDL pe lângă multe măsuri controversate şi controversabile a făcut un cod al muncii mai flexibil, care subminează dictatura sindicală şi dă oportunităţi afacerilor. În această eventuală fuziune eu nu văd mari piedici. Liderul PDL este Vasile Blaga, considerat cel mai echilibrat lider pedelist, Traian Băsescu, autorul fărâmiţării dreptei prin intervenţiile sale abuzive nu mai este parte a jocului. PMP valorează electoral mai puţin de jumătate decât PDL. Cred că este necesară crearea unui masiv de dreapta care să contracareze colosul de stânga. Sunt opţiuni ideologice şi de guvernare care despart categoric PSD de cei aflaţi la dreapta. Problema cea mai serioasă a PSD este corupţia vătafilor de judeţ, numiţi de mass media baroni, denumire nemeritată şi pozitivă!

Altă controversă creată este şi trecerea PNL la familia europeană a popularilor. Rămânerea la liberali europeni ALDE, care avea ca principal pilon pe liberalii britanici, devine caducă. Britanicii vor trimite doar un liberal la Parlamentul European! Au fost canibalizaţi de extremiştii de la UKIP. Este interesant în context că singurele ţări cu o manifestare majoritar xenofobă prin UKIP-ul britanic şi Frontul Naţional francez sunt aceste ţări cu cel mai important trecut colonialist şi imperialist. Să conteze şi acest fapt în ecuaţia opţiunilor electorale? Poate?

PNL este singurul partid de dreapta de la reapariţia sa de după 1989. Aşa că revenirea în familia partidelor de dreapta nu este vreun exotism. Aşa că la PPE românii vor trimite exact 15 europarlamentari, socotindu-i pe cei de la PNL, PDL, PMP şi minoritarii de la UDMR. Este un număr care depăşeşte aşteptările acestora!
Rămâne ca şi Mircea Diaconu să facă o decizie, am înţeles că ar vrea la ALDE, la Watson, care din păcate este în afara PE! Văd că polsterii - sondorii  de tip Dâncu dau pe Mircea Diaconu ca un experiment nereuşit al acestui partid. Analizele arată că Diaconu a fost votat covârşitor la oraşe, deci voturile sale au rupt cel puţin 3 procente şi de la liberali. Cifrele de la Argeş arată că reprezentantul PNL la candidatura Preşedinţiei Consiliului Judeţean a luat cu cel puţin 3,5% procente mai mult decât PNL la europarlamentare. Simpatizanţi liberali l-au votat pe Popa şi pe Diaconu ca liberal!

Pe de altă parte mă surprinde atitudinea negativă a unora dintre prietenii mei la astfel de iniţiative. Pragmatismul unora ar trebui să prevaleze resentimentelor personale.

România are şi şansa că nu mai există partide antisistem sau extremiste, care să mai aibă pondere. Temerile din anul electoral 2000 au dispărut. Deschiderile  prin alăturarea la UE a României au lecuit multe xenofobii româneşti, mai ales atunci când eşti tu victima acestor resentimente! 

Cred că reunificarea dreptei într-un singur partid ar fi benefică pentru electoratul românesc. Nu mai sunt dileme privind persoane. Singura care putea trezi resentimente puternice iese în 6 luni din politica mare. Dacă se vor negocia peroane şi nu principii ar fi extrem de contraproductiv.  Nu mai este loc de resentimente şi idiosincrazii privind pe unii sau pe alţii.


Un mare partid de dreapta este un deziderat realizabil şi necesar. 

luni, 26 mai 2014

După europarlamentare

Mă pregăteam să scriu despre rezultatele la europarlamentare, când azi la ora 9 s-au anunţat primele rezultate oficiale.
Marile surprize sunt două rezultatul peste aşteptări al lui Mircea Diaconu şi rezultatul slab al PNL!
Celelalte rezultate electorale nu constituie o surpriză.
PSD plus acoliţii are 37,5% cel mai bun rezultat al PSD după 1992. Se vede că exit poll-urile estimează în sus la procentele mari, toate dădeau PSD peste 40%. Mai exacte  sunt exit poll-urile la procente mai mici. PNL are cam 15 %, PDL, 12% iar PMP 6,2%.

Ca liberal vreau să analizez erorile noastre. Ne-am supraestimat potenţialul.
Acest rezultat este determinat de următoarele cauze:
1. Ieşirea din USL. Analizele corecte arătau că cel care părăseşte alianţa va avea de pierdut.
Dacă se contorizează rezultatul PSD cu PNL şi cu Mircea Diaconu iese rezultatul USL din 2012!
PNL trebuia să părăsească imediat după coabitare alianţa, atunci era oportun, acum suferim toate consecinţele. Pentru că puteam fi consideraţi partid de opoziţie de la începutul noului guvern Ponta. Puteam să-l sprijinim la investitură şi să nu participăm la acest guvern. Ieşirea din iarnă din alianţă a fost tardivă şi am fost consideraţi cam ca asinul, nici cal nici măgar!

2. Excluderile unora dintre membrii marcanţi, ei trebuiau să rămână ca voci fracţioniste, inclusiv preşedintele Antonescu s-a situat în opoziţie cu fosta conducere liberală. Plecarea lui Tăriceanu nu a avut efecte, el s-a făcut de râs, dacă avea răbdare putea redeveni lider. Acum chiar şi revenit în rândurile liberale acceptat de o viitoare conducere nu va fi văzut decât prin prisma trădării, anumite compromisuri sunt prea compromiţătoare!

3. Plecarea lui Mircea Diaconu. Mircea Diaconu trebuia să rămână pe lista europarlamentarilor liberali, cu toate riscurile. ANI s-a dezavuat total cu incriminarea cunoscutului actor. Această slugă a lui Băsescu trebuie să părăsească cât mai repede ANI. În afacerea Diaconu are o mare vină şi justiţia! Arată clar că este părtinitoare şi incoerentă. Instanţa supremă face politică, cele inferioare care i-au dat dreptate lui Diaconu, mai puţin. Trebuie făcut ceva pentru ca justiţia să nu mai fie influenţată politic. Trebuie ca toţi infractorii şi penalii regimului Băsescu -  Boc să intre în malaxorul DNA. Doar aşa  justiţia devine viabilă şi recâştigă încrederea opiniei publice. Sunt anumite semne încurajatoare de la DNA şi de la CCR. Faptul că această instanţă constituţională a refuzat să mai facă jocuri politice respingând teme care erau nu avea de a face cu Constituţia, dar mai mult cu jocurile politice. Cifra obţinută de Diaconu de 7% îl face mai popular decât UDMR şi PMP! Opinia publica a resimţit uriaşa nedreptate care i s-a făcut. A pedepsit şi PNL, a luat şi din useliştii din 2012. A contat şi acţiunea unor mijloace mass media, în special susţinerea Antena3!
Nu m-ar mira ca Diaconu să fie curtat de PSD pentru preşedinţia din toamnă. Însă mi-e greu să cred că va accepta!

4. Jocurile de poker ale lui Crin Antonescu cu procentul electoral al PNL. Crin Antonescu trăieşte periculos politic. A marşat din nou pe un pariu pierdut. Dacă în 2012 mai se justifica să stea în fruntea liberalilor, acum trebuie să se ţină de cuvânt! Regret că unul din cei mai buni oratori parlamentari este pe cale să se retragă din politică, nervozitatea afişată şi erorile de strategie şi de tactici politice trebuie plătite. 

Rămân la ideea că Klaus Johannis trebuie să preia frânele partidului.  Este cel mai de încredere om politic după sondaje. În perspectiva prezidenţială cu UDMR care să decidă preşedintele, Johannis are şanse vizibile.
Sper ca liderii liberali să decidă ce-i mai bine pentru viitorul PNL. Revenirea la guvernare ar fi o eroare, chiar dacă unii spun că era mai bine şi le servea interesele. PNL trebuie să treacă prin Valea Plângerii din nou să se reconstruiască ca marele partid de dreapta din România, să reunească celelalte forţe politice din această parte şi să câştige la prezidenţiale.

Cât despre rezultatul bun al PSD este că confirmă tipul de guvernare pe care l-a dus. Faptul că a reconstituit salariile şi pensiile, pe care le-a mai şi crescut i-au asigurat o mare popularitate. Nu cât şi-ar fi dorit Ponta, sunt sub 40%! Cea mai mare problemă a PSD rămâne corupţia baronilor. Dacă nu o controlează suficient, poate avea mari surprize, pentru că or să fie şi presiuni externe.

Alegerile  şi rezultatele PMP confirmă şi popularitatea lui Băsescu, cea de 6%. Este un tip extrem de impopular, dar mai are încă 6% oameni care-l cauţionează şi după exit poll foarte bine a stat în Bucureşti. 
Băsescu este un om profund impopular, popularitatea sa se confundă cu al PMP!

Şi acum ceva despre alegerile din Europa.
Am remarcat că în Marea Britanie şi Franţa extremiştii conduc în sondaje. Însă Popularii europeni conduc în sondaje în UE şi Antonescu tocmai a declarat că PNL se va alătura acestui grup, din motive de orientare politică ca acesta să rămână la conducerea Comisiei Europene.

O veste bună este că Ukraina a decis rapid şi dintr-odată, l-a ales pe Petro Poroşenko ca preşedinte. Eu sper ca Putin să fie dispus să negocieze tot contenciosul care există între Ukraina şi Rusia.
Este important ca acest focar de război să se răcească!

Nu ştiu dacă alţi comentatori  vor fi de acord cu mine, dar aceasta este frumos!


P.S. Aflu în ultimul moment cu mare tristeţe că Johannis şi-a dat demisia din funcţiile din PNL!

duminică, 25 mai 2014

Politicianul român

Azi este o zi importantă pentru România! Sunt alegeri europarlamentare şi câteva alegeri de parlamentari în colegii eliberate de foşti parlamentari, un consiliu judeţean, la noi în Argeş, ceva primari şi nişte consilii locale.

Televiziunile, la care eu mă uit rar, presa, mass media de tot felul şi mai ales internetul care ţine loc tot ce am anunţat mai înainte pentru informare şi analiză se lamentează la unison vorbind de calitatea oamenilor politici. 
Mai ales că unii dintre aceşti comentatori au fost la rândul lor politicieni, cum este cel pe care tocmai l-am citit, adică Sever Voinescu. 
Ca om politic a avut o prestaţie rezonabilă, era în stare să facă o dezbatere aplicat şi fără exagerări verbale.
Ori tocmai el este extrem de acru şi distant superior faţă de cei din  care a făcut parte.
Dar nu este singurul, jurnaliştii se declară dezamăgiţi de cei care ne reprezintă, le vituperează defectele, trădările, lipsa de cultură uitând că mulţi dintre ei sunt exact la fel, ar trăda şi schimba patronul, stăpânul şi jupânul de presă dacă dă mai mult.
Tagma analiştilor politici cu foarte micii excepţii nu vede decât scăderile conaţionalilor care au şi-au propus să ne reprezinte politic. 
Nu-mi dau seama ce doresc, pe Mahatma Gandhi, pe Mandela, pe Churchill (nu pe acesta, că era beţiv!!!)?

Păreriştii nu fac un exerciţiu simplu, să se uite dimineaţa în oglindă şi să facă un exerciţiu mental asupra a ceea ce au făcut şi au de gând. Cred că dacă ar face aceste exerciţii simple nu ar mai fi atât de categorici.

Nu putem avea un batalion de arhangheli în Parlament, când aceeaşi  jurnaliştii elogiază şi raportează personalităţile zilei printre rebuturile umane care au apărut după Decembrie 1989. Ei elogiază aceste contrapersonalităţi publice în speranţa celor trei zeci de arginţi.
Politicienii români nu sunt mai breji ca noi, ăştialalţi. Asta arată că sistemul nostru politic nu este performant, că sistemul de partide din România încă nu promovează competenţa, valorile morale, sau nu sunt în stare încă să facă această selecţie.
Nu ştiu cum pot vorbi atât de derizoriu unii oamenii publici din  România.
Era oare mai bine ca Ceauşescu să dicteze pe cine trebuie să alegem să ne reprezinte? 
Oricum faptul că acum partidele ne fac propuneri, este oricum cu muuult mai bine ca anţărţ! 
Mie democraţia de azi mi se pare mult mai parfumată decât cocina comunistă dinainte!

Vorbind de personalităţi care au lăsat o amprentă pe România, care au avut un proiect pentru România nu pot să-l amintesc decât pe Emil Constantinescu. 
A fost ironizat la timpul său pentru ambiţii de lider regional, a fost umilit şi dezavuat tocmai de cei care trebuiau să-l susţină necondiţionat, intelectualii României! Aceştia îl luau în derâdere şi se raportau doar la fraza că ar fi fost învins de sistem. Şi mai arată că cel mai uşor se înşeală intelectualii, gâdilaţi în vanităţile lor prosteşti de populişti, tirani şi dictatori!  
Ori dacă ne uităm acum idealurile sale au fost îndeplinite! Suntem în UE şi NATO într-un moment în care doar cei lucizi pot constata că nu a fost moment mai favorabil românilor în istorie ca acum!

Poate mai dă Dumnezeu şi mai apar şi sunt promovaţi politicieni care pot deveni oameni de stat!

Ţine de noi să-i căutăm printre cei propuşi!

miercuri, 21 mai 2014

România după vizita lui Biden

A plecat vicepreşedintele SUA din România.
Ce rămâne? 

Dar întâi o paranteză!

Mărturisesc că am avut un sentiment foarte amar la reacţiile unora dintre forumişti.
S-ar putea ca eu să trăiesc în trecutul pe care nu-l pot uita. 
Digi24 are însă grijă să-mi reamintească cu frânturi din jurnalele de actualităţi din perioada 1945-1989.
Acum când pericolul rusesc este mai prezent decât oricând prin agresiunea asupra Ukrainei sentimentul se acutizează. Văd că mulţi au uitat binefacerile comunismului. Ori erau prea mici, ori a trecut prea mult timp, când nu ne mai pasă de asta, că putem vorbi liber şi înjura pe oricine, chiar dacă sunt unii care vor să ne reamintească că nu-i chiar aşa.

Din acest punct nu pot accepta gândirea de stânga! 
Asta nu înseamnă, cum au înţeles greşit unii, că stânga nu trebuie să existe. 
Stânga este mai orientată spre nemulţumirile celor lipsiţi de şanse şi celor de dreapta trebuie să li se reamintească faptul că într-o societate normală şi democratică nimeni nu trebuie abandonat. 
Unii dintre guvernanţii noştri au uitat asta o perioadă şi au avut cinismul să nu le pese şi să spună asta cu aroganţă.
A confunda asta cu dreapta este iarăşi o greşeală. 
Dreapta nu doreşte ca resursele unei naţii să fie risipite iresponsabil, ca birocraţia să dicteze dictatorial, ca să se fure cu argumentul că cei defavorizaţi sunt ajutaţi. 
Acesta este esenţa politicilor liberale şi de dreapta!

Vizita lui Biden în România a fost un semnal pozitiv. 
Că SUA nu-şi abandonează aliaţii loiali. Şi noi am dovedit cu asupra de măsură asta, prin participarea la toate acţiunile SUA şi NATO. Unii au fost nemulţumiţi că a fost doar vicepreşedintele SUA. Ministrul de Externe Corlăţean spune că se va lucra şi pentru o vizită a preşedintelui SUA. Dar probabil că asta este decizia americanilor. Oricum Biden este unul din vicepreşedinţii americani cu însărcinări politice extrem de importante, în comparaţie cu alţi vicepreşedinţi anteriori. Poate a contat şi persoana, poate şi echilibrul rasial în administraţia americană. Aşa că Biden contează extrem de mult!

După cum se observă, cele două prime persoane ale politicii SUA au ales să viziteze doar România, Biden şi Polonia, preşedintele Obama. Celelalte ţări din zona est şi central europeană nu au parte de aceste vizite semnificative.
Contează şi faptul că în materie de atitudine constant pro-americană la nivelul autorităţilor, dar şi a opiniei publice România şi Polonia sunt fruntaşe. Nu degeaba părinţii şi bunicii noştri i-au aşteptat 45 de ani pe americani! 

Celelalte ţări vecine sunt mai reticente, Cehia şi Slovacia nu vor prezenţa unor baze pe teritoriul lor, iar Ungaria lui Orban sfidează UE prin decizie foarte controversate, motivând că Germania este prea mare şi prea departe de Ungaria şi dezinteresată de ea şi a ales colaborarea pentru programul nuclear cu Rusia. 
Mai ales declaraţiile sale privind autonomia ungurilor din Ukraina i-a enervat pe polonezi, a;a că obraznicul şi agresivul Orban a trebuit să dea înapoi şi să dea vina pe traducere. Tipic unguresc! 
Pe de altă parte atitudinea anti-rusă a Poloniei este privită mai cu rezervă de Putin şi fără reacţii de la plutonieri de tipul Rogozin. Se pare că şi contenciosul polono-rus este rezolvat. 

De ce atunci agresivitatea faţă de România a ciracilor lui Putin? Simplu, pentru că cu România există un contencios, cel privind  Republica Moldova, pe care Rusia vrea să o ţină sub control şi se loveşte de interesele noastre. Aşa că o prezenţă activă americană în România nu poate decât să îi facă mai prevăzători pe ruşi şi să adaste la planuri agresive aici. 

Unii care sunt mai departe de răsuflarea îngheţată a ursului rusesc au cam uitat cum era în Războiul Rece. 

Au uitat oare englezii şi francezii şi sunt preocupaţi că vor fi invadaţi de românii de etnie ţigănească?
Văd ca Farage are nostalgii după indo - pakistanezi. Şi-o fi dorind nişte terorişti care să mai arunce în aer metroul londonez?  Măcar ţiganii noşti doar cerşesc şi fură, însă rudele lor din subcontinentul Indian se gândesc cum să ajungă la huriile lui Allah! Eventual cu ceva englezi cockney după ei!

Şi nemţii parcă au uitat de cum au salvat Berlinul de Vest avioanele americane de blocada sovietică din 1948, sau când Kennedy în 1963 a rostit: Ich bin ein Berliner şi milioane de vest-berlinezi erau în extaz. Altele erau socotelile cu rusnacii călare pe estul Germaniei, inclusiv pe jumate de Berlin. Au trecut 25 de ani şi mai interesant este cum să vinzi Mercedes şi Audi milionarilor ruşi. Sper ca măcar Merkel care este est-germană să nu uite de binefacerile cizmei bolşevice!

Acum când Europa a căzut pradă unor naţionalisme înguste, este nevoie de unitate şi de aceea trebuie să mergem la vot duminică 25 mai, 2014.  

Pentru că vrem o Europă unită împotriva oricăror agresiuni.

Costi Rogozanu sau lejeritatea imbecilă a stângii caviar

Costi Rogozanu, critic literar, promovat de România Literară, dat afară de Manolescu, înhămat la noua stângă de la Criticatac, comentator la Realitatea tv.
Acest tânăr, declarat mare speranţă a literaturii noastre post Decembrie '89 vorbeşte extrem de lejer despre anumite lucruri. 
Aflu că avea cam 12 ani în Decembrie '89. Cred că tânărul nu prea înţelege ce este cu regimul comunist. Asta n-ar fi nimic, dar cred că nu şi-a chestionat părinţii cum se omorau să-i asigure hrana în negrii ani '80. 
Atunci poate nu ar mai avea lejeritatea această imbecilă şi nu ar mai fi atât de entuziasmat de ideile stângii, sau să rămână fermecat de anumite minciuni propagandistice ale Rusiei putiniene. 

Sunt de acord că trebuie o anumită solidaritate socială, inclusiv liberalismul le propagă, doar imbecili de dreapta spun că omul trebuie să se descurce oricum potrivit calităţilor sale şi că statul nu trebuie să intervină. 
Inclusiv atât de individualista Americă oferă servicii medicale de urgenţă la oropsiţii sorţii, iar Medicare pentru care se luptă Obama asta îşi propune.  

Însă iluziile stângiste ale unor dintre tinerii de azi care nu au trăit conştient binefacerile comuniste sunt extrem de periculoase. Există o anume lejeritate şi simpatie pentru agresiunile ruseşti ale celor care n-au trăit cu URSS/ bastion al păcii e! cu minciuni mizerabile propagandistice pe care eu le-am suportat din plin, aceşti tineri nu prea înţeleg ce-i cu primejdia rusească şi bolşevică (acelaşi lucru)!

Suntem la o cotitură şi ar trebui să reacţionăm solidar!
SUA ne întinde o mână şi nu trebuie să ratăm ocazia. 
Scălâmbăielile interne, cecitatea faţă de situaţia din estul foarte apropiat, naţionalismul prostesc, stângismul de caviar sunt inamicii naturali ai României de azi şi de mâine!

marți, 20 mai 2014

Minciuni cu Cristian Diaconescu

Am dorit să urmăresc o emisiune despre vizita lui Joe Biden în România. 

Invitaţi erau Dan Dungaciu şi Cristian Diaconescu.
La rugămintea moderatorului primul a luat cuvântul  pe Cristian Diaconescu.

Acesta cu un ton extrem de serios a răspuns că vizita vicepreşedintelui Joe Bidden se face la invitaţia preşedintelui Băsescu ????!!!!!! 
Eu credeam că preşedintele face invitaţii la şefii statelor, nu la adjuncţi.

Opinia mea este că conducerea supremă americană a decis aceste vizite şi s-au împărţit, Obama în Polonia şi Biden în România, acum trebuie să conştientizăm că Polonia ne depăşeşte pe toate planurile.

Normal că aranjarea vizitei s-a făcut prin canale diplomatice unde preşedintele Băsescu a fost implicat.

Sunt vizite semnal la atitudinea agresivă a Rusiei şi ţara noastră şi Polonia sunt cele mai importante ţări ale flancului estic!

Primele fraze ale lui Diaconescu sunt minciuni şi scorneli care pe mine m-au enervat, aşa că am închis imediat televizorul.
Sunt sătul de părerişti şi de giruete politice de soiul lui Diaconescu!

luni, 19 mai 2014

Cum am fost, unde suntem?

Zilele acestea este foarte vie dezbaterea privindu-ne pe noi românii şi valorile noastre în vederea alegerilor europarlamentare şi a tensiunilor şi pericolelor militare din apropierea României.
O aprinsă dezbatere a fost declanşată de ocazia decorării lui Horia Roman Patapievici şi Mircea Mihăieş (era să scriu cel Bătrân cu gândul la atributul dat de Ponta respectivului: Fascist bătrân!).
Întâmplarea face că eu am Politice, aparţinând lui HRP şi conţinând articole şi scrisori aparţinând autorului de la începutul anilor '90. Tismăneanu , în stilul său arogant şi dispreţuitor combate aceste alegaţii şi  mizează pe uitare şi pe minciună, zicând ca aceste acuze dure patapieviciene nu ar exista. 
Ei bine ele există! Dar, pentru că este un dar!
În articolul Complexul consensului pîngărit (sau efectul 29 ianuarie 1990) Patapievici aduce o lămurire asupra acestor consideraţii. Ele sunt cuprinse în mai multe scrisori adresate lui Alexandru Paleologu în 1990. Destinatarul le recuperează, autorul crezându-le ca sunt pierdute şi le publică în respectivul volum cu acordul  lui Paleologu. Dar cel mai important este pasajul final al lămuririi este următorul:
"Exprimările excesive, cu care se întâmplă să nu mai fiu de acord, nu au fost cenzurate.
Patapievici ia astfel o distanţă necesară despre aceste exprimări, are însă aroganţa şi, cred eu, imprudenţa să le păstreze!

Nu am articolele incriminate care l-au dus la afirmaţia lui Ponta în legătură cu Mihăieş., dar ele există! Eu nu pot uita cât de rău şi nedrept l-a bălăcărit pe preşedintele Constantinescu.

În schimb aceşti intelectuali interesaţi fac apel la jurnalul Politic al lui Octavian Goga cu însemnări din 1916.
Ori se ştie ce politician catastrofal a fost Octavian Goga. El a fost pe linia dură naţionalistă, admirându-i pe legionari şi ajungând să guverneze în zorii dictaturii regale a lui Carol al II-lea care au condus la prăbuşirea democraţiei în România interbelică. Başca că în scrierile respective Octavian Goga vitupera pe oamenii politici care au fost autorii României Mari, opiniile sale dovedind miopie, anacronism şi inadecvare!

Dar să revin la actualitate!

Sunt anumite chestiuni care sunt dezbătute acum  care confruntă şi opţiunile politicii româneşti în vederea alegerilor europarlamentare.
"Mândri că suntem români" spune sloganul principal al PSD.
"Votaţi eurocampionii" spune sloganul PNL. 
Celelalte sloganuri electorale aparţinând altor forţe politice nu au o prea mare relevanţă, ori sunt alese prost.

Deci dacă ne luăm după pesedişti ar trebui să votăm mândria de a fi român. În Europa sunt mai multe milioane de români emigraţi, temporar să spunem în căutare de venituri superioare celor ce s-ar obţine acasă. Odată cu ei sunt şi compatrioţi care nu au niciun motiv cu care să ne mândrim că-s de-ai noştri şi acesta este sentimentul general despre români în UE!

Dacă vorbim strict despre eurodeputaţii liberali, atunci se pare că Adina Vălean şi Renate Weber fac o figură bună în ansamblul european. Lidera şi prima pe listă, Norica Nicolai este mai mult pentru uz intern.

Totuşi cel mai controversat eurodeputat român rămâne doamna Monica Macovei. Ea este vârful de lance al unor interese interne care au pus România în 2012 într-o situaţie extrem de dificilă pe plan extern. A trebuit să treacă destul timp ca reprezentanţii UE să se lămurească că situaţia de fapt în România anului 2012 era diferită, argumentul putschului şi a loviturii de stat fiind stupid şi de aceea culmea! credibil unor cercuri externe.

Până la urmă interesele europene sunt lăsate la o parte şi campania electorală s-a consumat pe dispute interne. Aici primadona a fost preşedintele Băsescu care s-a implicat neconstituţional în campania PMP şi a unor acuze grave la adresa lui Ponta cu replici în acelaşi registru ale primului ministru.

Însă situaţia externă a determinat şi preocupări ale politicului românesc. În vecinătatea imediată asistăm neputincioşi la destrămarea vecinei Ukraina prin agresiunea Rusiei. Şi asta a stârnit îngrijorare primului ministru şi apoi şi preşedintelui, pre implicat în nimicuri electorale cu ţintă mică.
S-au trezit sau ne-au trezit şi aliaţii americani care au înţeles finalmente cât de important este să consolidezi flancul estic. Şi asta nu din cauza eforturilor româneşti ci ale diplomaţiei poloneze. Ea este interesată în cel mai înalt grad de tamponul ukrainean. Cecitatea noastră politică tradiţională, de ţară mică cu complexe de inferioritate nu vede decât eventuala recuperare de la Ukarana a Bucovinei de Nord şi alipirea Basarabiei. Abia acum se iau măsuri mai clare şi hotărâte de sprijinire a Republicii Moldova. Aici rămâne ca autorităţile acestui stat să rezolve problema Transnistriei. Că acolo sunt români, sau vorbitori de română este un adevăr pe jumătate, acolo domină interesele ruseşti şi statu quo-ul zonei nu ne dă mari speranţe.

Cum eram în 1990, unde suntem acum?
Simplu am spune că suntem într-o situaţie mult mai bună şi sigură prin apartenenţa la UE şi mai ales la NATO în contextul internaţional dat.

Dar cum au evoluat românii, s-a schimbat ceva în aceşti 24 de ani?

Şi acum am să citez din Anatomia unei catastrofe din Politice a lui Patapievici: 

- promiscuitatea mizeriei îl satisface
- urăşte capitalismul şi detestă proprietatea privată
- se simte mereu înşelat şi dispreţuit 
- lozincile îl fac patriot, muzica ţigănească îl face să vibreze, toate actele politice îi par consecinţa unui complot
- îi susţine politic doar pe cei care îi linguşesc defectele
- toţi trebuie trimişi la muncă cu palmele, căci orice altă muncă e parazitară
- crede că politica înseamnă ca Statul să le dea tuturor bani 
- invidiază uşurinţa escrocilor de a estorca fraudulos bani.

Cred că aceste lucruri sunt la fel de valabile în 2014 cum erau acum 20 de ani, când a fost scris acest articol. De ce astea nu se spun despre opiniile lui Patapievici?

Digi 24 se ocupă cu România furată. Adică cu industria care a dispărut în aceşti ultimi 24 de ani. de ce a dispărut? Aici este un răspuns uneori foarte dificil de dat!
Jurnaliştii spun că s-au pierdut 2 miliarde de dolari cu Combinatul siderurgic de la Călăraşi. Orice analist industrial serios ar răspunde că această  investiţie a fost o mare pierdere de bani şi eforturi. Era răspunsul lui Ceauşescu la Combinatul de la Galaţi fondat de Dej, chestiune fără niciun argument economic.
Alte mari obiective industriale însă trezesc acum nedumerire şi multe întrebări cum a fost posibil?
Cum nu a mai fost nevoie de tractoare, de autobuze, de camioane, şi mai alas de maşini agricole.
La Semănătoarea a fost clar, acolo nişte sindicalişti imbecili au blocat privatizarea. După mine aceşti criminali ar fi trebuit linşaţi de muncitori, sau acum ar trebui să stea în puşcării.
La celelalte intreprinderi care că vinovaţii principali au fost directorii lor, care nu au avut nicio calitate managerială la care a contribuit şi dezinteresul  şi criminal sau interesat al guvernului, care a lăsat voit sau nu ca aceste intreprinderi să se prăbuşească.
Multe dintre aceste intreprinderi putea să găsească firme de acelaşi profil care să le preia cu titlu gratuit numai să le rămână profilul de activitate şi angajaţii. pe de altă parte cum au putut intreprinderi siderurgice, precum Combinatul de oţeluri speciale Târgovişte să încapă pe mâna unor afacerişti ruşi care le-au falimentat. Oţelurile speciale sunt probleme de strategie industrială şi de apărare şi ar fi trebuit privatizate cu condiţii foarte stricte.

Care este concluzia?

Unele s-au schimbat, lumea cred că o duce material mai bine, unii şi-au luat destinul în propriile mâini şi sunt astăzi la muncă în Europa, dar mentalitatea românului nu prea evoluat!


joi, 15 mai 2014

Lansarea la Piteşti a candidaturii lui Iani Popa la Preşedinţia Consiliului Judeţean Argeş

Eu cu Iani Popa
Astăzi la ora 18.00 la Teatrul Davila liberalii piteşteni au participat lansarea oficială a candidaturii lui Iani Popa la Preşedinţia Consiliului Judeţean Argeş.

Şedinţa a fost condusă de avocatul Radu Periani, preşedintele PNL Piteşti.
Radu Vişinescu şi Iulian Ţecu
Au luat cuvântul foştii demnitari liberali demişi, fostul prefect de Argeş Cristian Soare, şi fostul Inspector General al Învăţământului Argeşean Gardin.
Oficiali liberali

Radu Perianu
Cristi Soare








A fost invitat apoi deputatul de Argeş Sud Teo Nicolescu, autorul legii primei intabulări gratuite respinsă de pedediştii care nu iubesc proprietatea.
Gardin

În final a luat cuvântul candidatul Iani Popa, senator de Argeş Muscel.