duminică, 1 iunie 2014

Intelectualii publici

Prezentul articol îl scriu sub impresia lamentabilă a citirii unui articol scris de poetul Petru Romoşan, prilejuit de retragerea politică a lui Crin Antonescu.

Am observat relaţia idiosincratică a intelectualilor publici cu politicienii români produşi de democraţia postdecembristă.

Dacă respingerea totală a lui Ion Iliescu la începutul anilor '90 era determinată de reflexele bolşevice de politruc bătrân pe care acesta încerca să le mascheze de ochii lumii, relaţia lor cu oameni politici proveniţi dintre intelectuali este cel puţin curioasă.

Intelectualii publici, jurnaliştii politici au avut în continuare o relaţie tensionată cu politicienii proveniţi din lumea lor.

Aceeaşi reacţie de respingerea au avut-o şi-n relaţia cu Emil Constantinescu, singurul preşedinte realmente democrat al României de azi. A fost acuzat de toate tarele şi slăbiciunile de care suferă intelectualii ei înşişi. 
Constantinescu a avut ezitări, a avut şi pretenţii nevinovate de lider regional, care au fost aspru vituperate de aceeaşi intelectuali. Constantinescu a fost însă consecvent cu propriile idealuri şi România din 2014 este cea dorită şi fundamentată de direcţiile lui Constantinescu între 1996 şi 2000.

În schimb am simţit atracţia morbidă a unor intelectuali români pentru lideri autoritari, fruşti, grobieni.

Îmi amintesc cu jenă de encomioanele făcute lui Traian Băsescu şi a muzei lui vulgare, Elena Udrea de rafinatul intelectual Horia Roman Patapievici.
Îmi amintesc de veninoasele săgeţi ale lui Mircea Mihăieş la adresa lui Constantinescu şi succesiv lui Crin Antonescu.
Mi-e jenă de încremenirea în proiect al lui Gabriel Liiceanu prilejuită de decorarea sa de către acelaşi Traian Băsescu, a fost o mostră de derivă morală şi lipsă de demnitate. 
Şi îmi amintesc de nenumăratele atacuri la adresa lui Crin Antonescu a moralistului Andrei Pleşu ca şi de amintirile vopsite favorabil pentru propriile vanităţi pe când era ministru de externe al aceluiaşi Emil Constantinescu. 

Aceleaşi atracţii morbide le aveau aceeaşi intelectuali români în epoca interbelică pentru Regele Carol al II-lea, al cărui epigon este Traian Băsescu.

Care este secretul acestei atracţii?
Explicaţi stă în capacitatea extraordinară a acestor personaje de a gâdila vanităţile acestor intelectuali, de a le exploata micimile morale,  de a-i învălui în miresmele mocirloase ale propriilor orgolii, de a-i ameţi cu cioburi strălucitoare precum decoraţiile.


Când intelectualii noştri emeriţi vor avea capacitatea de a distinge între adevăr şi minciună în jocurile politice atunci putem avea o societate epurată de tarele morale de care nu ducem lipsă!

4 comentarii:

  1. Cred ca in contextul politic actual al Romaniai, si de fapt in politica din Romania de intotdeauna, ne va veni foarte greu sa putem distinge ADEVARUL de MINCIUNA! Eu sunt scarbit de actualii politicieni, fie ei de stanga, de centru sau de dreapta.. Niste mincinosti permnenti..Fie intelectuali sau analfabeti! Asteptarile tuturor oamenilor de rand - ca mine care nu am facut politica nicodata!- au fost inselate si probabil ca "epurarea" de care face vorbire NU SE VA INTAMPLA IN ROMANIA NICICAND! Regret dar aceata parere personala este impartasita de foarte multi prieteni ai mei, si am destui..N.R.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mihai Vasilescu2 iunie 2014, 13:52

    "Regele Carol al II-lea, al cărui epigon este Traian Băsescu". Joe, sa nu exageram, ca ne facem de ras.
    Carol al II-lea a instaurat o dictatura: partid unic, inregimentare a "intregului popor", interzicerea oricarei opozitii politice si cenzura presei. In cazul lui Basescu, Romania a avut in majoritatea perioadei lui de mandat guvern in opozitie cu presedintele, partide politice au fost cate doresti si de toate tipurile, romanii sunt impartiti in tabere care se razboiesc deschis si con gusto, iar presa scrisa si audio-vizuala, inclusiv destui intelectuali de marca, l-au injurat pe Basescu cum au
    vrut. Luarea unor masuri nepopulare, cu alte cuvinte "impotriva vointei unei majoritati a populatiei la un moment dat" nu are nimic de-a face cu dictatura; este un lucru curent in democratiile reprezentative, unde diferitele masuri sunt adoptate de reprezentanti mandatati sa ia ei deciziile pe care le considera necesare la un moment dat si nu sa guverneze dupa sondajele de opinie. In plus, cei care iau masuri nepopulare stiu ca ar putea plati la urmatoarele alegeri, sau chiar mai devreme, prin pierderea guvernarii. In fine, ideea ca Basescu ar fi controlat sistemele de informatii, si de aia e dictator e de asemenea gresita. Sistemele de informatii sunt sub controlul parlamentului (inclusiv in R), iar colaborarea stransa a sistemelor de informatii cu guvernantii este oricum un lucru normal in democratiile occidentale.
    Basescu este un presedinte care, pe ansamblu, a facut mai mult rau decat bine Romaniei, dar chestia cu el dictator e o gogorita care prinde la neghiobi, sau, ca in cazul tau, la cei orbiti de sentimente scapate de sub control.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mihai ştii cum sunt epigonii:

      Iară noi? noi, epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite,
      Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
      Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
      Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
      În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;

      Citat după net! Parcă Eminescu ne-ar fi contemporan!!!!

      Ștergere
    2. Nu trebuie sa ai calitatea de neghiob ca sa vezi o democratie "luminata". Ar fi valabila reciproca. In rest ,adica (citez) "ideea ca Basescu ar fi controlat sistemele de informatii, si de aia e dictator e de asemenea gresita.Sistemele de informatii sunt sub controlul parlamentului (inclusiv in R), iar colaborarea stransa a sistemelor de informatii cu guvernantii este oricum un lucru normal in democratiile occidentale", sunt vorbe de claca, paralele cu realitatea ROMANEASCA.

      Ștergere