Europa Liberă

Tocmai s-a terminat la Digi24 retransmiterea în trei episoade separate a documentarului Război pe calea undelor. Este filmul realizat de Alexandru Solomon despre Radio Europa Liberă. 

Pentru mine Europa Liberă a însemnat extrem de mult. Chiar dacă reiau nişte amintiri am să spun că prima oară l-am auzit pe la începutul anilor 60 la radioul prietenului meu Laurenţiu Orăşanu. Erau ştiri despre Revoluţia Culturală. din China. Ştiu că a fost extrem de şocant că la radio se transmitea ceva în limba română care nu avea nimic din ceea ce ascultam la Radio Bucureşti prin intermediul difuzorului, ai mei nu aveau radio.

În vremea liceului şi a studenţiei a devenit un loc obişnuit de ascultat la radiourile rudelor din Aluniş paterne şi Avrig materne. Îmi amintesc că tanti Marina de la Sibiu avea tot timpul tranzistorul pe acest post. Mi-am cumpărat un radio de la nişte italieni cred că în primul an de inginerie pe care l-am schimbat cu tranzistorul  Electronica al părinţilor, îşi cumpăraseră şi ei între timp. Şi aşa am devenit dependent de Radio Europa Liberă. Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca au devenit dascălii mei de literatură română şi cu Teze şi Antiteze la Paris. Cea mai mare bucurie pe la sfârşitul anilor 70 a fost succesul operaţiunii Entebe a israelienilor, care au recapturat avionul luat de terorişti musulmani şi dus în Uganda. Un coleg îmi reproşa că Europa Liberă se auzea de la colţul străzii blocului de garsoniere în care am stat în Găvana II timp de 10 ani 1977-1987. Şi alţii mi-au spus ulterior că le era frică să-l asculte. Cel mai amuzant, dar şi deranjant a fost când beţivanul care stătea deasupra garsonierei mele a reuşit să intre pe la miezul nopţii la mine greşit, oare? Nu ştiu cum a reuşit să deschidă uşa şi realizând gafa în liniştea în care se auzea clar doar Europa Liberă si-a pus degetul la buze în semn de linişte. Cred  că dacă nu exista Europa Liberă cădeam în cea mai neagră tristeţe în epoca aceea. 

Revăzând filmul propus la Digipedia de Emil Hurezeanu, singurul ziarist în activitate de la acel post am retrăit acele vremuri eroice într-un fel. L-am revăzut tânăr în 1989, sau maturizat şi cu ghiocei la perciuni în 2006. În 2014 au  dispărut, Hurezeanu se vopseşte. 

Fiecare episod a avut invitaţi, primul a fost chiar regizorul Solomon, săptămâna trecută a fost Radu Filipescu, probabil că ştiţi, rezistentul intrat la puşcărie pentru manifeste anti-Ceauşescu şi  azi Liviu Tofan Directorul Departamentului de Ştiri. Au fost discuţii interesante şi pline de nostalgie.

Împreună cu emisiunile cu secvenţe propagandistice din vremea comunismului Digi24 face o operă de educaţie civică. Nouă ne stârneşte scârba, dar şi nostalgia tinereţii, celor de vârsta mea de acum 5 decenii explicaţii despre minciuna comunistă.