duminică, 28 iunie 2015

Iobagii lui Ponta

Există o limită în obrăznicie, Victor Ponta nu o are.
Astă seară am umărit întâmplător o conversaţie la B1tv. Gabriel Oprea, premierul interimar era invitat cu nelipsitul Ion Cristoiu şi prin telefon Striblea vorbea cu Victor Ponta aflat la tratament în Turcia. 
Subiectul se pare că era votul pentru conducerea SIE dat lui Mihai Răzvan Ungureanu.
Şi Ponta a devenit violent şi obraznic cum o făcea şi în campania electorală din noiembrie 2014 care l-a făcut să eşueze lamentabil.
A reluat teoria cu Iohannis şi noi românii care am ajuns iobagii lui. Acum nu ştiu dacă erau iobagi arondaţi comunităţilor săseşti, cert este că grofii unguri aveau iobagi şi probabil nu-i tratau foarte omeneşte. Era însă o chestiune foarte interesantă, spre deosebire de ungurii obişnuiţi, nobilii maghiari ştiau româneşte ca să poată vorbi cu iobagii.   
Oricum imaginea asta cu iobagii ţine mai mult de părţile de istorie comunistă şi nu pică bine.

Poetul Lucian Avramescu într-o declaraţie spunea admirativ că Iohannis spre deosebire de guriştii Ponta şi Băsescu a discutat în prealabil cu cancelarul austriac, care a respins declaraţia ministrului său de externe care dorea să reducă drepturile pentru copii români ai celor care lucrează în Austria.  Aşa că Iohannis a rezolvat problema iobagilor români din Austria şi după aia a deschis gura!

Opinia mea că obrăznicătura Ponta crede despre concetăţenii săi că îi sunt lui iobagi care trebuie să-i facă pe plac!

Sper ca precizia şi corectitudinea săsească să devină un exemplu şi pentru Ponta şi acoliţii săi. Mai ales că Ponta se laudă cu descendenţa sa ardelenească. Probabil  că o foloseşte când îl avantajează.

În rest rămâne cum am stabilit nimic nu sună bine în România pentru Victor Ponta!

vineri, 12 iunie 2015

Cică nişte jurnalişti...


Se cam dau cu toţi artişti. 
Să-l parafrazăm pe Urmuz, când în criza aceasta politică au ieşit în evidenţă mai mulţi jurnalişti prin comentarii şi poziţionări la actualitate.
Pentru informare de actualitate politică şi nu numai citesc dimineaţa stiripesurse.ro, cotidianul.ro şi hotnews.ro ca şi câteva cotidiene centrale, adevărul, evz, românia liberă.
Că unele ştiri sunt gogoşi obţinute pe surse, adică de la surse mai mult sau mai puţin credibile. 
Apropo' asta arată şi gramatica deţinută de jurnaliştii de azi. 

Mai interesantă este disputa din cotidianul. Aici sunt câţiva comentatori politici şi nu numai care bat cam rău câmpii.
Stilistica lui Nistorescu nu mă mai entuziasmează de loc. Pe aici îşi fac veacul şi editorialişti de genul unui fost general securist, pe care atunci când îi văd numele, nu mă uit deloc, pentru că ceea ce poate să scrie el sunt doar minciună şi dezinformare. Altul este Ion Spânu, grafoman specializat în privitul pe gaura cheii în budoarele unde îşi fac veacul literaţii. Pârile sale denotă doar neputinţa de a scrie transformată în venin cu accente tabloide. Iată că de câtva timp Spânu a devenit un detector moral de jurnalişti băsişti. Şi intră în ciocnire directă cu Ioan Buduca, optzecist cu idei şi intervenţii culturale interesante după 1990. Ce spune Buduca? Că jurnaliştii de azi sunt în mare majoritate nişte mercenari năimiţi. Şi asta pentru alde Spânu (cu barbă!) este băsism!

Exemplele greţoase sunt Chireac, dat afară pentru trafic de influenţă sau de Ciuvică medic eşuat din politică  la televizor unde trăieşte din insinuări care nu-i fac nicio cinste şi mândrie.

Alt caz notoriu de jurnalist eşuat. Debutat ca mare analist politic şi creator de tabloid Ion Cristoiu a avut tot timpul un soi de gândire primitivă şi grosieră. Acum a devenit marele apărător al cauzei pierdute a lui Băsescu şi a demoazelei Udrea. Iată că în criza politică se situează net de partea lui Ponta. Are omul din Găgeşti ceva cu fostul primar de Sibiu ajuns preşedinte.  Iată-l avansat pe Iohannis ca raţă mecanică în mâna obscurilor complotişti care vor răul şi ramul românilor de la curbura carpatină. Când apuc să-i citesc părerile simt că mi se umflă venele de enervare!

Cel mai jenant caz este al lui Gâdea. Predicator eşuat la Antena3 ne plictiseşte cu prelegeri despre părerea lui despre România. Este însă agentul diversionist cel mai preţios al patronului de la mititica. După ce a suferit tamponări cu iz de knockout de la MRU s-a trezit plângând pe umărul lui Crin Antonescu, pe care apoi l-a filmat şi porcăit în fel şi chip când Antonescu nu a mai suportat minciunile şi obrăzniciile lui Ponta. 
Zilele trecute s-a lichefiat în faţa primului ministru ridicându-i mingii la fileu şi pupându-l cu spor în părţile moi, acumulate în exces de Victor Ponta de când şi-a pus inamovibilul cur pe scaunul de Prim Ministru. 
Ca apoi să-l invite şi pe Ludovic Orban. Pe ăsta a încercat să-l manipuleze cum o fac misionarii cu mărgele la sălbatici. Dar şi-a găsit naşul în Orban care a marcat şi a dat răspunsuri în răspăr şi contra de ce avea ordin să primească Gâdea. Şi aşa că l-a întrerupt neîntrerupt cu mare obrăznicie. Oricum lui Gâdea trebuia să i se arate demult prosopul.
Acest indiviz exploatează încă cu aroganţă prezentarea demonstraţiilor de protest din iarna lui 2012 împotriva guvernării Băsescu-Boc-MRU. Dacă atunci au fost obiectivi cei de la Antena3 cred că pot trăi prin minciuni şi manipulare pe creditul obţinut atunci.

Şi că venii vorba  de acele demonstraţii neautorizate pe baza cărora s-a căţărat Ponta la putere acum acesta ţipă cu tupeu şi ameninţă cu puşcăria la acelaşi tip de proteste.

Curat murdar domnule Ponta!

luni, 8 iunie 2015

Nimic nu sună bine pentru Ponta!

Am avut ocazia să-l urmăresc Alin Teodorescu la Digi24. Mi-l reamintesc cum prevestea anul trecut prin primăvară  - vară, oare? cum va pierde Victor Ponta alegerile prezidenţiale.
Întrebat acum de jurnalistul Cosmin Prelipceanu a răspuns abrupt: Nu! Pentru că are majoritatea în Parlament! 
Şi că cererea lui Iohannis de demisie este a unui om politicos comparată cu stilul lui Traian Băsescu. Desigur dacă privim din punctul de vedere al Parlamentului, Victor Ponta nu are probleme.
Pe de altă parte Teodorescu spune că politic Ponta este terminat, credibilitatea sa este în scădere abruptă. Şi Teodorescu deplângea cum a decăzut un tânăr om politic  cu mari perspective.  Pe de altă parte însă Ponta va avea probleme mari cu justiţie pentru perioada când era avocat şi a măsluit acte în 2011 care trebuiau să fi fost corecte în 2007. Ponta comite greşeli de neiertat pentru că este în conflict cu mass media şi mai ale cu justiţia care se află la un maxim de credibilitate. 
Vorbind de decredibilizare teribilă este decăderea lui Călin Popescu Tăriceanu.
Ce m-a impresionat cel mai mult la Alin Teodorescu este admiraţia pentru societatea contemporană românească pentru că este ceea ce a visat şi el în tinereţe, cu toate instituţiile ei, precum am visat şi eu şi alţi congeneri de ai mei. 
Teodorescu făcea o statistică privind aleşii care au funcţionat în ultimii 15 ani la toate nivelele, şi spune că un procent infim are probleme cu justiţia. Deci oamenii politici nu au să se teamă dacă nu au furat, temerile pot fi doar la cei care s-au îmbogăţit pe spinarea statului şi nu pot decât să-i dau dreptate!
El afirmă că oricum cele două blocuri vor ieşi la vot şi vor vota cele două partide, implicând că speranţe pentru partide surpriză noi nu prea există. Acum că venii vorba aflu de la Hurezeanu că Partidul kurzilor din Turcia nu a fost votat doar de kurzi ci şi de opoziţia liberală, cea din Piaţa Taxim din Istanbul, care a făcut să treacă de pragul 10%!
Revenind la oile noastre cred că problema lui Ponta nu va fi sprijinul parlamentar care este granitic în jurul lui, ştiu ei ce ştiu, cu porunca a 8-a din Tablele lui Moise! Problemele lui Ponta vor fi totuşi cu Iohannis, cu opoziţia civică din stradă, cu media şi cu presiunea externă care este de neevitat. 
Ponta va deveni în scurt un paria în afară şi va trebui să-şi dea demisia, dacă nu cumva va fi trimis în judecată pentru problemele din Gorj şi atunci va putea fi suspendat. Trebuie să repet, Ponta de la începutul anului trecut comite erori politice de neiertat, care au condus la realitatea politică de azi, când justiţie a dat iama în corupţi. 

Nimic nu sună bine pentru Ponta!

vineri, 5 iunie 2015

Victor Ponta şi Iohannis

Victor Ponta este chemat la DNA fiind acuzat de fapte penale. Este invitat apoi la Cotroceni la solicitatarea lui la o discuţie cu preşedintele Iohannis.
Preşedintele Iohannis îi cere demisia şi Victor Ponta refuză.
Preşedintele Iohannis iese în public şi cere ca primul ministru Victor Ponta să-şi dea demisia.
Înţeleg că în aceste condiţii preşedintele poate să-l suspende pe Victor Ponta.
Cred că aceasta va fi soluţia care o va lua preşedintele.
PS Codruţa Kovesi nu prea are proprietatea termenilor. Este o coincidenţă că primul ministru este chemat la DNA şi depunerea moţiunii de cenzură a PNL!

joi, 4 iunie 2015

Conferinţele mele

Articolul Aventură în Indonezia a domnului Pleşu din Dilema veche mi-a stârnit nostalgii.
Am ieşit în vremea dinainte de 1989 de două ori în străinătate, în URSS şi în Cehoslovacia. Mă lăudam cu paşaportul la un prieten care acum este de 30 de ani la New York.

În Rusia m-am descurcat cu limba engleză, iar la Praga m-am descurcat cu franceza pe care n-am învăţat-o cu fabuloasa Mere Clarisse, probabil profesoara de franceză a Monicăi Lovinescu şi altor celebre domnişoare interbelice şi faimoasă meditatoare din Ploieşti prin anii 50-60!

După 1990 am ieşit şi eu pe la conferinţe internaţionale.
Ca să participi trebuia să faci o aplicaţie la organizatori, mai pe româneşte să te milogeşti de ei să te accepte adică să suporte taxa de participare. Sunt extrem de îndatorat organizatorilor germani ai unor conferinţe care mi-au dat posibilitatea să-mi finalizez un doctorat târziu, la maturitate. Nu numai că-mi suportau taxa de participare, dar îmi acopereau şi cheltuielile de deplasare, cazarea şi o diurnă. Masa nu era o problemă, mâncam la organizatorii conferinţei. 

În genere organizatorii europeni de conferinţe erau foarte generoşi, americanii acceptau doar taxa de participare, restul, avionul şi cazarea trebuia să te descurci.

Am ajuns şi în situaţia ca aceste obligaţii financiare nu mai erau o problemă, dar pentru şefii mei de dinainte asta era doar turism! 


De fapt la o conferinţă internaţională ai ocazia să cunoşti liderii din domeniu, să faci legături ştiinţifice utile. Pentru alţii, doar să te plimbi! Asta-i viaţa!

Patapievici la Realitatea tv

Aseară l-am urmărit pe Horia Roman Patapievici la Realitatea tv invitat de Rareş Bogdan.
Horia Roman Patapievici este un scriitor şi eseist important român, apariţia lui după1990 a fost o surpriză.
Nu ştiu dacă emisiunea a fost mai lungă eu am urmărit porţiunea de la 10 seara încolo.
Nu pot decât să fiu de acord cu invitatul lui Bogdan privind instituţia pe care a condus-o aproape 8 ani. A crescut ICR care a devenit o instituţie de prestigiu în promovarea culturii române în exterior. Şi unele institute din străinătate au avut indubitabil un rol important în a face cunoscută România peste hotare. Am constatat însă că unii din scriitorii promovaţi nu au nicio valoare, dar asta nu se poate pune în cârca lui HRP. Scriitorii, oamenii de cultură sunt extrem de vanitoşi, dacă este să ne uităm la reacţiile necontrolate ale lui Breban împotriva lui Patapievici. Este adevărat că juriile instituite au promovat anumiţi scriitori, unii dintre ei foarte tineri şi care ar fi trebuit să aibă răbdare pentru o operă. Însă s-au făcut paşi importanţi în traducerea scriitorilor români în străinătate. 
Este la fel de adevărat că Andrei Marga a acţionat resentimentar  împotriva intereselor ICR pe baza principiului că  cei promovaţi erau neapărat  arondaţi unei anumite orientări politice, iar că Lilian Zamfiroiu a avut inteligenţa ca totuşi oamenii de cultură să decidă în probleme unde se pricep.
Un mare adevăr subliniat de către Patapievici este resuscitarea urii în spaţiul public a cărui victimă a căzut. Şi mă mir pentru lipsa de precizie la un fost fizician. Dar explicaţia acestui val de ură a fost complet escamotată de Patapievici. Pentru că ura şi comportamentul golănesc în România a avut principal promotor pe Traian Băsescu, cel care l-a protejat pe HRP. Nu zic că nici adversarii lui Băsescu nu au fost mai prejos, dar începând din 2010 Traian Băsescu a învrăjbit straturi ale societăţii, precum Iliescu la începutul anilor 1990. Dacă este să ne aducem aminte de perioada de după Referendum, când sub şocul respingerii populare, Băsescu a rămas tăcut o bună perioadă. După trocul din decembrie 2012 între el şi prim ministrul Ponta, Preşedintele a transformat cea mai importantă tribună a României în locul în care îşi împroşca concetăţenii împroşca cu ură şi delir verbal.
Şi Domnul Patapievici a criticat tăcerile preşedintelui Iohannis. Mă întreb ce afecte au avut valurile de ură răspândite timp de doi ani de fostul preşedinte? Zero! Rezultatul a fost  doar să înrăiască pe unii împotriva altora.
De fapt în campania lui Ponta la prezidenţiale, acesta a preluat formula împotriva contracandidatului, actualul preşedinte Iohannis. Şi aceasta a avut o vorbă memorabilă: "Decât să fiu mârlan, mai bine pierd".
Aşa că mai important este adevărul şi nu Platon……..

De aceea susţin că măcar acum la Cotroceni avem tăcere. Că unii cred că-i prea multă linişte, este treaba lor. Să vedem rezultatele acţiunii prezidenţiale să avem puţintică răbdare.
Prea multe vorbe, ură, rictusuri şi rânjete cred că i-au obosit pe români.
Addenda

Întâmplarea face să citesc azi dimineaţa Dilema veche. Articolul antropologului Vintilă Mihăilescu prezintă cartea doamnei Adriana Săftoiu. Horia Roman Patapievici respingea aproape cu furie de denumirea "intelectualul lui Băsescu" pe care o asemuia cu horrible dictum cu ofensatorul jidan.
Ce spunea autoarea:
 „Cred că, în relaţia cu intelectualii, cei care au greşit au fost aceştia, şi nu invers. Nu preşedintele a fost de vină că au primit eticheta de băsişti, ci chiar ei, printr-o admiraţie necritică. Pentru Traian Băsescu, relaţia cu elitele a apărut mai degrabă dintr-o necesitate impusă de evenimente, şi nu dintr-o nevoie personală. Pînă în final, cred mai degrabă că evoluţia relaţiei cu aceştia nu a făcut decît să îi confirme opinia: simpatici, dar ineficienţi.“ Motiv de tristă deziluzie: „Pentru mine, lipsa tonului critic din partea grupului de intelectuali, odată împrieteniţi cu preşedintele, consimţămîntul nenuanţat faţă de tot ce spunea sau făcea, admiraţia manifestată aprioric au fost marea dezamăgire.“ 

Aşa că porecla dată a fost asumată şi de domnul Patapievici, printre alţii. Trebuie să spun că tras de mânecă şi-a dat seama mai repede, chiar dacă susţine în continuare aberaţia cu lovitura de stat din 2012.

miercuri, 3 iunie 2015

Controverse juridice şi culturale

Actualitatea românească este frământată de dileme juridice, dar şi de unele culturale.
Recentul vot de protecţie dat lui Dan Şova contribuie la şubrezirea prestigiului unei instituţii fundamentale a democraţiei româneşti expresia exprimării voinţei populare. Dan Şova ar face dovada unei curaj dacă şi-ar da demisia să fie judecat. Pe de altă parte nu pot să nu mă întreb de ce ţine neapărat DNA să-l aresteze?  În fond dacă îl trimite în judecată pe baza probatoriului nu ar mai apărea aceste dispute inutile. Cred că DNA moşteneşte mentalitatea securistă când era braţul juridic al acelei instituţii, că omul trebuie arestat ca să sufere o degradare civică în ochii opiniei publice. Arestarea a devenit nu excepţia, ci regula. În schimb criminali periculoşi sunt în libertate precum nenorocitul care acum  câtva timp a fost eliberat din puşcărie ca să bage în comă o doamnă din Piteşti.
Cred că justiţia trebuie să mediteze la rolul ei. Iar reacţiile privind arestarea nejustificată a doamnei Rarinca, în speţa cu această relicvă comunistoid securistă care este Livia Stanciu aruncă o lumină nefavorabilă în primul rând la DNA. 
http://www.observatorcultural.ro/Res-publica-sau-res-judicata*articleID_31941-articles_details.html
Kovesi trebuie să mediteze serios la tentativa de recurs în anulare pe baze absolut hilare pentru că o să compromită tot ce face prestigiul DNA. Iar rebutul numit judecătorul Danileţ trebuie să părăsească imediat magistratura, dacă vrea să facă politică să se facă avocat.
http://www.observatorcultural.ro/De-la-Vasile-Patilinet-la-Vasilica-Danilet*articleID_31940-articles_details.html
Aceste specimene nu fac de loc onoare justiţiei şi minează încrederea în ea atunci când este la vânătoare şi pedepsire de corupţi şi hoţi cu demnităţi publice care au inventat spolierea contribuabilului român.

Nici literatura română şi cultura în genere nu este într-o situaţie de armonie. 
Echilibrul a fost răvăşit de declaraţiile iresponsabile ale lui Nicolae Breban. Scriitor de mare forţă romanescă în anii 60-80 a devenit ilizibil cu timpul. Proza sa abisală care a dat capodopere precum În absenţa stăpânilor, Animale bolnave sau mai ales Bunavestire nu mai este gustată de public. Ce este hilar este că se revoltă împotriva autorilor de după '90 care au în el un precursor. Breban are pagini de un erotism sălbatic, superioare cumva autorilor noi care zic de-a dreptul la anumite lucruri. Cum se împacă atitudinea sa negaţionistă când Nicolae Breban lăuda pe tinerii scriitori atunci prin 80 precum Liiceanu sau Pleşu? Breban are o egolatrie monstruoasă şi nu se împacă cu ideea că nu mai este de actualitate.
http://www.observatorcultural.ro/Dar-la-polonezi-v-ati-gindit-cind-ati-spus-ca-ei-l-ar-fi-impuscat-pe-Patapievici*articleID_31939-articles_details.html

D.R. Popescu s-a retras din actualitate, plătind şi plecăciunile făcute regimului comunist când era şef la scriitori, Buzura nu mai are forţa romanelor sociale care-l erau best sellers în anii 80. Ultimul său roman a fost un eşec. Lumea îl ştie doar ca precursor la lui Horia Roma Patapievici la ICR.

Cred că domnii Liiceanu şi Pleşu se agită inutil, pot doar să se solidarizeze cu Patapievici. Şi el a avut semeţia de a-şi publica opinii despre concetăţeni în timpul dictaturii şi părerile lui nu era chiar ireale, am fost un popor vegetal, până a explodat mămăliga!

Şi acum spre final mai am ceva de comentat. Am citit opiniile unui fost optzecist stabilit în SUA, care pune în discuţie literatura română. Şi adresează întrebarea privind personalitatea lui Marin Preda. De fapt optezeciştii l-au executat şi pe precursorul lor în poezie Marin Sorescu, dar un critic literar tânăr face corecţiile de rigoare.

Eu rămân la părerea că este cel mai important prozator postbelic. Şi pentru asta am luat Istoria Critică a Literaturii Române a lui Nicolae Manolescu. 
În capitolul dedicat monşerului cum îi spunea prietenii Manolescu face o analiză foarte dură a prozei lui Marin Preda. El recunoaşte că în romanele sale ţăranul român este cel mai autentic.

Nu suferă transfigurările artistice ale lui Sadoveanu sau chiar Creangă cu moldovenii, sau la Rebreanu cu ardeleanul Ion al său.