duminică, 31 ianuarie 2016

Jurnal politic şi cultural în final de ianuarie 2016

A mai trecut şi săptămâna finală din ianuarie.
S-au întâmplat multe în această săptămână. Aş începe cu afaceri culturale. Spânul fără barbă de la cotidianul.ro se bucură prosteşte de observaţiile critice ale lui Nicolae Manolescu referitoare ultimul roman al lui Cărtărescu. Musteşte o ură neputincioasă la acest Spânu, mereu aruncă săgeţi otrăvite şi opinii mizerabiliste la frumoasa soţie a lui Cărtărescu, poeta Ioana Nicolae. Am citit şi interviul luat aceluiaşi Cărtărescu de Mircea Vasilescu în Dilema veche. Cărtărescu insistă la a scrie romane lungi şi controversate, fără a reveni la genul scurt care a încântat publicul cu De ce iubim femeile sau Frumoasele străine. Treaba lui!

Manolescu şi amicii lui continuă lupta inutilă cu tinerii contestatari ai conducerii literelor româneşti. Şi asta mi se pare fără rost! Pe de altă parte consemnez că Gabriel Dimisianu a împlinit 80 de ani! Când m-am apucat să citesc România literară în octombrie 1968 şi de atunci nu am scăpat aproape niciun număr, criticii literari ai revistei erau cu toţi oameni tineri. Revista publică o poză din 1979 cu Valeriu Cristea, Alex Ştefănescu, Gabriel Dimisianu, Eugen Simion şi Nicolae Manolescu. Toţi aveau părul negru, inclusiv mustăţile, acum Dimisianu este alb ca neaua! Asta dovedeşte că şi eu sunt vârstnic!

Am citit, cu satisfacţie în aceeaşi revistă, surpriza extrem de neplăcută pe care a trăit-o Manolescu, revenind în România după intermezzoul parizian de la UNESCO să constate cât s-a degradat starea mediei româneşti. Şi exemplul rău mirositor evocat este exact Ion Cristoiu! Acelaşi face obiectul unei postări pe blogul lui Dorin Tudoran Certocraţia. El povesteşte de o întâmplare din O mie şi una de nopţi despre legenda băşinii lui Abu Hassan. Acesta a tras una teribilă chiar la nunta sa  şi de ruşine a plecat în lume. După un timp s-a reîntors şi a vrut să afle consecinţele actului său rău mirositor. A aflat deja că a devenit legendă şi de aceea, de ruşine a dispărut în lume pentru întotdeauna. Nimic din asta însă cu inventatorul puilor vii de la Avicola Crevedia, acelaşi Ion Cristoiu! Lui nu-i este ruşine de repetatele pârţuri care le comite în Evenimentul Zilei. Obiectul fâsurilor sale este mai tot timpul preşedintele Iohannis. Dacă ar fi critici pertinente, precum problemele imobiliare de la Sibiu ale preşedintelui ar fi ceva, dar băşinile lui Abu Cristoiu nu fac decât să miroasă urât! Şi că venii vorba de Iohannis, mereu apare pe internet ca reclamă la ziarele pe care mă uit, o calomnie  ca o băşină a lui Cristoiu care susţine că preşedintele ar fi tăiat sau urmează să taie pensiile. Este clar că există o consistentă campanie în media împotriva preşedintelui şi a PNL, orchestrată de PSD şi mai ales de neobositul ex-preşedinte şi minuscula sa formaţiune politică. 

Pe de altă parte PSD ne şantajează cu ameninţarea că nu va participa la locale dacă se modifică alegerea primarului în două tururi de scrutin. Ce mă surprinde pe mine aici este obstinaţia de a menţine această moştenire toxică a PDL, Boc şi ex-preşedintele cu alegerea într-un singur tur. Nu cred că modificarea ar fi în dezavantajul PSD. Unde PSD îşi va câştiga primarii mai mult ca sigur şi în două tururi de scrutin  în zona rurală sau a micilor oraşe delabrate de industria care a falimentat. Ar părea că avantajul ar fi în marile oraşe unde  s-ar găsi electorat de pesedei care să le dea câştig de cauză la un tur de scrutin. Dacă însă ne uităm mai atent primarii pesedişti din mari oraşe, sau reşedinţe de judeţ sunt cam toţi la cremenal, pentru hoţii. Nu-i mai adevărat că primarii penelişti nu stau mai bine, mulţi din ei împărtăşesc aceeaşi soartă. 
Şi acum revin la cel mai important eveniment  politic al săptămânii, vizita la Bucureşti a premierului Republicii Moldova, Pavel Filip. Aceasta este prima vizită externă a lui Filip şi este determinată de dramatismul situaţiei de la Chişinău, guvernul nu mai are bani! Bucureştiul a promis o primă tranşă de 60 milioane de Euro în schimbul unor condiţii, precum evaluarea economiei basarabene de către FMI.


Situaţia la Chişinău este incertă şi complicată acolo. S-a produs un virulent fenomen de contestare a actualului guvern de forţele reunite ale platformei Dreptate şi adevăr şi a forţelor pro-ruse pe faţă ale lui Dodon şi Usatîi. Dacă s-ar produce alegeri anticipate victoria ar fi de partea acestor forţe retrograde care promit îngheţarea acordurilor cu UE. Mă întreb dacă Rusia i-ar da ceva posibilului premier Dodon, probabil că nimic, pentru că nici Transnistria nu mai este finanţată! Pe de altă parte această platformă Dreptate şi adevăr chiar dacă declarativ pro-europeană ar fi un vehicul al curentului moldovenist, care nu apropie de România. Rămâne că Plahotniuc şi coaliţia lui extrem de contestată din parlamentul de la Chişinău să fie o soluţie pe termen mediu, măcar ca să se stabilizeze această ţară distrusă de iresponsabilitatea celor care fac politică între Prut şi Nistru.

De obicei nu prea sunt de acord cu opiniile lui Nistorescu din amintitul cotidianul.ro. Sunt însă de acord cu ultimul său editorial privind Antena3. Aceştia se tot muncesc obsesiv să investigheze malversaţiile ex-preşedintelui şi a acoliţilor lui toxici. Este cert că acoliţii au intrat sau sunt pe cale să intre la puşcărie, justiţia însă îl tot ocoleşte pe boss! Este probabil şi ordinul expres dat de pârnăiaşul Voiculescu al atacul continuu la ex-preşedinte. Unde însă Nistorescu crede că Antena3, devine absolut penibilă şi rizibilă este cum a atacat pe Daniel Constantin care s-a eliberat de tutela Voiculescu şi a intrat cu fracţiunea sa în ALDE. Ieri Antena3 ar fi făcut publicitate la un fel de adunare a partidului a ceea ce a mai rămas din conservatorii voiculescieni, unde şefuieşte madam Grapini şi noul star, fostul liberal Ghişe. Măcar acesta recunoaşte că acest partid nu prea există, nu are filiale, nu prea are nimic, doar Antena3. O fi suficient?

vineri, 29 ianuarie 2016

Amintiri cu Disney

Dosarul Disney din Dilema veche mi-a retrezit nişte amintiri pe care am să vi le prezint. De fapt le transmit şi forumului de la Dilema veche.


Amintirile mele nu se leagă de filmele încântătoare de desene animate ale lui Walt Disney, ci de celebrele sale parcuri tematice.


Prima întâlnire a fost absolut întâmplătoare cu Euro Disney în 1995. Mergeam pentru prima dată la Paris printr-o excursie organizată din Germania, iar câţiva turişti au oprit la Euro Disney şi aşa autocarul oprit la unul din hotelurile acestui parc.


De fapt întâlnirile cu parcurile Disney s-a produs datorită unor conferinţe foarte serioase. Organizatorii americani se gândeau probabil să combine utilul cu plăcutul aşa că am fost la două conferinţe organizate în parcurile Disney, unde era posibilitatea să-ţi aduci familia şi copiii. 

Primul parc tematic Disney vizitat a fost Disney World din Orlando. Stăteam într-unul din hotelurile de la ieşirea parcului, dar teritoriul imens al parcului Disney era dedicat exclusiv distracţiilor imaginate de Disney pentru copii şi nu numai. De fapt erau mai multe parcuri tematice, EPCOT, cu poveşti despre viitor, Animal World, alt parc despre film şi cel clasic Magic Kingdom. Ca să ajungem la hotelul central al parcului unde se desfăşura conferinţa luam un autobuz până la staţia de tren suspendat care ne ducea chiar în interiorul acestui hotel. De fapt trenul suspendat era în circuit închis. Pe lângă aceste parcuri tematice erau tot felul de amenajări pentru distracţie, hoteluri de Far West, un lac unde se circula cu un ferry boat, baruri şi un magazin Virgin cu discuri şi cele mai noi sisteme HD de televiziune. Undeva mai departe de hotelul nostru în altă zonă se află parcul de distracţii al firmei de filme Universal. Am ajuns şi în Orlando un orăşel cu vreo doi zgârie nori şi nişte periferii prăpădite cu o majoritate afro-americană.
Parcul Disney World era brăzdat de o reţea perfectă de autostrăzi care făcea legătura între hoteluri şi parcurile tematice. Eu şi colegul cu care mă  aflam la conferinţă ne-am rezervat penultima zi să vedem parcul clasic Disney, Magic Kingdom. Erau acolo show-uri tip musical cu toate personajele din filmele lui Disney, intrai în peştera piraţilor din Caraibe, ajungeai în lumea lui Tom Sawyer şi Huckleberry Fin şi mergeai într-un vapor cu zbaturi ca pe Missisipi. Cele mai tari distracţii erau cele în care te plimbai prin deşertul din Arizona cu un tren tip roller coaster, sau trebuia să sari cu barca într-o cascadă de vreo 10 -15 m. Ca să ajungi să faci călătoria trebuia să stai la o coadă de vreo 30-45 de minute. Era cald şi din loc în loc erau niste climatizoare cu pă şi aer rece ca să suporţi căldură umedă din Florida. Din loc în loc erau avertizoare care te îndemnau să renunţi al salt. N-am renunţat! Am mâncat nişte pop corn şi un ciolan imens de curcan care era să-mi fie răpit de un ibis obraznic. Am văzut şi mai multe filme 3D de desene animate Duisney. Era în 2008 când încă tehnologia aceasta nu cucerise marile ecrane şi acum şi televizoarele. În final pe seară la ieşirea din parc unde era o staţie de diligenţă şi una de cale ferată din filmele western s-au dat focuri de artificii. A fost o vizită pe care ar fi trebuit să o fac în copilărie sau adolescenţă.

La nici o lună, o altă conferinţă s-a desfăşurat la Disneyland Parc din Anaheim, Los Angeles. Şi aici ca să ajung la conferinţa care se desfăşura în hotelul parcului, construit de Walt Disney, îmi lua o jumătate de oră prin autostrăzile din Los Angeles. În holul hotelului conferinţei erau fotografii alb negru cu vizitatorii parcului, preşedinţii Eisenhower şi Kennedy însoţiţi de Walt Disney. Locul unde era hotelul meu se învecina cu un parc de distracţii unde se desfăşurau turniruri medievale, nu departe era un aqua parc Universal.

Fiindcă fusesem deja în parcul de distracţii Disney mai interesant a fost Los Angeles, cu Hollywood, Beverly Hills, Malibu, plaja oceanului Pacific, pe care le-am vizitat cu amicii care erau stabiliţi acolo cu automobilişti. Pentru că impresia mea este că Los Angeles este un oraş ataşat la o multitudine de  autostrăzi care-l traversează. Cel mai important lucru pentru mine atunci era să văd România la Campionatul European de Fotbal. Aşa am văzut dimineaţa, diferenţa de 9 ore de fus orar cu Europa Centrală, meciul România Italia la un restaurant italian, Napoli parcă se numea, care încă nu se deschisese dar prin amabilitatea şi bunăvoinţa tipic americană am reuşit să urmăresc de unul singur meciul.

Oricum ideea acestor parcuri tematice este formidabilă şi am observat pe aeroportul din Orlando o flotă de Boeing 747 Virgin Airways cu nume din muzica rock ca de exemplu Eleanor Rigby, care făcea naveta între Londra şi Orlando pentru Disney World.

marți, 26 ianuarie 2016

Cum te indispui uitându-te la televizor şi nu numai!

Mărturisesc că mă uit la televizor pentru informaţii doar la Digi24 la emisiunea lui Cosmin Prelipceanu între ora 8 şi 10 seara. Este probabil cea mai reuşită emisiune informativă a zilei.

Când vine însă vremea documentarului investigativ România furată schimb canalul. Pentru că acest tip de investigaţie jurnalistică este construită pe principii stângiste. România nu a fost furată în ultimii 25 de ani, ci s-a întâmplat ceva foarte complex pe care au suferit-o toate fostele ţări comuniste, dintr-o economie socialistă a trebuit să devină una de piaţă, capitalistă. Unele lucruri au avut un final fericit, altele nu! Piteştiul este un exemplu de succes. Aici mai precis lângă la Mioveni funcţionează Uzina de Automobile Dacia, care este cel mai mare succes industrial românesc, fabrica care angajează cei mai mulţi muncitori în România, asigură cu piese pentru automobile făcute sub sigla Dacia în Maroc, Algeria şi alte părţi. Ei bine toţi jurnaliştii piteşteni plâng după industrii dispărute, ROLAST, care făceau produse de cauciuc şi era extrem de poluantă, fabrica de bere, etc. Este un insucces cu ARPECHIM, combinatul petrochimic, dar de asta este de vină ..Ceauşescu, care a construit un astfel de monstru industrial care prelucra petrol de import, în loc se afle pe ţărmul Mării Negre, ca acesta petrol iranian, irakian, etc. venea acolo şi nu mai trebuia trimis pe conducte al Piteşti. Vezi comparativ Midia Năvodari. 

Dar cea mai mare iritare mi-a produs-o din nou Iulian Fota. Am schimbat canalul la Realitatea tv şi era invitat alături de Dan Dungaciu şi Diaconescu să discute cu Rareş Bogdan despre Republica Moldova. Asta deoarece azi a venit premierul acestei ţări din teritoriul Basarabiei, Pavel Filip, disperat să ia bani împrumutat pentru  ca această fără să nu dea faliment. Ei bine Dungaciu a vorbit bine, la fel şi Diaconescu, dar Fota a bătut câmpii. El arată lipsuri grave la istoria românilor. Vorbea despre Guvernul Provizoriu paşoptist care a trasat direcţiile de modernizare a ţării în secolul XIX. El se referea la entitatea România, iar atunci la Bucureşti era vorba doar de Valahia! De abia în 1859 au apărut Principatele Unite şi de la 1866 România, Roumanie în pronunţie franceză, adică ţara rumânilor, invenţie franceză cum zice Neagu Djuvara aşa cum îşi ziceau oamenii simpli: rumâni! Deci după ce mai spune prostii despre Republica Moldova, Fota mai spune prostii şi despre istoria patriei noastre.

Şi indispoziţia mi-a crescut când am citit titlul editorialului lui Cristoiu din Evenimentul zilei. Citeşti titlul tâmpit şi nici nu mai este nevoie să-i citeşti inepţiile!
Un pic de amuzament mi-a produs Ion M. Ioniţă cu blogul său din Adevărul despre mărturisirile lui Băsescu despre preşedinţia României mari cu Voronin preşedinte. Scriu cu m mic pentru că proiectul este cu minuscule, iar ideea bloggerului este că domnul TB era beat! când a făcut propunerea lui Voronin, pe baza mărturiilor acestuia. Eu zic că este beat şi atunci când a făcut publică confesiunea asta.

Te uiţi la televizor, citeşti ziare pe internet, te enervezi, aşa că mai bine citesc romane poliţiste sau de istorie cum citesc acum, chiar dacă unor prieteni li se pare că lectura romanelor poliţiste este o prostie.


luni, 25 ianuarie 2016

Fostul ex o comite din nou!

Strânşi la iniţiativa lui Eugen Tomac, deputat român, basarabean stabilit în România românii de prin străinătate au fost martorii unui nou fâs patriotic a lui Traian Băsescu, na că i-am scris numele. Acest mare om de stat şi patriot a mărturisit că i-a propus lui Voronin să devină preşedintele României unite cu Republica Moldova, el rezervându-şi, modest, ca Iliescu pe 22 Decembrie, locul de vicepreşedinte!
Interesant cum făceau cei doi comici trişti ai românismului această unire, prin referendum?
După cum reiese din spusele fostului preşedinte, ar fi fost printr-o lovitură de stat, da nu ca aia din vara lui 2012!

Şi asta în timp ce la Chişinău, neromânii vor să dea jos guvernul lui Pavel Filip! Pe motiv de corupţie!


Oricum să râdem, dacă n-ar trebui să plângem, treaba asta fiind o afacere extrem de serioasă, sensibilă şi emoţională pentru toţi care gândesc româneşte!

miercuri, 20 ianuarie 2016

Alegerea primarului în două tururi de scrutin

În acest an se preconizează alegerea primarului prin majoritate simplă şi nu în două tururi de scrutin. 
Această lege cu un singur tur de scrutin are o poveste. A fost iniţiată de PDL în 2011 cu justificarea economisirii de resurse, în loc de două tururi de scrutin. Atunci PDL se afla încă pe cai mari şi spera să obţină mulţi primari prin acest subterfugiu nedemocratic. Între timp PDL s-a prăbuşit şi USL-ului nou format îi convenea acest sistem electoral care a dus la alegerea unui primar cu majorităţi relative putând conduce la rezultate scandaloase cu mai puţin de 15%-20% din electorat. 
Anul trecut la discuţia în parlament asupra legii alegerilor locale PSD şi coaliţiei din jurul acestui partid a susţinut în continuare legea alegerii primarului într-un singur tur, cu toate că PNL susţinea formula alegerii în două tururi de scrutin.  S-a ajuns la un compromis şi s-a acceptat alegerea primarului într-un singur tur, dar alegerea preşedintelui de Consiliu Judeţean să se facă prin alegeri indirecte făcute de consilierii aleşi la locale. Această idee pare a reduce din puterea şi legitimitatea acestor preşedinţi care au devenit nişte baroni locali care taie şi spânzură în judeţe.
La manifestaţia din 3 noiembrie 2015 strada a cerut revenirea la două tururi de scrutin pentru primari. Guvernul Cioloş a avut iniţial în programul de guvernare acest deziderat al străzii, dar s-a renunţat al această cerinţă, probabil la cererea PSD.
Doamna Gorghiu copreşedinta PNL a cerut ca primul ministru Cioloş să promulge această modificare la legea electorală printr-o ordonanţă de urgenţă. Domnul Cioloş a refuzat justificând ca aceasta este o chestiune care trebuie rezolvată politic în Parlament, trezind dezamăgirea doamnei Gorghiu.

Revenind la Parlament, PNL a introdus deja modificarea acestei legi, dar pentru a o trece este necesară realizarea unei majorităţi. Se pare că ALDE ar favoriza această modificare legislativă, probabil şi UDMR care iniţial spera să obţină primari unde există o majoritate relativă de maghiari să convină la această modificare. Rămâne ca UNPR al lui Oprea să completeze această majoritate, dacă participă separat la locale. Modificarea ar da şanse atunci şi partidelor mai mici care pot obţine un candidat pentru al doilea tur de scrutin.
În momentul de faţă opinez că nici PSD nu este într-o situaţie mai bună. DNA şi justiţia a dat iama în primarii acestui partid şi ei vor avea mari probleme cu alegerea candidaţilor.
Exemplul cel mai pregnant îl dă Piteşti şi Judeţul Argeş unde situaţia stă astfel:
Primarul Pendiuc este în proces pentru corupţie, este liber, dar criteriile pentru candidaţii PSD îl împiedică să fie candidatul acestora. Pe de altă parte zeci de primari ai PSD sunt băgaţi în dosarul Consultanţa al deputatului Drăghici şi riscă să intre şi ei la puşcărie, sau să fie demişi. Intrarea lui Pendiuc cu candidatură independentă riscă să complice şansele PSD, pentru că din zona electorală pesedistă va lua probabil alegători.  Probabil că şi şansele lui Sofianu, candidatul probabil al PNL pentru primăria Piteşti nu sunt foarte clare. Nu a fost aprobat luni de conducerea PNL, dar se pare că din motive de dosar incomplet.

Ei bine iniţiativa luată de doamna Gorghiu pentru repararea  unei chestiuni pe care o cere electoratul  a stârnit o furtună negativă în media. 
Dacă Ion Cristoiu acest fost analist politic împreună cu penibilul său aghiotant colonelul Turcescu fac spume la gură acuzând PNL, nu înţeleg pe alţi vectori media. Repararea unei porcării mi se pare legitimă, cei acre atacă la baionetă această iniţiativă sunt clar manipulatori media care reprezintă interese obscure, probabil provenind din zona MP, care vor să rupă din electoratul PNL prin publicitate negativă. Pentru că ex fostul preşedinte zice că Helvig nu va fi în stare să-l facă pe Buşoi primar la Bucureşti. SRI în timpul fostului preşedinte s-a ocupat de darea în gât şi în justiţie şi puşcărie a unor adversari politici. Să se fi ocupat de manipularea unor rezultate electorale? Afirmaţia ex-ului este periculoasă pentru el în primul rând pentru că pune în discuţie rezultate electorale obţinute în timpul candidaturii sale, în primul rând în 2009, când a câştigat prezidenţialele cu numai 70000 de voturi în plus. Să nu i se spargă în faţă aceste afirmaţii neghioabe şi stupide!


Cum şi PSD s-ar putea să piardă mult împotrivindu-se alegerii primarilor în două tururi de scrutin.

duminică, 17 ianuarie 2016

Vai de Basarabia!

Ţinutul românesc aflat între Prut şi Nistru, numit oficial Republica Moldova este azi un stat eşuat.
Are emigraţi peste 30% dintre cetăţenii ei, partidele politice sunt nişte caricaturi sinistre, politicienii sunt de genul infractorului fără niciun scrupul. Iar peste destinul acestei ţărişoare atârnă spectrul revenirii rusnacilor la putere.
Am observat în aceşti 25 de ani că de bine de rău în mass media de la Chişinău s-a început să se vorbească corect româneşte, toţi cei care vor să facă o carieră politică acolo ştiu bine româneşte chiar dacă au indelebilul accent moldovinesc. Acesta este probabil sigurul succes al influenţei româneşti peste Prut, se vorbeşte corect româneşte!
Pe de altă speranţele basarabenilor au fost călcate în picioare. Într-o unire pentru scopuri mai nobile, pro-europeni şi rusofoni s-au pus pe jaf şi din băncile moldoveneşti a dispărut un MILIARD de dolari.
Scena politică este mai fărâmiţată ca oricând, vanitosul oligarh moldovean Plahotniuc, detestat de toţi a vrut să ajung primul ministru acestei ţări. 
Singurul moldovean cu capul pe umeri care a mai rămas la Chişinău este preşedintele Timofti care a respins propunerea candidaturii lui Plahotniuc la postul de premier al Republicii Moldova, sprijinit şi de semnalele din exterior. Propunerea lui Pavel Filip este şi ea controversată, dar nu la fel ca a oligarhului.
În loc să avem reacţii coerente dinspre vestul Prutului, politicienii români practică sectarisme şi amiciţii dubioase, pentru că de la Sturza, premierul neaprobat a venit dezvăluirea furnizărilor fraţilor români de fete vesele şi blonde de la Chişinău. Deci se pare că singurul rezultat palpabil al colaborării politice între cele două ţări româneşti sunt curvele!

Lăsând glumele proaste la o parte România trebuie să facă unele lucruri clare şi coerente pentru Republica Moldova. După cum reiese şi din opinia unor experţi ai acestor relaţii ar trebui ca partidele româneşti să nu mai reacţioneze sectar şi pe camaraderii penale.
Exemplu cel  mai revoltător a fost reacţia neghioabă a lui Ponta privind numirea primului ministru şi limbajul josnic privind-l pe preşedintele Timofti.
Unde este fostul preşedinte care declara răspicat cum o să plece la Chişinău să se facă prim ministru acolo şi să-i reunească pe români? Demagogie! Măcar a avut viclenia să nu mai spună cum o să devină basarabean, singurul lui obiectiv a fost să smulgă voturi de la basarabeni în cele două alegeri prezidenţiale.

Partidele politice din România trebuie să se reunească şi să decidă în comun politica nepartizană privind Republica Moldova. Ele sunt obligate să reacţioneze în mod concertat şi coerent, trebuie clarificată opţiunea privind unirea Republicii Moldova cu România şi trebuie studiate mijloacele adecvate din partea românească privind acest scop nobil.

Primul ministru şi preşedintele Moldovei trebuie invitaţi periodic şi des pentru a evalua cât mai precis paşii privind revenirea politică şi economica a Moldovei. La nivelul preşedintelui şi primului ministru al României trebuie create departamente dedicate special Republicii Moldova. S-ar putea ca MAE şi consulii României să reprezinte şi să se ocupe de problemele moldovenilor aflaţi în lume şi în special în Uniunea Europeană.

S-a propus şi un fond de investiţii românesc care să acţioneze pe piaţa economică a Moldovei, care să investească în această ţară şi să creeze întreprinderi cu capital românesc.

Am înţeles că eşecurile politice din Moldova au creat un trend favorabil reunificării ca singură soluţie viabilă pentru aderarea Republicii Moldova la UE. Trebuie exploatată şi această oportunitate. În situaţia în care Rusia nu mai poate ajut nici măcar Transnistria trebuie să fim hotărâţi ca Moldova să nu alunece pe mână iresponsabilă a moldovenilor în ghearele Rusiei.


Ar fi păcat să lăsăm de izbelişte Republica Moldova!

sâmbătă, 16 ianuarie 2016

Perspectivele satului românesc

Am citit un articol despre epopeea emoţionantă a unei românce. Este din Izbiceni localitate care îmi este cunoscută, de pe malul inferior al Oltului, zonă de mari legumicultori şi crescători de pepeni care aprovizionează pieţele din Slatina, Craiova Piteşti. Oltenii ăştia au învăţat să facă solarii, ce le lipseşte ca să ne furnizeze legume proaspete tot anul sunt serele şi cooperativele care să le valorifice legumele.

Dar olteanca noastră de pe malul drept, oltenesc al Oltului nu de legume se ocupă. Ea este fată în casă la Madrid. În România din două legături au rezultat doi copii, un băiat de 21 de ani şi o fiică de 15 ani. Potopită de nevoi a plecat în Spania şi acolo fiind o femeie aprigă şi serioasă a ajuns să lucreze în Madrid ca femeie în casă şi a ajuns foarte apreciată, lucru care i-a permis să câştige bani buni încât şi-a adus şi copii la Madrid. Fiul care era în satul lui cam ciudat, purta plete era un inadaptat fără perspective. Uite că la Madrid a învăţat rapid spaniola şi apoi s-a înscris la Universitatea din Madrid unde face studii de sinologie (chineză),  fiica este elevă bună la liceu.
Mă întreb acum ce perspective ar fi avut aceşti copii la Izbiceni?
Probabil că mama lor nici nu avea pământ ca să se facă legumicultoare. Pentru că Izbiceni şi mai toate satele din această zonă dau senzaţia de început de prosperitate, faţă de alte zone rurale de câmpie unde domină neputinţa şi delăsarea şi mai toţi maturii se strâng la cârciumi să bea pe datorie. Perspectiva satului românesc mai ales cel din zona de câmpie este dramatică, de fapt cam în toate micile localităţi unde nu prea există posibilităţi de a realiza ceva,vreun embrion de iniţiativă industrială. Asta mi-a amintit de povestea unui tânăr din Buzău emigrat în SUA, care nu ştia engleză şi care a dormit de milă în subsolul bisericii româneşti din Chicago. În câţiva ani a devenit întreprinzător, făcea amenajări interioare şi l-a adus pe tatăl lui de ajutor. El spunea cam acelaşi lucru, că în Buzău nu avea perspective. Asta însă se întâmpla pe la începutul lui 2000, probabil între timp s-a mai schimbat ceva la Buzău, dar în alte locuri domină dezolarea, precum în satul din Vaslui, unde nu există un drum de legătură normal cu civilizaţia. Iarna sau oricând plouă şi este mocirlă acolo se pătrunde doar cu tractorul. În România anului 2016 o localitate din Uniunea Europeană nu are o legătură rutieră normală cu restul ţării. Cred că obiectivul primordial al României pentru zona rurală este urbanizarea, adică infrastructura rutieră, alimentarea cu apă şi canalizare şi alimentarea cu gaze. Orice localitate lipsită de aceste atribute nu este calificată pentru viaţa în secolul XXI.
De fapt puţine locuri în România oferă posibilităţi reale pentru viitorul de mâine al României copii ei. 
Cei doi copii plecaşi cu mama lor la Madrid au o şansă, sunt în capitala mondială a hispanităţii. Dar puteau foarte bine, dacă nu aveau caracter şi ambiţie să se ocupe cu drogurile şi să devină alcoolici. Ţine şi de educaţie din familie şi de caracter.
Însă perspectiva adolescenţilor şi tinerilor din România la ţară, în zona rurală este drastic limitată. Doar marile oraşe oferă posibilităţi reale de educaţie bună şi de perspective.
Pe de altă parte baronii locali nu au avut grijă decât să menţină această înapoiere cronică cu care să controleze pe oamenii de la ţară. Doar puţini reuşesc să aibă o independenţă economică, să nu mai fie captivi prin salarii mici, ajutoare sociale şi pensii.


Cred că este necesară o strategie naţională pentru a dezvolta aceste zone sărace şi sărăcite care sunt aşezate paradoxal pe cele mai productive terenuri agricole din România

vineri, 15 ianuarie 2016

EMINESCU


Trebuie săi fim în veci recunoscători lui Iosif Vulcan!


Cum ar fi sunat numele poetului naţional Mihai Eminovici?

Citesc în România Literară că în cimitirul de la Cracovia odihnesc câţiva Eminowicz, dar cum spune expertul Radu Mareş în cultură poloneză, Eminovicii era răzeşi - mici nobili din Ţara de Sus a Moldovei.
Să ne bucurăm deci că azi este ziua de naştere a lui Mihai Eminescu!

marți, 12 ianuarie 2016

Intră România în criză economică în 2016?

Am citit pe internet asta într-un articol publicat în Adevărul de azi.
Autorul, pe baza unor date statistice spune că situaţia din 2008 ar fi asemănătoare cu cea de la începutul lui 2016. Şi anul acesta creşterea economiei în România este solidă ca în 2008. Pe de altă parte autorul îşi justifică temerile spunând despre România, comparativ cu ţări din vecinătatea est şi central europeană acestea  au un risc de 5% Polonia şi 0% Ungaria! Pe când noi am avea un risc de 10%. O altă sursă de îngrijorarea se face pe tema faptului că această creştere economică ar duce la creşterea importurilor, pentru că economia noastră nu poate satisfacerea cererilor interne. Mă întreb când economia noastră venea şi înainte în întâmpinarea cererilor interne? Pe vremea lui Ceauşescu, când nu găseam nimic?
Sunt însă anumite importuri care te pun pe gânduri, cum sunt cele de origine agricolă. Eu am un exemplu cu ridichile roşii care acum se găsesc tot anul. Când dau de el şi provin din import sunt fade şi fără gust, pe când cele româneşti sunt adevărate. Au învăţat şi legumicultorii români să le cultive şi iarna în solarii/sere şi sunt de departe mult mai bune cel care vin de exemplu din Ungaria. Cred că economia noastră ar avea de câştigat prin sprijinirea investiţiilor de acest tip din agricultură. Este greu să faci smartfonuri performante, am eu unul românesc care mi s-a defectat de 5ori într-un an, cel de când l-am cumpărat, ridichii şi roşii putem face noi superioare celor din import!
Revenind la pericolul crizei, autorul articolului pare că ignoră faptul că la noi criza a venit tot din import, prăbuşirea sistemului bancar în SUA a declanşat această criză. Acum economia americană este robustă, şi nici în Europa nu sunt semne de criză, Germania a absorbit fără probleme mari 1,1 milioane de migranţi. Aici nu mă refer la imbecilii care au impresia că pot stabili ordinea lor cum visau cu ochii deschişi nişte pakistanezi din Londra care tot visează la Şaria. Cred că există pericolul terorist, dar Europa poate controla dacă vrea manifestările antisociale, în primul rând expulzând pe recalcitranţi, cum de fapt a şi început Germania. 
De o criză economică se pare că începe să sufere economia chineză, cu prăbuşirea de ieri a bursei din Şanhai. Probabil că China este o economie complexa şi nu pot face analize foarte clare. Unde criza este clară şi se întâmplă este în Rusia. Prăbuşirea preţului petrolului şi a gazelor, combinate cu embargoul UE şi SUUA determinat de agresiunea din Ukraina a impus economia rusă pe marginea prăpastiei. Am cotit o relatare din Ukraina şi acum a ajuns Rusia ca să se milogească de Ukraina să le vândă gaze, în momentul în care aceasta nu mai este la mâna şantajistă a Rusiei în privinţa surselor de alimentare cu gaze. Şi interviul ameninţător din Bild a lui Putin subliniază asta, Rusia este în criză şi Putin caută ţapi ispăşitori în exterior. De aceea şi  intervenţia în Siria. Să vedem cât este de dispus poporul rus să accepte minciunile patriotice ale lui Putin. 

Şi ceva despre problema familiei din Norvegia. Această ţară este probabil cea cu cele mai mari salarii din Europa şi un nivel de trai foarte ridicat. De aceea compatriotul nostru a ales să trăiască acolo. Acum faptul că a intrat în conflict cu autorităţile norvegiene nu trebuie să-l transforme în martir, trăieşte în Norvegia şi trebuia să ştie cât de stricte sunt legile privind copii acolo. Dacă dorea să fie mai dur cu copii lui trebuia să se întoarcă în România, aici abuzurile excesive nu se prea pedepsesc. Acolo însă legile sunt clare, dar există şi pericolul unor excese ale autorităţii, cum am văzut în excelentul film danez Vânătoarea din 2012, unde educatorul interpretat de formidabilul actor Mads Mikkelsen este acuzat aiurea de o fetiţă de vreo 5-6 ani că a atins-o în părţile intime. Imaginea în mass media româneşti îi transformă pe norvegieni în nişte monştri. Aici se vede influentul lobby penticostal din care face parte şi românul din Norvegia, dar şi faptul că Gâdea de la A3 este pastor neoprotestant. Cum spunea Cristian Pârvulescu, să dăm dovadă de mai multă reţinere.

luni, 11 ianuarie 2016

Dobitocul numit Iulian Fota

Aflu că Mihai Ghimpu, preşedintele Partidului Liberal din Moldova îl acţionează în judecată pentru insinuările făcute la B1tv. Întâmplarea că am urmărit acea emisiune din întâmplare pentru că interesa subiectul Basarabia. Emisiunea moderată de Mânăstire avea ca invitaţi pe Iulian Fota, ca fost consilier de politică externă a fostului preşedinte şi de Radu Carp, responsabilul de politică externă al PNL şi ministru din umbră de externe al PNL. Mânăstirea călca pe nervi pe toată lumea pentru că insista cu pronunţia rusească a numelui mogulului basarabean Plahatniuc, pe când toată lumea inclusiv un corespondent de la Chişinău îl numeau Plahotniuc. 
Tot timpul cât am urmărit emisiunea Fota a fost vorbăreţ, sau mai bine palavragiu.  Imaginea politică a Republicii Moldova este dezastruoasă, partidele politice sunt nişte mafii sau asociaţii familiale care nu au nimic de a face cu democraţie şi i-a acuzat pe moldovenii pro-eropeni ca fiind nişte hoţi care au făcut să dispară miliardul de dolari.
În timp ce Fota tot îşi bătea gura vorbind vrute şi nevrute, Radu Carp a fost mult mai rezervat, cu toate că unele din părerile  lui Fota despre politicieni se regăseau şi în spusele  lui Carp.
Fota a insinuat că Ghimpu face jocurile lui Plahotniuc pentru că a fost împotriva guvernului Sturza pentru că l-a trădat pe Vlad Filat în favoarea aceluiaşi Plahotniuc.
Nu ştiu pe ce îşi probează alegaţiile Fota, singura susţinere ar fi faptul că Ghimpu favorizează un guvern condus de unul de la Partidul Democrat care este stăpânit din umbră de Plahotniuc căruia iar plăcea să fie el primul ministrul al Republicii Moldova.
Cred că un analist de politică externă cu responsabilităţi cum a fost Iulian Fota ar fi trebuit să fie un pic mai rezervat, dar unul ca el care vorbeşte englezeşte fără să ştie nu-i nimic nou. Trebuia să se gândească la anumite consecinţe, inclusiv că ar putea fi acţionat în judecată pentru calomnie.

Oricum a fost instructiv şi lumea a aflat multe!

Protocronism românesc

La sfârşitul anilor 80 se purta în cultura românească o luptă între cucuvelele şi papagalii de partid care luaseră în serios protocronismul şi oamenii de cultură adevăraţi.

Protocronismul a fost inventat fără să vrea de un om de cultură serios numit Edgar Papu, care emitea opinia că românii ar avea nişte priorităţi culturale faţă de Occident, o iluzie ca alte iluzii culturale, îmbrăţişată de partid şi Ceauşescu, care se potrivea cu Epoca de Aur, în care sufeream de cele mai mari lipsuri.

Iată că acum citesc un articol din revista TIME despre campania electorală care se profilează anul acesta în SUA şi am rămas blocat când am citit! 
Jurnalistul american foloseşte expresie disintermediation, ceea ce ar semnifica eliminarea intermediarilor, în cazul procesului electoral însemnând pierderea semnificaţiei alegătorului mediu. Acest concept este folosit în cazul campaniei candidatului atipic republican Donald Trump. Ideea este că alegătorul mediu nu mai decide acum, ci cel care iese din internet şi reţelele de socializare, Facebook, Twitter, Instagram. Trump este comparat cu Hilary Clinton la câţi fani are pe Twitter  5,5 milioane la 5,2 milioane. Pe Instagram Trump are 828000 de fani faţă de Hilary cu 632000.

Păi efectul Facebook l-am experimentat noi în noiembrie 2014 la alegerea lui Iohannis. Nu a decis alegătorul normal, ci alegătorul conectat la internet. Iar aici vorbim de tineri pentru că ei sunt cei activi în aceste reţele şi ei au decis că Iohannis va fi preşedinte. La fel demisia lui Victor Ponta s-a produs din mobilizarea la marşul de marţi 3 noiembrie din Bucureşti, care a ajuns să strângă peste 30000 de oameni, datorită internetului. 

Acum, în epoca acestor reţele de socializare, relevanţa dată de anumite sondaje de opinie nu mai este atât de semnificativă. Contează acum internetul şi reţelele lui de socializare după cum se arată în presa serioasă americană.

De asemenea se constatăm că legendele inventate de indivizi anacronici şi stupizi gen Ion Cristoiu şi alţi asemenea zevzeci care inventează comploturi coordonate de SRI sunt aberante şi că aceştia sunt decuplaţi de la realitatea virtuală care a început să conteze.

Iar noi românii am dovedit în fine că suntem protocronici, în SUA de abia în campania electorală 2016 se pune serios probleme reţelelor de socializare care influenţează decisiv opţiunea electorală. 
România a experimentat cu succes acest lucru în 2014 şi în 2015!


În plus mă gândeam să discut despre detractorii din media şi politică, lucru care mi-ar fi atras noi blesteme şi postări nervoase. Nu pot însă să nu mă abţin să remarc totuşi că fratele fostului preşedinte se pregăteşte serios de puşcărie, a luat deja patru ani cu executare, la apel probabil că poate lua doar mai mult! Aşa că demagogia luptătorului anticorupţie se sparge ca un balon de săpun, cu corupţia la tine în familie!

marți, 5 ianuarie 2016

Romane groase

Liviu Cangeopol scrie în contributors.ro despre ultima carte a lui Mircea Cărtărescu aici. Cartea a avut parte de o lansare entuziastă din partea lui Gabriel Liiceanu. Am văzut şi eu la librărie volumul. Este un cărţoi de peste 800 de pagini. În copilărie am citit cărţi groase în multe volume de Dumas, Hugo sau Jules Verne. Erau cărţi de aventuri sau istorice care le citeai cu sufletul la gură şi nu le lăsai din mână.
Cărţi groase au scris şi cei doi reformatori ai literaturii moderne, Proust - În căutarea timpului pierdut şi Joyce - Ulisses. Sunt romane moderne de analiză abisală. Am citit şi eu romane de Dostoievski, Crimă şi pedeapsă, Demonii şi mai nou Idiotul. Nu am avut curaj să abordez Fraţii Karamazov, grosimea volumului m-a descurajat. Dar am citit Iosif şi fraţii săi al lui Thomas Mann, tot gros şi masiv. Am fost deschis literaturii moderne, am citit romanele şi nuvelele lui Kafka am avut răbdare cu noul roman francez, cu Gumele lui Alain Robbe-Grillet.  Dar recunosc că romanele cu multe pagini de literatură de introspecţie mă descurajează.
În literatura autohtonă romane groase au scris Constantin Stere - În preajma revoluţiei, mai mult memorialistică, sau Radu Tudoran Toate pânzele sus, un  roman în stil Jules Verne. Mai aproape şi Marin Preda şi-a încercat condeiul cu un roman masiv, Cel mai iubit dintre pământeni, dar este un roman realist despre era ticăloşilor - comunismul şi de aceea se citeşte cu pasiune. Breban excelează şi el în romane masive cum este Bunavestire. Eu apreciez cel mai mult În absenţa stăpânilor. I-am citit romanele până la un alt volum masiv, Drumul la zid pe care l-am abandonat după câteva zeci de pagini, când stilul mi s-a părut ilizibil şi am renunţat să-i mai citesc romanele ulterioare.
De boala romanului masiv, cu multe sute de pagini suferă şi Mircea Cărtărescu. Primul lui roman masiv Orbitor a avut parte de  favorabile dar şi desfiinţat de critică. Acelaşi destin critic se pare că îl va cunoaşte şi Solenoid, ultimul său roman. Am înţeles că are şi pagini interesante privind viaţa lui de profesor la o şcoală din marginea Bucureştiului. Schiţele şi nuvelele lui mi-au plăcut foarte mult, mai ales cele în care porneşte de la fapte petrecute în viaţa lui. Stilul devine greoi şi ceţos când se ocupă de introspecţie abisală, tentaţie revelată şi de Jurnalele sale. Se pare că şi el pică în eroarea lui Breban!
Aşa că aş prefera să citesc romane cum le scrie Marquez sau Mario Varga Llosa, nici prea subţiri, nici prea groase, dar masive literar.
Am publicat şi eu un comentariu care cuprinde esenţial ideile exprimate aici. Nu ştiu de ce nu le-a picat bine celor de la contributors.ro, să fie numele meu cam non grata, sau faptul că-l critic literar pe Cărtărescu? 

De mania scrisului suferă şi foştii noştri preşedinţi. Iliescu a scris câteva cărţi privind evoluţia socială şi economică a României şi a lumii. Constantinescu ne-a dăruit o cărţoaie privind stagiul său prezidenţial la Cotroceni.
Doar pe ultimul fost preşedinte nu-l preocupă scrisul, el rămâne activ în cotidian. Mai nou se preocupă de cultivarea zvonurilor iresponsabile privind tragedia de la Colectiv. Teoriile conspiraţioniste privind tragedia provocată de acest accidentu Colectiv, lansate de oamenii lui Ponta au prins în presa iresponsabilă şi preocupată de scandal. Cum era să lipsească moara de vorbe şi cel care ne-a iritat şi stresat timp de 10 ani cu acuze iresponsabile. Păcat că unii s-au lăsat amăgiţi de demagogia vorbelor sale. Dar mai nou aceste palavre arată faţa sa absolut iresponsabilă.  
Se fac mai şi analize semantice ale spuselor lui Iohannis după accidentul de la Colectiv, de ce a spus că "a trebuit să moară oameni ca Victor Ponta să-şi dea demisia" După cum se exprimă Cristoiu, unul din iresponsabilii care debitează tâmpenii la Evenimentul Zilei, asta demonstrează că ar fi ştiut dinainte. Conspiraţioniştii mai nou devenit şi subtili analişti ai limbii române, sunt chiar ăia din categoria "ca şi".
În moara de vorbe şi conspiraţii se înscriu cu iresponsabilitate maximă România tv şi B1tv, iar cei de la A3, care sunt mai subtili în susţinerea lui Ponta o dau şi ei pe ideea complotului. Mai complicat pentru demonstrarea implicării serviciilor şi a lui Iohannis este că, vorba colonelului iresponsabil şi palavragiu, "ştia şi Oprea!". Păi cum? Oprea îşi monta singur o mină ca să-i explodeze sub cur?
Dacă ne uităm în vecini nimic nu sună bine. În Republica Moldova a căzut şi guvernul Sturza şi acolo se apropie alegerile anticipate. Electoratul basarabean dezamăgeşte din ce în ce mai mult. Am putea institui celule de criză la nivel prezidenţial românesc care să influenţeze în bine mersul lucrurilor, dar ce te faci cu oamenii care au în majoritate nostalgia sovietică? Că Rusia nu mai este capabilă să subvenţioneze nici Transnistria nu-i mişcă pe basarabeni să voteze partide pro ruseşti. Cred că iar se va ajunge la reacţii ale tineretului, mult mai conectat la realităţile europene care ştiu că Rusia nu mai este în stare decât să comită agresiuni militare. Dar o Republică Moldovă închinată ruşilor vine ca mănuşă lui Putin, în cleştele împotriva Ukrainei. Este dramatic şi foarte trist că nişte slavi nu mai vor cu Rusia, în schimb moldoveni mankurtizaţi uită că sunt români.
La fel de dramatice în perspectivă par tendinţele  actualului regim polonez. PiS inventează legi care lovesc în libertatea de expresie şi informare. Comisia Europeană se pregăteşte să facă o analiză critică a măsurilor luate de guvernul polonez care stârnesc revolta nu numai în Polonia, dar şi pe plan european. Singurii la noi care par convinşi că PiS are dreptate sunt aşa numiţi conservatori de la Înliniedreaptă.ro. Mă întreb cum a putut să ajungă la asemenea convingeri un Gelu Trandafir, fost jurnalist la BBC? Acest site ar reprezenta opiniile PNŢCD. Dacă este adevărat, confirmă că acest partid este mort şi îngropat. Şi cum spunea ciobanul care vedea o parapantă care se zdrobea de un bloc: " Ţară de căcat, terorişti de căcat" la care trebuie săă-i adaugăm şi pe analiştii de la înliniedreaptă. Şi ei au refuzat cu aroganţă postarea mea îngrijorată. 

Actualitatea nu sună bine şi după acumularea tensiunilor din Orientul Mijlociu  dintre Iran şi Arabia Saudită. Trebuie ca SUA să pună piciorul în prag! O vrea Obama?