sâmbătă, 30 aprilie 2016

Partide în derută

Au trecut mai multe zile de la derularea unor evenimente politice şi am avut răbdare să văd cum au decurs.
Într-un fel este şi un răspuns la comentariile unor analişti respectabili, dra asat nu-i face nişte profeţi, sau diagnosticieni realişti.

Acum când suntem în pragul sfintelor Paşti în loc să meditez mă apuc şi eu să am păreri.

Diagnosticul cel mai curios, sau absolut pesimist şi neadevărat este că România ar fi putredă (apud Pleşu). Nu! România, sau mai bine zis partidele ei politice se află într-o mare derută care îmi aminteşte de anul 2000. Atunci un partid istoric PNŢCD a clacat în mod lamentabil. Atunci existau încă lideri importanţi. Emil Constantinescu împotriva unor evaluări, complet răutăcioase îşi finalizase proiectul României, era pe calea UE şi NATO în mod ferm, iar succesorul Iliescu nu a făcut decât să continue proiectul. 
Nu mai vorbesc de scenariul apocaliptic al lui Rareş Bogdan la care cupla iresponsabil şi Ion M. Ioniţă cu alegerea lui Ponta şef la Deputaţi, suspendarea lui Iohannis ( Pe ce motiv? Că se exprimă greoi în româneşte după dobitocul de Spânu?) cu interimar preşedinte Tăriceanu şi alegeri cu Ponta ajuns preşedinte. Ce ziceţi? Mare gugumănie!

Acum lipsesc liderii semnificativi.

Doamna Pippidi îşi continuă atacurile aş spune neghioabe asupra PNL, singurei formaţiuni democratice şi deschise din motive cu totul personale. Faptul că Nicuşor Dan nu este susţinut de acest partid îi produce explozii de nemulţumire.
Adevărul că noul PNL acum rezultat din fuziunea PNL cu PDL este în derută este din păcate adevărat.

Se încearcă la acest partid o nouă formulă, lidera lui este o femeie, prima dată în istoria partidelor româneşti. Dar doamna Alina Gorghiu este într-o perioadă specială, va fi mamă în curând. Pe de altă parte liderii puternici ai celor două partide au plecat sau sunt ieşiţi din politică. Atât Vasile Blaga şi secretarul general Ilie Bolojan sunt buni organizatori, dar nu au carisma de lideri. Încep să apară câţiva oameni tineri, promiţători. Eu cred că proiectul avortat cu Marian Munteanu poate continua. Nu credeam că un om de calibrul lui Marian Munteanu să sufere un asemenea linşaj mediatic care a determinat renunţarea la el şi la siguranţa câştigării  primăriei Bucureştiului. Ce mă face să mă întreb ce a determinat cu adevărat scoaterea lui din cursă. Stupiditatea invenţiei unor comandouri de democraţi liberali care să îi contestau semnăturile de candidatură există doar în mintea febrilă a doamnei Pippidi. 

Pe de altă parte Marian Munteanu are un discurs democratic, adaptat realităţii de azi. El susţine valorificarea resurselor naţionale româneşti, iar recursul la valorile creştine nu mi se pare anti liberal. Poate doar mintea înfierbântată a unor mucoşi din presa de azi care nu au trăit conştient fierbinţeala evenimentelor din 1990 pot scoate atâtea chestiuni găunoase pe spinarea singurului deţinut politic post-1990 şi martirizat pentru democraţie.

Cea mai mare ezitare a PNL a fost stabilirea candidatului la Primăria Bucureşti. Cătălin Predoiu, preşedintele PNL Bucureşti trebuia să-şi asume de la bun început această candidatură. Marea lui lipsă este carisma şi aşteptarea nerealistă să devină prim ministru la alegerile din toamnă.

Norocul lui este că Gabriela Vrânceanu este la fel de necarismatică şi poate avea şi repercusiuni de la rolul de caţă neghioabă purtătoare de vorbe a gogomanului absolut Victor Ponta.

Şi aşa fac trecerea la deruta din PSD. Probabil că aici este cumva şi mai mare la nivelul lidershipului, dar toţi consideră că zestrea electorală a acestui partid ar fi intangibilă.
Partidul acesta a pierdut într-un timp relativ scurt liderul, pe Victor Ponta, cu belele DNA pe cap, o candidatură prezidenţială eşuată catastrofal şi demisia după tragicul accident Colectiv.

Ieşit aproape din  politică Victor Ponta are resurgenţe care mai de care mai idioate. După ce Dragnea, liderul impus de militanţii partidului s-a pomenit cu o condamnarea pe cap de doi ani cu suspendare şi nici ceilalţi comilitoni nu s-au astâmpărat.
Dobitocul infernal Victor Ponta a aruncat bomba fâsâită cu lideri PSD, ofiţeri acoperiţi, el fiind deja unul revelat de iresponsabilul Băsescu şi Dragnea s-a pomenit cu contestarea înalt vocală a lui Zgonea, numărul doi în PSD. Pe Zgonea l-au eliminat fără să clipească, dar problema rămâne.

Condamnat cumva pe nedrept şi clar politic pe tema referendumului din 2012, cum cu dreptate remarca aceeaşi Alina Pippidi, Dragnea rămâne cu această problemă grea care-l pune într-o situaţie imposibilă. Poate fi el susţinut de militanţi, dar PSD trăieşte în Europa şi o astfel de situaţie a liderului său este imposibilă. Dragnea trebuie să demisioneze![

Pe de altă parte PMP are şi el probleme,Băsescu are un dosar greu cu spălare de bani şi colac peste pupăză a mai propus şi pe Turcescu candidat al Bucureşti, asta a recunoscut că a fost acoperit, dar într-un interviu luat de Tăpălagă încearcă să se fofileze.

Tăriceanu a mai rămas doar cu distincţia găunoasă şi cu amintirea unui prim ministru de succes. Mă gândesc cu groază dacă nu ar fi dat semnalul măririi pensiei, azi mulţi s-ar văita.

Este un peisaj plin de frământări însă semnalul unei noi mişcări politice nu mi se pare serios, chiar dacă aceeaşi doamnă Pippidi şi Monica Macovei visează cu ochii deschişi. Criza asta politică nu produce lideri capabili să iniţieze o mişcare politică de anvergură. Continui să cred că proiectul politic al lui Marian Munteanu se poate finaliza doar în interiorul PNL, celelalte sunt toate expresia unor vanităţi. Cel mai problematic este că reînnoirea stângii, a unui PSD reformat rămâne un deziderat. 

Stângiştii se amăgesc pe Critic Atac, iar catarii dreptei se iluzionează pe contributors.ro.

Să faci un partid din nimic este o treabă extrem de grea. O spun cu responsabilitate unuia care a militat în PAC, care avea un lider carismatic ai anilor 90. 
Iar resurgenţa unui partid conservator extremist periculos de tipul România Marea nu prea se vede la orizont în pofida temerilor lui Cristian Pârvulescu.


Şi încă ceva, prezenţa pe ecrane a lui Cristian Tudor Popescu mă umple de mânie, după neruşinarea absolută privindu-l pe Marian Munteanu. Bâta lui CTP era mai periculoasă decât a minerilor pentru că inducea ura privind idealurile democratice din 1990. CTP mizează pe uitare şi pe idioţii utili din presă înfricoşaţi de o putativă mişcare de tip legionar. 

3 comentarii:

  1. Ar trebui ca macar in aceste zile in care credinciosii - cu adevarat - manifesta bunatate si iertare -avand in exemplu in El, care a reinviat- sa nu te mai bantuie URA..Dar esti prea pornit ca sa mai intelegi ca e nevoie de pace! Dumnezeu sa te ierte!

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi pare rau dar inainte cu o zi de PASTE si 11 ore de inviere nu comentez ca-i...pacat se zice. Mergi in continuare "langa" cu un handicapat care se numeste Munteanu. In afara de tine pe NIMENI nu i-am auzit ca l-ar vrea,nimeni dle ,intelegi ? Ziaristi,politicieni,chiar si cei din PNL sau scindat ,iar tu o tii ca si cu...Hoinaris-Ergoban in continuare,,,dar trece el Pastele...hahah;O inviere de rasunet la Pitesti iti dorim Lady & Dore...

    RăspundețiȘtergere
  3. Bati campii Joe, incarcat de patima(in Saptamana Luminata). Nu mai comentez aberatiile tale. Presupun ca faci un exercitiu de comunicare in care te vezi foarte intelept. GRESESTI URAT.

    RăspundețiȘtergere