Acum 50 de ani
începeam clasa XI-a, ultima, pentru că noi am fost promoţia care a fost cea
care a încheiat ciclul de 11 ani de şcoală. A fost un an decisiv pentru
viitoarea mea carieră, pentru ce urma să fac, la ce universitate să merg. Am
ales după un an Politehnica, secţia nou înfiinţată de la Energetic[ de CNE
(centralele nucleare electrice).
Mi-a plăcut la
şcoală, am fost şi premiant şi mare politruc de pionieri, am fost şi preşedinte
de unitate, maximum ce se putea.
Liceul mi-a dat multe
satisfacţii pentru că era unul de elită, I.L. Caragiale din Ploieşti, scria pe
matricolă de la umăr LILC şi eram tare mândri de ea!
Am avut nişte
profesori deosebiţi, produse ale universităţii interbelice, cam toţi cei mai
importanţi erau în prag de pensie.
Dar cel mai cu drag
îmi amintesc de profesorul Grigore de matematică, care mi-a desenat cariera de
viitor inginer, cu calcule, cam asta am făcut toată viaţa profesională, am
calculat li am fost fericit când calculele s-au dovedit exacte, probabil
că asta este cea mai mare satisfacţie.
La fel de cu drag îmi
reamintesc de excepţionala profesoară de literatură, doamna Boncu. Nici nu-i
păsa de manual, ne-a învăţat să ne placă literatura şi în special
literatura română.
Astăzi observ cu mare
tristeţe că literatura nu mai are preţ, mai ales a noastră, cea română!
Sunt multe plângeri
privind şcoala azi. Este liber să critici, în vremea adolescenţei mele nu se
punea, totul era perfect, pentru că partidul era în toate, constatând ulterior
că partidul era condus de impostori agramaţi şi bâlbâiţi pentru care şcoala nu
a fost decât un episod neplăcut al copilăriei, cam toţi nu reuşiseră să
depăşească şcoala primară, nici măcar o şcoală de meserii nu făcuseră, precum,
tata, produs al reformelor lui Haret la şcolile din mediul rural, care aveau şi
şcoli de meserii pentru cei care terminau cursul primar.
Sunt încă şcoli cu
probleme cu toalete în curte sau fără apă curentă. Cred că şi eu am urmat
cursurile primare cam în aceste condiţii, chiar dacă stăteam în zonă centrală a
Ploieştiului. Chestia asta cu avizul pompierilor este o băşică umflată după
nefericitul accident de la Colectiv care le dau ocazia unor umflaţi cu trese pe
umăr să facă pe deştepţii firoscoşi, transformând inclusiv zona ultracentrală a
Bucureştiului în zonă cu probleme ISU!
O altă discuţie este
despre nivelul şcolarilor, eu cred că nu s-a schimbat, curba lui Gauss este
valabilă şi azi, nu s-a deplasat spre proşti. Accesul spre învăţământul
superior s-a simplificat, intră toţi cei care vor, nu mai sunt site de
selecţie, iar cei din zona gaussienei cu talent intelectual se orientează azi
spre universităţile din străinătate şi rămân aici cei mediocri.
Cred că şi reformele
care trebuie făcute, este necesar să ţină cont de buna tradiţie a
învăţământului românesc, dar să şi actualizeze metodele în pas cu realităţile
tehnologice de azi. Este nevoie de un învăţământ participativ care să stimuleze
elevii să pună întrebări, chiar dacă ele sunt eronate pentru că aşa se
descoperă adevărul şi nu este un motiv de dispreţul colegilor.
Şi în ultimul rând
vreau să vorbesc de profesorii de azi, cred că majoritatea sunt interesaţi să
crească elevi buni. Nu văd ca vreun absolvent de licee particulare unde se
plătesc averi să fie declaraţi excepţionali. Tot liceele clasice de stat produc
absolvenţi de elită. Probabil că singurul care se abate de la regulă este
Liceul Internaţional de Informatică al fundaţiei turcului Gulen pe care are
boală diliul din fruntea Turciei.
Ştiu că salariile sunt
mici insuficiente să dea un statut social decent, dar nici preocuparea doar
pentru salarii pe care o arată liderii sindicali din învăţământ sună calp.
Succes celor
angrenaţi în acest proces, elevi şi profesori!
O vorba zice ca Dumnezeu a gandit lumea astfel ca la un moment dat,
macar un procent de 10% dintre elevi (si pe urma de adulti) sa aiba capacitatea
intelectuala sa duca lumea inainte. Eu zic ca Negut, la vremea lui, ca elev, dar si
acum, ca profesor universitar, a facut si face parte din acei 10%.
Acum il citez pe Negut: " Este nevoie de un învăţământ participativ,
care să stimuleze elevii să pună întrebări, chiar dacă ele sunt eronate, pentru că
aşa se descoperă adevărul şi nu este un motiv de dispreţul colegilor."
Aceste vorbe mi-au adus aminte de cercul de matematica al profesorului Grigore
de la liceul Caragiale din Ploiesti, la care Negut, fara discutie, era unul dintre
protagonisti. Ei bine, imi aduc perfect de bine aminte, la cercul de matematica cu
profesorul Grigore, cel care punea cele mai multe intrebari si care de cele mai
multe ori erau de neinteles pentru cei mai multi dintre noi, era Negut. Si la fel de
bine imi aduc aminte ca urma o discutie, la care nu mai participau decat vreo 2 - 3
din 20 prezenti.
Si pentru ca eventualii cititori sa fie lamuriti pe deplin, mai adaug si
urmatoarele:
Cu Negut am fost coleg intr-a X-a si a XI-a, la Caragiale, asa cum
spuneam noi, ploiestenii, pe vremea aceea. Spre norocul nostru, in clasa a X-a,
cand am optat pentru "real" sau "umanistic" noi am fost repartizati la a X-a A
Real, unde diriginte era profesoara de limba romana Natalia Boncu si la care au
predat profesorii cei mai apreciati din liceu: Ion Th. Grigore, profesor emerit, la
matematica, Nicolae Simache, profesor emerit, la istorie, Olga Petrescu, la chimie,
Eduard Kovacs, la fizica. Eu banuiesc ca si atunci, la repartizarea profesorilor, dar
si a elevilor (aici ar trebui sa amintesc numele a foarte multi dintre colegi, dar
poate Negut imi va da ocazia sa-i amintesc cu ocazia altei postari) "in spatele
usilor inchise" avea loc un fel de negociere. Nu se putea ca cel mai vestit
profesor de matematica din judet sa predea la o clasa de afoni la matematica.
Asa ca va inchipuiti ca Negut nu a ajuns chiar intamplator sa-l aiba profesor pe
cel care-l formase cu cativa ani in urma pe Basarab Nicolescu, elevul ploiestean,
castigator, alaturi de un ceh si un maghiar a primei olimpiade internationale de
matematica din Europa socialista.
Evident că prietenul şi colegul Valeriu Negulescu exagerează!
Ștergeresubscriu pt: "..cel care punea cele mai multe intrebari si care de cele mai
RăspundețiȘtergeremulte ori erau de neinteles..." din perioada ingineriei nucleare! mi-ar place sa vad ce intrebari ii pun studentti actuali!
Dragă Vlad,
Ștergeresă ştii că anumite întrebări m-au pus în încurcătură şi a trebuit să mă documentez.
De exemplu ce este un eutectic?