luni, 12 septembrie 2016

A început şcoala!

Acum 50 de ani începeam clasa XI-a, ultima, pentru că noi am fost promoţia care a fost cea care a încheiat ciclul de 11 ani de şcoală. A fost un an decisiv pentru viitoarea mea carieră, pentru ce urma să fac, la ce universitate să merg. Am ales după un an Politehnica, secţia nou înfiinţată de la Energetic[ de CNE (centralele nucleare electrice).

Mi-a plăcut la şcoală, am fost şi premiant şi mare politruc de pionieri, am fost şi preşedinte de unitate, maximum ce se putea.

Liceul mi-a dat multe satisfacţii pentru că era unul de elită, I.L. Caragiale din Ploieşti, scria pe matricolă de la umăr LILC şi eram tare mândri de ea!
Am avut nişte profesori deosebiţi, produse ale universităţii interbelice, cam toţi cei mai importanţi erau în prag de pensie. 
Dar cel mai cu drag îmi amintesc de profesorul Grigore de matematică, care mi-a desenat cariera de viitor inginer, cu calcule, cam asta am făcut toată viaţa profesională, am calculat li am fost fericit când calculele  s-au dovedit exacte, probabil că asta este cea mai mare satisfacţie.
La fel de cu drag îmi reamintesc de excepţionala profesoară de literatură, doamna Boncu. Nici nu-i păsa de manual, ne-a învăţat să ne  placă literatura şi în special literatura română. 
Astăzi observ cu mare tristeţe că literatura nu mai are preţ, mai ales a noastră, cea română!

Sunt multe plângeri privind şcoala azi. Este liber să critici, în vremea adolescenţei mele nu se punea, totul era perfect, pentru că partidul era în toate, constatând ulterior că partidul era condus de impostori agramaţi şi bâlbâiţi pentru care şcoala nu a fost decât un episod neplăcut al copilăriei, cam toţi nu reuşiseră să depăşească şcoala primară, nici măcar o şcoală de meserii nu făcuseră, precum, tata, produs al reformelor lui Haret la şcolile din mediul rural, care aveau şi şcoli de meserii pentru cei care terminau cursul primar.

Sunt încă şcoli cu probleme cu toalete în curte sau fără apă curentă. Cred că şi eu am urmat cursurile primare cam în aceste condiţii, chiar dacă stăteam în zonă centrală a Ploieştiului. Chestia asta cu avizul pompierilor este o băşică umflată după nefericitul accident de la Colectiv care le dau ocazia unor umflaţi cu trese pe umăr să facă pe deştepţii firoscoşi, transformând inclusiv zona ultracentrală a Bucureştiului în zonă cu probleme ISU!

O altă discuţie este despre nivelul şcolarilor, eu cred că nu s-a schimbat, curba lui Gauss este valabilă şi azi, nu s-a deplasat spre proşti.  Accesul spre învăţământul superior s-a simplificat, intră toţi cei care vor, nu mai sunt site de selecţie, iar cei din zona gaussienei cu talent intelectual se orientează azi spre universităţile din străinătate şi rămân aici cei mediocri. 

Cred că şi reformele care trebuie făcute, este necesar să ţină cont de buna tradiţie a învăţământului românesc, dar să şi actualizeze metodele în pas cu realităţile tehnologice de azi. Este nevoie de un învăţământ participativ care să stimuleze elevii să pună întrebări, chiar dacă ele sunt eronate pentru că aşa se descoperă adevărul şi nu este un motiv de dispreţul colegilor.

Şi în ultimul rând vreau să vorbesc de profesorii de azi, cred că majoritatea sunt interesaţi să crească elevi buni. Nu văd ca vreun absolvent de licee particulare unde se plătesc averi să fie declaraţi excepţionali. Tot liceele clasice de stat produc absolvenţi de elită.  Probabil că singurul care se abate de la regulă este Liceul Internaţional de Informatică al fundaţiei turcului Gulen pe care are boală diliul din fruntea Turciei.
Ştiu că salariile sunt mici insuficiente să dea un statut social decent, dar nici preocuparea doar pentru salarii pe care o arată liderii sindicali din învăţământ sună calp.


Succes celor angrenaţi în acest proces, elevi şi profesori! 

4 comentarii:


  1. O vorba zice ca Dumnezeu a gandit lumea astfel ca la un moment dat,

    macar un procent de 10% dintre elevi (si pe urma de adulti) sa aiba capacitatea

    intelectuala sa duca lumea inainte. Eu zic ca Negut, la vremea lui, ca elev, dar si

    acum, ca profesor universitar, a facut si face parte din acei 10%.
    Acum il citez pe Negut: " Este nevoie de un învăţământ participativ,

    care să stimuleze elevii să pună întrebări, chiar dacă ele sunt eronate, pentru că

    aşa se descoperă adevărul şi nu este un motiv de dispreţul colegilor."
    Aceste vorbe mi-au adus aminte de cercul de matematica al profesorului Grigore

    de la liceul Caragiale din Ploiesti, la care Negut, fara discutie, era unul dintre

    protagonisti. Ei bine, imi aduc perfect de bine aminte, la cercul de matematica cu

    profesorul Grigore, cel care punea cele mai multe intrebari si care de cele mai

    multe ori erau de neinteles pentru cei mai multi dintre noi, era Negut. Si la fel de

    bine imi aduc aminte ca urma o discutie, la care nu mai participau decat vreo 2 - 3

    din 20 prezenti.
    Si pentru ca eventualii cititori sa fie lamuriti pe deplin, mai adaug si

    urmatoarele:
    Cu Negut am fost coleg intr-a X-a si a XI-a, la Caragiale, asa cum

    spuneam noi, ploiestenii, pe vremea aceea. Spre norocul nostru, in clasa a X-a,

    cand am optat pentru "real" sau "umanistic" noi am fost repartizati la a X-a A

    Real, unde diriginte era profesoara de limba romana Natalia Boncu si la care au

    predat profesorii cei mai apreciati din liceu: Ion Th. Grigore, profesor emerit, la

    matematica, Nicolae Simache, profesor emerit, la istorie, Olga Petrescu, la chimie,

    Eduard Kovacs, la fizica. Eu banuiesc ca si atunci, la repartizarea profesorilor, dar

    si a elevilor (aici ar trebui sa amintesc numele a foarte multi dintre colegi, dar

    poate Negut imi va da ocazia sa-i amintesc cu ocazia altei postari) "in spatele

    usilor inchise" avea loc un fel de negociere. Nu se putea ca cel mai vestit

    profesor de matematica din judet sa predea la o clasa de afoni la matematica.

    Asa ca va inchipuiti ca Negut nu a ajuns chiar intamplator sa-l aiba profesor pe

    cel care-l formase cu cativa ani in urma pe Basarab Nicolescu, elevul ploiestean,

    castigator, alaturi de un ceh si un maghiar a primei olimpiade internationale de

    matematica din Europa socialista.





    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Evident că prietenul şi colegul Valeriu Negulescu exagerează!

      Ștergere
  2. subscriu pt: "..cel care punea cele mai multe intrebari si care de cele mai

    multe ori erau de neinteles..." din perioada ingineriei nucleare! mi-ar place sa vad ce intrebari ii pun studentti actuali!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Vlad,
      să ştii că anumite întrebări m-au pus în încurcătură şi a trebuit să mă documentez.
      De exemplu ce este un eutectic?

      Ștergere