marți, 25 octombrie 2016

Topuri cu preşedinţi şi prim miniştri

Duminică seara am văzut la A3 o emisiune în care se făceau clasamente privind preşedinţii României de după Decembrie 1989.
Cât m-am uitat eu acolo era liberalul Buşoi. El îl arăta pe Băsescu a fi cel mai prost.

Eu nu pot să uit coşmarul anului 1990 când Iliescu ales preşedinte a ales să calce pe cadavre ca să se menţină în funcţie. Tot ce a însemnat sacrificiul popular din Decembrie 1989 a fost murdărit de imaginile cu mineri puşi pe fapte rele doar ca Iliescu să se menţină în funcţie. Chiar dacă după aceea Iliescu în perioada 1992-1996 şi mai ales între 2000 şi 2004 a devenit un personaj politic normal, el nu poate fi iertat pentru dezlănţuirile criminale minereşti din 1990.

Opinia mea este că cel mai bun preşedinte pe care l-am avut a fost Emil Constantinescu. Pentru că a îndreptat România inexorabil spre NATO şi UE sacrificându-şi cariera mai ales prin asaltul mediatic negativ orchestrat de PDSR de atunci. Datorită acţiunilor preşedintelui Constantinescu suntem azi o ţară normală protejată de tratatul cu NATO, o garanţie cum nu a avut România niciodată, nici componentele sale istorice.Datorită lui Emil Constantinescu au început tratativele cu UE. Buşoi îşi exprima ad miraţia pentru acţiunile lui Iohannis. Însă nu pot emite o opinie clară decât după încheierea mandatului său de cinci ani. 

Preşedintele Băsescu calificat cel mai slab de Buşoi, a făcut lucruri bune privind alianţa strategică cu SUA pentru care avem acum Deveselu. Paranoia care l-a dominat l-a făcut să torpileze multe din iniţiativele politice externe, plus acţiunile politice interne care i-a atras ura electoratului confirmată prin alegerile parlamentare din 2012. Băsescu şi-a bătut joc de încrederea pusă în el, este un penal populist care a creat fracturi în populaţia României.

Nu ştiu dacă s-au făcut clasamente cu prim miniştri, dar după cum trâmbiţează PSD cel mai slab prim ministru ar fi Dacian Cioloş. PSD este disperat pentru că Cioloş deţine o cotă de încredere foarte mare, care îi poate strica planurile din această toamnă prin faptul că PNL l-a desemnat candidatul de prim ministru şi aceasta îi poate îmbunătăţii rezultatul electoral.

PSD se face că plouă pentru că cei mai slabi prim miniştri au fost cei desemnaţi de preşedinţi ca ei să conducă de fapt guvernul. 
Aici trebuie să-l amintesc în primul rând pe Nicolae Văcăroiu, personaj mediocru care a făcut o politică a stagnării, ce a întârziat România şi se poate vedea şi azi rezultatul acestei stagnări. 

Alt prim ministru mediocru a fost Victor Ciorbea, pus de Constantinescu să reformeze economia. Azi se poate constata cât de mediocru este ca Avocat al Poporului. Rezultatele nu au fost grozave mai ales că a fost în mod constant boicotat de guess who - Traian Băsescu.

Probabil că cel mai slab şi nepotrivit a fost Emil Boc. Pus de Băsescu ca să-şi facă mendrele, Băsescu şi Boc au tratat o revenire rapidă după criza din 2008. 

Prim miniştri buni au fost Adrian Năstase, care a încheiat dosarul UE, dar cu o corupţie îngrozitoare pentru care a plătit cu puşcăria.

Şi prim ministrul Călin Popescu Tăriceanu a beneficiat de condiţii economice favorabile şi are meritul că a ridicat pensiile al un nivel cât de cât suportabil, altfel am fi dat azi din colţ în colţ!

Şi pentru mine modelul ideal de prim ministru rămâne Cioloş. Este un om dedicat, serios, care nu vorbeşte mult, dar face lucruri necesare.


Probabil că un model catastrofic de prim ministru a fost Victor Ponta, nu atât din prisma rezultatelor economice cât din  pricina politicilor şi a iresponsabilităţii sale politice. Văd că sunt destui fraieri care să-l mai creadă! 

joi, 20 octombrie 2016

A treia confruntare Clinton Trump în Nevada

Am urmărit şi ultima confruntare dintre doamna Hilary Clinton şi Donald Trump.
Şi normal după aceea am urmărit dezbaterea de la CNN.
După opinia unora Trump a avut 30-40 de minute bune. Din păcate exact pe astea le-am scăpat!

Dar în ce am văzut pot spune că privind situaţia internaţională cu focalizare pe situaţia din Siria, Trump a avut dreptate să exploateze reţinerile preşedintelui Obama care au condus la Daesh, şi la acţiunile lui Putin care a stabilit un cap de pod în Siria şi să accentueze dezastrul uman care se petrece acolo.

Când vine însă vorba de cum SUA va apăra democraţia în lume de pericolul pe care îl poate reprezenta Putin, Trump a fost confuz, pentru că apărarea Japoniei, Arabiei Saudite, Coreeei de Sud ar implică dezvoltarea unui program de înarmare nucleare care este inacceptabil.

Totuşi din ce am urmărit mă întreb cum poate Trump să mintă pe americani că poate aduce industrii care au părăsit SUA, oţel, sau automobile. Aici Clinton a subliniat că hotelul Trump din Las Vegas este făcut din oţel chinezesc!!! În schimb Trump ar trebui să vadă că în industria automobilelor electrice face din SUA lider mondial. Este clar pentru orice om cu bun simţ că în SUA se dezvoltă industriile viitorului şi că Trump vinde gogoşi.
Iar au apărut la suprafaţă suspiciunile lui Trump ca este dezavantajat de presă, de media care nu poate fi decât în dezavantajul lui. 

Au fost din nou reluate idiosincraziile privind minorităţile şi a emigranţilor ilegali. Iar aici Clinton a punctat subliniind că aceşti imigranţi ilegali plătesc taxe şi impozite pe care Trump le-a fentat.
Punctul critic exploatat de comentatori a fost că Trump a spus că n-o să recunoască rezultatul alegerilor, care pune sub semnul întrebării sistemul democratic american.

Scopul de a-şi lărgi baza electorală pe care Trump ar fi urmărit-o în această seară a eşuat pentru că din nou a jignit femeile, minorităţile, afro-americanii, şi mai ales hispanicii.
Din nou CNN a făcut sondaj şi Clinton a câştigat cu 52% faţă de Trump cu 39%.
Este totuşi cel mai bun rezultat al lui Trump în aceste dezbateri, pe care însă le pierde din nou.


Rămâne acum să vedem ce decid electorii americani, indiferent de suspicinunile lui Trump pe 8 noiembrie.

miercuri, 19 octombrie 2016

România speranţei

Eram foarte pornit zilele acestea. Voiam să scriu despre pornirile ciocoieşti ale generaţiei mele sau a copiilor noştri, cei care au scăpat de folcloricele opinci ale părinţilor şi bunicilor noştri ca să ne uităm de sus la cei care muncesc de le sar ochii să câştige un ban cinstit. Sau de apucăturile misogine în care unul din campioni este chiar Andrei Pleşu, nemulţumit că Alina Gorghiu n-a găsit altceva mai bun decât să facă oferte unor tinere jurnaliste ca să intre în politică.
De altfel nu pot decât să mă întristeze cum spirite strălucite, precum cel mai sus menţionat, Horia Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu, şi nu cel din urmă scriitorul Mircea Cărtărescu au cauţionat cu personalităţile lor una din cele mai sinistre figuri politice, Traian Băsescu, cel neîntrecut decât de Iliescu în vara minerilor din 1990.

Mă întreb şi azi cum am putut fi atât de orbi, sau cum mai pot unii încă fi să ne punem încrederea într-unul care a torpilat cu rea credinţă prima alcătuire cu adevărat democratică, Convenţia Democrată în istoria post decembristă şi să-l alegem de două ori preşedinte al României. Traian Băsescu cavalerul luptei împotriva corupţiei  a reuşit să organizeze un grup venal şi penal de spoliere neruşinată a României şi românilor.

Încrederea într-un tânăr ce părea de mare viitor  care preluase conducerea celui mai mare partid de stânga şi părea a-l reforma şi moderniza, Victor Ponta, ne-a fost la fel de grosier înşelată. Victor Ponta este un personaj paranoic şi fals construit din minciuni şi trădări, este exemplu cum l-a înşelat pe Crin Antonescu de care îi duce ipocrit dorul. 

Ei bine când speranţele mele de regenerare şi de viitor al ţării erau la cel mai scăzut nivel am fost martorul invitaţiei făcute de Rareş Bogdan al lui Emanuel Costescu. Dacă acest tânăr şi încă vreo 10 ca el s-ar implica în politica României atunci patria noastră are o şansă.

Cum am scris Emanuel Costescu este un tânăr sibian educat la Liceul Brukenthal, cu studii de economie la MIT şi MBA la Harvard, având postul de Corporate Banker la J.P. Morgan la Londra a acceptat să intre în guvernul Cioloş ca secretar de stat la Fondul de investiţii străine în România.  A demisionat recent pentru că a acceptat să candideze pentru USR la un post de deputat pentru diaspora. 
Am primit reacţii nedumerite la această mutare. Cum poate un tânăr de mare succes internaţional să accepte să facă politică în România?
Ei bine el spune că aşa a fost educat în spirit patriotic la şcolile pe care le-a urmat în SUA. Vine un moment în care patria îţi cere să te implici social, fie luând haina militară, fiind în sănătate, fie în administraţie.  De fapt şi azi trebuie să reamintesc vorbele profetice ale lui J.F Kennedy. Nu te întreba ce poată face ţara pentru tine, întreabă-te ce poţi face tu pentru ea.
Acestea reflectă foarte bine etica protestantă a lui Weber, chiar dacă Kennedy a fost catolic! Ei bine acest tip de educaţie etică a făcut din SUA cea mai mare şi grandioasă putere de pe pământ.

Mi s-ar reproşa entuziasmul meu grăbit, dar reacţia a fost similară şi la jurnaliştii invitaţi ulterior de Rareş Bogdan. 
Emanuel Costescu are coerenţa, fluenţa unei gândiri şi anvergura de viitor om de stat. 

Costescu a creionat o imagine optimistă a României, o ţară cu potenţial uman, care pot aborda tehnologiile viitorului, exact invers imaginii unei ţări în derivă, cu un învăţământ la pământ, cu resurse de inteligenţă care se scurg în afară. Trebuie regândită mobilitatea la nivel specialiştilor intern şi internaţional şi a muncitorilor care să migreze în zonele care au nevoie de ei din România.
El a oferit şi nivelul de salarizare la care un specialist român se poate considera satisfăcut la Bucureşti comparativ cu un trăitor similar la Londra. Dacă la Londra un salariu de 5700 de Euro poate oferi o existenţă asigurată, la Bucureşti poţi avea acelaşi statut cu un salariu de 1300 de Euro!

Cu astfel de oameni la conducerea României putem avea speranţe.

Să dea Domnul să nu mă înşel!

marți, 18 octombrie 2016

Emanuel Costescu

Astă seară am urmărit un tânăr care a fost între februarie şi septembrie secretar de stat pentru investiţii străine în România. Fosta lui profesie a fost Corporate Banker la J.P. Morgan la Londra.

A fost invitat în această seară de către Rareş Bogdan la Realitatea tv şi a fost extrem de reconfortant să urmăreşti un astfel de tânăr ce poate deveni un viitor prim ministru al României. 

Avem nevoie de oameni ca el care pot reda încrederea în România, pentru că aceasta a fost pledoaria lui!

Va candida din partea USR în diaspora pentru un post de deputat!


duminică, 16 octombrie 2016

Căzături!

Titlul mi-a fost inspirat dintr-o postare a lui Sorin Ovidiu Vântu, după cum mi-a apărut dintr-un viral.

De la început vreau să spun că Sorin Ovidiu Vântu este una din cele mai dezgustătoare figuri publice apărute după Decembrie 1989.  Este unul dintre indivizii care au abuzat de încrederea românilor să fie traşi pe sfoară, este individul care a reuşit în România să compromită ideea de fonduri de investiţii care în România s-au dovedit fonduri de estorcat fraierii şi comis hoţii.

În ceea ce priveşte însă felul cum caracterizează nişte personaje politice de strictă actualitate nu pot decât să-i dau dreptate.

El vorbeşte de trei căzături:
Traian Băsescu, Victor Ponta şi Sebastian Ghiţă. Eu l-aş mai adăuga şi Liviu Dragnea ca a patra căzătură!

Traian Băsescu este politicianul care a abuzat din plin de încrederea populară, reuşind să se menţină 10 ani la vârful României, chiar dacă a suferit de două ori referendumuri de demitere, de ultimul abia scăpând ca prin urechile acului.
Ei bine această căzătură infernală, care mai este făcut şi prost de Vântu după ce a scăpat de toate problemele şi a finalizat cei 10 ani prezidenţială, cum a reuşit să  rupă orice punte cu toţi fraierii care şi-au pus încrederea în buna lui credinţă. care de fapt, n-a existat niciodată! Ba dimpotrivă scuipă venin împotriva celor care l-au cauţionat precum ambasada americană, sau oameni care într-un fel sau altul i-au servit interesele. A reuşit două lucruri: să supună justiţia şi să o facă ca sabia lui Damocles să cadă doar pe adversarii săi politici şi a creat un formidabil grup infracţional cu care a spoliat România discreţionar în perioada 2009 - 2012 când a avut puterea absolută. Şi asta în condiţiile în care tot felul de fraieri şi canalii penale îl ridicau în slăvi ca pe campionul anti-corupţiei. Că este prost o arată doar faptul că hoţiile şi malversaţiile lui ies acum în evidenţă. Dar cine poate fura cu talent?

Victor Ponta este alt personaj pernicios apărut în politica românească, exact atunci când toţi îşi punea speranţele într-un tânăr de perspectivă. N-a reuşit să fie în stare să-şi facă teza de doctorat.  Este clar o adunătură de idei furate realizate de un negru, lucru obişnuit într-o ţară unde se vând lucrări de licenţă şi masterat pe internet. 
Dar cel mai dezgustător a fost cum şi-a trădat prietenii. Pentru că a abuzat de amiciţia care i-o oferea Crin Antonescu în momente de răscruce politică, şi-a bătut joc de el şi acum oftează mincinos după politicianul deja retras din actualitate. Dar cel mai pervers este cum minte acum pe unde poate şi mai ales pe Facebook. În momentul în care a luat puterea a făcut tot ce a fost posibil să blocheze cea mai importanţă investiţie de infrastructură - autostrada Piteşti Sibiu. Sunt convins că dacă s-ar fi declanşat investiţia acum puteam călători măcar pe vreo 50 de km de autostradă. 

Sebastian Ghiţă este un alt tânăr de succes al timpurilor noastre, prieten al toartă cu Ponta, normal. A supt banii guvernului în proiecte care trebuiau să aducă România în realitatea digitală de azi, se pare că majoritatea sunt nişte escrocherii. Măcar să fi avut o echipă de hackeri ca să facă ceva util.
Cea mai scârboasă activitate acestui gunoi penal este însă terfelirea Procurorului şef DNA, Laura Codruţa Koveşi. Şi în această acţiune cine sunt cei care au sărit să o sfâşie, celelalte căzături, Traian B Şi Victor P. Halal companie! Nu pot decât să agreez cu ce spune SOV că anumit situaţii de socializare normale oriunde apară ca nişte infracţiuni. Faptul că LCK a fost prezentă în anumite ocazii de socializare nu o face prietenă cu aceste căzături. Tot o acţiune de dezinformare este şi acuzaţia că LCK a fost cea care a instrumentat dosarele DNA ordonate de Băsescu, de fapt atunci şeful DNA era Morar, retras confortabil la CCR, precum şi Livia Stanciu pe care Iohannis a făcut eroarea să o propună acolo. Aş vrea să subliniez că dacă forurile competente stabilesc că şi ea şi-a plagiat teza de doctorat va trebui să se retragă imediat!

La această galerie nu poate lipsi Liviu Dragnea. Acesta un individ s-a strecurat cu dibăcia în fruntea celui mai mare partid. cu toate că are o condamnare definitivă. Acest fost baron local căruia nu i s-au scormonit toate ticăloşiile comise într-una din cele mai sărace zone ale României are obrăznicia absolută să acuze lipsa unei autostrăzi care să străbată România. Că doar PSD n-ar fi condus destinele României timp de vreo 14 ani!


Toţi sunt campioni la ipocrizie, toţi sunt  campioni la malversaţii, toţi aşteaptă să-i votăm ca proştii, cu ochii închişi şi cu mâinile pe urechi!

luni, 10 octombrie 2016

A doua confruntare Clinton Trump la St Louis

Trebuie să recunosc că azi noapte m-am culcat foarte târziu pe la 2.30 a.m. Aşa că culmea m-am trezit la 4 dimineaţa exact când începea dezbaterea. Eram cheaun de somn, aşa că am ascultat prima declaraţie al doamnei Clinton şi am închis televizorul. M-am retrezit exact la 6 dimineaţa ca să urmăresc dezbaterea pe CNN după confruntarea televizată. Nu pot să spun decât că m-au şocat două lucruri, cea cu acuzele la adresa lui Bill Clinton şi cea cu Atorney General.
Bill Clinton a fost un afemeiat. Ca să acuzi pe Hilary Clinton de aventurile soţului ţine de patologic. Când tu Trump ai la inventar trei căsătorii şi declaraţii foarte sexiste despre femei, inclusiv la adresa fiicei sale după ce te scuzi public în dezbatere să o acuzi pe soţia lui Bill, candidata Hillary pentru ce a făcut soţul este vitamină pentru proşti.
Dar cel mai tare m-a şocat faza în care Trump a promis că-şi pune pRocurorul General să o ancheteze pe doamna Clinton după ce ajunge preşedinte a fost mult mai şocantă. Păi unde se află independenţa justiţiei pe care ne-o tot bagă pe gât ambasadorii americani în România?
Totuţi afacerea este nuanţată, pentru că Atorney General este în SUA echivalentul Ministrului Justiţiei, şi este răspunzător în faţa preşedintelui care este şi şeful guvernului. Dar pare excesiv şi în plus ameninţatul cu băgatul al puşcărie este cel mai nescuzabil.
Românii s-au revoltat în decembrie pentru lipsa de libertate, pentru că statul totalitar te putea băga în puşcărie dacă i te opuneai. Să declari tu Trump o astfel de aberaţie în ţara în care oamenii vor să ajungă exact pentru a se exprima liber, religios iniţial şi în orice fel ulterior este o blasfemie, care i-au dus pe comentatori la similarităţi cu Putin!

După sondajul CNN a reieşit că doamna Clinton a fost declarată câştigătoare 57% faţă de 34% pentru Trump.

Unii se vor încrunta poate de ce mă interesează aceste dezbateri Clinton Trump? 
Nu vreau să folosesc expresiile deochiate ale unui fost preşedinte român, dar declaraţiile lui Trump care implică alianţele SUA cu NATO şi mai ales ţările din Est nu pot decât să îngrijoreze. Un individ care este dispus să negocieze cu descreieratul de Putin chestiuni nenegociabile mai ales privind Estul european nu pot decât să mă pună pe gânduri.

Îmi amintesc şi eu că în 1995 am trecut şi eu prin St Louis, prima oară pe pământ american. Am oprit chiar lângă parcul unde se află Arcul simbolizând cucerirea vestului. Era o vreme când Mississippi era la cote de inundaţie, iar plimbarea prin  St Louis downtown ne-a dus pe mine şi Marinică Preda la o clădire cu aer public unde speram să rezolvăm probleme stringente, era un bloc privat şi în uşă era un cuplu cu o tânără tâmpitor de frumoasă care ne-a explicat despre clădire.

În rest era weekend, ploua şi oraşul era plin de negri.

miercuri, 5 octombrie 2016

De suntem proşti?

Încep acest articol cu ultimele cuvinte scrise în articolul precedent, spuse de Brâncuşi la adresa noastră, a compatrioţilor săi.

Şi am motive şi eu să mă întreb.

Aflu că filmuleţul replică al Ambasadei Rusiei la campania pentru Cuminţenia pământului a aceluiaşi Brâncuşi a fost făcut de nişte români.
Într-un fel nu mă mir când cele mai mare tâmpenii conservator comunist stângiste circulă prin internet şi sunt promovate de oameni serioşi. Conspiraţionismul de esenţă ceauşistă a lăsat urme adânci. 

Faptul că suntem în NATO şi UE este pentru aceşti proşti un dezastru. Dacă s-ar uita însă un pic est să vadă situaţia din Ukraina şi mai ales din bucata de Românie furată de Rusia, adică Republica Moldova ar trebui să revină la realitate. Basarabia este pe cale să redevină un stat marionetă la îndemâna lui Putin, cel mai mare duşman al liberalismului european.
Nici spre vest dacă ne uităm spre Serbia, nici acolo lucrurile nu stau bine, o ţară prosperă nu mai există din cauza exact a prostiei naţionaliste.
La fel şi Ungaria unde referendumul lui Orban a fost un dezastru, ungurii oameni aşezaţi şi în majoritate cu creierii lipsiţi de fierbinţeala revizionistă au boicotat referendumul şi pe Orban, opţiunea UE fiind fermă în Ungaria, care le-a adus prosperitatea. Oricum drumul lui Orban împotriva UE pare blocat de proprii concetăţeni mai conştienţi de foloasele uniunii decât ale unui naţionalism orb şi perdant.

Azi dimineaţa citesc în cotidianul local, opiniile unui ex-militar reformat cu pretenţii de sociolog. Opiniile lui retrograde le-am dat replică odată şi m-am umplut de scârbă la reacţiile lui duşmănoase.

Acesta se bucură că votul prin corespondenţă se prefigurează un insucces. Este pus în cârcă tehnocraţilor, dar autorul uită că acesta era un proiect al întregii clase politice, cu mârâituri din partea PSD şi mai ales la preşedintelui Iohannis după alegerile din 2014. Din diverse motive expatriaţii noştri nu s-au îngrămădit să apară pe listele de vot prin corespondenţă.

Ca apoi autorul să plângă de mila oropsiţilor plecaţi în căutarea unor venituri mai bune în diasporă. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă cei 2,5 milioane de români excedentari din industria falimentară comunistă nu ar fi avut posibilitatea să meargă la muncă în străinătate. Şi pun această cifră fără cei cu studii superioare, medici şi ingineri plecaţi în afară. Este evident că munca compatrioţilor este în zona celei necalificate sau slab calificate în principal în domeniul construcţiilor şi a agriculturii unde Occidentul are o criză de forţă de muncă. Nici nu vreau să mă gândesc la  nemulţumirea care se putea manifesta în rândului acestui excedent intern de muncă, ce crize sociale s-ar fi declanşat.

Dacă unele întreprinderi din cele închise doar din ticăloşia şi prostia acelor manageri cu mentalităţi de directori puşi de partid ar fi fost salvate, tot ar fi existat un surplus care ar fi îngroşat şomajul în România.

De fapt toţi aceşti proşti se fac că nu văd că diaspora contribuie cu sume serioase care se întorc în ţară contribuind la prosperitatea românească. Probabil că acest excedent ar fi în parte revenit în România în cazul în care proiectele importante de infrastructură ar fi deschise şi dezvoltate, în primul rând cele rutiere, de cale ferată, spitale, şcoli, etc.

Este necesar ca şi pregătirea tinerilor să răspundă cererilor pe care le are economia, numărul de muncitori este în scădere, dar este nevoie în continuare de instalatori, de constructori, de oameni angrenaţi în servicii pentru populaţie.
Cum bine spunea cineva în industrie cererea este mare pentru ingineri pentru că robotizarea cere cadre de specializare ridicată, şi nu cum aprecia invers alt prost devenit jurnalist, într-un post de televiziune serios.

La aceste cerinţe ar trebui să răspundă şi proiectul de ţară iniţiat de preşedinte.


Să lăsăm proştii să lamenteze pe internet şi noi să ne vedem de treabă!

marți, 4 octombrie 2016

De ce suntem săraci?

Această întrebare mă frământă mai demult. Însă acest lucru l-a resuscitat comentariul privind referendumul din Ungaria al lui Cristian Pârvulescu privind gradul de sărăcie din această ţară. Pârvulescu spunea că 40% dinte unguri trăiesc sub nivelul de sărăcie standard al UE care este de cam 220 Euro/ lună. Păi dacă 40% din unguri sunt sub acest nivel care este situaţia din România?

Fac nişte evaluări pe baza unor observaţii empirice personale. Cum treci graniţa României spre Ungaria peisajul schimbă. Chiar dacă Ungaria este în majoritate câmpie, totul este diferit faţă de Câmpia Română de unde îmi pot extrage observaţiile. În Ungaria gospodăriile de pe marginea şoselelor arată îngrijite, iarba este tunsă, gardurile care sunt bine întocmite.

În Câmpia Română totul pare lăsat de izbelişte. Oricum peisajul rural al Moromeţilor s-a schimbat complet, comunismul a distrus complet existenţa tradiţională. Văd că se afişează statistici care spun că o treime dintre români sunt încă implicaţi în agricultură. Nimic mai fals. Extrem de puţin români mai trăiesc din munca în agricultură. O bună parte dintre aceştia sunt azi cum spunea cineva implicaţi în muncile agricole din Europa de Vest.
Industrializarea comunistă i-a alungat pe ţărani de la sat şi i-a dus la oraş devenind muncitori. Aceştia reveniţi la ţară nu mai depind de munca în agricultură ci se descură din pensie. La fel este şi în zona de deal unde livezile şi viile nu mai asigură traiul locuitorilor din aceste zone.
Singurele zone prospere din satele câmpiei le-am văzut pe valea Oltului inferior, unde este o tradiţie de legumicultură veche şi aceştia aprovizionează cu legume de solar pieţele marilor oraşe ale Munteniei şi Olteniei. La fel este şi în zona Giurgiu unde legumicultorii sunt axaţi pe piaţa Bucureştiului, sau cei din zona Galaţiului.

Cum am mai spus în zona de câmpie a Argeşului satul arată dezolant. Da acolo s-a întâmplat însă o concentrare a terenurilor. În zona Găujani sunt doar trei mari întreprinzători agricoli care au cumpărat şi luat în arendă terenul agricol, doi locali şi o nemţoaică. Exploatarea agricolă în zona de câmpie este rentabilă pe suprafeţe mari, sunt maşini agricole care ară, întreţin şi recoltează cu mare eficienţă că nu mai este nevoie ca intelectualii, elevii şi armată să culeagă porumbul ca pedeapsă pentru epoca de aur al lui Ceauşescu! 

Există totuşi o mare nedumerire comparativă. Cum este posibil ca zona secuiască care este considerată la fel de săracă sau mai rău decât cea din Câmpia Română sau Moldova să arate mai bine în zona rurală. Cred că aici intervine o chestiune de mentalitate. Chiar dacă săraci şi secuii şi ungurii din Ungaria din zona dintre frontiera cu România şi Tisa, au o altfel de mentalitate sunt mai harnici şi ştiu să drămuiască mai bine resursele sărace.
Cred că mentalitatea celor de la câmpie din Vechea România este de risipă incredibilă combinată o lene şi hoţie.  Serialul Pro tv Las Fierbinţi este o oglindă a mentalităţilor acestei zone care fac ca subdezvoltarea şi lehamitea să se manifeste plenar. 

Cum spune un străin aceste sate mai bine ar dispărea atât timp cât aceste localităţi au încremenit în timp, devenind locul de retragere a foştilor angajaţi la statul comunist, locul unor case de vacanţă a nostalgicilor după iarba verde de acasă sau eventual casele celor plecaţi afară şi care trebuie să investească în ceva palpabil acasă. 

Cât timp această mentalitate distructivă se va manifesta aceste locuri sunt sortite dispariţiei. 
Şi se vor confirma spusele lui Brâncuşi:


V-am lăsat săraci şi proşti, v-am găsit şi mai săraci şi mai proşti!