Acestui subiect i-am
găsit un foarte interesant eseu în Observator
Cultural scris de
Mircea Martin. Scriu şi eu cu prilejul unui important moment aniversar pe
care-l sărbătorim (nu-l comemorăm, Iohannis dixit), adică Unirea Principatelor.
Văd că unii într-un
avânt pseudo patriotic îl numesc acum unirea
mică! (folosesc şi eu minusculele!).
O inadecvare mai mare
şi neghioabă demult nu am mai constatat.
În primul rând că
actul de la 24 Ianuarie 1859 este evenimentul fondator al Românie. Acest stat
nu exista până în 1859, şi a început să fie folosit oficial 7 ni mai târziu
prin constituţia domnitorului Carol I de la 1866. Noi ne consideram români ca
popor, dar denumirea principatelor româneşti era Valahia şi Moldova. Cred că
Ţara Românească este mai mult un concept patriotic inventat tot prin secolul
XIX.
Deci cu ocazia Unirii
Principatelor se puneau bazele ţării moderne unde trăiau românii.
Cineva mi-a trimis un
articol precum că ruşii nu sunt slavi, ci ar avea strămoşi pe finicii
finlandezi. Este una din aiurelile care se vehiculează nu ştiu din ce motive.
Ruşii sunt slavi pentru că vorbesc o limbă slavă, limbă înţeleasă în fondul
principal de cuvinte te toţi slavii, ruşi, ukrainieni, belaruşi, polonezi,
cehi, slovaci, sloveni, croaţi, sârbi, macedoneni şi bulgari.
Noi românii vorbim o
limbă latină moştenită de la dacii romanizaţi, dar cu influenţe slave serioase,
determinate şi de faptul că aristocraţia pe acest meleaguri a fost de origine
slavă, din sud, bulgară cât timp am stat sub stăpânirea acestui ţarat până prin
secolul X-XI.
În acest neam s-au
amestecat şi popoarele turcice,cumano pecenegii, ca apoi prin migraţii motivate
de invazia otomană să ne amestecăm cu popoare din Balcani, bulgari, sârbi,
greci, albanezi.
Trezirea
sentimentului naţional şi manifestare identităţii româneşti. în primul rând ca
limbă se petrece sub influenţa o a două fenomene în conjuncţie care se petrec
în Transilvania secolul al XVIII-lea: Unirea bisericii românilor cu Roma şi
Iluminismul european. Aceste fenomen generează trezirea sentimentului naţional
şi a identităţii române prin limbă şi mai ales prin alfabet.
Contrar tezelor lui
Boia, eu cred că prevestirea acestei identităţi o face pentru prima oară
renascentistul voievod al Valahiei, Mihai Viteazul, prin cucerirea celor trei
principate majoritari româneşti pe principiul credinţei comune ortodoxe, pentru
că el pune bazele primei mitropolii ortodoxe în Ardeal.
Este de asemenea,
adevărat că mitul fondator al Romei ca origine a poporului trăitor pe aceste
meleaguri l-au afirmat şi cronicarii moldoveni, Dimitrie Cantemir şi Miron
Costin, sau stolnicul Constantin Cantacuzino la nivel de secol XVII, dar
ortografia textelor este cea chirilică!
Ortografia latină a
limbii române apare în câteva texte, unul la 1570 sub influenţă polonă şi altul
la 1609 într-o carte de rugăciuni apărută sub influenţa Reformei lui Luther şi
a celorlalţi corifei. De fapt se pare că primele texte tipărite în limba română
sunt tot determinate de această influenţă a Reformei răspândită între maghiarii
şi saşii transilvani, diaconul Coresi prezumându-se a aparţine acestui cult.
Dar prilejul
declanşator al identităţii românilor este Şcoala Ardeleană care promovează
latinitatea limbii (toţi cei din acest curent vizitaseră Roma şi
Vaticanul şi au găsit acolo argumentele latinităţii românilor) şi de aceea
reformează scrierea limbii de la cea cu caractere chirilice la cea cu caractere
latine.
Trebuie să
recunoaştem că azi nu mai putem citi literatură română veche dacă nu am studiat
o limbă slavă. Suntem în ipostaza fericită de a nu ne fi pierdut limba, boierii
principatelor se românizează cu timpul ca în secolul al XVI-lea să folosească
limba română cum ne certifică Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung. Acest
fenomen s-a petrecut şi în Anglia cucerită de normanzii care au vorbit până în
secolul al XV-lea limba franceză. Mărturie stă deviza monarhie britanice "Dieu
et Mon Droit" zisă de Richard Coeur
de Lion, care vorbea doar franceza. De abia în secolul al XV-lea monarhia
devine neaoş engleză prin shakespearianul Richard la III-lea. Şi că vorbim
de normanzi ei confirmă faptul că într-un termen scurt s-au franţuzit din
vikingi în maximum două secole, aşa să nu ne miră că dacii au adoptat latina,
limbă superioară şi unificatoare. Vorbind de limbă se poate constata că unii au
avut două limbi literare, precum slovacii maghiara şi slovaca, sau slovenii
germana şi slovena. la curtea regilor danezi limba până în secolul XIX era
germana, la polonezi, franceza, inclusiv aristocraţia română o folosea în
vremea lui Carol I, probabil ca să uşureze munca Regelui. Este şi cazul trist
al irlandezilor care îşi pierd limba şi o adoptă pe cea engleză, dând unii din
cei mai mari scriitori în această limbă, dacă amintim doar de Joyce.
Noi români am
beneficiat de o clasă politică care a ştiut să profite de toate oportunităţile
pe care le-au oferit geopolitica mijlocului secolul XIX şi începutul secolului
XX. De la 1859 după Unirea Principatelor până în 1918 România a crescut în
teritoriu reunind pe toţi românii de la Nistru pân' la Tisa, cum spunea
Eminescu.
România de azi are
doi duşmani naturali Ungaria şi Rusia. Ungaria are nostalgia Transilvaniei pe
care a stăpânit-o timp de 1000 de ani şi Rusia care nu mai are graniţe cu
România dar exercită influenţe diversioniste prin intermediul unor pitici politici,
precum Dodon În Republica Moldova.
Atitudinea românului,
a intelectualului român faţă de identitatea sa a trecut prin mai multe faze,
cea militantă până în 1918, cea extremistă, interbelică a legionarilor care au
reuşit să atragă şi foarte importanţi intelectuali români şi cea postbelică cu
mai multe faze. Prima sub talpa cizmei bolşevice, de negare a acestei identităţi,
apoi cea de ataşare de această identitate a comunismului românesc devenit
naţional comunism, caricatural cu derapaje care amintesc în mod ruşinos de
legionarismul interbelic.
Aceste manifestări au
sensibilizat intelectualii publici influenţi care după 22 Decembrie 1989, au
privind mefient manifestarea plenara a identităţii româneşti din amintirea
penibilă a naţional comunismului. Aşa s-a creat o breşă ocupată de unii din
corifeii naţional comunismului, cu exemplul cel mai frapant al partidului
România Mare al lui Vadim Tudor, care a confiscat românismul şi l-a situat în
aceeaşi paradigmă xenofobă.
Este probabil eroarea
pe care o amendează azi Mircea Martin în articolul său care văd că deja a iscat
controverse. Sunt unii care în continuare accentuează ruşinea de a fi român
prin comportamentul unor din compatrioţi (o minoritate!) în Occidentul în care
poţi călătorii slavă Domnului fără restricţii.
Cred că putem fi
mândri când vedem automobilul Daci peste tot în Europa, chiar dacă el este
Renault, cum cehii sunt mândrii care este VW! Ba Dacia se produce acum în Maroc
ca să aibă jurnaliştii idioţi locali să se plângă.
Cum credeţi că m-am
simţit când un profesor (chinezo-american!) de la Georgia Caltech că cei mai buni studenţi ai lui sunt românii?
Sau când aflu că o
grămadă de tineri români lucrează pentru Microsoft, Google, sau Apple. Sunt
mândru când văd cum câştigă o pâine românii în Italia, Spania sau mai nou în
Marea Britanie, că acolo am două nepoate cu statut de middle class.
Eroarea pe care au
comis-o acum intelectualii publici este că au abandonat românismul unor
caricaturi precum Ghiţă, Ponta sau acel frustrat numit Diaconu şi PRU, un fel
de PRM reşapat. Când Marian Munteanu, un martir al democratizării României
post-decembriste a îndrăznit să iniţieze o mişcare românească conservatoare şi toţi
i-au sărit în cap că are derapaje fascizante.
Văd acum că toţi sunt
de acord inclusiv tehnocraţii, că s-a lăsat prea uşor proprietatea agrară să
fie înstrăinată, măcar pământul să fie lucrat, nu să se obţină doar subvenţia
UE pe teren.
Preşedintele Iohannis
a propus să se lucreze la un proiect de ţară, cred că trebuie inclusă în acest
proiect şi identitatea românească, care este o onoare şi nu o ruşine!
Să medităm un pic!
1. Dinspre est dușmanul este acum Ucraina care ocupă teritorii românești (cadouri însă rusești).
RăspundețiȘtergere2. În interior sunt dușmani ungurii, țiganii și infractorii de toate neamurile precum și idioții produși de învățămîntul românesc sau trădătorii.
In Hronicul romano-moldo-vlahilor scris de Dimitrie Cantemir între anii 1719 și 1722, autorul arata ca:
RăspundețiȘtergere"Înainte de toate, chiar dacă acest (neam) a fost împărțit în trei ținuturi de căpetenie, totuși toți se cheamă cu același nume de români, disprețuind adică dând de-o parte numele de valahi, care le-a fost dat de către popoarele barbare. Căci românii care trăiesc și astăzi în Transilvania, deasupra fluviului Olt, în ținutul numit Maramureș, nu-și dau numele de valah, ci de români (martori imi sunt toți locuitorii tuturor națiilor din Transilvania). Cei din Valahia (pe care grecii din vremuri apropiate îi numesc ungrovlahi, iar noi, moldovenii, îi numim munteni – căci au luat în stăpanire mai multe locuri muntoase) își dau și ei la fel numele de români, iar țării lor de Țara Româneasca, adică în latinește: Terra Romana."
"Noi, moldovenii, la fel ne spunem români, iar limbii noastre nu dacica, nici moldoveneasca, ci româneasca, astfel ca, daca vrem sa-l intrebam pe un strain de stie limba noastra, nu-l intrebam: «Scis moldavice?», ci «Stii româneste?», adica (in latineste): «Scis Romanice»? Iar daca aceste neamuri n-ar fi la obarsia lor romani, cum, ma rog, ar fi putut sa-si ia, prin minciuna, si numele, si limba romanilor?…"
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAm aceiasi parerea cu Joe. Mica Unire este in termen impropriu. Eu la istorie am invatat despre Unirea Principatelor, asa imi povestea si bunicul meu, care stia de la tatal lui, contemporan cu Unirea Principatelor. Nici Marea Unire nu este corect, fiind in fapt Unirea Transilvaniei la Romania. Citez mai jos comentariul uni amic:
RăspundețiȘtergere"Daca Unirea Principatelor nu s-ar fi facut in 24 ianuarie 1859 , statul "Romania" nu ar fi existat . La Alba Iulia nu s-ar fi putut cere " Vrem sa ne unim cu Tara!" . Deci ,da . Nu "Mica Unire" si nu "Marea Unire" . Unirea Principatelor si Unirea Transilvaniei la Romania 1918 , ca rezultat al Tratatului de Pace dupa Primul Razboi Mondial !"
Foarte pertinent si sincronizat subiectul ales si foarte bine documentat, felicitari Joe!
RăspundețiȘtergereDupa cum recomanzi, am meditat un pic sau poate chiar cate-un pic-pic-pic!
RăspundețiȘtergereMajoritatea afirmatiilor tale istorice par de nedisputat. Dar sa nu uitam ca istoria (care este mai mult arta decat stiintza)la nivel mondial si fara exceptie, a fost si este rescrisa ciclic de ultimii cuceritori. Spre deosebire de istorie, arheologia este mai mult stiintza decat arta. O stiintza foarte noua si putzin cunoscuta (chiar si de tine) este studiul distributiei modiale al tipurilor de ADN...apar mereu harti ADN noi cu informatzii care vor clarifica sau rasturna multe teorii istorice asupra migratziilor. Intr-adevar rushii din "Moscovia", genetic sunt oarecum slavi dar mai apropiatzi de finlandezi si tatari decat de slavii-de-sud (iugoslavii)de exemplu. Eu traiesc intr-o comunitate cu multi oameni de stiintza din toata lumea, incluzand fostul urss. Pot sa te asigur ca rusii nu au destul vocabular comun cu cehii, polonezii, chiar bulgarii si sarbii, deci nu pot comunica chiar asa frant cum putem noi cu italienii sau spaniolii (avem si din acestia...avem cam de toate/totzi incluzand siberieni si altzii care sunt mai mult de tip eschimos sau mongol). Un alt studiu ADN ii clasifica pe unguri cam slab la capitolul mostenire genetica hunica!!! Lumea se schimba iar cunostintzele stiintifice (in anumite domenii) evolueaza super-exponential! Multe idei/cunostiintze cu care am crescut si "ne-au intrat in sange" se vor schimba sau ajusta in timpul vietzii noastre...deci sa tzinem ochii deschisi si mintea deschisa pana cand ne-o vizita doctorul ala neamtz care ne ascunde lucrurile...cum ii zice dom'le? Aha, Alzheimer!