duminică, 22 ianuarie 2017

Pantofii

Colegii mei de liceu tot scormonesc prin vechituri şi găsesc poze din vremea liceului. Mă bucur tare mult că apar şi eu prin ele.
Am remarcat că spre deosebire de majoritatea colegilor eu nu apar în uniformă. Nu-mi pot explica asta. Probabil că haina de elev albastru petrol, urât croită o detestam şi că, mai probabil pozele au fost făcute pe o vreme caldă, că eram în cămaşă, sau ceva asemănător.

Dar ce mi-au sărit în ochii au fost pantofii! Pantofii mei dintr-o poză sunt ca nişte labe de raţă, diformi, lasă că nici ai celorlalţi nu arată mai bine. Şi mi-am adus aminte că în vremurile alea nu prea se găseau încălţăminte şi nici haine de calitate. 

Îmi amintesc că, probabil, chiar prin prima  clasă de liceu, sau poate mai devreme, vecinul din curte care era cizmar la un Sovrom mi-a făcut primii mei pantofi de comandă din piele. Pantofii erau prost croiţi şi mă strângeau, eram şi în creştere.
Cred că în ultima clasă de liceu mi-am făcut şi o primă pereche de pantaloni crem de care eram foarte mândru şi care mi-a fost sfâşiaţi la lângă dungă de un câine şi  trebuit să-i dau la stopat. 

Primul costum de ...tergal (o tempora!) mi l-au cumpărat ai mei la absolvirea liceului. Cred că m-a ţinut şi pe vremea facultăţii.

Dar cea mai mare problemă rămânea încălţămintea. Mi-am cumpărat fericit în copilărie o primă pereche de tenişi chinezeşti. Oroare! Transpiram cumplit în ei şi s-au făcut rapid ferfeniţă.

Pantofii pe care mi permiteam erau din piele sintetică şi erau o nenorocire împreună cu ciorapii de plastic cu care mă încălţam. Purtaţi mai mult timp deveneau un element de tortură pentru picioare pentru că începeau să fiarbă şi să duhnească. Aveam o pereche din acest tip de pantofi cu catarame de care făcea mişto Cornel, amic din studenţie, erau adevărate instrumente de tortură medievală.

Şi hainele şi încălţămintea se găseau greu şi oferta era de foarte proastă calitate. 
În primul an de studenţie o rudă mi-a cumpărat o celebră cămaşă de plastic adusă de la Timişoara, de la sârbi. Arăta foarte bine, dar când am îmbrăcat-o odată să merg la teatru, am făcut baie de aburi cu ea. La fel şi un celebru fulgarin negru de plastic, luat toamna, era de acelaşi tip. Mă ploua pe dinafară, mă ploua şi pe dinăuntru! A fost util într-o sâmbătă când, urcat într-un accelerat spre Ploieşti m-am refugiat pe scara vagonului de frica supracontrolului. Mi-a ţinut de cald pe vremea aia de noiembrie când fericit am văzut luminile la Brazi. Eram uşurat că aproape ajunsesem acasă. Când m-am urcat în vagon ca să cobor la Ploieşti Vest, pe cealaltă scară ear unul care călătorise la fel ca mine!
Îmi amintesc că îmi doream să-mi fac o jachetă hippie din catifea raiată groasă şi mi-am cumpărat material de catifea maro de la Magazinul Bucureşti, din gura Lipscanilor. Croitorul mi-a făcut jacheta care nu a ieşit hippie, ci mai mult stil salopetă Mao, dar m-a ajutat să trec studenţia. Spre sfârşitul facultăţii mi-am comandat o pereche de pantaloni de stofă de lână de bună calitate şi i-am purtat mult timp până s-au făcut praf şi aştia.

Dar cea mai importantă descoperire a studenţiei au fost blugii!

Prima pereche a fost Wrangler luaţi de la nişte suedezi în 68 la Costineşti la mare am pe ei 100 de lei. Aveau o gaură chiar la buzunărelul de pepite, pe care l-am cusut cu grijă şi i-am purtat mândru vreun an. După aceea am cumpărat blugii unui coleg. Erau Levi's autentici, dar tot second hand! Şi am început să cos disperat la ei că se rupeau între picioare!

La însurătoare, în 1987 mi-am comandat un costum de stofă albastru petrol şi l-am abandonat rapid, l-au mâncat moliile şi a devenit prea strâmt, m-am îngroşat......!
Tot atunci mi-am comandat în Bucureşti şi pantofi de ginerică, vis a vis de Banca Naţională (Acum clădirea de pe Lipscani este închisă!). Dar cu pantofii n-am avut nici de data asta baftă, nu mi i-a nimerit şi mă strângeau.

De abia după 90 am început să găsesc pantofi şi haine mai acatări, cu toate că am apelat la început la Adidas chinezeşti care mi s-au rupt la toc când  flanam prin Viena!

Toţi pantofii de sport pe care îi am sunt cumpăraţi de afară, sunt de marcă şi ţin mult mai mult decât fake-urile chinezeşti.
În ieşirile în SUA mi-am luat de la Walmart vreo 5 perechi de blue jeans care mă ţin bine mersi şi azi, dar una de Levi's am primit-o cadou! 

Acum, dacă eşti atent pot să-ţi cumperi haine de calitate la preţuri modice şi de pe afară, dar şi de la noi, pentru că H&M şi C&A sunt în România. Zara mă enervează are doar materiale sintetice şi în plus hainele sunt teribil de scumpe. În Franţa am făcut shopping de la faimosul Tati, magazin pentru emigranţi şi turişti de mâna a doua ca mine!


Îmi rămâne însă melancolia după pantofii tip labă de raţă din liceu!

3 comentarii:

  1. Joe, rezulta ca esti uimitor de cochet, daca tii minte astfel de detalii. Si eu imi amintesc de primul costum, facut la un croitor foarte bun, costum in care am aratat grozav la serbarea de dupa bacalaureat. Dar dupa aceea...canci.

    RăspundețiȘtergere
  2. Costumul de ginerica nu era gri petrol.Ca ti-a devenit stramt cu timpul, e adevarat. Nu l-au mancat moliile (cred ca exprimarea a fost o figura de stil ). Cert e ca l-am donat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu am o amintire speciala,eram student si nu aveam inca costum,nu avusesem niciodata doar costumul de elev bleomarin. In anul intai am mers cu colegii de camera la Rotonda de la Casa Scanteii sa vad expozitie mare cu lucruri de larg consum iar la intrare ,cine isi mai aminteste,era o masina rosie,parca o vad,marca Wollsvagen -broascuta si acolo era o tombola unde puneai un bilet pe care ti=l dadea gratuit dar trebuia sa-l completezi : industrie,Dunare etc astea erau raspunsurile...L-am bagat in urna si peste cca o saptamana primesc la blocul E ( parca ) un plic stampilat nemteste prin care sunt invitat sa-mi iau cadoul primit la tombola...Va imaginati in cat timp am ajuns si am primit un casetofon ( in 68-69???) Telefunken de m-a dat pe spate. Tot etajul de la camin stia patania mea si eu eram tare mandru. Peste un an l-am vandut pe Lipscani cu 1200 lei,de 850 lei mi-am luat pe loc un costum ( PRIMUL MEU COSTUM ) maro cu dungi negre de tergal de vara, Restul i-am chefuit pe la Carul cu bere,,,Ulterior am aflat ca autoturismul il castigase un muncitor de la o mare uzina din capitala...capitalistii aia. Asa ca Joe toti avem amintiri de costume,sau de primul costum mai exact,

    RăspundețiȘtergere