Jurnalul de joi

Ca de obicei mi-am făcut naveta de joi spre Bucureşti.

Vremea s-a încălzit, au înflorit pomii şi încep să apară frunzele şi parcă se obscurizează murdăria, ogoarele par mai îngrijite. Doar la periferia Piteştiului a ieşit un cioban cu oile pe un câmp plin de gunoaie, sper ca oile să nu pască plastic?

Am citit şi Dilema veche, interesantă, ca de obicei.

Şi articolul care m-a impresionat cel mai tare a fost scris de un român stabilit la Montreal. Autorul se referă la Nicu Steinhardt care în Jurnalul Fericirii aminteşte preotul luteran Harald Sigmund, coleg de puşcărie. În acele vremuri rele, îngrozitoare în puşcăriile de exterminare comuniste aceşti oameni credeau în bunătatea omeească şi erau optimişti. Sigmund care după eliberare a emigrat în Germania şi s-a stabilit la Munchen unde  a facilitat ca românii să se roage în rit ortodox la o biserică luterană din Munchen-ul catolic! Şi acesta a fost testamentul acestui preot exemplar, ca românii să se roage în continuare al această biserică. În fond toţi suntem creştini, serbăm la fel Crăciunul şi Paştii.

Înapoi în actualitate, s-a dat şi sentinţa în cazul Elenei Udrea, va lua 6 ani de puşcărie în primă instanţă, nu cred că apelul va modifica sentinţa. Începe procesul regimului Băsescu, corupt, populist şi mincinos!

Asta mă duce cu gândul cum se selecţionează politicienii şi responsabilii în România democratică. Cum pot tot felul de incompetenţi, de nepricepuţii să conducă destinele României şi a unor instituţii?

Chiar în această joi am făcut faţă cu o astfel de incompetenţă combinată cu răutate. Unii cred că dacă împiedică o chestie altfel normală, se răzbună, de fapt îşi arată propria lor neputinţă. Asta nu poate să le ascundă incompetenţa şi incapacitatea de  a conduce, iar finalmente vor falimenta respectiva întreprindere. Ăsta este de fapt traseul economiei româneşti în ultimii 27 de ani. Nu multinaţionalele au falimentat majoritatea industriei româneşti, pur şi simplu incapacitatea managerilor şi inutilitatea producţiei acestor întreprinderi. Aici se pot compara întreprinderi româneşti precum Dacia Piteşti cu Aro Câmpulung, Autobuzul Bucureşti şi Autocamioane Braşov. Dacia a avut noroc cu Renault şi cu răposatul Constantin Stroe, ceilalţi actori industriali, nu!

Revenind la Udrea, această doamnă a fost cel mai puternic om în regimul Băsescu, dispunând discreţionar de averea României. Amintirea ei rămâne doar în terenuri de sport în pantă, parcuri în sate unde pădurea şi poienile sunt în sat sau în apropiere, telegondolele care plimbă primarii corupţi.

Cum ajuns această femeie la asemenea puteri? Probabil că a contat farmecul feminin, dar şi talentul lui Băsescu din tinereţe de contrabandist şi interlop de a-şi asocia oameni pe măsură? Poate de aceea este cel mai pornit pe doamna Kovesi alături de micul frizer ajuns pe cai mari din Teleorman în fruntea ţării. 

Ambii sunt infernali tâlhari care au dispus cu impunitate de resursele ţării.

Pe de altă parte gongoricul ministru de justiţie Tudorel Toader şi-a bătut gura cu diabolică plăcere spre chinul ascultătorilor relatând controlul făcut asupra instituţiei procurorilor. Invenţia CCR a abulicului de Dorneanu, mereu cu aer surprins şi privind pe deasupra ochelarilor de citit împreună cu Daniel Morar, omul lui Băsescu din CCR au emis o decizie penibilă care nu este în chestie. DNA a cercetat dacă procedurile guvernamentale  au fost încălcate prin emiterea OUG 13 şi nu dacă guvernul ar fi împuternicit să dea OUG-uri. CCR în loc să cenzureze excesul de legislaţie al Parlamentului, legiferează în loc lui, fără să aibă asta în obiectul muncii. Înainte CCR legifera în favoare lui Băsescu cu sprijinul lui Zegrean, alt matracuc cu nimic deosebit ticăloşiei lui Dorneanu, pesedistul pe faţă.

Trecând la chestii externe tot în Dilema veche, dar şi în TIME de săptămâna asta toţi sunt exasperaţi de Trump. Cristian Ghinea invitat de German Marshall Fund, un ONG fondat de  Germania drept mulţumire Planului Marshall a constata că cel mai mare pericol pentru NATO este Trump şi mai puţin Putin. TIME spune că Trump încearcă să manipuleze adevărul şi dacă se întâmplă ceva ulterior ca să-i susţină alegaţiile, cum a fost chestia cu Suedia, se dă drept un fel de Casandra. Trump ar trebui să renunţe la însuşirile de negociator de business şi să devină negociator politic, asta însă nu înţelege deocamdată.

În Dilema veche este un dosar privind bunele maniere în afaceri. Fostul lider liberal ajuns acum avocat Valeriu Stoica dă un interviu în care arată că dacă legiferarea în domeniul afacerilor nu ţine cont de realitatea negocierilor şi a felul de  a face business, asta poate avea un impact negativ. Dar subliniază că este o mare diferenţă între profit şi hoţie. Poate citeşte şi cuviosul Ţiriac chestia asta?

Pe de altă parte din 29 martie Mare Britanie începe oficial Brexit.

Sunt şi eu interesat de subiect, am două nepoate, una stabilită mai demult şi devenită british subject, iar cealaltă fără nicio problemă de acomodare şi cu job stabil. Ele nu vor întâmpina nicio stavilă de a-şi continua existenţa acolo. Este curios cum fostul imperiu universal a devenit atât de xenofob? Acolo trăiesc persoane care nu au nicio legătură cu insula, doar cu fostul imperiu colonial, dar ura împotriva străinilor s-a manifestat mai ales contra europenilor.

TRU, europarlamentarul, fost comentator de fotbal şi extrem de defazat spune că acum 70% dintre britanici vor Brexit! Să mori tu?

Toate acestea au fost dezbătute într-o discuţie între specialişti la Realitatea tv. Dintre toţi cel mai cu capul pe umeri mi s-a părut Baconcshi. Dacă ceilalţi se cam lamentau fără soluţii, Baconschi a subliniat că o Românie fără infrastructură de secol XXI  nu poate pretinde să aibă greutate în Europa de azi. Şi cred că are dreptate!

În rest, au înflorit pomii şi la Politehnica din Bucureşti, este cald şi a venit primăvara!