vineri, 26 mai 2017

Probleme cu PNL

Cum  a trecut şi ziua liberalilor merită să privim spre acest partid un pic mai atent.

Este singurul partid istoric care se menţine pe scena politică.

Din păcate debutul secolului XXI a însemnat ieşirea de pe scena politică a PNŢCD al doilea mare partid istoric, care a însemnat ceva în istoria interbelică a României şi imediat după epoca postbelică în care invadatorii bolşevici au pus ciubota pe grumazul românilor.

Şi PNL a avut o interesantă şi frământată istorie post decembristă. A ieşit din Parlament în 1992, s-a fărâmiţat, dar a avut norocul unor lideri înţelepţi care au recoagulat mişcările liberale într-un singur partid.

PNL a guvernat România împreună cu PD între 2006 -2007 şi apoi singuri între 2007-2008, perioada cu cea mai mare creştere economică. Atunci datorită acestor trenduri economice au putut fi mărite salariile, dar aceste măsuri economice blamate de părerişti economici sunt acum nişte măsuri de creştere modeste comparate cu nebunia care a pus stăpânire pe guvernarea pesedistă actuală a lui Dragnea.

Partidul Naţional Liberal a reuşit pentru prima dată să impună un preşedinte al României, pe Klaus Iohannis din spectrul de dreapta al scenei politice. Pentru că Emil Constantinescu venea dinspre societatea civilă, iar Traian Băsescu era din zona de centru stânga.

Revenind la Klaus Iohannis el a făcut o prestaţie bună ca preşedinte, cu toate că unii îi reproşează atât de la stânga cât şi de la dreapta reţinerea. De fapt este şi ceea ce trebuie să fie un preşedinte după episodul de 10 ani al lui Băsescu, mult prea guraliv, demagog şi mincinos care a înşelat speranţele românilor în cel mai rău mod.

Dar ce s-a întâmplat cu PNL de la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014 şi alegerile parlamentare din decembrie 2016?

PNL a scăzut de la un solid procent de 45% la un procent de 20%. Ce s-a întâmplat? Care sunt cauzele?
Cred că sunt mai multe şi sunt complexe.

În primul rând faptul că Iohannis în această perioadă a acţionat ca un preşedinte deasupra actualităţii politice şi nu ca o locomotivă liberală. 

Apoi decizia lui Iohannis de a forma un guvern de tehnocraţi după demisia guvernului Ponta a fost o măsură politică care a afectat credibilitatea PNL. Acesta a susţinut guvernul Cioloş, iar propaganda PSD a dat cu tunul în această guvernare onestă şi a decredibilizat PNL.
A contat şi indecizia lui Cioloş care cu toate că a fost susţinut de PNL nu s-a implicat activ şi acest lucru i-a afectat scorul electoral. 

Apoi au fost cauze strict legate de PNL. Campania electorală a fost dezastruoasă. PSD  a folosit cu dibăcie propuneri de măsuri clar liberale care au atras electoral de orientare liberală.

Ar mai fi cauze legate de PNL bine surprinse de Valeriu Stoica la Realitatea Tv într-o analiză de altfel pertinentă.

Ultima decizie politică a lui Crin Antonescu de a fuziona PNL cu PDL a fost salutară, pe scena politică românească putându-se manifesta o autentică mişcare politică de centru dreapta. Este adevărat că pe de o parte unii analişti acuză un anume conservatorism imprimat de aderarea la PPE, dar amintesc acestora că este o mişcare care are la centru UCD germană, mişcare politică de centru iniţiatoare politicii sociale de piaţă, invocată inclusiv de ideologi ai PSD!

Contează şi faptul că există o falie între elita locală a primarilor PNL li conducerea naţională a partidului, că există o altă falie între membrii PNL şi conducerea partidului şi că există o falie între PNL şi electoratul de centru dreapta. Aceasta din urmă falie este probabil cea mai importantă şi tristă pentru acest partid.

PNL nu a mai ştiut să atragă electoratul activ, conştient, cu idei reformiste, urban în primul rând. 

De acest lucru a profitat USR care  a preluat electoratul tânăr de nuanţă ecologistă, ataşată unor idei sociale generoase. Realitate politică arată că USR nu a fost în stare să exploateze  politic această falie. USR este un partid fără lideri şi fără linii ideologice clare.

Pe de altă parte este un electorat dispus să-l mai cauţioneze pe Călin Popescu Tăriceanu cu al său ALDE. Observ cu oroare cum în guvern ALDE a promovat cei mai incompetenţi şi răi miniştri!

Alt electorat simpatizant cu centru dreapta este dispus să-l mai creadă pe Traian Băsescu şi PMP. Realitatea politică a ultimului timp, marile mişelii ale regimului Băsescu pun în defensivă PMP şi îi fac pe unii dintre parlamentarii acestui partid să se diferenţieze clar de Traian Băsescu.

Cei de făcut?

Dilema leninistă este valabilă pentru orice partid aflat într-un moment politic critic. Alegerile din iunie 2017 vor putea să ţină cont de marile provocări de pe scena politică. Va reuşi noua conducere să coaguleze forţele sănătoase ale României pentru un program de ţară modernă în care eradicarea sărăciei ar trebui să fie primul obiectiv. pentru că sărăcia şi ignoranţa derivată avantajează pe cei care profită de această retardare socială. 


Şi în final aş vrea să fac nişte comentarii privind media locală. Acesta este înfeudată forţelor conservatoare ale PSD. PSD a suferit lovituri foarte grele prin închisoarea lui Nicolescu şi punerea sub acuzaţie a lui Pendiuc, dar continuă să aibă încrederea electoratului. Pentru că într-adevăr nu sunt lideri liberali puternici şi credibili. Dictonul preferat al acestei prese este despre cum se întorc în mormânt Brătienii! PNL  a inventat burghezia românească şi a reuşit să creeze de la sfârşitul secolului până la al Doilea Război Mondial o bază solidă social politică ataşată ideilor liberale. Această bază socială a fost distrusă de comunism şi după 1990 a apărut o clasă de antreprenori şi investitori care-şi trage rădăcinile din vechile moravuri comuniste. PNL a fost preferat în primul rând de oamenii educaţi, tehnocraţi, profesori, medici, ingineri şi natural sunt numeric inferiori faţă de restul electoratului. Din păcate nici liderii locali nu s-au ridicat al nivelul pretenţiilor. Să sperăm că se va întâmpla ceva pozitiv pe termen scurt şi mediu.




miercuri, 24 mai 2017

24 mai, ziua liberalilor!

Azi se sărbătoresc 142 de ani de la convenţia de la Mazar Paşa din 1875 când s-a fondat Partidul Naţional Liberal.
 Acum această zi se serbează la domeniul Florica, comemorându-se cei doi mari ctitori ai României moderne şi independent şi ai României Mari, Ion C. Brătianu şi Ionel I. C. Brătianu
Am ajuns împreună cu prietenul Radu Vişinescu, vechi senior liberal şi „beneficiar” al represiunii comuniste împotriva familiei sale, tatăl lui, avocat a stat la puşcărie închis doi ani de zile fără să fie judecat, iar el a fost dat afară de la Drept la sfârşitul anilor 50! A terminat Stomatologia până la urmă!

Aici la necropola Brătienilor, biserica cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, patronul marilor Brătieni au sosit cei doi candidaţi care contează, Cristian Buşoi, însoţit de doamna Raluca Turcan şi Ludovic Orban, care a întârziat!
Cu Radu Vişinescu
S-a oficiat slujba de pomenire a celor doi mari oameni de stat la necropola din biserică, după care lumea s-a îndreptat spre conacul Brătienilor de la Florica. 
Eu şi Radu am fost invitaţi de la Marius Nedelea să trecem pe la el prin Ştefăneşti. Marius, om al locului a fost botezat în biserica Brătenilor şi trăieşte frustrarea că nu a ştiut nimic despre necropola marilor oameni de stat, comuniştii instituind un zid al tăcerii despre cei doi importanţi  oameni de stat, de care a aflat doar după Revoluţie!
Cu acest prilej am putut admira şi observa acum cu surpriză frescele unor personaje biblice, din evanghelii, dar şi din Antichitate!
Astfel mi-a sărit în ochi personajul încoronat din centrul brâului superior al bisericii. Era Regele David din care se spune că se trage şi Mântuitorul! Alături de el erau proorocii Vechiului Testament, Ilie Tesviteanul, Isaia, Daniel şi mai ales Moise! Pe frontispiciul din dreapta erau Regele Solomon şi efigii ale unor poeţi şi muzicieni antici precum Roman Melodul. Pe frontispiciul din stânga tronau filosofii Aristotel şi Platon, dar şi Sf. Ecaterina.
Frontonul cu regele David la mijloc
Urcând la Conacul Florica am admirat Crucea dedicată lui I. C Brătianu şi fiicei sale Florica, unde fuseseră îngropaţi până în 1921, când au fost mutaţi în necropolă. 
Filosofii antici
Ce legendă ticăloasă au inventat comuniştii despre fiica sa primă, moarte la vârstă fragedă, care a dat numele domeniului!  

Regele Solomon
De asemenea când coboram pe alea spre Ştefăneşti am admirat o coloană greacă nou instalată, probabil mutată de acolo comunişti. 


Crucea Brătienilor
Oricum Conacu Florica este un memento al continuităţii româneşti pe aceste meleaguri şi ale strămoşilor geto-daci, greci şi romani.
Acest monument este un simbol al românismului şi al patriotismului şi trebuie să facem mereu o reverenţă pentru aceşti mari oameni ai neamului nostru!




luni, 22 mai 2017

Problema cu Horia Roman Patapievici

Ieri eram cuplat la meciul Malaga - Real Madrid care a confirmat că Real va fi noua campioană a Spaniei. În pauză am început să schimb canalele.

Surpriză! Pe Realitatea tv era invita de Rareş Bogdan eseistul Horia Roman Patapievici. Se pare că avuseseră discuţii şi înainte de pauza de publicitate de dinainte de ora 10. Erau pe burtieră deja opinii ale eseistului. Continui să cred că Horia Roman Patapievici este probabil cel mai interesant eseist apărut de după Decembrie 1989.
Cu ideile sale politice însă nu mă împac de loc!
Pentru că este un maximalist tradiţionalist, un reacţionar de sorgintea lui Maurras, sau mai autohton,  ieşit din stirpea lui Nae Ionescu sau un personaj răsărit din Schimbarea la faţă a României lui Emil Cioran.

Întrebat cum va arăta România spunea că diagnosticele sale erau eronate şi în 1993 prin prisma pesimismului, în 1998 prin a exaltări pline de speranţe deşarte. De fapt cam toţi intelectualii din această zonă, conservatoare, promotoare a unui elitism cam ciocoiesc după opinia mea şi-au dorit mai mult decât era normal posibil.
Din acest motiv sunt tentaţi să vadă neîmplinirile vremii lui Constantinescu, au aşteptări nerealiste din partea lui Klaus Iohannis cu care au fost mefienţi pe linia admiraţiei iresponsabile ale lui Băsescu. Chiar dacă acum sunt excedaţi de derapajele sale, mai an erau căzuţi într-o pernicioasă iubire a unuia din cei mai iresponsabili demagogi politici ai actualităţii româneşti.

Are însă un diagnostic exact privind promotorii capitalismului românesc în versiune post-decembristă, Elita de Pradă. De fapt această elită cu rădăcini puternice în tehnocraţia comunistă şi securitate s-a dezvoltat prin căpuşarea statului şi au profitat cu impunitate de acesta.
Ei aparţin cercurilor pesediste dezvoltate în perioada 1990-1996, cu hiatus în perioada 1997-2000, după care s-a dezvoltat plenar profitând de slăbiciunile legii avându-l ca model pe Adrian Năstase. De fapt aici analiza coincide cu a tinerilor marxişti. 
Au urmat cei din camarile lui Băsescu, mai răi, mai fără milă amestecaţi democratic cu cei care făceau jocuri la două capete, ciocoii noi ai vremurilor de azi.

Ideile sale privind actualitatea poloneză mi se par complet nepotrivite. Să spui că regimul de azi din Polonia este populist socialist, este o mare prostie. Regimul Kaczynski este o combinaţie a frustraţilor din Solidarnosc care nu au avut loc la împărţeala puterii în 1990 şi puternicul curent conservator tradiţionalist cultivat de biserica poloneză de care au profitat aceşti frustraţi. Ei sunt de natură conservatoare, catolică, iar faptul că sunt sprijiniţi de precariatul perdanţilor tranziţiei nu dă acestui curent ideologie socialistă. 

Nici nu mă miră că Horia Roman Patapievici este un susţinător al lui Donald Trump. Pe logica lui preşedintele Trump este victima presei americane şi internaţionale. HRP uită campania absolut mizerabilă a candidatului prezidenţial Trump, care nu avea nimic cu conservatorismul republican, ci cu logica derbedeilor şi bătăuşilor care acum se manifestă şi în reţelele de socializare. În plus aş fi extrem de prudent până nu se lămuresc legăturile nefireşti ale campaniei sale prezidenţiale cu  Putin şi ruşii.


Îmi place Horia Roman Patapievici, dar mai drag mi-e adevărul!

duminică, 21 mai 2017

Probleme cu marxismul

Cel mai interesant articol din Dilema veche, ultimul număr a fost al lui Sever Voinescu. El povesteşte de spre Alex Kozinski, unul din cei mai stimabili judecători de la Curtea de apel nr. 9 care a blocat deciziile lui Trump. Kozinski este evreu din România emigrat la 11 ani, în 1961. Când a plecata era un puşti îndoctrinat, cum de altfel eram şi eu în epocă, care promitea să facă din SUA o ţară comunistă. Ajuns la Viena şi văzând că guma de mestecat se găsea peste tot şi că magazinele gemeau de produse de negăsit în România a devenit instantaneu anticomunist! Iar acum el este un judecător mai degrabă conservator şi favorabil deciziilor lui Donald Trump. 

În schimb, am citit un interviu luat de Vasile Ernu unui tânăr, Florin Poenaru, cu doctorat la CEU din Budapesta şi el un ideolog marxist. Ceea ce este curios, că marxismul care este dovedit falimentar peste tot, mai ales după 1989 în Europa de Est, el supravieţuieşte în mediul universitar nord american, CEU fiind o universitate subvenţionată de mult hulitul George Soros. Că George Soros este un liberal şi un adept al societăţii deschise, asta nu implică faptul că profesori americani mai sunt ademeniţi de sirena marxist comunistă. Observ că există şi la noi tineri vocali marxişti. 

Florin Poenaru face portrete extrem de precise unor politicieni români, precum Iliescu, Adrian Năstase, Victor Ponta. Greşeşte în schimb la Constantinescu care a terminat iluziile perestroikăi din capul lui Iliescu şi a îndreptat România pe calea economiei capitaliste şi a apropierii de UE.

Nu aş avea nimic de obiectat la ideologia de stânga, de esenţă social democrată care a modelat societăţile europene postbelice, determinând accesul larg al populaţiei la beneficiile unei societăţi moderne, asigurări sociale, sănătate şi învăţământ. Dacă aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat, Europa ar fi fost acum locul unor confruntări sociale violente. În schimb, unde marxismul a prevalat, în estul Europei, sub cizma bolşevică şi a dictatului lui Stalin, oamenii au sărăcit, a existat o egalitate a sărăciei şi a lipsurilor, cum se demonstrează azi în experimentul nefericit al Venezuelei.

Aceşti tineri extrem de vocali subjugaţi ai unei ideologii falimentare care a generat sărăcie şi subdezvoltare încap într-un SUV, cum spune cu deznădejde chiar Vasile Ernu continuă să propage idei care ne-au adus în starea în care este încă România şi pe care o dorim ca aparţinând trecutului, eu ce puţin şi bănuiesc că mulţi ca mine din specia #Rezist!

Cel mai mult mă intrigă furia acestor tineri împotriva anticomunismului. Cel vizat de această atitudine fermă este Gabriel Liiceanu. Pur şi simplu aceşti tineri nu îl pot înţelege pe Liiceanu.

Opinia mea este că aceşti tineri împărtăşesc marxismul pentru că nu au suferit repercusiunile lui.
Dacă ar fi trecut şi ei prin experienţele lui Liiceanu şi a majorităţii intelectualilor autohtoni în vremea comunismului dejisto-ceauşist ar fi avut revelaţia lui Alex Kozinski la Viena. De aici marea neînţelegere a efectelor teribile ale marxismului asupra personalităţii umane.

Mă mir şi întreb cum Vasile Ernu scrie o carte Născut în URSS, este basarabean şi susţine încă idei de marxiste?
Pentru că marxismul combinat cu excepţionalismul slavofil pravoslavnic a avut un efect devastator asupra părţii răpite din Moldova de Rusia în 1812, realităţile triste de azi confirmând prin Dodon şi alte rebuturi comunistoide nenorocirea care apasă asupra acestei provincii româneşti.  

Încă odată nu am nimic cu stânga, cu acea stângă reformistă, a laburismului britanic, a social democraţiei germane postbelice, sau socialismului miterrandist din Franţa.
Dar cum se observă în social democraţia din Marea Britanie şi Franţa trec printr-o criză, cu lideri orientaţi spre extrema stângă de nuanţă marxistă, asta pentru că aceşti social democraţi nu mai pot face faţă provocărilor societăţii de azi care trece printr-o revoluţie tehnologică care nu mai are nimic de a face cu bazele marxismului născut în societate industrială a Marii Britanii din secolul al XIX-lea.
Pe de altă parte ideologiile trebuie adaptate noilor provocări economice care desfiinţează multe din profesiile tradiţionale, dispare munca la banda industrială inventată de Ford la începutul secolului XX!

Pe de altă parte Partidul Social Democrat din România  de azi nu prea are legătură cu social democraţia europeană, fiind prea mult legat de trecutul comunist. El cultivă iresponsabil un tip de cultivare a sărăciei şi subdezvoltării.
Iar iniţiativele de acum privind retribuţia în sănătate sunt salutare, medicina modernă şi performantă nu se poate face cu medici prost plătiţi. În alte zone dependente de buget nu cred că sunt necesare mari adăugiri salariale, poate doar pe la învăţământ? 

Doar atunci când tineri cu idei social democrate vor putea reforma PSD ca să intre în secolul XXI va fi o şansă pentru România!


Ideile marxiste nu duc decât la faliment, sărăcie şi subdezvoltare!

vineri, 19 mai 2017

Jurnalul de joi în Florar

Ieri, joi 18 mai a fost o zi splendidă. Luna Mai - Florar îşi merită numele, chiar dacă nu este exact ca în Noaptea de Mai a lui Macedonski, liliacul a înflorit demult. În schimb salcâmii sunt plini de flori albe, măceşii au flori mici roz, sunt rudele sălbatice ale trandafirului, câmpurile sunt un amestec de verde şi galben de la rapiţă, iar acum au apărut puncte roşii, sunt macii înfloriţi. 

Lectura mea de dimineaţa este ca de obicei din Dilema veche.
Citesc cu plăcere poveştile lui Valeriu Nicolae cu amintirile lui din ţigănie, chiar dacă este doar pe jumătate, cea maternă.  

Poveştile universitare ale lui Cuţitaru sunt cu umor inept şi cam insipide.

Mai interesantă este doamna Zafiu cu noul calc vorbit de la casetofoane, cu pe repede înainte care a devenit enervant în vorbirea politicienilor şi a celor din reclame, a reclamagiilor!

Un simpatic dosar despre brânză şi cultură, despre tendinţele reacţionar religioase privind familia, despre tată scrie frumos şi trist Selma Iusuf. 

La Starbucks mă revăd cu Cornel, amicul din studenţie şi evocăm cu nostalgie tinereţile noastre, când fetele purtau încă doar rochii şi fuste. Ne-am lăsat amândoi de fumat în schimb Valeriu, prietenul newyorkez a devenit fumător! Stresul, posibil?

La Politehnică susţin ultimul curs, iar pentru săptămâna viitoare voi discuta probleme şi despre tema de casă.

Trenul este plin, abundă de studenţi care revin acasă şi ajung la Piteşti la timp să merg la Filarmonică. 


vineri, 12 mai 2017

Poate fi Cioloş un nou Macron?

Zilele acestea după succesul extrem de solid al lui Macron, un candidat prezidenţial francez neconformist, iată că la noi Dacian Cioloş îşi lansează propria sa Platformă 100. Este un fel de variantă En Marche în versiune românească. Un site de ştii spune despre succesul instantaneu al mişcării lui Cioloş, fiind un număr de înscrişi de pe 20000,
http://www.ziare.com/dacian-ciolos/premier/20-000-de-romani-s-au-inscris-in-platforma-lui-ciolos-in-doar-24-de-ore-1465146

Este o ştire bună?

Analizând la rece şi pragmatic cred că da! Pentru că şi Platforma 100 poate mobiliza electoratul, în special cel tânăr care a fost implicat în mişcarea de protest #rezist.
Rezultatele electorale din decembrie au arătat reculul orientării de dreapta pe fondul unui participări reduse la procesul electoral. Când ne uităm că în Franţa unde duminică au participat la scrutin 75% din electori, considerat redus, chiar rezultatul de le prezidenţialele din România din 2014 participarea de 65% nu pare impozantă.

Este clar că după 11 decembrie 2016, PNL a cunoscut un recul dramatic, care arată o campanie nereuşită, determinată de sincope ale conducerii, de fuziunea incompletă şi frământările din acest partid. Alegerile au marcat şi apariţia intempestivă a USR pe fondul eşecurilor ale PNL, însă după această reuşită importantă partidul acesta nou pare să nu convingă. De aceea poate Platforma 100 să coaguleze pe cei care sunt împotriva PSD, dar care nu s-au implicat electoral, permiţând PSD succesul destul de neaşteptat ca mărime! Până la urmă orice astfel de iniţiative care pot aduna pe toţi care sunt nemulţumiţi de tipul de guvernare pesedistă sunt binevenite.
Nu ştiu dacă Cioloş poate avea carisma tânărului preşedinte francez? El are totuşi o bună încredere a electoratului şi asta este o promisiune.

Pe de altă parte Liviu Dragnea marchează un recul. Dacă după 11 decembrie 2016 era extrem de agresiv, ameninţa pe toată lumea, responabilităţile guvernării l-au făcut mult prudent. El a realizat că revolta celor din februarie poate avea consecinţe grave asupra încrederii în PSD şi în el.
De fapt sondajul efectuat de IMAS arată aceste lucruri.

https://www.realitatea.net/sondaj-exclusiv-pentru-jocuri-de-putere_2062414.html

PSD a scăzut la 41% de la un maxim de 46%, PNL a crescut spre 25% care arată faptul că agitaţia privind alegerile în partid în iunie au stârnit un ecou pozitiv contrar păreriştilor din presă. 
Tot de acolo constat că USR se menţine la nivelul de 8 % şi că ALDE este tot pe acolo. Este un procent care-mi stârneşte mirarea, după prestaţia catastrofală a lui Tăriceanu, dar se vede că acest tip de discurs are admiratori. După cum observ că la încredere Traian Băsescu este într-o uşoară creştere, cu toate ticăloşiile are încă admiratori fervenţi. Cel mai de încredere este în continuare preşedintele Iohannis, iar Dragnea a căzut mai mult de10 procente la 24%.

Revenind la partide se observă că mai este loc pentru  votanţi potenţial ai Platformei 100.

Sever Voinescu în Dilema veche are nostalgia unui partid conservator. Acum PNL ar fi în această ipostază, lăsând liberalismul privind atitudinea faţă de minorităţi acestor partide noi, care pot ocupa spectru de centru stânga. Partidele contra PSD trebuie să cucerească şi să,convingă PSD, pentru că s-a văzut în Europa că o participare activă la vot poate bloca mesajul extremist. Şi există suficientă populaţie dispusă să dea credit conspiraţionismului, sau dictatului bruxellez.
Dacă mesajele acestor partide vor găsi drumul spre votanţii din tot spectrul social al României, PSD, acest partid care nu poate fi reformat va deveni o amintire. 


Pentru aceasta trebuie luptat împotriva sărăciei şi a minciunii asistenţiale. 


miercuri, 10 mai 2017

Ştiri tâmpite

Pentru că de ceva timp nu mai mă uit la televizor ca să aflu realităţile zilei, consult diverse saituri (am românizat cuvântul!). În genere mă interesează ştirea, nu comentariile, care pot fi tendenţioase şi manipulative.

Ştirea externă a zile este că Trump l-a demis pe James Comey, şeful FBI. Culmea, este că acest domn a deschis o anchetă în timpul campaniei electorale care o viza pe doamna Clinton. Dar acum Comey a declarat public că sunt ingerinţe ruseşti în campania electorală prezidenţială care ar duce la favorizarea lui Donald Trump. Şi unii acuză mutarea lui Trump. 
Ei bine, unul din experţii în breaking news fâsâite este Radu Moraru - Naşul. El declară că era o legătură extrem de amicală a lui Comey cu Florian Coldea. Şi ce-i cu asta, ambii sunt acum demisionaţi?!!!!!!

La fel ca toate dezvăluirile lui Dan Andronic împotriva procurorului şef DNA, doamna Kovesi. Acest manipulator ordinar, din gaşca puturoasă a lui Băsescu, o vrea demisă! Şi face tot ce-i stă în putinţă, sperând că o să scape de porcăriile aflate în dosarul făcut de DNA. Acest rebut jurnalistic crede că dacă Kovesi ar fi demisă, el scapă! Iluzii prosteşti, bandiţii intră la puşcărie, cum se va întâmpla şi cu madam Udrea şi cum sper ca şi rău mirositorul Băsescu o să le împărtăşească soarta.

Alt răspânditor expert de ştiri tâmpite era şi este Ponta, dar aducerea acolitului Ghiţă în România nu îi va face viaţa uşoară.


Totuşi protagonistul ştirilor tâmpită şi mai ales din păcate al iniţiativelor politice şi guvernamentale tâmpite, frizerul din Turnu Măgurele, Liviu Dragnea văd că s-a cuminţit foarte suspect. Nu ştiu, dar poate ce îi rezervă viitorul îl face şi pe la mai prudent!

marți, 9 mai 2017

Tinerii intelectuali

Nu despre cei care au protestat la începutul lui februarie vreau să vorbesc, de fapt să scriu! Pentru că majoritatea acestor protestatari se înscriu în această categorie, adică intelectuali!
Ei au tot dreptul să protesteze pentru că este prima dată când Parlamentul României îndrăzneşte să producă legi care să rezolve problemele unora dintre ei, a acestei elite dacă ne-am lua după menirea pentru care sunt în acest înalt for al ţării, dar care fac o legislaţie pentru borfaşi.

Şi nu aş numi în primul rând pe juriştii făcuţi prin universităţi dubioase, precum Iordache, Şerban Nicolae, sau Nicolicea, ci prin vectorul anti-corupţiei cum propagandistic şi demagogic se auto-intitula pe vremuri, pe Traian Băsescu! El reprezintă cel mai clar decăderea morală la care au ajuns politicienii incapabili să fie oameni de stat.

Este interesant că în lumina reflectoarelor a apărut o tânără profesoară care dă de pământ cu literatura română. Se numeşte Cristina Tunegaru şi este profesoară suplinitoare de limba româna la gimnaziu. Ea nu mai vrea să predea Eminescu şi Creangă, găseşte alţi poeţi români, dar mai ales scriitori străini. Nu aş fi în dezacord cu dânsa, dacă ar fi vorba de vreo literatură străină şi nu cred că se studiază în gimnaziu literatură universală, cu toate că nu ar fi rău!

Dacă stau să-mi aduc aminte despre manualele de citire şi literatură română din primele clase de şcoală de pe la sfârşitul anilor 50 şi începutul anilor 60 şi atunci prin manualele mele se strecurau autori străini, adică sovietici! În afara de greţoasele poezii cu partidul ale lui Beniuc, Victor Tulbure, Maria Banuş, Nina Cassian şi alţi ejusdem farinae mai citeai texte de poieţi sovietici. Textele prozastice ale lui Zaharia Stancu, Petru Dumitriu, şi ale lui Marin Preda, da chiar el, nu erau altceva decât produsul minciunii ticăloase propagandistice a partidului!

Îmi amintesc şi de un cântec mobilizator, unde erau invocaţi Kaverin şi Gaidar, autori sovietici,  a căror lectură spunea cîntecul că ne făcea oameni. Bine că tânăra profesoară nu a apucat acele vremi!

Ce mi se pare incredibil este că a absolvit Facultatea de Litere, specialitatea Limba şi Literatura Română. Păi dacă eşti profesor de limba română şi nu-ţi place literatura română, oare asta ce este? Stimabila domnişoară vrea reforma învăţământului, care de 27 de ani se reformează. Şi uite ce a produs? Pe cei menţionaţi mai sus absolvenţi a unor ateliere de diplome. Îi înţeleg şi pe profesorii din învăţământul superior care se plâng că au studenţi analfabeţi. Păi dacă este deschis oricui, normal că intră şi rebuturile din liceu. 

Şi eu cred, precum reacţionarul de Nicolae Manolescu că limba română nu ar fi ceea ce este azi, dacă nu ar fi scris şi nu i-am citi şi studia pe Eminescu şi Creangă, pe Caragiale mai ales, că doar am absolvit liceul care-i poartă numele. Dacă domnişoara profesoară vrea poveşti minunate pentru copii de ce nu le-a căutat la basmele Creangă, pe Făt Frumos din lacrimă al lui Eminescu, pe Ispirescu?
Cu tristeţe constat că şi în alte literaturi nu mai au căutare clasicii, am aflat că în limba franceză nu mai are căutare Dumas tatăl sau Jules Verne!

Fără Eminescu, fără Creangă am fi şchiopi sau chiori, pentru că ne-ar lipsi fundamentul limbii şi literaturii române. Domnişoarei profesoare i-aş recomanda să-şi stăvilească elanul reformator citind Glosa, sau mai ales Epigonii lui Eminescu!
Şi i-aş mai recomanda un poet contemporan care are o superbă poezie, Odă profesorului de limba română de Mircea Dinescu!

Pe de altă parte am citit opiniile unor tineri intelectuali marxişti. Ce mă uimeşte la ei este că găsesc încă resurse intelectuale în marxism, ideologia care a produs cele mai mari dezastre umane şi morale în secolul XX. Eu cred în necesitatea existenţei valorilor de stânga. Aceste idei, laburismul, sindicalismul au remodelat societatea occidentală, în special după Al Doilea Război Mondial. Ele au generat reformele din asigurările sociale, accesul la sănătate, la învăţământ public gratuit.

Marea minciună a comunismului sovietic care a supus şi Europa de Est şi Centrală a fost că doar ei au reuşit acest lucru. De ce astăzi admirăm Germania, Franţa, Marea Britanie pentru sistemul social la care ne dorim şi noi să avem acces?
Acest sistem de asigurări sociale în ţările comuniste au generat doar corupţie şi servici de proastă calitate pe care le moştenim azi în România. Dezinvoltura cu care unii tineri intelectuali propagă aceste idei arată în primul rând că ei nu au trăit vremurile alea pe care eu le privesc cu tristeţe şi mefienţă. Unii dintre noi sunt nostalgici, dar doar după tinereţea demult apusă.

Aceşti tineri fac confuzie între neo-liberalism şi neo conservatorism în atacurile împotriva unora. Sunt într-adevăr personalităţi culturale  ale căror idei ne fac prudenţi. Horia Roman Patapievici este un strălucit eseist, dar anumite idei trezesc surpriză şi dezaprobare, el este un conservator reacţionar promotor al votului cenzitar. Cât despre un Mihai Neamţu, el este o variantă mai jună a lui Băsescu, de la care s-a chivernisit, individ cu idei fascistoid legionare. Cred că nu ideile politice ale lui Patapievici contează cât ceea ce promovează el cultural. 

Şi un echilibru între ideile conservatoare, liberale şi de stânga fac bine într-o societate.


Dacă însă îi priveşti pe tinerii marxişti şi pe cei care zic că sunt de stânga prin Partidul Social Democrat te apucă jalea!

duminică, 7 mai 2017

Jurnalul de joi 4 mai

Chiar dacă pare anacronic, după ce am făcut o postare cu evenimente care au succedat acestei date, nu pierd ocazia să scriu şi despre ziua de joi. Este dedicată deplasării la Bucureşti la curs, la Politehnică.
Pe drum am citit Dilema veche, aruncând doar din când în când priviri la peisajul de afară. Câmpurile sunt verzi şi îngrijite, iar gunoaiele iernii parcă s-au ascuns. 

Prima surpriză pe care am avut-o a fost că urcând să iau tramvaiul 1 spre AFI la podul Basarab să văd că ambele scări rulante mergeau! Doar liftul din dreapta era blocat, dar parcă era mai curat ca de obicei. M-am bucurat foarte tare şi-mi închipui că acest eveniment se datorează şi faptului că am trimis un video clip la Digi24 privind starea jalnică la care a ajuns acest punct de transfer. Ceea ce se întâmplă confirmă oftaturile lui Noica privind nemernicia românească! Avem un fel iresponsabil de  a trata lucrurile, de a le face să meargă prost şi nu bine. Dacă ne uită în jur vedem că lucrurile solide, urmele de civilizaţie, în special din Transilvania aparţin conlocuitorilor germani şi unguri. Inclusiv târguri din Moldova, Baia, din Valahia, Câmpulung şi Râmnicu Vâlcea au fost fondate de germani, cavalerii teutoni şi saşii. Probabil că cei care au construit aceste cetăţi şi palate erau români, dar cei care le-au comandat şi au fost şefii coordonatori nu erau compatrioţi noştri!

Pe 4 mai a fost prima zi de vară în Bucureşti cu clima aia potopitoare, năduşeşti şi cămaşa se lipeşte pe tine. De fapt am constatat că am uitat de vremea asta înăbuşitoare şi plină de praf a oraşelor de câmpie. M-am născut în Ploieşti şi am studiat şi nmuncit 7 ani în Bucureşti, dar de 43 de ani locuiesc la Piteşti care are o climă mult mai acceptabilă, verile nu sunt atât de excesive ca în Bucureşti.
Am flanat prin oraş şi am reuşit să cumpăr şi Dumnezeu s-a născut în exil a lui Vintilă Horia.

În final am luat metroul spre nepotul Vlad. Locuieşte într-un bloc nou de apartamente în margine de Bucureşti, în Titan. De fapt majoritatea bucureştenilor locuiesc în periferii, dar eu sunt bucureştean de centru. Am locuit şi eu o vreme în Drumul Taberei, dar Titan îmi pare mai înverzit, mai umanizat. Este adevărat că pe strada ce duce spre casa lui Vlad are pe o parte blocuri vechi de 4 etaje şi pe cealaltă parte case obişnuite şi mici ateliere şi afaceri de familie. Apartamentul lui Vlad este tipul modern contemporan cu un dormitor şi un open space care include bucătăria şi living room-ul. Are un televizor imens tip smart care e şi lap top! Aşa că am văzut Celta Vigo versus Manchester United în condiţii optime.


Era foarte cald şi m-am trezit după două dimineaţa având o insomnie provocată şi de surescitarea că îmi voi revedea foştii colegi de liceu după 50 de ani! Noroc că romanul de spionaj de pe tabletă m-a relaxat şi am funcţionat normal în dimineaţa de 5 mai. 

"Trecut-au anii" 50 de ani de la absolvirea Liceului Ion Luca Caragiale


Cu Cristi Zamfir şi Cristi Vasilescu
Ieri s-a petrecut un eveniment emoţionant, am reuşit să ne revedem absolvenţii clasei a XI-a Liceului Ion Luca Caragiale. Am fost ultima promoţie a liceului cu 11 clase, promoţia 1967. Următoarea promoţie a absolvit 12 clase. Noi am intrat în liceu în clasa VIII-a, în schimb promoţiile care au urmat au intrat în liceul din clasa a IX-a. 

Doamna Directoare Băjenaru
Evenimentul deosebit s-a datorat şi eforturilor organizatorilor foşti colegi ai noştri. De fapt ideea a încolţit anul trecut când Cristi Zamfir, cetăţean american ne-a mobilizat la o întâlnire a foştilor colegi. Era la început de iunie şi era exact în ziua în care îşi aniversau 50 de ani de la absolvire promoţia 1966!

Primarul Adrian Dobre
Şi atunci colegul nostru, Valeriu Negulescu, Lordul s-a oferit să se ocupe de mobilizare împreună cui foştii noştri colegi, Ion Mihăilescu şi cu Vasile Tifigiu. Toţi am foşti colegi la a XI-AR. Şi a fost formidabil! Organizatorii au mai avut sprijinul neprecupeţit al Minodorei Prelipceanu Roman de la XI-CR, care a fost sufletul organizării.  


Minodora Roman
Aş vrea să spun că sunt mândru că am devenit elev al Liceului Ion Luca Caragiale în vara anului 1963, dând examen la această şcoală, care se numea atunci Şcoala Medie I L Caragiale, cum îmi spune insistent colegul meu de bancă dintr-a VIII-a şi a IX-a, Vasile Georgescu. Am fost peste 400 de elevi admişi şi cred că eram în clasa VIII-a, 12 clase, de la A până la L!

Sfinţii Petru şi Pavel, protectorii liceului
Eu am fost repartizat la clasa VIII-a F, dar din a X-a am ajuns la a X-a AR!

Doamna Sofia Preda
Eram în clasa de elită a şcolii. De fapt majoritatea colegilor au fost împreună din clasa a V-a, experimentală într-un liceu, avându-l pe fabulosul profesor de matematică Ion Grigore. Nu numai că eram o clasă de elită eram, aristocraţii matematicii, mulţi dintre noi participanţi cu rezultate onorabile la olimpiade.  O spun fără falsă modestie şi nu îmi trece prin gând să trezesc frustrări pentru colegii din alte clase.

Doamna Solomon 
Am terminat liceul 10 clase de a XI-a, 6 de real şi 4 de uman, o promoţie importantă, eram copiii de după război, născuţi la sfârşitul anilor 40, nu se schimbase prefixul! Chiar dacă unii din colegi sunt născuţi în 1950 pe la începutul anului. Cred că eu eram prin cei mai vârstnici, că eram născut în februarie 1949. 

Doamna Aretia Pârvu
Am rămas în Bucureşti la nepotul Vlad care, culmea stătea în apropiere de apartamentul unde locuiesc Vasile Georgescu şi soţia lui, Marina. Ei au aranjat să mergem cu maşina spre Ploieşti. A fost o aventură, am plecat pe la 8 şi ceva şi am ajuns exact la ora 10, circulaţia auto a fost infernală în Bucureşti, ne-a luat o oră şi jumătatea să ieşim din oraş, fiind la periferii!

Marina Georgescu şi Dan Călinescu
Şi am ajuns cu bine la liceu. am urcat în sala de festivităţi unde i-am revăzut pe foştii mei colegi de clasă. Pe fete, pe Sabina Breţcanu, pe Luciana Băicoianu, pe Amelia Nicolescu, pe Raluca Olteanu, pe Alexandra Patriciu, pe Liliana Vărzaru. Sper că nu am uitat pe cineva? Cristi Zamfir o conectase pe Skype şi pe Mihaela Predescu de la Paris.

Amelia Nicolescu şi Cristi Vasilescu
Şi apoi pe băieţi. Paradoxal, eu am fost în contact cu cei doi nord americani, cu canadianul Dan Călinescu, la care am stat la Toronto, şi cu Cristi Zamfir, cu care m-am văzut de vreo două ori la New York!

Adi State
Aşa că a fost o surpriză să-l revăd pe Cristi Vasilescu, pe Cristi Teodorescu şi pe Victor Ilie. Evident că erau  şi organizatorii, Valeriu Negulescu, Nae Mihăilescu şi Vasile Tifigiu.
O mare plăcere a fost să-l revăd pe Adrian State, colegul meu de bancă dintr-a X-a, cu care m-am revăzut şi la aniversarea la 100 de ani de la naşterea lui Grigore, în 2007 şi la aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea liceului, în 2014. 

Doamna Olga Petrescu -Molecula
O surpriză a fost revederea cu Mircea Celescu, de la ER, care mi-a fost coleg la Energetică, la Termo. Evident că m-am revăzut cu cei doi colegi de la Nucleare, cu Puiu Dumitru de la CR şi cu Cezar Dragomirescu de la DR.  


Cu Vasile Georgescu
Am avut plăcerea să o revăd pe Adriana Nicolae, de la BU, cea care a strâns fondurile de organizare, cu Cristi Bucur de la DR, care face site-ul claselor, cu Lăzăroiu de la DR şi cu alţii pe care îi rog să mă scuze că nu îi menţionez!

Mă gândeam cu melancolie că noi suntem acum mai în vârstă decât profesorii noştri, cam toţi suntem pensionari, eu sper că activi. Vasile Georgescu spunea că intrând în sală a crezut că îi revede pe părinţii noştri, care nu mai sunt! Din acest motiv nu am scăpat ocazia să merg la cimitirul Bolovan să pun o floare, dăruită de Marina Georgescu şi să aprind nişte lumânări la mormintele părinţilor.


A luat cuvântul doamna Directoare Băjenaru, profesoară de Istorie, continuatoare a lui Nicolae Simache şi primarul Ploieştiului Adrian Dobre, foşti elevi la Caragiale!

Apoi Dan Călinescu a citit salutul academicianului Basarab Nicolescu, faimosul absolvent al Liceului ca pe urmă să şină o cuvântare Adrian State. 

Au fost invitate să vorbească profesoarele care  ne-au educat acum mai bine de 50 de ani. A vorbit doamna Sofia Preda, de economie politică, doamna Aurelia Solomon, de matematică, doamna Areta Pârvu, de muzică. Şi nu în cele din urmă ne-a vorbit în versuri doamna Olga Petrescu, Molecula!
Am primit şi salutări de la doamna Stela Sicoe, de engleză.

Ne-am fotografiat în faţa liceului, am glumit şi am mers la hotelul Europa să petrecem. Noi am stat puţin pentru că Marina avea nişte urgenţe la Bucureşti şi de fapt nici eu nu intenţionam să stau mult. Mi-am părăsit colegii care erau la dans, deh, amintiri din tinereţe, ce twisturi şi rock'n roll trăgeam acum muuulţi ani!

Sper să fiu scuzat că pozele de interior sunt mizerabile!

Am folosit în titlu celebrul vers al lui Eminescu, dar asta îmi aminteşte şi de adagiul lui Horatiu:


"Eheu fugaces labuntur anni"

Pentru că şi pe tabloul nostru de absolvirea era îndemnul latinesc:


"Labor improbus omnia vincit!

Şi să ne mai revedem!