duminică, 18 iunie 2017

Cui prodest?

Nu doream să scriu despre scandalul din PSD, dar sunt nişte lucruri care mă frământă.

Observ cum posturile importante tv de ştiri s-au poziţionat deja. Dacă Antena3 şi România tv sunt cu Dragnea era de aşteptat. Observ că Realitatea tv cu Cozmin Guşă şi Rareş Bogdan au devenit extrem de virulente împotriva lui Dragnea şi a clicii lui. Digi24 are o poziţie mai neutră, însă pare binevoitoare cu Grindeanu.
Mişcarea strategică de a-şi consolida poziţia în lupta cu Dragnea a fost cooptarea lui Victor Ponta ca Secretar General al Guvernului. Dra şi această acţiunea a fost Boicotată de Dragnea care i-a ordonat lui Busuioc să nu cedeze postul de SGG. Pentru că hotărârile guvernului se publică în Monitorul Oficial doar cu semnătura SGG! 

În contra lui Grindeanu s-a pornit o propagandă virulentă şi murdară, tipică pentru Dragnea şi acolitele lui, Olguţa Vasilescu - Craiolguţa şi Gabriela Firea. Craiolguţa este o mahalagioaică de tipul Dana Grecu de la A3, sau Elena Udrea, Firea doar trompetă şi cam proastă. Li s-a alăturat şi gospodina din Alexandria Carmen Dan  care a descoperit o lovitură de stat la acţiunile lui Grindeanu. 

Cred că în PSD este un vânt de nemulţumire, pentru că Dragnea a confiscat PSD cum fac mafioţii de provincie şi-şi pune doar acoliţii în posturile importante, cum a fost propunerea caraghioasă cu Shevil Shaideh ca prim ministru. 

Că Dragnea este disperat şi a intrat în fibrilaţie stă şi faptul ca a convocat Parlamentul duminica ca să citească moţiunea de cenzură!

Partidele de opoziţie refuză să se bage în disputa cu aer gangsteresc din PSD şi bine fac şi se pare că nu vor participa la votarea moţiunii de cenzură. S-ar putea întâmpla surpriza ca să nu se întrunească cvorumul de şedinţă pentru vot, sau să cadă moţiunea. Asta ar fi favorabil, dacă nu oricum după căderea lui Grindeanu, Dragnea şi PSD ies foarte rău şifonaţi.

Dar nu la asta mă gândeam la ce foloseşte această gâlceavă, ci la reacţia unora, precum jurnalista Ramona Ursu. Aceasta era foarte virulentă cu Marian Munteanu pe care l-a făcut nedovedit turnător la secu şi care a fost dată ulterior afară de la Adevărul. Acum o văd pe Facebook cum îndeamnă la blamarea lui Grindeanu, care a făcut-o să îngheţe în februarie, sau Ponta cu Colectiv. 

Mă întreb la ce foloseşte mobilizarea împotriva acestei grupări din PSD? Poate numai lui Dragnea, a acoliţilor săi şi a celor mai reacţionare şi retrograde cercuri politice româneşti.  Şi mă întreb ce jocuri face o astfel de ziaristă? 

joi, 15 iunie 2017

Vulpoiul şi cioroiul

Cam aşa arătau azi noapte cei doi şefi de coaliţie de guvernare, aşezaţi ambii pe o craca din fabula lui La Fontaine!

Dar azi se fac 128 de ani de la trecere în eternitate al lui Mihai Eminescu. Nu pot decât să-mi aduc aminte de Glossa recitată de Ion Caramitru, chintesenţă a atitudinii omului în confruntarea cu realitatea, inclusiv politică.

Cum citesc acum şi volumul replică "De ce este România astfel" la cartea lui Lucian Boia, cred că trăim într-o ţară normală, nu ideală după gustul multora dintre concetăţeni. Sunt lucruri care deranjează, tare de comportament, am păţit să iau pe talpa pantofului dar şi pe sandale gumă de mestecat, mai periculoasă în anumite situaţii decât excrementele de câine. Nu de alta dar am dat şi în Franţa, la La Ciotat, localitatea de origine a fraţilor Lumiere de acest noroc produs de simpaticele animale, chiar în faţa Biroului de Turism al oraşului!

Dar să revin la realitatea politică de moment. După revenirea preşedintelui Iohannis din SUA în urma succesului repurtat, se pare că acest lucru i-a trezit puseuri de ciudă lui Dragnea. Şi pe cine să-şi reverse nervi? Păi pe primul ministru Grindeanu, alesul lui de astă iarnă. Nu au trecut bine nici şase luni şi relativul succes al primului ministru i-au trezit invidia proastă a şefului de partid. Este adevărat că între timp Grindeanu a reuşit să capete certe comportamente de autentic lider, nu mai este tânărul nesigur care accepta astă iarnă tutela lui Dragnea.
De fapt, de la început Dragnea a preluat ideea omologului polonez Kaczynski, şef al partidului PiS de guvernare. A numit o doamnă prim  ministru pe care o poate ghidona cum vrea muşchii lui, atrăgând oprobiul european.

Aş că Dragnea s-a pus să-i arate lui Grindeanu pisica, numind o echipă de evaluare a guvernului condusă de Darius Vâlcov. De unde l-a fi scos pe acesta? Probabil că de la puşcărie, sau consemnare la domiciliu, cu Vâlcov este băgat în afaceri grele cu anii de puşcărie mulţi la orizont. De fapt  Dragnea, condamnat penal, frate cu Tăriceanu, alt individ cu probleme penale nu puteau găsi un alt tip mai potrivit de cât pe Vâlcov. 

Cel mai penibil pare cioroiul de Tăriceanu. Păi oare a uitat cum stătea la guvernare în 2007-2008 cu ameninţarea permanentă a unei moţiuni de cenzură din partea PSD? De fapt Tăriceanu cu vârsta parcă s-a prostit, vrea să arate ce forţos este el la nevestele din ce în ce mai tinere?

Faptul că Grindeanu refuză să demisioneze şi preşedintele nu se bagă în dispută îl va conduce pe Dragnea la o soluţie imposibilă, moţiune de cenzură împotriva propriului guvern. Şi dacă supravieţuieşte Grindeanu? Că deja sunt voci în PSD care-l susţin, Ponta în principal şi se vor mai găsi şi pe la ALDE şi de ce nu la UDMR, care să se alăture opoziţiei PNL, USR, PMP . Atunci Dragnea, vulpoiul cu caşcavalul în gură care o să-i cadă şi o să piardă tot şi va ieşi pe uşa din dos a politicii pe care i-o pregăteşte deja Justiţia. 

Totul seamănă ca într-un film cu proşti, sau mai bine zis cu Stan şi Bran!

Remarc de mai mult timp în cea mai toxică publicaţie care apare pe net, dar acum şi pe hârtie, Cotidianul a strâns nişte frustraţi emigraţi prin America. Opiniile lor au o culoare clar politică, cea pesedistă.
Unul este Grigore Culian care scrie prostii mai mari decât capul lui, revoltat pe jurnaliştii veniţi de acasă care au reuşit să smulgă confirmarea aplicării punctului 5 din Tratatul NATO de la Trump. 
Altul este unul Terheş care ar fi preot, şi nu mă miră având în vedere obtuzitatea clerului ortodox şi nu numai.
A mai apărut şi Radu Toma, pus să pună în ridicol vizita preşedintelui României.

Ei prezintă o imagine deformată a expatriatului român în America. Faptul că scriu în presa autohtonă ar trebui să îi consacre ca patrioţi. NU SUNT!

marți, 13 iunie 2017

Jurnal politic - Amocul

Ieri am avut examen cu masteranzii de anul I. Au venit toţi plus unul de anul trecut. Nu ştiu de ce, dar aveam impresia de deja vue. Şi s-a confirmat ameţitul dăduse examenul în toamnă , dar uitase. Doamnele de la Secretariat au fost foarte amabile şi au verificat. Am fost într-o situaţie inconfortabilă că l-am trecut, nu trebuie, s-au schimbat regulile între timp., numai cei din catalog susţin examenul.
Drumul cu tren a fost destul de confortabil dimineaţa de luni cu toate că era foarte multă lume, cineva în Piteşti a renunţat la tren pentru cp nu mai aveau locuri nici în picioare. Se simţea puternic ventilaţia, dar la 4.30 d.a. am fiert în suc propriu stând pe locul dinspre vest unde bătea puternic soarele şi ventilaţia nu exista!

Că s-a terminat vizita lui Iohannis revenim inevitabil la actualitatea politică internă. 
Au venit căldurile şi se pare că pe unii din politicieni i-a cuprins amocul, parcă nu se raţionează normal.
Ultima dramă în desfăşurare este generată de Dragnea şi Grindeanu. Dragnea vrea să-l dea jos şi primul ministru refuză demisia. 
Este absolut de neînţeles în mod normal după 6 luni de guvernare Dragnea şi-a pus în minte să-l demită pe Grindeanu. Justificarea ar fi evaluarea guvernului, Păi dacă ne luăm după parametrii după care este măsurat un guvern nu există niciun motiv. 
Victor Ponta spune un lucru de bun simţ, că acest guvern este al României,  nu a Teleormanului!
De ce l-a apucat nebunia pe Dragnea? De ce îl vrea plecat din fruntea Guvernului? 
Singura explicaţie logică mi-a dat-o prietenul Iulian Ţ. Pur şi simplu Dragnea este supărat că Grindeanu îi ia faţa, că a format deja un centru de putere pe care nu-l controlează. Din anumite puncte de vedere Dragnea seamănă cu dictatorul din Scorniceşti, este la fel de viclean, care nu seamănă cu inteligenţa. 
În comparaţie cu el Grindeanu, este un absolvent de Matematică, deci nu-i lipseşte inteligenţa, în plus este tânăr şi prezentabil. Dar Dragnea este masculul alfa, lupul care îi este teamă de lupii tineri. Din acest motiv speculaţiile privind alternativele de prim ministru sunt doamne. Şi eu ştiu doamne foarte onorabile în PSD, de exemplu Ecaterina Andronescu, fost rector al Politehnicii din Bucureşti. 
Când vezi propunerile te apucă amocul. 

Olguţa Vasilescu, are un trecut sulfuros, a fost unul de oamenii de bază al PRM. Este din gemul mahalagesc, şi prestaţia ei în limbi străine ne-a edificat că este proastă, tâmpită şi  extrem de arogantă ca orice incompetent pus unde nu trebuie, după principiul lui Peter. Carmen Dan arată mai mult a gospodină din Alexandria. În fine, dar nu cea din urmă este doamna primar Firea care nu este altceva decât trompete PSD, mai an era trompeta lui Ponta debitând cele mai cretine ticăloşii, acum îi cântă în strună lui Liviu Dragnea. M-am lămurit de ce a propus-o de doamna Shaideh, pentru că este ticălos şi viclean ca toţi ciocoi postdecembrişti, cu carieră începută pe la PD şi continuată cu mare succes la PSD. Că dacă te uiţi la PSD mulţi din ticăloşii pesedişti au fost şi vajnici pedişti. 

Oare aceşti politicieni ne cred pe toţi tâmpiţi şi tembeli?








sâmbătă, 10 iunie 2017

Vizita lui Iohannis în SUA

În perioada luni 5 vineri 9 iunie Klaus Iohannis a efectuat o vizită în Statele Unite ale Americii.
Întâlnirile la care a participat, distincţiile pe care le-a primit şi în final întrevederea de la Casa Albă cu preşedintele Donald Trump au arătat pe deplin că acu Klaus Iohannis este un important lider european. Pentru că el a pledat în SUA pentru România, dar şi pentru UE, pentru NATO şi pentru Europa în general. 
Importanţa vizitei sale la Casa Albă a fost dată de faptul că fiind o vizită de lucru, de obicei nu se făceau conferinţe de presă a celor doi preopinenţi. Acu iată că Donald Trump a decis şi organizarea unei conferinţe de presă. Conferinţa de presă a fost importantă pentru că a lămurit mai multe lucruri. 

În prima parte a declaraţiei de presă Donald Trump a trimis un avertisment sever Qatarului care sprijină terorismul prin bani care i-a canalizat către ISIS şi alte organizaţii teroriste. Chiar credeam că Trump este focalizat pe o chestiune paralelă cu întâlnirea cu preşedintele Iohannis. Dar în context Erdogan, preşedintele Turciei intenţionează să trimite trupe de sprijin Qatarului, sfidând SUA. Chestiune este extrem de gravă deoarece în Qatar se află cea mai importantă bază militară americană din Golful Persic, iar la Incirlik, în Turcia  se află ce mai importantă bază militară americană din Orientul Apropiat. 

În acest context complicat şi ameninţător, România poziţionată la Marea Neagră şi în proximitatea desfăşurării acestor evenimente tensionate devine extrem de importnată. Tot în această zonă se petrece şi agresiunea Rusiei împotriva Ukrainei. 

Şi ţinând cont de toate aceste argumente invitaţia preşedintelui României la Washington şi la Casa Albă este salutară!

Trump se pare că în întâlnirea de la NATO la Bruxelles a simpatizat pe preşedintele României, mai ales că România decisese deja să cheltuiască 2% din PIB pentru apărare înainte ca preşedintele Trump să fie ales. Atitudinea sa şi comportamentul lui Iohannis au realizat o chimie a simpatiei între cei doi preşedinţie, evidentă deja atunci când Iohannis a ajuns la Casa Albă şi Trump la intrare după ce şi-au strâns mâinile, l-a bătut pe umăr pe Iohannis ca între camarazi!

Dar evidenţa simpatiei între cei doi şefi de stat s-a manifestat plenar şi la conferinţa de presă. Trump a lăudat România ca un aliat loial, care s-a implicat în toate iniţiativele militare propuse de SUA. Trump l-a lăudat şi pentru eforturile pe care le face pentru combaterea corupţiei şi susşinerea statului de drept. 

Surpriza s-a produs la declaraţia preşedintelui Iohannis. A vorbit liber, fără a se uita în hârtii, precum preşedintele Trump, folosind o limbă engleză foarte bună, a răspuns coerent şi foarte diplomatic la toate întrebările fără a avea blocaje verbale. El a spus că dacă vrei să ai o bună apărare trebuie să cheltuieşti şi bani, cu toate că aportul românesc uman a fost şi este extrem de important primind aprobarea totală a lui Trump. A declarat că s-au discutat probleme privind achiziţia unor dotări militare, dar şi cooperarea economică şi investiţii americane în România. La întrebarea privind ameninţarea Rusiei, Iohannis s-a declarat ca fiind promotorul reacţiilor ferme, dar şi a dialogului cu partea rusă. 

Jurnaliştii români au făcut un lucru important, au smuls o declaraţie fără echivoc din partea lui Donald Trump privind activarea articolului 5 în situaţia unei agresiuni asupra unei ţări NATO. A subliniat că Iohannis este un partener de încredere şi în lupta pe plan intern privind respectarea legii. 

Iohannis pe de altă parte a spus că nu vede cooperarea cu SUA decât în contextul alianţei NATO şi mai ales cu o Uniune Europeană puternică şi solidară. 
Cu aceste declaraţii îndrăzneţe şi hotărâte Klaus Iohannis devine un important lider european. Asta şi prin faptul că în următoarele zile va avea întâlniri la nivel înalt în Europa cu Angel Merkel şi cu preşedinte Macron. Se profilează în Klaus Iohannis un emisar şi un mediator al preşedintelui Trump şi o personalitate care poate influenţa jocuri al nivel global. Nu putem decât să fim mândri că România are acum ceva de spus la nivel internaţional!


În rest problemele şi disputele lui Trump cu media şi cu adversarii săi politici sunt prea puţin relevante în aceste momente.

miercuri, 7 iunie 2017

Jurnal - pagini regăsite 1959-1962 de Mircea Eliade

De la conferinţa lui Cristian Bădiliţă m-am ales cu această carte şi cu autografului editorului acestei cărţi. 

Este un fragment de jurnal al lui Eliade a cărui dactilogramă  Bădiliţă a găsit-o într-un sac de hârtii care se afla în apartamentul lui Eliade din Paris, vândut de doamna Cristinel Eliade în 1998. Apartamentul trebuia eliberat de mobile şi hârtii.
Vorbind despre astfel de case în momentul când apărea această decizie ar fi trebuit ca imediat să se fi sesizat Ambasada României şi autorităţile româneşti de resort şi să cumpere casa pe care să o transforme în muzeul Eliade din Paris. Ştiu că în cazul casei familiei Monica Lovinescu - Virgil Ierunca lăsat moştenire Românei am înţeles că este într-o stare proastă şi asta spune cam ce părere avem noi de marile noastre personalităţi din exil. 

Bădiliţă a recuperat editat şi redactat acest fragment de jurnal, scris în limba română care era dat ca dispărut. Jurnalul lui Eliade fusese tradus în franţuzeşte şi originalele româneşti au dispărut şi din acest punct de vedere este un document preţios. Mircea Handoca când  trebuit să traducă în româneşte Jurnalul pentru Editura Humanitas, apărut în franţuzeşte. 
Bădiliţă spune că sunt deosebiri. Am verificat şi eu cu Jurnalul editat de Handoca, dar foarte sumar şi neglijent şi nu am văzut diferenţe care să iasă în evidenţă. Dar tind să-l cred pe Bădiliţă ca probabil sunt diferenţe. Ce contează şi diferenţiază cu volumul lui Handoca este că Bădiliţă scrie note amănunţite despre fiecare personaj care apare în aceste pagini de jurnal. 

Aş vrea să emit şi eu nişte opinii despre acest Jurnal. Eliade se afla în acea perioadă de câţiva ani profesor la Chicago la o vârsta de 50 de ani, într-o perioadă de mare efervescenţă intelectuală,  când scrie ultimele sale mari opere privind istoria religiilor. 
De asemenea el face călătorii în America şi în Europe la conferinţe, participă la legendarele întâlniri de la Ascona la Eranos, la Paris, la Veneţia şi în alte părţi. 

Remarc faptul că este într-un contact cu mulţi profesori şi intelectuali de origine evreiască. Cred că i s-a făcut o mare nedreptate prin campania ticăloasă privind apartenenţa la Mişcarea Legionară şi s-a bătut monedă numai despre această perioadă nefericită. Eliade rămâne unul din marii şi străluciţi savanţi şi unul din scriitorii noştri şi trebuie să-i cinstim memoria chiar dacă nu trecem sub tăcere şi punctele sensibile ale biografiei sale.

După această carte am trecut rapid să citesc The Tourist de Olen Steinhauer, primul roman din trilogia Milo Weaver. Se spune că stă la baza filmului The Tourist cu Angelina Jolie şi Johnny Depp. Filmul n-are nicio legătură, este un remake după un film franţuzesc pe care l-am văzut şi mi l-am reamintit instantaneu.

Mai citesc în paralel Povestiri din Kolîma de Varlam Şalamov, schiţe scurte despre viaţa din Gulag, unde dorinţe de supravieţuire îi face pe oameni să se  comporte ca nişte animale de prad sau să încerce orice metode de nu-şi pierde viaţa.


În fine strecor şi o notă politică! L-am urmărit cu tristeţe pe profesorul Cristian Pârvulescu cum ducea n ridicol importanta vizită a lui Iohannis în SUA pentru că-l urăşte din toţi rărunchii pe preşedintele Trump. Mare păcat!


marți, 6 iunie 2017

Colegii mei de clasă

Nu ştiu cum s-a făcut, dar atunci când s-a făcut poza din faţa liceului pe clase, câţiva dintre cei prezenţi la revederea de 50 de ani de la terminarea Liceului Ion Luca Caragiale nu am fost prezenţi. Aşa că Valeriu Negulescu a avut o foarte frumoasă idee de a ne prezenta pe toţi cei prezenţi într-un fotomontaj foarte reuşit!

Cu unii dintre aceştia am fost coleg din clasa VIII-a prima de liceu, ultima promoţie cu 11 clase. Cu alţii am fost coleg din clasa a X-a la AR. Ba am fost coleg cu cineva din clasele primare, la nr.1 din Ploieşti, care din păcate nu a fost prezent la revederea noastră.

Să începe fotomontajul cu stânga sus unde prima este Alexandra Patriciu, parcă neschimbată şi roşcată ca pe vremuri!O revăd chiar după 50 de ani!
Urmează Alina Nicolescu, cu care m-am revăzut cu ea exact acum aproape 28 de ani la aniversarea a 100 de ani de liceu Caragiale (Sfinţii Petru şi Pavel!). Era în decembrie 1989, înainte de căderea lui Ceauşescu! Folosesc numele lor de fete. Şi evoc amintiri am trecut azi pe lângă un  liceu piteştean cu nişte fete între care una era în hot pants! Ce-ar fi zis profesoarele noastre, care le obligau pe colege cu fustă sub genunchi şi cordeluţe?

Pe Cristi Vasilescu coleg de Politehnică, la Automatică cred că poate ne-am văzut pe acolo, dar tot cam tot după cinci zeci de ani ne revedem. Lângă el este Mariana Marin cu care sunt cei cinci zeci de ani de când nu ne-am mai văzut. Am înţeles de la Valeriu că lucrează într-un domeniu conex cu al meu, în radiologie!

Ultimul de sus dreapta este Paul Anghel, poate puţin schimbat. Cu el m-am revăzut prin anii 90, când Dan Călinescu revenea în ţară.

Pe rândul doi de sus în jos primul este Adi State, bun prieten şi cu aventurile de liceeni, anterior povestite, cu care m-am revăzut des şi prin anii 70 şi apoi prin anii 90 la aniversarea lui Grigore de 100 de ani şi apoi la 125 de ani de la înfiinţarea Liceului.

Mai spre dreapta este Cristi Teodorescu, alt coleg de care ne despart cei cinci zeci de ani de la terminarea liceului.

Mai jos puţin este Luciana Băicoianu pe care n-am mai văzut-o tot de acum cinci zeci de ani.

Poza care urmează este a lui Dan Călinescu. Cu Dan m-am revăzut des după liceu şi facultate până prin 1981, când a rămas în Occident? De fapt Maroc şi după aia a ajuns în Canada. Dan a revenit după 90 în România şi m-am revăzut cu el mereu, inclusiv în Canada, la Toronto, când mi-a oferit ocazia să văd Cascada Niagara şi că prin zonă erau vii! La Fort George o fetiţă întrebată ce lipseşte dintr-o bucătărie de sfârşit de secol XVIII şi a spus că frigiderul. Şi atunci a primit replica că toată Canada este un frigider, că 9 luni pe ani e frig şi zăpadă!

Lângă Dan se află Valeriu Negulescu, cel care a contribuit decisiv în organizarea Revederii noastre. M-am revăzut cu el anul trecut când Cristi Zamfir a organizat o revedere restrânsă care a pus bazele revederii de cinci zeci de ani.

Pe rândul trei de sus în jos tronează Cristi Zamfir. Cu Cristi m-am văzut des şi după facultate. Am petrecut o noapte pe la începutul anilor 80 la el în camera din Strada Sfinţii Voievozi să vedem film la video, ce vremuri! Apoi ne-am revăzut şi la serviciu, lucra la Proiectarea de la Bucureşti a Institutului unde lucram. După plecare în SUA l-am revăzut şi în România, dar şi la New York şi prin New Jersey.
Paradoxal cu cei plecaţi în străinătate m-am revăzut mai des decât cu colegii rămaşi în România!

Lângă Cristi este Raluca Olteanu pe care am revăzut-o de abia acum după cincizeci de ani. Cu ea am fost colegă dintr-a 8-a şi fratele ei a fost coleg cu sora mea, el fiind un olimpic strălucit la Matematică, precum Raluca era la Chimie! Între Raluca şi Liliana Vărzaru, pe care iar nu am văzut de hăt cinci zeci de ani se interpune Nae Mihăilescu, mai blond ca mine, noi cei bruneţi prin adolescenţă! Pe Nae l-am revăzut anul trecut, deci cam cinci zeci de ani minus unul!

Lângă Liliane Vărzaru este colegul meu de bancă dintr-a 8-a şi a 9-a, Vasile Georgescu, sau Englezul cum îi spuneam. Erau vremurile când aterizasem în liceu, îndoctrinat şi filo-sovietic, mă tâmpiseră literatura şi filmele propagandistice şi mincinoase. Vasile era evident filo-american!  Eu între timp am devenit foarte anti-comunist de la Radio Europa Liberă a rudelor de la ţară care numai asta ascultau, radiourile lor nu mergeau pe alte unde decât alea scurte!

În fine pe ultimul rând pozele încep cu mine, cu cravată roşie, care mă poate acuza de anumite simpatii pe care le detest! Despărţit de impozantul Nae este Vasile Tifigiu, erou al dării mele afară din clasă de către profesorul Simache. Cu Vasile m-am revăzut anul trecut la Ploieşti la revedere restrânsă!

Lângă Pif cum îi spuneam lui Vasile este Victor Ilie, cu care mă revăd tot după cinci zeci de ani. Este stabilit la Olteniţa şi m-a invitat să-l vizitez când vin pe la un pescuit! Să dea Domnu'!

Ultima, dar nu cea din urmă este Sabina Breţcanu, pe care am revăzut-o anul trecut. M-a rugat atunci  să-mi scot ochelarii atunci şi mi-a zis că m-a recunoscu! Eu cred că m-am schimbat mult faţă de alţi colege şi colegi care păstrează încă trăsăturile adolescenţei!

Pun pentru comparaţie şi poza aia cu Grigore atunci când terminam liceul acum 50 de ani.
Doar Cristi Zamfir este în stare să ne recunoască pe toţi!

Să ne revedem cu bine!


Gaudeamus igitur!

Sunt un reacţionar!

L-am urmărit aseară pe Horia Roman Patapievici în dialog cu Rareş Bogdan la Realitatea tv.

Surpriza a venit de la faptul că dialogul se purta în incinta Pavilionului de Artă Bucureşti - Safari Art. Surpriza că această instituţie privată, publică? se află în clădirea de deasupra Librăriei Creţulescu şi azi Humanitas de lângă Biserica Creţulescu. De fapt această clădire ca şi cea de vis a vis erau în stăpânirea securităţii! Intelectualitatea bucureşteană şi cei interesaţi de cărţi, ca mine de exemplu eram sub ochii scrutători ai securităţii. Ce să mai zic când un securist m-a acuzat că m-am înscris la Biblioteca Americană. De fapt, bibliotecara mi-a rupt fişa şi nu m-a mai înscris că eram cu viză de flotant în Bucureşti. Dar fişa ruptă a ajuns la securitate! Aceste preocupări stupide erau rodul muncii cretine de urmărire a cetăţenilor României de către gunoaiele ce şi azi au obrăznicia să spună că erau patrioţi, adică îl apărau pe Ceauşescu de furia românilor. 

Şi brusc mi-am dat seama că sunt le fel de reacţionar în multe privinţe asemănător cu HRP. Cu el mai împărtăşesc şi părerea că societatea interbelică era mult mai bine aşezată decât cea de acum. Exista o elită, o aristocraţie care dădeau tonul în opinia publică, nu famenii de azi (cum bine zicea Eminescu, căruia îi aduce un bine meritat elogiu HRP!). Poate în altele mă despart de HRP, dar sunt şi eu reacţionar când mă uit cu nişte rebuturi intelectuale şi politice dau tonul în România, când un terchea berchea din Turnu Măgurele pozează în liderul celui mai mare partid politic care guvernează acum. E drept fără el, pentru că este condamnat penal cu suspendare. Nici ceilalţi aşa zişi lideri ai PSD nu sunt prea departe de şef. Mă gândesc că acest partid a fost condus şi fondat de Ion Iliescu, singurul intelectual marcant al fostului PCR şi autor de cărţi scrise chiar de el, că a fost condus de Adrian Năstase, profesor la Universitatea Bucureşti, că a avut lider pe Geoană, care se exprima bine şi corect în engleză, când era ambasador în SUA, că însuşi Victor Ponta a fost procuror şi avea temeinice studii juridice, cu toate suspiciunile de plagiat. Dar să ajungă Liviu Dragnea, inginerul incert cu figură de frizer din Turnu Măgurele lider al PSD este cu adevărat un eşec!

Întorcându-mă la Pavilionul de Artă Bucureşti nu ştiu ce rol a avut Patapievici în fondarea acestei instituţii culturale, dar este o realizare importantă ca o nouă galerie de artă este în Bucureşti şi cultivă arta plastică românească a secolului trecut. Patapievici amintea de alte evenimente culturale care au devenit tradiţionale cum este TIFF la Cluj, sau Festivalul de Teatru din Sibiu în pofida unor autorităţi locale răuvoitoare şi cu cecitate intelectuală.

Citesc cu neplăcere părerile unui fost ziarist, ajuns un fel de trompetă Antena3. Nu a PSD, mai rău! A principalului post tv de manipulare şi minciuni privind realitatea politică şi socială a României. Este vorba de Cornel Nistorescu care scrie un editorial mai mult decât răuvoitor la adresa vizitei preşedintelui Iohannis în SUA. Tot filo-americanismul lui de parada s-a dus dracului!
Rezultatele unei vizite prezidenţiale nu se pot măsură decât după întoarcerea din această vizită. Oricum, în ea a fost angrenat Ministerul de Externe, deci există canale de comunicare între Preşedinţie şi guvern şi implicit coaliţia de guvernare PSD ALDE.
În mod sigur preşedintele Iohannis se va adresa Parlamentului pentru că probabil dacă vor exista acorduri de achiziţii de armament sau alte acorduri economice ele intră în responsabilitatea legislativului şi a Guvernului.
Dar Iohannis a comis o „eroare inadmisibilă”, nu i-a informat pe clănţăii Gâdea, Ciuvică sau mai ales pe ţoapa de Dana Grecu ce gânduri are să facă prin America.

Deja preşedintele Iohannis  a primit distincţia Light Onto the Nations din partea Global American Jewish Commitee pentru merite în întărirea statului de drept, combaterea antisemitismului.
Preşedintele Iohannis a dedicat premiul României, pentru că şi eu cred că, împotriva unor voci izolate, românii merită această distincţie, pentru că am fost primii din Est care au a ales în funcţia supremă un etnic minoritar, într-o zonă geografică plină de tendinţe naţionaliste şi de xenofobie. 

Mă aştept la lucruri mai mult decât pozitive ca rezultat al acestei vizite. România, împotriva unor prejudecăţi interne şi externe este o zonă de stabilitate politică într-un areal geografic foarte instabil, cu agresiunea rusă din Ukraina, cu Turcia sub dominaţia unui lider cu instabilităţi psihice precum Erdogan. 
Cred că Iohannis a exprimat corect opţiunile strategice ale României, securitatea noastră este garantată de alianţa strategică cu SUA, de apartenenţa la NATO şi de prezenţa economico politică în UE, în această ordine.
Mă întreb cum pot unii să cârtească la aceste opţiuni, când experienţa nefericită a ultimelor secole a arătat că inamicul principal imperialist şi hrăpăreţ al României este Rusia vecină, care continuă să ţină sub dominaţie teritorii româneşti azi sub numele de Republica Moldova?
Experienţa a arătat că prietenii cei mai buni sunt îndepărtaţi geografic. Am fost într-o vreme aliaţi de nădejde ai Franţei, azi realităţile de putere s-au schimbat, suntem aproape de toţi europenii, inclusiv Marea Britanie, dar esenţial este că suntem protejaţi de alianţa cu SUA, lucru fără precedent în istoria noastră modernă. Inclusiv planificatorii politici de la Departamentul de Stat şi cei militari de la Pentagon au înţeles poziţia importantă a României în zona Mării Negre.
Nu mai suntem în anii 70, când interesele americane îl făceau pe Ceauşescu să profite de falsa sa independenţă faţă de sovietici. Recunosc că am profitat profesional de această oportunitate, fiind printre cei care au construit reactorul nuclear american de cercetări TRIGA de la Piteşti. 
Astăzi suntem cu adevărat nişte aliaţi sinceri şi devotaţi ai SUA militând pentru democraţie şi libertate în lume.


Aşa că şi cu aceste premize vizita lui Iohannis în SUA a primului şef de stat din fostul Est comunist va fi fără doar şi poate un succes, pentru toţi românii!


duminică, 4 iunie 2017

Jurnal de weekend

Am început să citesc Jurnal Pagini regăsite 1959 - 1962 de Mircea Eliade.
Aşa că şi eu scriu o pagină de jurnal.

Este cel descoperit de Cristian Bădiliţă şi adnotat foarte minuţios. Este jurnalul unui savant, Eliade era deja la Chicago, profesor. Nu am mai citit ceva de Eliade cam demult. I-am cumpărat Memoriile şi Jurnalele apărute la începuturile anilor '90. Pe urmă au început să curgă acuzele despre trecutul deochiat al lui Eliade despre asocierea cu legionarii şi că nu a recunoscut această legătură. O mai mare stupizenie nici că există! Cum să mărturiseşti aceste lucruri când eşti profesor în SUA şi aceste revelaţii i-ar fi termita cariera academică strălucită. Mă întreb dacă Eliade a devenit un autor canonic în manualele româneşti. El rămâne un scriitor important!

Azi este Ziua de Rusalii - Cincizecimea sau pogorârea Duhului Sfânt când Apostolii au început să vorbească în limbi, adică s-a dat semnul ca religia creştină să fie răspândită la neamuri.

Cel mai important eveniment sportiv s-a petrecut la Cardiff! A fost Finala Champions League între Juventus Torino şi Real Madrid. Prima repriză a fost dominată de Juventus. Chiar dacă Real a deschis scorul prin Ronaldo, Mandjukic a egalat superb cu o foarfecă cu spatele la portar. Dra se pare că eforturile iau epuizat pe torinezi, se vedea chiar din finalul primei reprize. Repriza a doua a însemnat un galop de sănătate madrilen, două goluri rapide prin Casemiro şi Ronaldo şi în final un al patrulea gol al lui Asensio. A fost o victorie meritată a celei mai bune echipe de fotbal din lume şi confirmarea că Zidane este un mare antrenor după ce a fost un foarte mare fotbalist. 

Dar victoria madrilenă a însemnat şi incidente nefericite la Torino cu răniţi şi busculade la cei care urmăreau meciul în piaţă.

Însă noaptea de sâmbătă spre duminică a însemnat şi un nou atentat terorist la Londra cu o maşină care a intrat în mulţime pe London Bridge şi înjunghieri. Sunt 6 morţi şi 50 de răniţi. Nebunia teroristă e la ordinea zilei şi provocările sunt menite să bulverseze alegerile anticipate din 8 iunie. 

În acest context agitat, cu retragerea SUA din Tratatul de la Paris, preşedintele Iohannis pleacă în SUA. Am urmărit discuţia lui Cozmin Guşă şi Hoandră la Realitatea Tv. Dacă opiniile erau pertinente privind pe Iohannis, relaţiile normale cu Rusia sunt un deziderat iluzoriu, Rusia nu ştie decât de frică, în Europa discută cu cine i-a bătut, Germania, Franţa, Marea Britanie, restul nu contează, poate Polonia, alţii care i-au bătut în 1921 pe bolşevici. În rest Guşă este un părerist! Ce mă deranjează este aspectul preopinenţilor, dacă Guşă era îmbrăcat al costum, Hoandră îşi expunea picioarele în espadrile pe piciorul gol. Dar a fost şi invers când Guşă era în tenişi şi Hoandră la costum. Toate discuţiile astea deranjează prin aerul extatic  şi umil al lui Hoandră, un personaj picat ca musca-n lapte în televiziune. 


S-au descoperit discuţiile privind contra-manifestaţiile pesediste. Nu mă miră sinistrul Codrin Ştefănescu, individ cu aere de mafiot, dar mă întristează doamna Cati Andronescu care cuplează la mârşăvii de tip mineriade.

joi, 1 iunie 2017

Vizita lui Iohannis în SUA

Aseară târziu după 12 noaptea am aflat de la Realitatea TV că Iohannis urmează să facă o vizită în SUA cu o vizită de lucru la Casa Albă cu preşedintele Donald Trump.

Vizita este ocazionată de primirea de către Iohannis unui premiu din partea unei organizaţii a lobbyului evreiesc american.
Este extrem de semnificativ că lobbyul evreiesc american onorează România. Ne lamentam că evreii american făceau lobby pentru maghiari. Iată că România este apreciată şi pentru faptul că a trecut peste puternice prejudecăţi şi a ales un preşedinte dintte minoritari, lucru în premieră în Europa de Est, fostă comunistă.

Dar întâlnirea lui Donald Trump cu Iohannis are o semnificaţie şi mai puternică.  Se pare că planificatorii politici şi militari americani privesc cu multă atenţie zona Mării Negre. Aici este punctul cald al Europei. Pentru că aici se petrece agresiunea Rusiei împotriva Ukrainei, a fost agresiunea Rusiei împotriva Georgiei şi situaţia politică critică a Turciei. Cred că decidenţii militari americani nu mai au acum cu cine colabora în Turcia, pentru că acei militari profesionişti sunt în puşcării. Aşa că iniţiativele privind investiţiile în aerodromurile militare de la Turda şi Mihai Kogălniceanu de la Constanţa sunt premise care spun că americani pot renunţa la bazele din Turcia. Motivul este triplu.  România este cea mai proamericană ţară din zonă, beneficiază de stabilitate politică şi toate forţele politice din România sunt favorabile alianţei strategice cu SUA. 

Donald Trump a ales în premieră să primească al Casa Albă pe preşedintele României, nu pe cel al Poloniei, sau pe cel al Ungariei cu care împărtăşeşte anumite afinităţi ideologice. Asta arată cât de influenţi sunt planificatorii militari strategici de la Casa Albă.
Avem şansa să achiziţionăm rachete Patriot şi avioane F16. De asemenea se pot întări şi relaţiile economice americano - române. 


Această vizită este un mare câştig pentru România, dar şi un succes persomal al preşedintelui Iohannis!