vineri, 28 iulie 2017

Din nou despre Mircea Vulcănescu

Citesc de obicei ediţia online a Observatorului Cultural. Citind un articol din ediţia din această săptămână, care apare vinerea, mă uit şi observ în subsolul paginii un articol referitor la Mircea Vulcănescu apărut în ediţia precedentă a hebdomadarului cultural  aici.

Este un articol scris de Gabriel Andreescu despre reacţiile generate despre acest caz pus în circulaţie de intervenţiile nefericite ale Alexandru Florian, directorul Institutului Elie Wiesel din România.

După mine articolul este o analiză destul de pertinentă a acestui caz apărut în consecinţa legii privind interzicerea acţiunilor de promovare a unor mesaje cu caracter fascist.

Intervenţia lui Florian viza schimba numele lui Mircea Vulcănescu, dat unui liceu tehnologic bucureştean. Aceste intervenţii au generat reacţii în lumea intelectuală românească. De fapt intervenţiile nefericite ale lui Florian vizează personalitatea lui Mircea Vulcănescu, dar şi a lui Vintilă Horia, singurul român premiat cu premiul Goncourt!

Acum eu mă întreb de ce oare sunt vizate aceste nume? Vintilă Horia este un scriitor important al exilului românesc şi ar trebui să devină un nume canonic în literatura contemporană.

Mircea Vulcănescu este un mare intelectual, sociolog, filosof, economist, dar şi demnitar al Guvernului Antonescu, este adevărat, dar de rangul doi, subsecretar de stat la Finanţe şi victimă a închisorilor comuniste. Despre acest intelectual se subliniază că nu a avut atitudini antisemite.

Mircea Vulcănescu, dar şi Vintilă Horia au fost judecaţi de tribunale postbelice în România pe calea comunizării şi  valabilitatea acestor judecăţi a fost aprig contestată după 1990, ba chiar unii au fost reabilitaţi, inclusiv ministrul de finanţe, superiorul lui Vulcănescu!

Cum se poate explica această îndârjire?

Păi una ar fi ipocrizia acestui individ, Alexandru Florian. Nu îndrăzneşte să conteste numele lui Mircea Eliade, au fost demersuri la începutul lui 90, unele s-au lămurit altele nu, dar personalitatea copleşitoare a acestui mare intelectual român l-o fi făcut să ezite. Şi Eliade fusese o personalitatea afiliată antisemitei mişcări legionare. la fel de notorie a fost afilierea lui Constantin Noica la aceeaşi mişcare. Dar dacă s-ar fi luat de Noica ar fi sărit în sus, Gabriel Liiceanu şi deh, Liiceanu este un tip influent, cu Humanitas în spate şi mai este şi Andrei Pleşu! Nu merge care va să zică!

Cel mai mult m-au iritat însă intervenţiile de pe forumul articolului, care tind să-i dea dreptate acţiunii netrebnice a lui Alexandru Florian. Şi argumentele sunt circumstanţiale sau nu sunt în chestie.
Aflu astfel despre Radu Florian că a fost supravieţuitor al pogromului de la Iaşi. Bun! Dar tatăl lui Alexandru a fost un profesor de marxism leninism la Universitatea Bucureşti, chiar dacă după spusa lui Manolescu, cam caustic ironică, întărită de una din forumiste, excelent profesor de marxism leninism.
Este doctrina care a cauzat milioane de victime inocente ale sistemului comunist având asemănări cu criminala ideologie nazistă, vezi filmul Cekistul pe care l-am comentat pe blog aici. Şi nu-i vorba de tată aici, ci de fiu, fost şi el un obscur propagandist pecere. 

Eu înţeleg anumite sensibilităţi ale unora privind perioada respectivă de prigoană antisemită, dar toată afacerea pare, cum spune şi Andreescu ranchiuna unui fost comunist, care are boală pe cei din respectiva perioadă, băgaţi la grămadă ca vinovaţi pentru cele întâmplate atunci. 

Şi astfel de acţiuni  nu pot declanşa decât reacţii antisemite spune Andreescu, un om care nu poate fi bănuit de antisemitism.  

Cum să vezi atunci în oglindă pe Sadoveanu, unul din cele mai rele exemple de adaptare la comunism, care a semant ca demintar comunist condamnări la moarte a unor eroi anticomunişti, bucurându-se de toate onorurile, cu viaţă de aristocrat în vremea proletcultului şi pe care nimeni nu se gândeşte să-i schimbe numele de la licee, sau să-l scoată din literatură.

miercuri, 26 iulie 2017

Frustrări istorice

Citesc de ceva timp o carte de istorie extrem de interesantă, Europe A History de Norman Davis.

Această istorie se centrează pe Apusul Europei cum şi este normal, pentru că acolo apar primele state şi imperii ce vor marca fundamental istoria europeană şi a întregii lumi.

Am ajuns la perioada iluminismului şi citesc şi despre ce se întâmplă în centrul şi răsăritul Europei. 

Norman Davis are puternice legături cu Polonia, a scris istorii ale Poloniei şi această ţară are un loc privilegiat în această istorie. Într-un fel este normal, Polonia  a fost un mare regat în Estul Europei, până la apariţia şi dezvoltarea Rusiei Moscovite.

Cum am mai spus românii apar sporadic în această carte.  
Iată că am ajuns în epoca Iluminismului a Împărătesei Maria Terezia şi fiului său Iosif al II-lea. Istoricul Davis povesteşte despre frustrările maghiarimii, pentru că Iosif proclamă limba germană ca limba administraţiei Imperiului Habsburgic. Asta declanşează apariţia conştiinţei naţionale la unguri, dar în acelaşi timp şi a altor popoare supuse Regatului Ungariei medievale, slovaci, croaţi, evrei.

Davis uită, nu ştiu de ce? să arate că cea mai importantă minoritate din  părţile fostului Regat al Ungariei, adică românii sunt neglijaţi ca trezire a sentimentului naţional care se manifestă pregnant în secolul XIX.
Păi dacă neglijezi răscoala socială şi cu caracter naţional a moţilor din Apuseni a lui Horea, Cloşca şi Crişan, Şcoala Ardeleană, produs a uniatismului catolic românesc de la 1700, ulterior celui ucrainean, care a trezit sentimentele naţionale româneşti materializate în Supplex Libellus Valachorum istoricul neglijează un eveniment istoric important şi fundamental pentru români.
Completat apoi de Răscoala lui Tudor din Ţara Românească, Revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor din 1859 şi finalmente Întregirea din 1918 pe care o vom aniversa la anul un centenar sunt evenimente fundamentale în Europa de Est şi Balcani.
După 1918 apare în perioada interbelică România Mare care cuprinde toate provinciile istorice româneşti. Suntem o ţară nouă comparativ cu altele. România nu a existat în medievalitate ca Bulgaria sau Serbia, sau Regatul Ungariei, dar după 1918 suntem cea mai importantă ţară din acest areal geografic.
Existăm în continuare aproape în frontierele istorice, cu excepţia celor din Est, comparativ cu Iugoslavia care nu a fost în stare să creeze sentimentul naţional unitar de care dau dovadă românii. 

Probabil asta generează mari frustrări mai ales în Ungaria, unde primul ei ministru se plimbă ca vodă prin lobodă în România, dovadă cea mai elocventă că ceea ce debitează anacronicii naţionalităţi unguri este o imbecilitate. 


Chiar dacă eu mă simt frustrat, realitatea României de azi nu poate decât să bucure pe cei care gândesc şi cred româneşte.

vineri, 21 iulie 2017

Cu Manolescu şi Toader Palologu despre trecut şi prezent



Toader Paleologu
Manolescu la Realitatea tv

Aseară am urmărit o iniţiativă salutară a lui Rareş Bogdan la Realitatea TV: prezenţa unor intelectuali  şi scriitor de mare prestigiu. Erau prezenţi Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, Răzvan Voncu şi Iulian Chifu. A fost o emisiune reconfortantă de educaţie patriotică. Pentru că din păcate la televizor inclusiv la emisiunile lui Rareş Bogdan sunt invitaţi tot felul de părerişti cărora le lipseşte prestigiul, inclusiv cel intelectual. 

Pledoaria lui Nicolae Manolescu a fost pentru educaţia patriotică superioară, fără patetisme şi idei anacronice cum la un moment dat pornise Alex Ştefănescu. Am aflat că Uniunea Scriitorilor are program de sărbătorire a Centenarului din 2018. Pentru că, dacă Guvernul de azi de întristează prin prezenţa unor nulităţi pe post de miniştri inclusiv iniţiativa Centenarului este lăsată de izbelişte. 

Am aflat cu surprindere că în Programul PSD era inclusă şi o agendă foarte reuşită privind Centenarul din 2018. Printre altele era şi iniţiativa unui monument dedicat Regelui Ferdinad Întregitorul, care lipseşte! Autorul era decentul fost Ministru al Culturii Ionuţ Vulpescu. Dar normal a fost înlocuit în noul guvern pentru că avea probleme cu acolita lui Dragnea, primăriţa bună doar de gură.

Dacă astfel de iniţiative ar fi realizate Centenarul ar fi sărbătorit cum se cuvine.

Şcoala de vară Experimentul Piteşti

Alin Mureşan şi Toader Paleologu
Noroc că mai iau ziarul local Argeşul care a prezentat iniţiativa lui Alin Mureşan de la IICCMER cu Şcoala de Vară Experimentul Piteşti de Exterminare şi faptul că la clubul HUSH va fi prezent ca invitat şi Toader Paleologu.

A fost un dialog între Alin Mureşan şi Toader Paleologu privind această iniţiativă teribilă fără precedent în lumea comunistă. Pe lângă distrugerea elitelor româneşti în puşcăriile comuniste şi acest experimenta a arătat că se urmărea şi eliminarea viitoarelor elite, pentru că victimele torturilor din închisoarea Piteşti era studenţi şi liceeni de elită. Că predominau legionari, dar cum spunea şi Paleologu aceştia erau în primul rând tineri care se alătură mişcării după 1945 şi instaurareea comunismului la noi în ţară. 
Andrei Fântână

Paleologu nu s-a ferit să amintească episodul slăbiciunii tatălui său Conu' Alecu de a semna angajamentul cu scelerata securitate. El aminteşte ceea ce spunea scriitoarea Ioana Orlea (Cantacuzino) care a intrat la puşcărie ca elevă despre Experimentul Piteşti: "Noi am suferit bătăi şi torturi normale, pe când la Piteşti totul a fost anormal". Acolo mintea bolnavă a lui Ţurcanu ghidonat de enkavediştii care conducea securitatea Nicolschi şi Pantiuşa au creat un experiment de tortură satanic.
Cum satanic a fost şi comunismul faţă de creştinism. 

Am avut ocazia să-l ascultăm şi pe Andrei Fântână, de la formaţia Robin and the Backstabbers, fiul lui Constantin Fântână, victimă a torturilor de la Piteşti. Tatăl un om deosebit căruia i s-a spălat creierul şi eliberat l-a chestionat pe tatăl lui ce a făcut pentru reuşita comunismului, ca apoi să-şi revină, să facă studii superioare şi să-i povestească fiului experienţele nefericite abia după 89. În comparaţie cu Toader care ştia de mic de experienţa concentraţionară a tatălui său.
Experimentul sinistru a avut consecinţa şi de genera biografii precum a părintelui Calciu, un opozant exemplar al comunismului, unul din sfinţii prigoanei bisericii.

Cu multă dreptate spunea Paleologu tragediile trăite de aceşti oameni nu pot fi comentate decât de cei care au suferit, nu de tot fel de jurnaliştii care nu ştiu nimic despre aceste vremuri. 

În context s-a discutat şi despre legea de interzicere a propagandei fasciste şi antisemite, copie proastă a unei legi franceze iniţiate de un comunist! Paleologu a votat contra legii pentru că a citit-o şi ştia că este proastă, chiar dacă nu-l afecta pe tatăl său care a fost printre puţinii tineri din epoca care a respins ideile legionare! De fapt de aceeaşi părere era şi Nicolae Manolescu la Realitatea tv. 
Legea aceasta a deschis cutia Pandorei şi victimele comunismului sunt acum din nou blamate!

În final am sta de vorbă cu domnul Toader Paleologu împreună cu Radu Vişinescu cu care am împărţit prietenia tatăl său, Conu Alecu!
 
Cu Dr. Vişinescu, Toader Paleologu şi cu mine

Este reconfortant, subliniez încă odată să se discute probleme sensibile ale istoriei noastre recente sunt discutate de personalităţi responsabile şi cu mare prestigiu intelectual.


vineri, 14 iulie 2017

Cu Radu Preda despre istoria şi memoria românilor

Am decis să fac scriu despre Radu Preda şi datorită Dilema vechi care postează o fotografie semnificativă.

Teologul Radu Preda a fost invitatul lui Rareş Bogdan miercuri seara şi au discutat despre centenarul România Mari. Radu Preda a subliniat contribuţia Bisericii Ortodoxe la Unirea Transilvaniei cu România veche. El recunoaşte caracteristicile ortodoxiei în părţile româneşti, Moldova atrasă de Estul slav, Ţara Românească de sudul bizantino-slav, iar cea ardeleană de Europa Centrală. Şansa Unirii Basarabiei a fost că Lenin şi Stalin erau ocupaţi cu Revoluţia Rusă. 

Revenind la actualitate Radu Preda este pe de altă parte Preşedintele Institutului IICMER, care se ocupă de trecutul comunist al României. Şi sunt câteva lucruri triste privind memoria românilor. Legea privind propaganda fascistă, o intenţie salutară, dar prost făcută a dus la deformări şi atingerea unor sensibilităţi. De vină este şi legea, dar şi Alexandru Florian, directorul Institutului Wiesel, fost profesor de marxism. O mai proastă şi neinspirată numire nici că nu se putea! Acesta, în loc să se preocupe de vectorii de propagandă anti semită a început o luptă smintită de obliterare a unor nume ale culturii româneşti. Unul dintre ele este Mircea Vulcănescu intelectualul şi martirul represiunii comuniste pe care Florian îl vrea dispărut din memoria românilor. Vulcănescu care a fost un important filosof şi antropolog român, a ocupat un post de secretar de stat la Finanţe în guvernul mareşalul Antonescu. Lui i se datorează faptul că toate operaţiile comerciale cu Germania hitleristă au fost plătite cu aur! Care probabil a fost confiscat de cotropitorii bolşevici. 

El a murit în puşcăriile comuniste încercând să salveze cu propriul trup alt camarad. Este celebră dorinţa sa testamentară: Să nu ne răzbunaţi! Ei bine, pe această personalitate vrea Florian să o şteargă din memoria noastră. Ca de altfel şi pe Vintilă Horia, singurul român deţinător a Premiului Goncourt, celui mai important premiu literar francez.

Şi aici vine stupoarea văzând o poză cu Parcul Tolbuhin din sectorul 2. Numele acestui general sovietic cotropitor al ţării noastre supravieţuieşte într-un parc. Tolbuhin era şi numele Bazargicului din Cadrilater, dar bulgarii au revenit la numele istoric. Noi n-am reuşit să-l radem din memoria Bucureştiului!

Cred că indivizi de genul lui Florian se joacă iresponsabil cu sensibilităţile noastre, precum şi alţi proşti. 

Este o realitate că importanţi scriitori şi intelectuali români au avut simpatii şi partizanate de dreapta sau extrema dreaptă, dar asta nu înseamnă să-i eliminăm din memoria noastră.
Este detestabil cum aceşti indivizi vor să transforme eroi ai rezistenţei comuniste în figuri controversate, precum a fost Ion Gavrilă Ogoranu.

Legea avea în intenţie ca să nu apară apologii privind figuri detestabile şi nefrecventabile din istoria noastră din interbelic şi război, precum AC Cuza, Horia Sima sau Ion Zelea Codreanu. Paradoxal cum şeful mişcării legionare, cea mai xenofobă şi antisemită mişcare politică interbelică a fost fondată de fiul unor alogeni. Viaţa lui a fost recent subiectul unei cărţi de succes.

Rămâne şi figura controversată a mareşalului Antonescu, care este judecat şi pentru decizii privind războiul anti sovietic, dar şi pentru exterminarea evreilor din Basarabia şi Bucovina de Nord. Nota bene. Cei din restul României au fost supuşi represiunilor dar nu exterminaţi. Şi asta este unul din paradoxurilor româneşti.

Este trist cum era atmosfera de ură şi teroare antisemită din timpul războiului, de faptul că conspiraţionismul românesc găseşte ţapi ispăşitori în evreii emigraţi demult din România, din păcate!


Dar asta nu scuză acţiunile imbecile ale unui individ care toarnă gaz pe focul răbufnirilor antisemite.

marți, 11 iulie 2017

Donald Trump şi salvarea naţionalismului

Un foarte interesant articol scrie Sever Voinescu în Dilema veche privind recuperarea naţionalismului, 
http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/cum-salvam-nationalismul

Probabil că l-a scris şi cu ocazia dosarului privindu-l pe Donald Trump care a apărut în aceeaşi revistă. 
Voinescu a fost inspirat pentru că, parcă în întâmpinarea articolului său Donald Trump a ţinut o cuvântare în Piaţa Krasinski din Varşovia. Analiştii politici de la Wall Street Journal consideră acest discurs ca fiind o schimbare de viziune politică. Ales ca preşedinte şi pentru sloganul America first!

Donald Trump pune în discuţie anumite valori specifice, naţionale. în discursul din Polonia. „Avem nevoie de Dumnezeu!" spuneau polonezii întâmpinându-l pe Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea şi Donald Trump o repetă spunând în plus că oamenii au nevoie de libertate şi democraţie. De fapt pe aceste valori s-a construit societatea europeană modernă, ca de altfel şi cea americană.

Este rău să fii naţionalist?

Este o întrebare care frământă pe mulţi dintre noi. Există o reacţie de respingere a valorilor naţionale după minciuna naţional comunistă care a pervertit şi folosit în fals cu neruşinare valori sfinte ale naţiunii noastre.
Din păcate, acest fenomen de respingere continuă şi după 1990. Tinerii români, mai ales îşi iau lumea în cap, mai bine în altă parte decât în România. Şi m-am bucurat la reacţia lui Mircea Cărtărescu care pleda aseară la Digi24 pentru studii universitare în România. Studiul în universităţi străine poate să-ţi confere prestigiu, dar şi universitatea românească a produs şi produce absolvenţi de cea mai bună calitate. Cum spunea Cărtărescu, filologie română nu poţi face decât în România, dar sunt şi alte specializări care sunt de prestigiu. Politehnica dă prin absolvenţii de Calculatoare, IT şi electronică ingineri foarte buni, cu nimic mai prejos decât de la universităţi străine. Un prieten profesor de matematică acolo spune că studenţii de la Automatică sunt superiori celor de la MIT. Dar după licenţă se întâmplă ceva, sunt absorbiţi rapid în câmpul muncii şi la masterat nu mai realizează aceleaşi performanţe. 

Este clar că existenţa acestor valori care caracterizează o naţiune nu pot fi rele atât timp cât ele nu resping pe ceilalţi, pe vecini.
Exemplul naţionalismului polonez comparat cu cel maghiar ne spune multe. Pe când Polonia este avocatul şi suporterul necondiţionat al Ukrainei, care a făcut parte din Regatul istoric al Poloniei cu totul altfel se comportă naţionaliştii maghiari, care sunt continuă în dispută cu vecinii, ridicând adesea pretenţii inacceptabile. O explicaţie constă şi în faptul că Polonia şi polonezii au experienţa nefastă a două secole de dispariţie de pe harta Europei prin împărţirea între Rusia, Prusia şi Imperiul Habsburgic. Experienţa tristă de împilare a polonezilor în Imperiul Rus i-au vindecat de complexele de superioritate de care suferă maghiarii încă  în relaţia cu vecinii. 

Există caracteristici naţionale care reprezintă foarte bine pe unii. De exemplu eu am o mare admiraţie pentru seriozitatea, cinstea şi grija pentru ţara lor a ungurilor, cum îi admir pe polonezii pentru curajul lor nebun în a se revolta împotriva cotropitorilor şi mai ales pentru faptul că au oprit în 1921 invazia bolşevică a Europei la porţile Varşoviei. 

Cred că naţionalismul bazat pe valori care ridică un popor şi nu neagă vecinii este un naţionalism bun. Un astfel de naţionalism cultivă SUA şi nimeni nu-i trece prin cap să-l conteste. 

Pentru a avea o naţiune puternică trebuie să avem instituţii ale democraţiei puternice şi capabile să vină în întâmpinarea doleanţelor cetăţenilor. Este de observat cum remarca tot Mircea Cărtărescu că un mare câştig l-a marcat anul acesta societatea civilă, care prin protestele necontenite din iarnă a reuşit să blocheze legi menite să salveze pe ticăloşi şi politicieni corupţi. Trebuie să avem un parlament viabil şi responsabil, capabil să corepundă nevoilor cetăţenilor. Partidele trebuie să vină în întâmpinarea cerinţelor societăţii civile şi să militeze pentru legi drepte şi corecte.

Actuala majoritate guvernamentală trebuie să înţeleagă că numai prin mirajul unor câştiguri suplimentare nu poate satisface nevoia de dreptate şi corectitudine a oamenilor. Din acest motiv instrumente statului de drept, precum DNA trebuie să continue să-şi exercite atribuţiile. 

Pâine fără dreptate este atributul societăţilor dictatoriale şi totalitare. Lecţia asta trebuiau să înveţe actualii guvernanţi şi de la trecute experienţe cu guvernarea represivă a lui Băsescu, lumea revoltându-se nu pentru tăierea salariilor, cât pentru aroganţa şi dispreţul faţă de cetăţeni. 

Naţionalismul sănătos este mai necesar ca niciodată în contextul Uniunii Europene, pentru că fiecare ţară aduce contribuţia la concertul european prin valorile naţionale pe care le preţuieşte. 


Eu cred într-o Uniune European a naţiunilor, tendinţa de dizolvare a valorilor proprii naţionale este pernicioasă şi nu aduce nimic bun.

joi, 6 iulie 2017

Cu Alin Teodorescu despre PSD

La Digi24 s-a inaugurat o emisiune numită: În faţa ta.Este difuzată târziu la 10.30 seara. A fost inaugurată cu invitarea lui Gabriel Liiceanu. Liiceanu este extrem de interesant când vorbeşte despre teme culturale, când vorbeşte despre actualitatea politică pus şi simplu este desprins de realitate. Aşa că nu l-am mai urmărit.

Iată că aseară a fost invitat Alin Teodorescu, Acesta este unul din intelectualii implicaţi în activismul social şi politic la începutul anilor 90. A fost la u  moment dat directorul Fundaţiei  Soros. Spre deosebire de alţi intelectuali români sociologul Teodorescu a migrat spre stânga. Am apreciat mereu opiniile sale realiste, sondajele sale cât şi analizele sale diferă net faţă de cele pe care ni le livrează tendenţiosul Pieleanu, care este unul din manipulatorii A3. De aceea am urmărit cu interes opiniile sale în cadrul acestei emisiuni, de data asta deja înregistrată. 

Alin Teodorescu face o analiză necruţătoare a realităţii româneşti. El spune cu 1% din bugetul României se scurge în buzunarele politicienilor corupţi. El deplânge halul în care a ajuns conducerea PSD de acum, fenomen început de pe vremea lui Ponta care şi creat o camarilă, pe care îl acuză că este ofiţer acoperit şi ajuns la cel mai jos nivel sub Dragnea care are relaţii feudale cu supuşii. Teodorescu acuză că ce sunt 10000 de ofiociali PSD corupţi la 400000 de membri. Este o cifră mare şi Teodorescu nu explică prea clar cum de ajung lideri aceşti tipi corupţi. Fenomenul este valabil şi la celelalte partide, dar este cronic la PSD. Teodorescu areo părere extrem de proastă despre Dragnea.

Vorbind de sondaje Teodorescu spune că PSD ar avea în continuare 45% care nu este incredibil după doar 6 luni de guvernare dar are tot timpul să se deterioreze dat fiind marile fracturi din partid. Cel mai interesant vorbind de PNL spune că la votul din 11 decembrie nu au venit cei 1,3 milioane de votanţi PDL care trebuie neapărat recuperaţi ca de altfel şi cei care au votat USR,apariţie exotică şi neclară, rămasă la nivelul de speranţă neconfirmată. 
Teodorescu are o părere bună despre Tudose şi spune că va fi un prim ministru care nu se va supune lui Dragnea, având susţinere puternică în partid!

Vorbind de încrederea în Laura Codruţa Kovesi Teodorescu spune că rămâne la un nivel de încredere foarte mare de 45% pentru că majoritatea vrea să fie pedepsiţi corupţii. Asta arată ineficienţa vectorilor tip A3 care revarsă lăturile împotriva ei.

Despre Iohannis spune că el nu este principalul adversar al PSD, ci electoratul şi media. Aici mă îndoiesc, Iohannis este într-o poziţie foarte puternică confirmată şi în Summitul celor Trei Mări de la Varşovia. La anul acest summit va avea loc la Bucureşti care îi va întâlni şi mai tare poziţia. De altfel Teodorescu recunoaşte că Iohannis nu are vreun adversar la viitoarele alegeri prezidenţiale. 
Revenind la summitul de la Varşovia am admirat extraordinarul discurs ţinut de Donald Trump în piaţa centrală din capitala Poloniei. A dat dovadă de foarte adânci cunoştinţe despre acest popor şi această ţară. Polonezii s-au revoltat mereu cu curaj nebun împotriva cotropitorilor şi a reuşit să blocheze ofensiva bolşevică împotriva Europei în 1921. Mă gândesc că în istoria românilor nu prea am avut asemenea revolte. A fost Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, terminată penibil, a fost Revoluţia de la 1848, ce de la Iaşi terminată înainte de a începe. A mai fost şi Răscoala din 1907, ultima răscoală ţărănească europeană. Ultima revoltă sângeroasă a fost Revoluţia din Decembrie 1989.

Revenind la discursul lui Trump îndelung aplaudat de polonezi care au scandat numele preşedintelui american acesta a remarcat prezenţa la adunare a militarilor polonezi, americani, britanici şi ...români. Încă o remarcă pozitivă pentru ţara noastră!



duminică, 2 iulie 2017

Proştii mediatici nostalgici şi resentimentari

Din nou activ pe blog!

În ziua de 21 iunie când plecam în vacanţă în Grecia s-a produs actul politic care a dus la demiterea guvernului Grindeanu, moţiunea de cenzură.

PSD a marcat o premieră politică, moţiunea de cenzură împotriva propriului guvern pe motiv că prim ministrul Grindeanu se încăpăţânase să nu demisioneze.

După turneul american încununat cu întâlnirea de la Casa Albă cu preşedintele Trump, cu conferinţa de presă la Rose Garden, apoi întâlnirea cu cancelara Germaniei, doamna Merkel şi apoi întrevederea cu preşedintele Macron al Franţei, acţiuni externe care îl pun într-o lumină puternică pe Iohannis ca un important lider european, acesta avea de rezolvat rapid criza politică de acasă. Şi a promis că rezolvă rapid.
Luni Iohannis s-a întâlnit la consultări cu partidele. PSD împreună cu aliatul ALDE au prezentat propunerea de prim ministru pe domnul Mihai Tudose. Din partea opoziţiei PNL şi USR nu au făcut nicio propunere, dar ca de obicei trebuie să se dea în stambă PMP-ul penibilului Băsescu, care au venit hop şi ei cu o propunere. Asta doar ca să aibă ocazia să sară la bătaie că opoziţia n-are sânge în instalaţie.

Propunerea PSD ALDE a fost acceptată imediat, se pare cu o discuţie în prealabil cu Iohannis, căruia i s-au mai propus variantele Fifor, sau Carmen Dan.
Tudose, cred că a fost acceptat pentru că era soluţia cea mai puţin rea din alte propuneri proaste.  
Într-adevăr, Tudose are probleme, a fost profesor la Academia SRI, are un doctorat plagiat la care a renunţat. Ca ministru al Economiei nu s-a remarcat cu nimic, însă era verificat.
Oricum PSD şi-a mai tras în picior un glonte venind cu un guvern mult mai slab decât precedentul.

Ei bine imediat primul ministru Tudose a stârnit reacţii extrem de violente din partea unor comentatori media. Aş spune că s-au remarcat cu comentarii tâmpite, sau absolut imbecile acei jurnalişti de nuanţă băsistă, precum Tăpălagă şi Pantazi de la Hot News, Iancu de la DW şi culmea! scribălăul incontinent de Spânu de la Cotidianul, celebru prin partizanate pesediste şi umori toxice împotriva intelectualităţii autentice.

Tăpălagă propune un scenariu năstruşnic, Iohannis a vrut să pice Grindeanu, că altfel prindea puteri Ponta şi redevină adversar viabil la alegerile din 2019!

Pantazi, Iancu şi Spânu, locotenentul lui Nistorescu fac din guvernul Tudose, guvernul personal al lui Iohannis. Că de ce l-a acceptat pe plagiator, că de ce sunt atât de slabi miniştri şi alte aiureli. De parcă nu PSD a propus miniştri ci i-a ales Iohannis, iar pe Tudose a trebuit să-l aleagă dintre alternative mult mai proaste!

De fapt aceşti nostalgici visează la dictatura iliberală a lui Băsescu care a făcut şi desfăcut majorităţi cu consecinţe catastrofale, că Iohannis nu este preşedinte jucător ca precedentul.

Soluţia aleasă de Iohannis este politic cea mai bună. Acum a fost sfătuit corect şi a decis în interesul lui politic şi al opoziţiei. În sânul PSD numirea lui Tudose a creat noi adversităţi şi PSD par mai mult decât oricând divizat. În aceste condiţii PSD nu are decât de pierdut! Dacă ne reamintim de guvernul de tehnocraţi al lui Cioloş, chiar dacă a guvernat prudent, a fost ciuca bătăilor mediatice din parte PSD care a avut consecinţa victoriei zdrobitoare a PSD, de care este de vină şi Cioloş prin atitudinea sa nehotărâtă de implicare în alegerile parlamentare. În mod normal PSD trebuie să guverneze până în 2020 care îi va conduce la un eşec în ciuda politicilor sale populiste care pot afecta economia. De asemenea asta nu poate decât avantaja opoziţia în speţă PNL, care rămâne partidul cel mai important. USR nu este decât un experiment nereuşit, chiar dacă sunt parlamentari valabili şi tineri, liderul Nicuşor Dan este nemesisul viitorului acestui partid, fără clarificări ideologice. Dacă ar dori o situare precisă, USR mai bine ar avea o orientare social democrată de centru stânga, în stil german! Normal că opinia mea va enerva pe suporterii intelectuali ai partidului, dar şi ei sunt mai mult de stânga în mentalitate!


În pofida criticilor complet neavenite ale acestor nostalgici băsişti care sunt acum în cumetrie cu pesediştii în atitudinile  la adresa lui Iohanni, acesta are în acest moment are o poziţie extrem de solidă şi şanse clare pentru 2019.