vineri, 28 decembrie 2018

Jurnal de după Crăciun


A trecut şi Crăciunul cu mese festive cu multe specialităţi din porcul autohton, cu sarmale şi vin.

Anul 2018 este pe trecute. A fost un an în care scumpirile s-au ţinut lanţ. Ultimul scumpit a fost Dilema veche care a ajuns la 7,5 lei de la 6 lei. Cu toate că îl pot consulta pe internet, îmi este trimis săptămânal de redacţie, mie îmi place să-l citesc pe hârtie. 
S-au scumpit mai ales ţigările Adrianei, au ajuns aproape 4 Euro!

Că a venit vorba de Dilema veche am citit articolul gastronomului Vlad Macri. Acesta are o proprietate în Budeasa Argeş unde cultivă diverse legume. Vorbeşte că vecini sunt oameni săraci şi nu-a entuziasmaţi de legumele lui, de specialităţile din flori de dovleac a la nicoise, sau de vinetele mici pe care le cultivă. Mărturisesc că Gigi, producătoarea mea de legume de la Turnu Măgurele are şi ea vinete mici din care a ieşit ceamai bună salată de vinete. Ţăranii lui Macri vor toate legumele mari, dovleci de zeci de kile. Dar că ar fi săraci budesenii, aici îl contrazic. Să-i vadă ep cei din câmpie din jos de Costeşti spre faimosul Teleorman, acolo sărăcie. Ştiu bine Budeasa mai merg la peşte pe Argeş acolo, sau mutat şi şi-au făcut vile oameni cu stare şi nu mai este Budeasa un sat sărac!

Prietenul Dan îmi zice că muncesc la blog, dimpotrivă este o plăcere un mod de a mă elibera de dileme sau se le pun altora.

Stau încă sub revelaţia romanului  Fontana di Trevi  al Gabrielei Adameşteanu care face o oglindă extrem de dură şi realistă a societăţii româneşti de azi. 
Ascult dimineaţa Radio România Actualităţi, alternativ cu Radio România Muzical. Când începe perioada de reclame înaintea orei exacte mă apucă furia. Cum şi doamna Adameşteanu remarca în roman ăştia vor să ne otrăvească cu tot felul de aşa zise medicamente, suplimente alimentare şi dispozitive medicale. După reclame suntem o ţară de bolnavi.

Trăim performanţa de a avea cel mai prost guvern postdecembrist. Asta arată faptul că economia fiind mai ales privată funcţionează că nu mai depinde de impostura şi mai ales incompetenţa guvernanţilor.
Putem spune că la final de an guvernanţii împreună cu banditul infractor Dragnea ajuns jupânul României fac tot ce le stă în putinţă să pună beţe în roate celor care investesc în economia ţării.
Asta din cauza unor politici salariale şi de pensii absolut neeconomice. Dacă medicii şi profesorii îşi merită creşterea salariilor, cei din administraţia publică nu-şi merită aceste salarii. Cineva care lucrează la o agenţie de stat se bucură de acest guvern i-a crescut salariul fără să facă ceva în plus .i mai ales să stea degeaba. Când vezi funcţionarul de la ghişeu la fel de arogant şi indispus să rezolve problemele cetăţeanului este revoltător.
Dragnea are logica simplă a şefului de gaşcă, dacă sunt ghiftuiţi acoliţii se vor supune fără crâcnire.  Asaltul asupra justiţiei cât şi atitudinea autorităţilor la mitingul din 10 august au stârnit revoltă şi respingere şi PSD ar trebui să se teamă de alegerile care vin. Dragnea vine la postul lui de casă la A3 unde Gâdea îl mângâie pe dos cu limbuţa şi acceptă smirnă prostiile pe care acest nemernic le debitează nonşalant. 

La Realitatea tv, la sfârşit de an Guşă şi-a găsit un admirator necondiţionat, pe Hoandră, un fel de Eckermann dispus să-i asculte poveştile.
M-a scârbit cum a analizat regimul Constantinescu. Guşă nu mai ţine minte cum a trebuit asanată economia, cum a trebuit restructurată, cu toate dificultăţile şi mineriadele. Are în parte dreptate privind colaboratorii de la Cotroceni, când mă gândesc că parazitul de Mugur Ciuvică, vocea otrăvită de la A3 de azi i-a fost şef de cabinet nu pot să nu-i dau dreptate lui Guţă la calitatea oamenilor din echipa lui Constantinescu. Dar atunci s-a privatizat Dacia punându-se bazele celui mai de succes proiect industrial românesc şi nu numai, a fost pusă în funcţiune Unitatea 1 de la CNE Cernavodă, care produce energie electrică la preţ avantajos. Cea mai mare realizarea a regimului Constantinescu a fost însă că România a luat-o pe drumul integrării europene şi în NATO care face România mai sigură de ea azi, când din păcate proştii au ajuns la putere.
Mai realist pare a fi Guşă cu alegerea lui Băsescu preşedinte în 2004. Dar este greu să decelezi minciuna de adevăr şi importanţa sa în aceste alegeri. Avea avantajul că fusese secretar general al PSD şi ştia multe din mişculaţiile acestora care au fost utile alianţei DA. Cum spune un prieten Guşă face acum un exerciţiu de PR vrea să se vândă avantajos. Este un escroc oportunist care a avut insuccese răsunătoare cu încercărilesale de a face tot felul de iniţiative politice, partidele sale au fost un eşec flagrant. Acum profită de faptul că Rareş Bogdan a dus sus audienţa postului şi el încearcă să profite. N-am nicio încredere în acest escroc. 


Vremea s-a mai încălzit, dar meteorologii se aşteaptă la răbufniri serioase ale iernii cu frig şi zăpadă, doar suntem în plină iarnă şi demult nu a mai nins înainte de Crăciun, ca în copilărie. 

luni, 24 decembrie 2018

Opoziţia -cum o folosim?

Partidele de opoziţie au fost luate la ochi de către toată lumea. Că nu fac nimic, că nu reuşesc să-şi impună anumite puncte de vedere, că n-au lideri.

Situaţia politică de acum nu arată bine de loc. Ultima încercare de răsturnare a guvernului Dăncilă s-a soldat cu un eşec şi frustrările sunt mari. 

O veste bună este că spiritul civic, cea de la începutul anilor 90 a renăscut. Şi aici este o problemă, protestatarii sau protestanţii cum ne zice Veorica se delimitează în gura mare de partide. 
Nu suntem partide se spunea atunci la întrunirile antifesene, la fel privesc cu neîncredere în partide şi acum. Chiar dacă USR s-a născut din societatea civilă, cu acest nume foarte nepotrivit, noroc că se folosesc doar iniţialele. 

De ce nu reuşeşte Opoziţia? Pentru că situaţia este complet diferite de trecut. Şi pe la începuturile parlamentarismului românesc existau personaje, sau personalităţi care duceau dialogul între majoritatea pe atunci zdrobitoare a feseneului şi opoziţia partidelor istorice. Totdeauna existau mijlocitori, broker în romgleză care discutau şi aveau o platformă comună la diverse legi. Inclusiv în perioada Băsescu când au apărut primele forme de autism politic tot se mai găseau unii care să deschidă discuţiile cu opoziţia.

Ce s-a întâmplat din finalul lui 2016? La cârma PSD a ajuns un individ complet diferit, nu avea decât viclenia şi abilitatea ciocoiască a celor ajunşi în fruntea bucatelor, a jupânilor, care împart rezultatele jafului între bandiţi. În plus are o atitudine paranoică a exercitării puterii, este ceva din psihologia lui Stalin.
Dragnea are ca idol pe Viktor Orban diktatorul Ungariei. Diferenţa este însă de nivel intelectual, Orbanul unguresc este mult mai subtil mai inteligent.
Din momentul în care a propus pe Sevil Shaideh ca prim ministru am putut constata că ceva nu este în regulă. Epopeea ministerelor lui Dragnea s-a oprit la doamna Dăncilă, care este întruchiparea catastrofei învăţământului românesc şi a imposturii politice. 

Liderii puterii sunt acum indivizi precum Iordache care un pseudo jurist, care putea rămâne un onorabil sculer matriţer, ajuns inginer la apelul de seară şi jurist prin corespondenţă. Zisul Ciordache este  echivalentul hoţiei prosteşti şi obtuze, care urmează directivele şefului fără crâcnire. Gestul arătat opoziţiei spune totul. În plus provine şi din Caracal unde se ştie ce s-a întâmplat cu o căruţă care s-a rupt acolo. 
Apoi arogantul şi nesimţitul Nicolicea, fost inginer ratat, absolvent de drept al unei universităţi desfiinţate, el ştie tot şi nu poate fi contrazis.
Vine şi Şerban Nicolae, alt absolvent de drept la Universităţi particulare care are o obrăznicie absolută. 
Se pare că unii dintre aceştia provin din foşti muncitori, care au urmat ulterior liceul, pe la seral, sau fără frecvenţă. Cunosc oameni de foarte bună calitate, extrem de ambiţioşi care au făcut carieră, în drept, inginerie, medicină, învăţământ pornind de la condiţia de muncitor, care este extrem de onorabilă dacă o practici serios. 
Nu mai vorbesc de deputatul mitralieră, fost medic, nici nu dădea pe la Spitalul din Piteşti şi care a profitat de revoluţie să se îmbogăţească şi să fie la fel de nesimţit.

Cum se face că asemenea oameni sunt cei care conduc acum parlamentul României? Ei nu tratează, ei folosesc bâta numărului superior, al unei majorităţi inerte care votează ce ordonă paranoicul Dragnea al cărui obiectiv este doar să scape de puşcărie. Trăieşte doar iluzii, acolo o să sfârşească, în uitare şi rea aducere aminte. 

Uite că s-a făcut acum un sondaj CURS  despre cum se comportă opoziţia.
Partidul de departe cel mai activ apare PNL cu 31%. Urmează Pro România cu 17%. Asta arată şi cumva frustrarea prin care trec simpatizanţii PSD care nu mai văd în acest partid o soluţie. De aceea cel mai activ politician este considerat Victor Ponta. S-ar putea prin cifre ca sondajul să fie comandat chiar de partidul lui Ponta, dar nu asta este important.
USR care a acţionat cu mijloace mai puţin ortodoxe prin Parlament este cotat doar cu 11%, lucru care arată că nu tot electoratul este entuziast la mijloace de gherilă parlamentară. În plus poate conta şi eroarea întâlnirii liderilor USR cu primul ministru Dăncilă. Nu se merita!
Ludovic Orban apare al treilea după Ponta şi Băsescu, dezavantajat şi de faptul că nu este în Parlament.

Un alt sondaj al BCS arată că 70 % din chestionaţi vor schimbarea guvernului Dăncilă, asta este încrederea poporului în guvernul ei cu care se lăuda pe la un post de televiziune.
Cât despre încrederea în Dragnea şi Dăncilă aceasta este catastrofală, doar 11% cumulat ar avea încredere în aceste personaje politice, iar de loc încredere se situează în zona a 70%!
Comparat cu Iohannis care are încredere 40%, iar de loc încredere doar 24%. 

Cred că anul viitor prin acţiune parlamentară şi proteste civice s-ar putea elimina acest cancer care este Dragnea pentru interesele României.

Dar cum este Ajun, peste tot se simte mireasma de sarmale vă urez din nou:

CRĂCIUN FERICIT!


SĂRBĂTORI VESELE!

duminică, 23 decembrie 2018

Jurnal de după 22 Decembrie

Am poftă de scris, am fost productiv, am avut deja 3 postări care includ urările de Crăciun. 
Azi este o zi frumoasă cu soare şi mai cald, aşa că am ieşit la o plimbare prin parcurile oraşului. 

Iei a fost 22 Decembrie. Este ziua când acum 29 de ani am scăpat de Ceauşescu şi de comunism. A început democraţia în România, chiar dacă în zilele care au urmat până de Crăciun au murit mai mulţi oameni din cauza teroriştilor, afacere neclară şi azi. Mulţi înclină spre o conspiraţie menită să ţină pe oameni în case pusă la cale de nişte generali care fuseseră criminali la Timişoara şi acum încercau să pară eroi.

Ca de obicei se face un serviciu religios şi vine şi armata.  Pentru că în Piteşti toate astea se petrec sub ochii mei în Piaţa Prefecturii am auzit la un moment dat un discurs. Ie pe balcon şi-l aud pe unul din foştii revoluţionari. Era în transă spunea cum oengheurile lui Soroş vor să-l pună să muncească. Acest individ de 29 de ani este un parazit, n-a muncit aproape pe nicăieri, a fost un timp un fel de jurnalist, a profitat de calitatea de revoluţionar şi a primit pensie în această perioadă. M-a scârbit când la înjurat pe Bjoza, şeful foştilor deţinuţi politici. Ei meritau recompense, nu acest individ, o fi fost pe la revoluţie, dar n-a lăsat decât urme de profitor. Te apucă scârba!

Pentru prima oară parlamentul nu a organizat o comemorare a Revoluţiei din Decembrie. Este normal! Discursurile lui Dragnea seamănă cu ale lui Ceauşescu, aceeaşi obtuzitate, aceeaşi prostie îngâmfată, suntem în restauraţie. Dragnea uită un lucru, este mult mai trecător decât Ceauşescu, acum a reuşit prin prostie paranoică să-şi atragă ura românilor şi alegerile se apropie inexorabil, chiar dacă crede că îşi aranjează libertatea. Nu toţi românii aprobă hoţii şi ticăloşii imbecili de genul lui. 

Citind prin reviste am observat că sunt pe forumuri oameni foarte supăraţi şi furioşi pe sistemul universitar românesc, că este de cea mai proastă calitate. Sunt plini de curaj, toţi folosesc pseudonime..hahahaha! Deduc că unora nu le plac cine sunt acum profesori. Păi în 90 politrucii din universităţi au cam primit şuturi în cur? Cine sunt acum profesori? Cred că situaţia nu este bună, dar nici proastă nu este. Am şi eu ceva experienţă în domeniul universitar. A scăzut nivelul, domină mediocritate, dar spre surpriza mea unii dintre aceştia au acum joburi onorabile. Pentru că se caută ingineri şi unii chiar sub masca mediocrităţii sunt capabili să performeze. 
Chiar în această seară eram la o pizzerie să iau ceva dulce pentru Adriana şi am văzut un fost student căruia i-am coordonat licenţa pe care a trecut-o onorabil. S-a înscris şi la masterat şi-l aşteptasem la examen. N-a venit, s-ar putea să regrete când va avea nevoie şi de acest grad universitar. 

Alţii sunt porniţi pe iniţiativa pe Educaţie a preşedintelui Iohannis, că este proastă, că nu au fost ei cei care să facă propunerile, de parcă acest proiect nu ar fi subiectul unor îmbunătăţiri. 
La noi mulţi suferă de prea mare importanţă şi nu ştiu dacă chiar ar merita să fie ei cei care să decidă în educaţie. Toţi sunt supăraţi pe site-ul contributors.ro unde li se cenzurează opiniile. Şi aici sunt unii care suferă la fel de prea mare importanţă, parcă nu ar ştii că doar cimitirele sunt pline de oameni indispensabili. 


Pe contributors.ro un autor ia la refec dreapta românească care suferă, este prea slabă. Nu dă soluţii, nici cei de pe forum la fel de curajoşi care folosesc doar pseudonimele. Mulţi îl critică pe cel mai strălucitor liberal, pe Crin Antonescu, că ar căuta acum o sinecură la Parlamentul European. A comis multe erori şi acest politician cu intervenţii spectaculoase în Parlament, dar a reuşit un lucru important l-a promovat pe Klaus Iohannis care este primul preşedinte liberal. Şi a mai făcut un alt lucru important pentru dreapta, a dus PNL în familia popularilor europeni, ca cel mai important partid de dreapta românesc.  La fel de mulţi îl atacă şi pe Ludovic Orban, actualul preşedinte la PNL. Nici el nu este lipsit de erori, dar a orientat PNL acum cel mai de seamă adversar al acestui PSD, care condus de Dragnea îndreaptă prin Veorica D. România spre haos.

vineri, 21 decembrie 2018

Jurnal de Solstiţiu de Iarnă

Aş fi vrut să-l intitulez Jurnal de Ajun şi fac acum legătura cu tradiţia occidentală a Adventului. Este chiar traducerea Ajunului din tradiţia românească.

Anul 2018 este pe ducă, este iarnă cum nu a mai fost de prin copilăria mea din anii 50, copacii s-au acoperit cu zăpadă, mulţi s-au rupt creând neplăceri mai ales la transporturi şi alimentare de energie.

Se termină şi cu aniversarea Centenarului.
Uite că profesorul arhitect Lorin Nicolae ne aminteşte în articolul Cireşoaia din Dilema veche că anumite denumiri de străzi amintesc de bătăliile eroice din vara lui 2017. Cum îmi amintesc ignoranţa unui sociolog important care habar n-avea că intersecţia Răzoare este numele unei alte bătălii eroice din 1917.
Acolo şi-au lăsat oasele camarazii străbunicului  din Oltenia al arhitectului, cum şi bunicul meu patern a rămas pe aceste câmpuri de bătaie. Străbunicul lui a avut noroc, bunicul meu mai puţin. 

Sunt pe terminate cu cartea lui Neil Fergusson, The Square and the Tower. Este o carte de istorie scrisă pentru a elucida rolul reţelelor (networks) în istorie, dar mai ales pentru a explica victoria lui Trump în alegerile din 2016. 

Că tot vorbesc de istorie, văd că din ce în ce mai mulţi prin media încearcă să-l contrapună lui Lucian Boia pe istoricul preşedinte al academiei Ioan Aurel Pop. Cred că cel mai bun lucru este să urmăm sfatul dat de alt istoric, Adrian Cioroianu să-i citim pe amândoi. 

Opinia mea este că Lucian Boia este un istoric în tradiţia deschisă de Gheorghe Brătianu, a unei istorii realiste a românilor, pe când Pop este mai mult în tradiţia lui Iorga a unei istorii patriotice, generată şi de originea lui ardeleană care îi marchează şi opera, care vrea să evidenţieze identitate românească comparată cu celelalte minorităţi. De fapt şi la poeta Ana Blandiana are cam aceleaşi simţăminte. 
Din nou cred că Boia a lămurit destul de bine că chiar dacă românii s-or fi format cum zice Roessler şi în sudul Dunării, ei sau răspândit pe ambii versanţi ai Carpaţilor, unde i-au găsit ungurii prin Ardeal acum 1000 de ani. 
Nu sunt însă de acord cu minimalizarea lui Mihai Viteazul, unul din prinţii Renaşterii târzii al cărui rol, cum spunea Braudel nu i s-a lămurit pe deplin rolul în istoria acestor locuri. Şi mai important cum îi explica Ionel Brătianu fiului Gheorghe Brătianu, care scrisese un eseu cam în stilul lui Boia, Unirea de la 1600 este argumentul hotărâtor unirii Transilvaniei cu România Mică. 
Mihai Viteazul este un argument românesc privind românii, cum este Magna Carta pentru englezi în inventarea parlamentarismului. 

Cum neconvingătoare mi se pare ideea lui Ioan Aurel Pop despre naţiunea medievală a românilor. Singurele naţiuni medievale au fost englezii şi francezii care au coagulat în state puternice şi centralizate încă din Evul Mediu. 

Observ că apare un scandal legat de nişte legături cu securitatea ale lui Boia, menite în primul rând să-i scadă prestigiul scrierilor sale. De aceste legături nici Ioan Aurel Pop nu a fost scutit. Erau vremuri crunte  şi securitatea îi băga pe toţi în listele lor murdare, fără a se dovedi că au comis lucruri rele.
Asta într-un context în care apare şi Ion Cristoiu. Păi Cristoiu are obrăznicia să vorbească? Păi el, cel care a fost cam toată viaţa lui înainte de 1989 mare politruc, mahăr comunist care dispunea, colabora şi se servea de securitate?  Ion Cristoiu reprezintă obtuzitatea derivei comunistoide în media. Dacă după şuturile în cur luate după 1989 de la publicaţiile regimului s-a dat peste cap şi a devenit jurnalist independent, creator al presei tabloide de senzaţie, mai nou este dedicat celor mai jenante manipulări ale pesedeului. Dacă există suficienţi proşti să creadă ce spune Cristoiu şi discipoli de genul pastorului Gâdea şi a parazitului Ciuvică de ce să nu presteze aceste manipulări?  
Aşa că mi s-a părut absolut mizerabilă încercarea grosolană a acestor golni de a manipula criticile lui Iliescu privind PSD şi mai ales Dragnea. O fi înţelegând Gâdea englezeşte, bag samă că parle francais mai puţin.

Se sfârşeşte anul şi guvernul cel mai penibil cu această biată mămăiţă Dăncilă rezistă la încă o moţiune de cenzură.
Din cauza mediocrităţii şi imposturii celor trimişi de jupânul Dragnea în Parlament. Puţinii parlamentari normali ai pesedeului şi-au luat lumea în cap sau bagă capul în nisip ca struţii.
Dragnea, acest derbedeu de linia a doua a partidului  face tot ce este posibil să arunce România în haos. Ultima idee tâmpită privind impozitările băncilor şi a energiei este pusă în aplicare de un alt tâmpit cu pretenţii numit Teodorovici. Cât rău a făcut în timp atât de scurt Dragnea, cam la fel era Funar pentru Ardeal şi Cluj, nu numai Teleormanul deţine exclusivitatea prostiei politice.  

Mă gândesc cu nostalgie la vremurile când preşedinte era Constantinescu şi putea demite primul ministru. Un preşedinte bun în pofida răutăţilor unui intelectual bombănitor şi resentimentar, dar şi al unui urmaş detractor şi demagog. 
Cred Valeriu Stoica trebuie să regrete tare că s-a muncit împreună cu primul ministru Adrian Năstase să bage această prevedere explicită în Constituţie.  Ce bine era ca preşedintele să poate demite o astfel de prim ministră precum Veorica! 
Sau cum Băsescu şi Macovei au făcut prostia introducerii politicului la numirea procurorilor şefi din justiţie.

Dar toţi sunt istorie acum, unii istorie jenantă, precum că n-o să treacă mult timp şi Dragnea o să fie trimis la aceeaşi lada cu gunoi a istoriei nenorocite a acestei naţii.

Trecând spre internaţional un eveniment mi-a atras atenţia, Biserica Ortodoxă Ucraineană a devenit autocefală. Asta împotriva acţiunilor făcută de Patriarhia Rusă care deţinea şefia bisericii ucrainene. Este un eveniment important pentru cp Ucraina ne este vecină. Patriarhul este crescut în Bucovina de Nord şi sper ca să permită bisericilor româneşti să predice în limba română. Chiar dacă Ucraina deţine vechi teritorii ale României Mari, realitatea politică actuală ne cere să avem relaţii bune cu acest vecin, în primul rând ca să apărăm elementul românesc din această zonă. Cu cât Ucraina se va afla în afara orbitei ruse cu atât mai bine pentru noi.  Ca orice ţară nouă Ucraina are pusee de naţionalism, dar măcar este bine că actualul preşedinte al acestei ţări, vorbeşte româneşte şi ar fi bine ca relaţiile să fie bune cu acest vecin. Poziţie mea poate irita pe unii, ştiu că am fost ocărât dur pe această temă, dar realitatea politică impune moderaţie. 

Acestea fiind spuse, vă urez Crăciun Fericit!

vineri, 7 decembrie 2018

De la Dacia Antică la Marea Unire - De la Marea Unire la România de azi de Lucian Boia

În pofida sfatului dat de prietenul Julian N ca să adăst înainte să mă reped să scriu, uite că mă grăbesc şi acum. 

Am primit prin comerţul on-line ultimul eseu al lui Lucian Boia cu titlul de mai sus:

De la Dacia Antică la Marea Unire  - De la Marea Unire la România de azi  

Având caracterul unui eseu este scurt, rezumat la doar 100 de pagini. 

Este un eseu care te îţi face praf toate iluziile privind istoria românilor!

De ce?

Pentru că multe din ele izvorâte dintr-un naţionalism anacronic în care ne mai zbatem atât noi, dar şi unii dintre vecinii noştri, nu mai are din punct de vedere la actualităţii nicio relevanţă.

În primul rând mitul daco-getic cultivat şi de un mare istoric român precum Vasile Pârvan.
Nu avem niciun izvor istoric care să ateste că populaţiile din arealul de azi erau daci. Dacii trăiau în special în Transilvania, iar geţii în partea de sud a României şi în Dobrogea.
Se duce dracu' mitul statului centralizat al lui Burebista sărbătorit cu fast de Ceauşescu care-l inventa acum 2050 de ani în epocă.

Teoria roesleriană privind formarea poporului român are argumente prin  existenţa multor cuvinte din slavă şi mai clar medio bulgară. Probabil că arealul formării românilor a fost atât în sudul Dunării unde erau triburi ilire care ne dau cuvintele zise dacice, cât şi în nordul ei. 
Probabil că populaţia s-a mişcat în această zonă şi din necesităţi de transhumanţă.

Vorbind de puritatea rasială a consângenilor, doar Hitler şi ciracii lui îl profesau. Germanii şi ei sunt amestecaţi, pe un fond celtic, în contact la est cu slavii.
Ce să zicem de noi, mulţi cu rădăcini balcanice, greceşti, bulgare, sârbe, sau Ardealul urban bine mixat cu tot Imperiul Habsburgilor. 

Oricum teritoriul de azi al României a fost sub stăpânirea ţaratului bulgar mai multe secole. Teoria lui P.P Panaitescu pe care eu o împărtăşesc este că boierii erau slavo bulgari şi ortodocşi pe filieră bizantină. De aceea la formarea Ţării Româneşti boierii vechi slavofoni i-au obligat pe Basarabii cumano pecenegi să treacă de la catolicism la ortodoxie şi limba slavă a supravieţuit două secole în biserică şi în administraţia voievodatului. 

Dacă ne uităm în istorie noi suntem un stat foarte tânăr comparativ cu vecinii.
Ţaratul bulgar apare de pe la anul 800 fiind un adversar puternic şi periculos al Imperiului Bizantin, de unde şi faimosul împărat   Vasile al II-lea Bulgaroctonul (omorâtorul de bulgari).
La fel de prin secolul al XIII-lea exista Despotatul Sârb.
La anul 1000 s-a format puternicul regat al Ungariei care îngloba şi Transilvania. Chiar după dezastrul de la Mohacs, Principatul Transilvaniei a fost timp de două secole un stat maghiar, condus de aristocraţia maghiară. 

Cât despre cine au fost primii în Transilvania ce relevanţă are?  
Românii sunt azi majoritari şi de 100 de ani încoace şi mai majoritari. De la 10 judeţe cu minorităţi  majoritare în 1930, azi mai sunt doar două!
Cronica lui Anonimus dă indicaţii despre formaţiuni statale româno slave.
Mă îndoiesc că românofonii ar fi migrat spre statul maghiar mult mai organizat privind şerbia/iobăgia decât în principatele româneşti. O dovedeşte şi Răscoala de la Bobâlna unde iobăgimii româneşti în majoritate nu i-a mai fost recunoscut dreptul de naţiune medievală în Transilvania.
De altfel aristocraţie românească s-a maghiarizat, inclusiv marele erou Ioan de Hunedoara/ Huniady Ianos.

În evul mediu moldovenismul particular al Moldovei era o realitate, o spun toţi cronicarii, chiar dacă toţi recunosc că de la Râm ne tragem ( Roma în exprimare slavonă).

Iluzia că Unirea Principatelor din 1859 era în logica istoriei, poate fi contrazisă. Dacă Rusia nu era învinsă în Războiul din Crimeea în 1856 exista riscul să fim fagocitaţi de Rusia şi România nu ştiu dacă mai ar fi existat.
În context Boia ne atrage atenţia că oricum Imperiul Otoman a avut un rol pozitiv pentru români în contextul agresivităţii habsburgice şi ruseşti. Probabil d'aia spunea Ceauşescu despre prietenie de veacuri româno-turcă...hahahaha.

Şi faptul că a existat un antiunionism în 1859 şi 1862 în Moldova a fost o realitate, Moldova  a avut totul de pierdut, inclusiv Junimea care s-a mutat la Bucureşti. 

Sunt de acord că argumentele istorice arată că Mihai Viteazu nu avea conştiinţă naţională.
Dar după cum spunea Ionel Brătianu fiului său Gheorghe Brătianu, marele istoric de mai târziu, care realizase un eseu privind voievozii români folosind argumentele de azi ale lui Boia, ce este important în opera militaro-politică a lui Mihai Viteazu este că dă românilor din România lui 1916 argumentele politice şi istorice pentru unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat. 

Multe iluzii sunt sfărâmate privind România Mare idealizată ăn perioada ei interbelică, a fost o efervescenţă culturală deosebită, se înregistrau progrese economice în anii 30, anul 1938 era anul de referinţă al comuniştilor pentru comparaţii, destule mincinoase. Rămâneam însă cu un analfabetism endemic, ca şi cu educaţia sanitară şi îngrijirea medicală precară, cu o populaţie puternic rurală şi săracă, cu decalaje importante între provincii.
Cel mai mare dezastru se petrecea în Basarabia. Aici, azi în Republica Moldova rămân valabile argumentele antiunioniştilor moldoveni din 1859. 

Din multe puncte de vedere România este în continuare tributară unor probleme dificile, chiar dacă am avut noroc, România Mare în 1918, România de azi în NATO şi în Uniunea Europeană. 

Mai avem multe de făcut în privinţa consolidării statului român. Derapajele de azi ale actualei puteri nu pot să bucure.
Doar o jigodie din presa locală, iubitor de dosuri de demnitari ai coaliţiei majoritare are obrăznicia să se simtă lezat că istoricul Boia vorbeşte despre actualitate.

Vorbind de tendinţe autoritariste ne uităm la Rusia că ăsta este regimul politic în pofida unei elite intelectuale de excepţie. 

Boia acuză şi istoriografia românească de azi ca rămasă tributară unor idei naţionalist anacronice cultivate în interbelic de extrema dreaptă ortodoxist antioccidentală şi reluate de istoriografia naţional comunistă a lui Ceauşescu.

Problema majoră pentru România de azi este educaţia,aici este la unison cu preşedintele Iohannis care a lansat programul România Educată.


Cartea am înghiţit-o efectiv într-o oră, este pasionată şi ne vindecă de iluzii pe care istoriografia comunistă nu le-a băgat cu forţa. 


O recomand oamenilor inteligenţi şi patrioţi!

miercuri, 5 decembrie 2018

PNL şi revenirea democraţiei în Parlament

Motto 

Suntem vechi domnilor,
Noi am făcut România Mare

Astăzi s-a petrecut în Parlament un eveniment care nu a mai avut loc de 2 ani, coaliţia PSD ALDE a fost în minoritate!

Preşedintele de şedinţă  Iordache a fost invitat să părăsească fotoliul de conducere şi PNL a preluat conducere şedinţa Camerei Deputaţilor care a votat demiterea lui Dragnea de la preşedinţia Camerei şi a lui Iordache s-au cum îi spun toţi: Ciordache. 

Asta datorită faptului că PSD ALDE nu mai au majoritatea având doi deputaţi mai puţin care să le dea această majoritate.

S-a produs un mare scandal şi şedinţa s-a suspendat din lipsa de forum. 

Oricum se pare că ziua în care Liviu Dragnea şi acoliţii lui infractori nu vor mai însemna nimic în politica românească se apropie! 

Deputaţi PSD pleacă din partid îndreptându-se spre partidul lui Ponta Pro România. 

Asta mai demonstrează despre coaliţiile politice că se formează cu scopul de a bloca pe cei care devin la un moment dat mult prea autoritari şi abuzivi în politică.

Asta ar trebui să dea de gândit şi jurnaliştilor care împotriva oricăror evidenţe blamează o alianţă politică. 
Chiar am rămas cumva nedumerit la nota isterică în care se discuta la un post de televiziune care anunţa apocalipsa lui Dragnea. Nu-i chiar aşa, şi realitatea de azi a arătat că se poate şi altfel.

Ponta este unul din artizanii USL care a avut ca scop blocarea autoritarismului lui Traian Băsescu. USL a îndeplinit acest scop printr-un vot de cenzură care a  dus la căderea guvernului Ungureanu. 

În viitorul apropiat se pare că şi guvernul Dăncilă poate deveni istorie. 

Trebuie să amintesc că majoritatea lui Băsescu suferea de acelaşi sindrom de autism, refuza negocierea politică. Diferenţa este că atunci majoritatea legilor trecute prin Parlamentul României nu avea acest scop toxic pe care îl au acum legile privind justiţia cum le-a promovat acum majoritatea PSD ALDE. 
Au lăsat o însă o moştenire absolut primejdioasă cu efecte prin putearea dată Ministrului de Justiţie de a interveni decisiv în numirea şi revocarea şefilor de parchete. Şi s-a văzut rezultatul când se află în puterea unora care vor răul.

Cum am mai scris în momentul de faţă Liviu Dragnea reprezintă un pericol la securitatea şi interesele României. Felul în care el şi nemernicii din preajma lui se comportă şi vorbesc este contra intereselor fundamentale ale ţării şi din acest motiv ei trebuie să plece cât mai repede. 

Ca şi în 2012 în 2017 semnalul de împotrivire la abuzurile şi autoritarismul puterii l-a constituit societate civilă. Mai ales în 2017 la protestul general şi numeros puterea de abia constituită a dat înapoi retrăgând legea amnistiei şi graţierii. De fapt coaliţia PSD ALDE a fost preocupată de un singur lucru,  cum să-l scape din puşcărie pe Liviu Dragnea. 

Oamenii au văzut ce coşmar se petrece prin faptul că nu au mers la vot s-au au votat nefericit. Este foarte bine când societatea civilă se revoltă pentru că puterea trebuie să ţină conta de asta, dar rolul esenţial îl are Parlamentul şi ce decizii se iau acolo.

Faptul că România ca membru ferm al Uniunii Europene a fost pus în discuţie de către coaliţia PSD ALDE a stârnit dezorientarea şi temerile unora din membri de bună credinţă a acestei coaliţii.

Iată că mai mulţi parlamentari PSD realizează cât de periculos a devenit Liviu Dragnea pentru democraţie şi-l părăsesc. Se pare că Dragnea nu-i poate cumpăra chiar pe toţi. PSD nu mai are nicio valoare social democrată, se vede şi din faptul că foşti lideri ai PRM decid acum. De fapt nici unul din liderii care contează nu au fost de la început în partidul lui Iliescu, iniţial.
Este nevoie de un nou mod de a face politică şi pentru asta de oameni noi. Sper că nu în sensul în care comuniştii voiau să creeze omul nou.
Dacă oamenii se vor mobiliza la alegerile viitoare de la Europarlamentare vom avea o altă configuraţie, mai pro europeană şi în acelaşi timp mai bine orientată spre ţelurile naţionale ale României.


Cu cât Dragnea şi Dăncilă dispar mai repede, cu atât mai bine!

vineri, 30 noiembrie 2018

Jurnal de Undrea 2018

Ieri am asistat la o iniţiativă a Organizaţiei de Femei Liberale Piteşti, condusă de tânăra şi întrepida Flavia Ghiţu, cu sprijinul doamnei Anca Barbu, şefa judeţeană a aceloraşi liberale. 
Evenimentul a constat în evocarea figurii Piei Brătianu, soţia revoluţionarului şi omului de stat român I. C. Brătianu, supranumită şi Bunica României Mari.
Da, această femeie excepţională a trăit momentul 1918, realizat de fiul ei Ionel I. C. Brătianu, ctitorul României Mari. 

Anunţarea pe Facebook a evenimentului a trezit remarci pline de frustrare şi răutate, dar aşa-i pe FB, ca să nu zic în tenis, citându-l pe Caragiu,

Plăcută surpriză a fost conferenţiara, doamna Luminiţa Dogioiu, profesoară de Istorie la Colegiul Zinca Golescu. Nu numai că a evocat figura Piei Brătianu, dar ne-a prezentat condiţia femeii românce din aristocraţia românească, boierimea de la finalul secolul XIX şi începutul secolului XX. Erau femei cultivate care au depăşit condiţia de femeie din spatele unui bărbat, au avut curajul studiilor universitare şi a unei cariere, sincronizându-se cu mişcarea sufragetelor occidentale. Ce m-a impresionat plăcut este că, într-o discuţie ulterioară, doamna profesoară şi-a exprimat admiraţia faţă de elevii săi, care sunt mult mai dezinvolţi şi pregătiţi să facă faţă dezideratelor societăţii de azi. Este adevărat că elevii de la Zinca Golescu sunt elevi al unei şcoli de elită, dar cele spuse îmi dă speranţe. 

Şi acum ceva despre oraş. Este interesant că cele două licee de elită piteştene se află pe aceeaşi stradă, sau oricum în prelungire străzilor Armand Călinescu Colegiul I.C Brătianu şi pe Egalităţii Colegiul Zinca Golescu. Asta comparativ cu Ploieştiul natal unde cele două licee în competiţie, I. L. Caragiale  şi Mihai Viteazul se află în zone geografic diferite, ultimul pe Bulevard moştenind clădirea Liceului Sfinţii Petru şi Pavel, distrus la bombardamentul american din 1944, cu faţada refăcută în stil sovietic în anii 50. Caragiale a preluat monumentala clădirea a Liceului Comercial din Ploieşti de pe Oilor. 

Că am făcut referinţă la aceste oraşe, vreau să consemnez reacţia supărată a soţiei mele Adriana când am spus că Piteşti este un oraş urât şi mi-a şi replicat foarte pasional. 
Păi acum gândindu-mă la comparaţie, Ploieştiul iese mult mai rău. Centrul Ploieştiului a fost distrus în acelaşi bombardament, sau unul ulterior, singurele clădiri reprezentative supravieţuind azi sunt Palatul de Justiţie şi Halele, printre puţine clădiri Art Deco în stil american, precum Palatul Telefoanelor din Bucureşti. De bine de rău în Piteşti au mai supravieţuit câteva clădire administrative, dar ambele au fost urâţite de blocurile din vremea comunismului. 
În plus Piteşti se află pe pante, pe marginea unui râu mare, Argeşul, pe când Ploieşti este pe teren plat şi cu râuşorul Dâmbu, murdar şi plin de petrol în copilăria mea. În plus abia acum, mult timp după acele vremuri am observat că în fine se văd Bucegii din Ploieşti, lucru imposibil din cauza poluării în copilăria şi adolescenţa mea.

Un schimb de e-mailuri mi-au trezit amintiri şi nostalgii ale tinereţii. 
Pentru mine Parisul era prezent prin două lucruri aparent deosebite. Unul este fotografie tip buletin a lui George Banu din vitrina unui fotograf vis avis de Piata 1 Mai, plecat/rămas la Paris, pe atunci un critic teatral aflat la început şi, evident timp de două decenii Teze şi antiteze la Paris ale Monicăi Lovinescu la Europa Liberă
Cu ce plăcere urmăream consemnarea stagiunii teatrale  de toamnă pariziene, când montau Bob Wilson, Peter Brook şi mai ales Lucian Pintilie. Cel puţin de Pintilie mă leagă savoarea spectacolului D'ale Carnavalului, în care acesta transformă mitocanii lui Caragiale în mahalagii contemporani ai perioadei comuniste. Deriziunea societăţii în care am trăit până în 1989 surprinsă în acest spectacol se materializează şi mai intens în filmul De ce bat Clopotele Mitică, şocant mai ales când auzi Deşteaptă române.  L-au pus la index după Revizorul de Gogol şi nu a mai avut voie să monteze acasă, pute să o facă la Paris!
Da, pe atunci pentru mine centrul lumii culturale era Parisul, chiar dacă ulterior, New York şi alte metropole nord americane i-au cam luat locul.

Mi-aduc aminte şi cum am vizitat prima oară Parisul în 1995.  Am ajuns acolo datorită prietenului Mircea, aflat în Germania, care ne-a oferit mie şi Adrianei posibilitatea unei excursii de 8 zile la Paris. 
Am poposit în preajma Zilei Naţionale a Franţei în Place de la Bastille de unde a  început să descoperim Parisul pornind pe Rue de Rivoli. Am ajuns în Marais, la Place des Vosges, ca apoi într-o zi să am plăcerea să adăstăm într-o piaţetă, pe care îmi promisesem să o caut din cauza unei melodrame americane care se sfârşea în Place du Marche Sainte Catherine. Cred că este cel mai frumos loc din Paris!

Parisul mi-a întrecut toate aşteptările. 
De unde şi dezamăgirea vizitei al Londra în 1996, după New York şi Paris. Gazda mea, Mihai V. mi-a spus atunci că Londra este mai ascunsă, mai reţinută şi trebuie să ai răbdare cu ea. Am revăzut Londra după aproape 20 de ani şi văzută la apus de pe colinele Greenwich îmi apărea ca un fel de Manhattan. Cartierul nou din Canary Wharf se extinsese în toată Londra. 

Cum impresia puternică de capitală de imperiu ţi-o lasă Viena, chiar comparată cu celelalte mari oraşe ale Europei Centrale, Praga şi ea capitală pe vremea împăratului Rudolf la II-lea contemporanul lui Mihai Viteazu,  sau Budapesta capitală de imperiu dual vreme de 50 de ani. Dintre ele însă Viena dă aerul de capitală a singurului imperiu întins peste mai toate ţările şi popoarele din centru şi sud estul Europei. 


Revenind la oile noastre am citit în Dilema veche dosarul Noul în Politică, aparent contradictorii după denumiri. Voi comenta ulterior.
Am remarcat umorul nebun al Adinei Popescu din articolul De centenar şi chinezii sunt români? Acolo este relatată o nuntă dintre un chinez stabilit aici şi o româncă. La nunta organizată într-un local chinezesc obscur din fundul Bucureştiukui poposesc un alt grup de chinezi. Beţi. Şi care din una în alta se iau la bătaie având ceva de reglat cu prietenii mirelui! 

Ziua aceasta din calendar de 30 noiembrie Sfântul Andrei dă numele popular de Undrea lunii care urmează, Decembrie. 


Aşa că urez tutor celor care poartă numele de Andrei, Andreea, etc. La Mulţi Ani!



duminică, 25 noiembrie 2018

Jurnal de duminică 25 noiembrie 2018

Este duminică dimineaţa şi am poftă de scris.

De fapt pofta asta mi-a trezit-o cartea pe care am luat-o de la Biblioteca Judeţeană. Ieri am comemorat dispariţia acum 91 de ani a lui Ionel I C Brătianu.
Am fost şi la Florica la Biserica Sfântul Ion unde se află necropola Brătienilor. Şi după aceea am avut o conferinţă chiar la Biblioteca Judeţeană unde Vlad Nistor a vorbit despre personalitatea lui Ionel I C Brătianu.
Că tot ieri am revăzut seara Moromeţii 2, unde Nicolae Moromete, scriitor în devenire, după Stere Gulea participă la Manifestaţia de 8 Noiembrie 1945 în onoarea Regelui Mihai, manifestaţie violentată de bandele comuniste, cam în stilul din 10maugust, care deturnează sensul ei după cum apare într-un  jurnal de actualităţi cinematografice cum că ar fi fost o manifestare  ţărănist brătienistă!

Am profitat de ocazie şi am luat cartea cu care începe trilogia Gabrielei Adameşteanu, Drumul egal al fiecărei zile care se termină cu ultimul roman lansat şi al Piteşti Fontana di Trevi.
Sunt surprins că nu am citit-o atunci, se pare că ecourile ei nu au fost prea mari prin România Literară pe care o cumpăram săptămânal.
Am citit şi cartea îmi place, pentru că Gabriela Adameşteanu scrie bine şi natural fără sforţări. În plus este interesant, pentru că este şi autobiografică, autoarea a copilărit şi şi-a finalizat studiile preuniversitare la Piteşti. Şi eu locuiesc de 44 de ani în acest oraş, dar nu l-am cum era în descrierea doamnei Adameşteanu, un târg amărât, cu un bulevard care străbate oraşul de la est la vest şi unul perpendicular Calea Bucureşti, care atunci era pietruită şi bordată de salcâmi, înlocuiţi acum de tei.

Da, Piteşti era un târg minor şi puţin important, fiind doar capitală de judeţ şi ulterior de regiune, economic producea doar tananţi.
El se dezvoltă exploziv după 1965, din motive de nostalgii ale lui Ceauşescu. Eu l-am prins în 1974 în plină dezvoltare. De atunci s-au dezvoltat şi au crescut cartiere noi, care nu existau în trecut, de exemplu cartierul Prundu de la ieşirea spre autostradă şi Combinatul Petrochimic.

Oraşul şi-a pierdut personalitatea sa de oraş de târgoveţi şi negustori. Strada Mare a fost dărâmată, împreună cu Halele şi s-au construit doar blocuri urâte.  Au rămas doar nişte clădiri publice precum Administraţia Financiară (acum Primăria), Primăria, acum Galerie de Artă, Sediul Curţii de Apel, sau interbelicul Cerc Militar clădireaart Deco. Fostul restaurant Argeş este acum magazinul Zara, iar clădirea din stânga lui, a devenit cea mai de succes cârciumă sau pub cum îi zicem mai nou.
De fapt toate vechile clădiri, case de negustori şi notabilităţi care nu au fost supuse tăvălugului demolator au devenit cârciumi de succes, pline cu poze din interbelic, idee de fapt lansată în Piteşti de amicul Iulian, care a avut o experienţă meteorică în ale cârciumărelii.
 Şi restructurarea urbană de după 89. Longevivul primar Pendiuc a refăcut Strada Mare după nişte idei proaste, dar care l-au îmbogăţit se pare. Fostul Magazin Trivale a fost restilizat devenind Mall, în schimb urâţenia exteriorul s-a transmis la clădirea Bibliotecii Judeţene, extrem  de urâtă în exterior. Repet acest adjectiv pentru că din păcate acesta este atributul acestui oraş pitit între dealuri.

Oraşul şi-a pierdut personalitatea fiind văduvit de aceste case negustoreşti care-l defineau. De acest defect suferă cam toate oraşele din Vechiul Regat. Poate doar Craiova, capitala Băniei Olteniei şi Iaşul Capitala Moldovei să mai reţină ceva personalitate. În schimb celelalte, inclusiv Ploieştiul natal şi-au pierdut personalitatea prin blocurile urâte construite în anii comunismului.
Bucureştiul este altceva merită o analiză separată.

Oraşul Piteşti a crescut, dar domină stilul de mahala. Din păcate aportul de inteligenţă adus de Institutul de Reactori Nucleari Energetici, institutul de cercetări unde am lucrat, nu a lăsat amprente pe stilul şi viaţa oraşului.
Nu este  masă critică de clasă medie,  cu toate că a apărut între timp şi filarmonica şi se mai organizează evenimente culturale, la Biblioteca Judeţeană, sau există proiectul cultural Serile Lipatti.

În schimb situaţia este complet diferită în Transilvania. Cum scria şi Adina Popescu în Dilema veche, trecând în Ardeal lucrurile se schimbă şi în comportamentul oamenilor.

Clujul este oraşul capitală a Ardealului în care totul se învârte în jurul Universităţilor, Babeş-Bolyai, Medicina, sau Universitatea Tehnică. 

La fel Sibiul poartă puternica amprentă germanică dată de saşi emigraţi între timp, dar a rămas o mare atracţie turistică şi prin Festivalul de Teatru al lui Constantin Chiriac. 

Timişoara aspiră la titlul de mică Vienă, prin arhitectură, viaţă culturală şi economică, iar Oradea îşi valorifică moştenirea de arhitectură Jugend Stil. 

Acum am o ofertă de cărţi consistentă, romanele Gabrielei Adameşteanu, mai am şi Jurnalele lui Vintilă Horia. Am început deja să citesc din Turnul şi Piaţa, ultima carte a istoricului Niall Fergusson, dedicat istoriei reţelelor informale, cu exemplul Masoneriei. Curios, am căutat pe Wikipedia biografia lui Fergsson şi am constatat că are multe idei controversate şi în răspăr. Una care a enervat pe mulţi priveşte Primul Război Mondial în care nu Germania este de vină şi că Imperiul Britanic ar fi trebuit să rămână neutru şi să se conserve în forma de la începutul secolului XX, care nu ar fi permis ca SUA să fie ce este azi! 

Iar în Dilema veche am găsit ca de obicei lucruri interesante. Aflu că în evidenţele contabile Canalul Dunăre Marea Neagră apare încă neterminat! Un foarte bun şi inteligent eseu al unei eleve de liceu bucureştean care dă dovadă de maturitate intelectuală deosebită. Dosarul săptămânal dedicat păcii mi s-a părut cam prea abstract şi filosofic.

În plus am de văzut un serial de spionaj franţuzesc  Un bureau de legendes, deosebit de tipicul american, unde predomină acţiunea.


Am multe de făcut şi timp puţin!





sâmbătă, 24 noiembrie 2018

Comemorarea lui Ionel Brătianu

Astăzi 24 noiembrie se împlinesc 91  de ani  de la dispariţia omului de stat Ionel I C Brătianu, autorul României Mari. 
Îna nul Centenarului trebuie să-l amintim pe acest vizionar.
De aceea astăzi la ora 11 Biserica Sfântul Ion de la Florica unde se află necropola Brătienilor o delegaţie a PNL Argeş în frunte cu Adrian Miuţescu şi deputatul Dănuţ Bica au depus o coroană de flori la mormântul lui Ionel I C Brătianu. 

După acest moment, la ora 12, la Biblioteca Judeţeană Argeş Dinicu Golescu au luat loc în prezidiu, Vlad Nistor, istoric, Marius Postelnicescu, organizatorul acestei conferinţe, Adrian Miuţescu, şi Dănuţ Bica. Domnul Vlad Nistor, vicepreşedinte al PNL a prezentat o conferinţa despre personalitate lui Ionel Brătianu, dar şi despre familia Brătianu.
A fost aminti tatăl lui Ion C Brătianu Vizirul, prim ministru la Independenţa României, dar şi fratele, Dimitrie Brătianu, care a fost şi el prim ministru. Un rol important politic, social şi istoric l-au avut şi surorile şi fraţii lui Ionel, Sabina Cantacuzino, Vintilă şi Dinu Brătianu. 
PNL era la stânga eşichierului politic la sfârşitul secolului XIX din cauză că la dreapta erau Conservatorii, mari proprietari care dispar după 1918 şi apare Partidul Ţărănesc al lui Ion Mihalache care îi situează pe liberali acum la dreapta.

În afara de Conservatorii englezii, Torries Partidul Naţional Liberal se poate considera al doilea cel mai vechi partid european


Este azi un moment solemn de înaltă simţire patriotică.

vineri, 23 noiembrie 2018

Iohannis contraatacă

Ieri s-a desfăşurat o etapă importantă în conflictul dintre preşedinte şi PSD. Nu vorbesc de coaliţia PSD ALDE pentru că tot acest circ se desfăşoară la PSD, care este responsabil pentru haosul guvernamental în care se află România.
Cred că domnul preşedinte a simţit că este momentul să contraatace la toate năzbâtiile şi incompetenţele prin care PSD duce România în jos.

Faptul că refuză să mai numească pe cei doi miniştri arată că s-a săturat de manevrele pe care le face Dragnea. Ca să-şi satisfacă tâlharii din haita pe care o conduce Dragnea a numit şi revocat 70 de miniştri şi 3 prim miniştri. Asta pe fondul unor contestări puternice în interiorul PSD.

Dragnea a avut totuşi câteva constante între miniştri, singura neremaniabilă fiind Carmen Dan, obscura secretară ajunsă în fruntea ministerului internelor şi sluga credincioasă care execută ordinele masculului alfa din Teleorman în acţiunile de represiune ale protestelor civice.

Cred că refuzul numirii Olguţei Vasilescu şi a lui Mircea Drăghici la dezvoltare şi transporturi a încurcat foarte tare planurile lui Dragnea.

Acest refuz creează o oportunitate şi pentru opoziţie să lanseze moţiunea de cenzură.
Căderea guvernului Dăncilă ar fi un act de patriotism. Puşi în faţa guvernării UE timp de 6 luni responsabilii români au nevoie mai mult decât oricând de un guvern competent care să poată gestiona agenda extrem de complicată legată de Brexit şi bugetul Uniunii Europene. 
Un guvern competent, eventual condus de o personalitate din PSD, se avansează chiar numele comisarului european Corina Creţu ar fi o soluţie care să creeze măcar în aceste 6 luni condiţiile bunei administrări a afacerilor europene, chiar dacă în perioada respectivă vor avea loc şi alegerile europarlamentare.


Am înţeles de la Dan Barna că şi opoziţia ar amâna această moţiune de cenzură după sărbătorire Centenarului, când preşedintele a promis că va analiza remanierea. Iohannis este avantajat şi de refuzul lui Paul Stănescu să demisioneze din postul de Ministru al Dezvoltării şi viceprim ministru.

Că PSD este în ofsaid se vede şi după stupefacţia liderilor după decizia prezidenţială. Decizia lasă pe dinafară  pe Olguţa Vasilescu, altă favorită a lui Dragnea şi constant Ministru al Muncii până la această remaniere. 

Ameninţarea cu suspendarea evocată şi de Vosganian, altă personalitate   politică toxică a acestei epoci nu mai sperie pe nimeni şi în special pe preşedinte care mai are o perioadă de sub un an de mandat şi aşa cu multe probleme după victoria PSD din 2016.
Dimpotrivă, acest lucru ar accentua degringolada PSD ALDE care riscă să piardă şi mai mult din această mişcare iresponsabil electorală.

Căderea guvernului Dăncilă prin moţiune de cenzură ar scoate din ecuaţia puterii pe Liviu Dragnea.
Toate puterea şi capacitate lui de tocmeală jupânească cu şacalii locali PSD ar dispărea. Pentru că numirea noului guvern ar fi la mâna lui Iohannis şi acum nu se va mai repeta scenariul celor trei guverne anterioare. 

Chiar merită să analizăm dacă Iohannis ar fi utilizat aceste puteri în precedentele numiri de guvern. Guvernul Grindeanu căzut după 6 luni prin moţiunea de cenzură a propriei majorităţi PSD ALDE ar fi constituit o oportunitate pentru Iohannis să acţioneze, dar consecinţele nu ar fi fost favorabile când încă exista perioada de graţie pe care o dă electoratul. Apoi la sfârşitul anului trecut a fost demisia guvernului Tudose, dar Iohannis nu a folosit această oportunitate.
În acţiunea lui paranoic iresponsabilă, Dragnea a numit prin Viorica Dpncilă cel mai incompetent şi prost guvern pe care l-a avut România de după 1989. Acest lucru a subminat şi mai mult PSD şi ALDE în pofida unor sondaje contrafăcute. Dovada peremptorie este catastrofa de la Referendumul din octombrie iniţiat şi cauţionat de PSD, dar refuzat de majoritatea covârşitoare a electoratului.
Minciuna legitimităţii date de electorat acestei coaliţii care conduce România spre catastrofă este evidentă. Pe deasupra toate forurile internaţionale blamează guvernul şi Parlamentul României pentru acţiuni împotriva democraţiei cu consecinţe care pot afecta siguranţa naţională a ţării noastre,

Cum recunoştea şi Dan Barna şi cum am scris aici de multe ori Liviu Dragnea pune în pericol siguranţa naţională a României în acţiunile sale care urmăresc doar să-l scape pe el din puşcărie. 

Pe de altă parte m-a revoltat atitudinea iresponsabilă a unor ziarişti în special al lui Negruţiu, sau Moise Guran de la Digi24. Acum când este mai mult decât oricând de solidaritatea opoziţiei, Negruţia foloseşte sintagma insidioasă şi iresponsabilă din 2102 că "PSD-PNL, aceeaşi mizerie". 

În Parlamentul României PNL a fost factorul principal în contracararea acţiunilor de distrugere a statului de drept făcute de coaliţia PSD-ALDE. Iar acţiunea preşedintelui PNL Ludovic Orban de acuzarea de înaltă trădare a cuplului Viorica Dăncilă  - Liviu Dragnea confirmă pericolul în care a fost pusă România de către aceşti iresponsabili.


Şi încă un exemplu local de această dată, la iniţiativa PNL la Consiliul Local Piteşti s-a cerut retragerea titlului de Cetăţean de Onoare lui Constantin Nicolescu, un fel de Dragnea argeşean trecut însă prin puşcării. Pesediştii fricoşi s-au ascuns sub votul secret la această decizie şi nu i-a fost retrasă această onoare lui Nicolescu pentru că 12 au vota contra retragerii şi doar 9 pentru. Este exact numărul consilierilor pesedişti, ceilalţi fiind 4 PNL, 4 ALDE, 2 PMP şi un independent. Deci şi printre  cei din ALDE, sau chiar PSD există unii cu un pic de bun simţ!

În plus atacul murdar al lui Ilan Laufer, inspirat exact din gândirea iliberală şi xenofobă a lui Liviu Dragnea, acesta l-a dezavuat şi s-a delimitat de el. 
Numai un şobolan fricos ca Liviu Dragnea poate face acest lucru, el care alături de Viorica Dăncilă şi de Carmen Dan sunt trădători idealurilor lui Moromete....hahaha.


Căderea guvernului Dăncilă este o datorie patriotică a Parlamentului României.