marți, 20 februarie 2018

Tristeţea unui protest

Sâmbătă a avut loc în faţa Palatului Cotroceni cel mai ciudat protest.
Nişte oameni, cam vreo sută s-au strâns acolo să protesteze împotriva DNA. 
Aş mai fi înţeles să fie un protest contra preşedintelui Iohannis, dar protestul era împotriva Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Haita lui Dragnea şi cei 40 de hoţi a depăşit limita mârşăviei, pentru că în spatele acestui protest stau dobitocii acestui partid. Că erau lozinci agramate, că protestatarii avea portocale probabil cumpărate de alţii, că bieţii oameni în majoritate nu părea să cumpere portocale ca să le arunce, sau probabil PSD a făcut rost de ceva portocale stricate este un lucru, dar să mai ai tupeul să-i pui să protesteze asta depăşeşte bunul simţ.

Nişte întreprinzători media  de la record.ro au înregistrat imagini de la acest protest care m-au înduioşat, întristat şi mi-a stârnit revolta pe organizatorii ascunşi, precum cap de gumă Codrin Ştefănescu. 

Trebuie să ai atâta aroganţă şi nesimţire să pui nişte oameni simpli, precum cei care protestau să protesteze contra DNA, adică asupra organismului de urmărire penală a nemernicilor cu gulere albe (şi murdare). Exact aceşti protestatari sunt victimele  inocente a bandiţilor urmăriţi de DNA care au spoliat România în ultimii 28 de ani şi nu numai de la PSD, de pe la toate partidele, pentru că acum DNA, contrar imaginii false şi mincinoase create de mercenarii de la A3 şi RTV, nu mai urmăresc să pedepsească pe adversarii lui Traian Băsescu, ci s-au pus pe toţi delicvenţii răspândiţi în toate partidele de azi.
Necazul este că PSD fiind mai mare are strânşi cei mai mulţi borfaşi şi din acest motiv se consideră discriminaţi.  

Acum am văzut şi pe cei care apără justiţie din #rezist şi nu m-au entuziasmat.
Aş fi preferat un pic de empatie şi declanşarea unui dialog, chiar dacă era cu surzii, dar aşa aveau de câştigat.

Avem o Românie săracă, dependentă exact de borfaşi, care nu fac nimic să ne îmbunătăţească viaţa, dimpotrivă menţin această dependenţă în sărăcie, iar vectorii activi României moderne nu încearcă să găsească punţile dialogului. 

Dimpotrivă adâncesc prăpastia spunând despre această lume săracă că îşi merită soarta.
Această atitudine radicală nu aduce nimic bun pentru proiectul unei Românii moderne cu infrastructură de autostrăzi şi căi ferate de mare viteză, cu şcoli şi universităţi bune, cu spitale de unde să ieşi sănătos nu mai bolnav.

Trebuie să căutăm toate oportunităţile de a arată minciuna groasă şi rău mirositoare a actualei coaliţii PSD ALDE care prin mărirea iresponsabilă a pensiilor, avantajându-i doar pe cei cu pensii mari a declanşat procesul de inflaţie care roade acest plus de bani.


Infractorul Dragnea nu trebuie să caute la BNR explicaţia inflaţiei, ci să se uite la propriul lor program de guvernare care nu prea ne dă speranţe.

duminică, 18 februarie 2018

Excepţionalism şi terorism american

Dilema veche are în ultimul său număr un dosar american. Este vorba de studiile de americanistică, de literatură cultură şi viaţă socială americană. Aceste au fost începute în Universitatea Bucureşti pe la mijlocul anilor 60, când regimul comunist din România mai slăbise şurubul.

Sever Voinescu spune că prima carte de spre realităţile americane a fost scrisă de Romulus Rusan cu America ogarului cenuşiu, dar eu l-am corectat cu specificarea că prima carte despre America postbelică publicată în România comunistă este Cocteil Babilon, care aparţine jurnalistului şi diplomatului Ioan Grigorescu. Este New Yorkul de la începutul anilor 60, cu succesul filmului lui Fellini La Dolce Vita. Atât mai îmi amintesc!

America este probabil statul care stă sub semnul excepţionalismului datorită puritanilor care emigrează în America în secolul XVII, aducând cu ei libertatea practicării religiei, dar şi credinţa fermă în Dumnezeu şi valorile creştine.
Pe baza acestor precepte s-a construit cea mai puternică şi democratică societate în care Constituţia stipulează dreptul oamenilor de a-şi căuta fericirea.
Faptul că America va deveni un model de urmat în viitor l-a prevăzut Alexis de Tocqueville încă de pe la începutul secolului XIX. 

Toate astea fac destinul excepţional al Statelor Unite ale Americii, de fapt singurul stat care cuprinde şi numele continentului. 

Ce a lăsat moştenire America începuturilor?
Păi destinul excepţional al acestui stat sau uniune de state s-a făcut cu Biblia într-o mână şi cu pistolul în cealaltă mână.  

Moştenirea această se dovedeşte astăzi extrem de periculoasă şi toxică. Dreptul de a purta armă pentru apărare a degenerat în zilele noastre în terorism.

Şi nu este vorba de terorismul de nine eleven 2001 , când terorişti musulmani au distrus Gemenii din New York. Incidentele cu terorişti de acest tip sunt rare şi fără consecinţele carnagiului provocat de terorişti americani get beget, mânaţi parcă de nebunia de a ucide cât mai mulţi nevinovaţi. 

Incidentul din Las Vegas ca şi cele 17 victime de la şcoala din Florida pune cu şi mai mare acuitate controlul armelor în America. Cum este posibil ca arme de război semiautomate şi automate să ajungă pe piaţă? Ele nu sunt pentru autoapărare, ci  pentru atac.
Iar Donald Trump vector al tendinţelor de a prezerva această stare de lucruri cu arme la tarabă fără restricţii mai are tupeul să ia la rost FBI că nu a prevenit acest incident. Pentru că atacurile în şcoală sunt o realitate îngrijorătoare. Tineri sub impulsul violenţei din media ajung să comită crime abominabile exact în locul unde se formează personalitatea viitorilor cetăţeni. 


Trebuie făcut ceva serios ca nebunii să nu mai aibă acces la arme! 

sâmbătă, 17 februarie 2018

Cantina şi restaurantul în comunism

Am citit un articol interesant în Dilema veche despre educaţie a lui Petre Guran, iar la un moment dat autorul spune că regimul comunist a oferit substitutul cantină, pentru restaurant.

Şi dintr-o dată mi-a răsărit în minte o amintire, prima mea şi ultima călătorie în Uniunea Sovietică, în 1977. Era prima mea ieşire peste graniţă, dacă nu iau în considerare excursia din clasa a VI-a la Ruse, în Bulgaria.
Eram mândru de paşaportul pe care-l arătam prietenului Valeriu D. care ulterior a emigrat şi este de aproape 40 de ani în New York.

Revenind, era o călătorie de serviciu la Dimitrovgrad pe malul Volgăi, într-o localitate al cărui prospekt – bulevard se termina într-o pădure.
Mirările mele legate de experienţele prilejuite de prima mea ieşire în măreaţa patrie a comunismului biruitor, într-un octombrie când se făceau 60 de ani de la Marea Revoluţie din Octombrie, sărbătorită, cum altfel decât pe 7 noiembrie erau multe.

Dar cea mai mare mirare a fost legată de mâncare. Am intrat în vreo două alimentări şi am constatat că nu se găsea nimic! Nu-mi venea să cred, asta la noi nu se poate mi-am zis, ca după vreo 3 ani Ceauşescu să mă contrazică şi în deceniul 9 principala acţiune a românilor a fost să caute de mâncare prin magazine goale. 

Intrigat de acest lucru am întrebat cum se descurcă cetăţenii sovietici şi am avut explicaţia: mănâncă la cantină, asta în loc de restaurant, care nici nu se găsea prin localitate! Mai găseai acolo şi diverse produse la vânzare ca să-ţi încropeşti masa acasă.
Asta era marea realizarea a puterii sovietice, să te hrănească la cantină!

Pentru mine cantina a fost o chestiune naturală în vremea studenţiei bucureştene în vremea sfârşitului de deceniu 7, când Ceauşescu încă nu pusese pe noi dârlogii ca, ulterior,  să ne ofere în finalul anilor 80, faraonicele construcţii numite cantine unde urma să luăm civilizat masa, care ulterior şi-au găsit utilitatea ca mall-uri, sau la Piteşti ca sediu al Universităţii.
Cantina studenţească la finalul anilor 60 era un loc unde se mânca bine. Cantina s-a degradat în anii 80 când aproape a dispărut, acum am înţeles că acum mai sunt unele cantine pe lângă anumite facultăţi din Politehnică sau la Rectorat. 

În România, în comunism nu au dispărut restaurantele, dar au devenit în mare parte inabordabile la preţ. Coexistau cârciumile de prin anii 50 unde taţii noştri se mai încurcau la o ţuică sau la o bere.
Generaţia mea a avut şansa doar a bodegilor cu bere proastă la halbă sau sticlă care i-a stricat la stomac pe americanii cu care lucram pe la sfârşitul anilor 70, sau celebrul vin de surcică la şpriţ, care-ţi lăsa o durere persistentă de cap când depăşeai o anumită cantitate.


Singurul loc unde se mai putea mânca decent pe atunci era cantina partidului (comunist! Nu PSD), dacă aveai tupeu să intri, unde se mai găseau câte ceva. Tot cantina săraca!

vineri, 16 februarie 2018

Cuvântul preşedintelui

Vă mărturisesc că nu am avut ocazia să urmăresc aseară cuvântarea preşedintelui Iohannis pentru că eram la concert să ascult Rossini. 

Am văzut doar fragmente finale din întrebările şi răspunsurile după discurs.
Ce pot spune despre acest discurs?
Preşedintele părea extrem de relaxat după zile pline de tensiune şi frământări politice. Se pare că i-a prins bine vacanţa în Tenerife când diverşi jurnalişti se dădeau de ceasul morţii că nu este prezent şi implicat în ultimul scandal vizând justiţia.

Dacă stai un pic şi cujeţi, cum zice ardeleanul atunci cum putea interveni preşedintele într-un scandal lansat pe televiziunile aservite PSD care îşi fac o virtute din calomnie?

Şi foarte bine că a avut răbdare.
În acest scandal, care părea că îi duce pe pesedişti în paradisul unde nimeni nu mai este alergat de justiţie, care-i la pământ şi umilită de alde Dragnea şi cei 40 de hoţi, totul s-a dezumflat din momentul în care doamna Kovesi a reacţionat.

Era până la urmă de înţeles, pentru că doamna Laura Codruţa Koveşi care are responsabilităţi direct în domeniu.

Doamna a dat dovadă de calităţi de lider şi comunicator care a extaziat pe doamna Ioana Dogioiu (fostă Nadia Forga apud Nistorescu) care ne-o indică drept viitoare candidată prezidenţială cu mari şanse, la fel cum se exprimă un nebun milenarist prin Piteşti care pictează pe pereţi Kovesi preşedinte în 2018 (deja?!). Eu sper ca doamna Kovesi să rămâne unde se pricepe mai bine, adică în fruntea DNA, care hăituieşte pe toţi Dinu Păturică care au anexat România ca pe isprăvincia Teleormanului.

Cât despre Dogioiu şi alţi din  acest nucleu dur şi cam isteric de contestare PSD, care visează la un preşedinte băgăreţ, guraliv şi în mod efectiv incapabil să ia măsurile care trebuie, ei trebuie să redevină realişti, pentru că în politică graba strică treaba. 


Preşedintele Iohannis a aşteptat ca şi ministrul justiţiei Tudorel Toader, adus intempestiv din Japonia, să se exprime şi să amâne din  nou pronunţarea privind activitatea doamnei Kovesi şi a DNA, pentru că după cum spunea un expert în justiţie nu există motivele juridice de suspendare a doamnei în cauză.


Ba mai mult, în după amiază zilei de ieri a invitat pe premierul Viorica Dăncilă şi pe Liviu Dragnea la Cotroceni, unde le-a explicat se pare clar şi fără echivoc că a făcut hatârul PSD, adică Dragnea să schimbă premierii cum îi vine lui în cap, dar cu o condiţie, să nu se atingă de justiţie. 

A reiterat în discursul său clar că este mulţumit de prestaţia DNA şi că în cazul că în faţa sa vor ajunge legile justiţiei ciopârţite de majoritatea parlament va lua toate măsurile ca să le blocheze. 

Unii analişti spun că Dragnea s-a dus la Cotroceni în speranţa unui blat şi că s-a ales cu nimic, lucru care îi va ridica în cap PSD mai ales că vrea intempestiv şi un congres în martie.

Iohannis a spus clar că scandalul este montat de penali, acei justiţiabili care fug din România, când sabia lui Damocles stă să cadă. Chiar dacă cuvântul penali a scos din minţi pe jurnalista Sorina Matei, altă vajnică colaboratoare a martorilor lui Băsescu de pe vremuri, răţoindu-se indecent la preşedinte.

Pentru că bine a spus aseară Rareş Bogdan că sunt jurnalişti cunoscuţi care nu scapă ocazia să fie proşti şi neadecvaţi în astfel de momente, cum s-a dat în bărci şi Tolontan la conferinţa de presă a doamnei Kovesi. 


Domnul Iohannis a confirmat din nou pentru increduli din media că pentru el linia roşie a justiţiei este frontiera limită peste care această coaliţia de guvernare nu are voie să treacă şi să se comporte iresponsabil. 



joi, 15 februarie 2018

Codruţa Kovesi şi DNA

Aseară s-a petrecut o conferinţă de presă a şefei DNA Codruţa Kovesi, prima din perioada în care este în această poziţie.

Conferinţa a ţinut două ore şi doamna Kovesi a răspuns ci răbdare şi acurateţe la toate întrebările jurnaliştilor.

Care a fost impresia mea confirmată şi de unii dintre jurnaliştii prezenţi la Digi24 până să înceapă meciul de fotbal Real Madrid - PSG.

În această mare de incompetenţă, rea credinţă şi prostie care înseamnă guvernarea României de către coaliţia majoritară PSD ALDE am urmărit un lider de instituţie românească care contrazice această paradigmă tristă.

Într-adevăr Codruţa Kovesi este o femeie puternică aflată în fruntea unei instituţii care stârneşte coşmaruri marilor corupţi ai României. Pentru că această instituţie se focalizează pe infracţiunile gulerelor albe din zona politică.
De aici ura pentru această instituţie a statului. Şi încercarea de calomniere a acestei instituţii cum au făcut cele două organe de presă care şi-au făcut o profesie din calomnierea statului de drept şi a justiţiei. 

Doamna Kovesi a demontat cu precizie toate calomniile din presă. Ea şi-a exprimat încrederea în instituţiile de control a activităţii DNA, Inspecţia Judiciară şi CSM.
Aşa am aflat că presupusa acuză că doamna Kovesi ar ordona execuţii politice a fost declarată falsă de Inspecţia Judiciară. Această acuză a fost răspândită chiar de procurori DNA, ceea ce arată că nimeni nu-i perfect, cum a recunoscut şi doamna Kovesi.   

Unii ar fi vrut să lămurească ce a fost cu prezenţa doamnei Kovesi la fostul ministru Oprea în seara alegerilor prezidenţiale din 2009, dar până şi comisia montată de PSD ALDE cu scopul compromiterii a şefei DNA nu a lămuririi condiţiilor şi a situaţiei alegerilor din acea perioadă revolută, care nu mai poate fi reparată în vreun fel şi a dat-o în tango şi a recunoscut că acea întâlnire nu a putut influenţa rezultatul alegerilor. 

Mi-ar plăcea ca să mai avem liderii atât de puternici şi stăpâni pe ei cum este doamna Codruţa Kovesi. 

Şi în eventualitatea cererii lui Tudorel Toader de demitere a doamnei Kovesi, piticii politici Dragnea şi Tăriceanu nu vor câştiga decât doar oprobiul public.


Sper ca preşedintele Iohannis să nu le facă jocul, el având ultimul cuvânt în această situaţie. 

joi, 8 februarie 2018

Alianţa PSD-ALDE - alianţa ruşinii şi trădădării naţionale

Titlul pentru unii poate prea dur şi acuzator acoperă foarte bine evenimentele petrecute ieri atât în România cât şi în afara ei.

Ieri seară, la Parlamentul European de la Strasbourg, s-a desfăşurat o dezbatere pe tema justiţiei din România. Invitată a fost doamna prim ministru Dăncilă, fosta şefă a delegaţiei PSD la PE. Iată că această doamnă cu coafuri anacronice nu a binevoit să vină, ci l-a trimis probabil la ordin pe ministrul gongoric şi confuz Tudorel Toader. 
Întreaga dezbatere a fost o ruşine naţională. Pentru că parlamentarii români nu au fost în stare să reprezinte România, ci doar nişte partide retrograde şi care nu sunt în stare să protejeze interesele naţionale. Este cunoscută reacţia străzii şi a societăţii civile româneşti privind modificarea legilor justiţiei. 

În loc să aibă loc o consultare transpartinică pentru a armoniza şi a a realiza un compromis privind interesele naţionale ale României, două doamne, care parazitează acest for european pe bani mulţi s-au comportat ca două ţaţe puse pe ceartă.  
Norica Nicolai şi-a dat toată arama pe faţă, că în primul rând a rămas o procuroare comunistă, iar doamna Grapini o agramată bună doar la blesteme şi reproşuri. Pentru că aceste individe au fost cele mai vehemente în a blama instituţiile europene că-şi bagă nasul în afacerile lui Dragnea care brusc au devenit şi ale României. 

Tot ce s-a întâmplat ieri arată că nu suntem în stare să ne apărăm interesele naţionale şi că am devenit un exemplu de chivuţe puse să-şi pună poalele în  cap, inclusiv în Europa.

Pe de altă parte l-am urmărit înmărmurit pe jurnalistul Ion M. Ioniţă cum a descris comportamentele autorităţilor româneşti faţă de autorităţile ungare.
Tot ce a spus Ioniţă  despre evenimentele în desfăşurare miroase a trădare a intereselor naţionale făcute cu bună ştiinţă sau cu iresponsabilitate de cei doi trădători de patrie Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu. 

La această oră avem la Budapesta un guvern care îmi aminteşte de cel de pe vremea memorandiştilor, de un naţionalism neruşinat, cu accente extremiste  şi tendinţe fasciste. 
Şi acum vine şi Gabriel Andreescu cu propunerea ca ziua de 13 ianuarie când se aniversează Edictul de la Turda de acum 450 de ani de tolernaţp religioasă privind practicarea cultelor protestante împreună cu cea catolică în Transilvania. Numai că atuunci ortodoxia românească a fost uitată! Şi nici măcar după 450 de ani nu am văzut regrete din partea maghiarilor, care acum se bucură de drepturi neîngrădite. 

Într-adevăr cum se poate califica faptul că ministrul de externe Sijjarto vine în România şi ordonă celor trei partide maghiare să declare autonomia ţinutului secuiesc?

Acelaşi ministru de externe care a interzis prezenţa diplomaţilor maghiari la Ziua Naţională a României!
Ei bine acelaşi ministru Sijjarto revine la Bucureşti, şi ministrul de externe Meleşcanu, împreună cu Preşedintele Senatului României Tăriceanu, Preşedintele Camerei Deputaţilor Liviu Dragnea iau poziţia de drepţi şi se execută la ordinele Budapestei să-i furnizeze gazul extras din Marea Neagră şi să facă Liceul Catolic din Târgu Mureş. 
Şi apropo' cum mai stă în funcţie executivă un om de 77 de ani, precum fostul securist din diplomaţie Meleşcanu, în loc să doarmă în Parlament. sau să se ocupe de nepoţi, Acest netot spune că serveşte interesele României în exterior. Se vede cum!

Şi aici este trădarea naţională. Această lege organică de înfiinţare a Liceului Catolic din Târgu Mureş, votată de majoritatea PSD ALDE este neconstituţională, pentru că Ministerul Învăţământului şi nu Parlamentul organizează pe teritoriul românesc unităţi şcolare împreună cu autorităţile locale din Judeţul Mureş. Am înţeles că PSD de conivenţă cu consilieri UDMR fac jocul intereselor meschine maghiare. Asta pentru că sunt aprobate 53 de clase în liceele din Târgu Mureş cu predare exclusiv în maghiară şi sunt acoperite doar 49! 

Iar în Ungaria la Gyula, la liceul românesc nu întîlneşti un elev în stare să vorbească româneşte coerent, iar cei care vorbesc această limbă, vorbesc în şoaptă de teama autorităţilor?

Cum are neruşinare Ungaria şi politicienii maghiari din România să afirme că România încalcă drepturile minoriţăilor cînd are un preşedinte etnic minoritar, fapt unic în Europa. Rău am ajuns că nu suntem în stare să ne promovăm din acest punct de vedere. Numai interesele oarbe ale unuia ca Dragnea ne face să uităm acest lucru. 


Mă gândesc cu tristeţe şi revoltă cum  au putut vota această lege senatorii ardeleni această lege, cum nu le-a tremurat mâna? Pesemne că strămoşii se întorc în morminte.

De ce această trădare naţională?
Pentru că trădătorul Liviu Dragnea în lipsă de altceva vrea să devină partenerul lui Viktor Orban în consolidarea regimurilor de tip autoritarist. Pentru că Ungaria a devenit cel mai corupt stat european, acoliţii lui Viktor Orban acaparând toate resursele statului maghiar. Toate astea pentru ca Dragnea să scape de puşcărie este gata să predea România Budapestei. 

Tăriceanu trăieşte probabil iluzia perioadei guvernului socialist de la Budapesta, mult mai relaxat în comportamentul cu vecinii şi când se organizau şedinţe comune ale guvernelor român şi ungar.
Suntem în perioada unui naţionalism maghiar exacerbat, cu un partid Jobbik de esenţă fascistă. 
Partidul PSD naţionalist retrograd, împotriva multinaţionalelor, promotor al şovinismului, cu sinistrul Codrin Ştefănescu şi aroganta Olguţa Vasilescu proveniţi de la defunctul PRM, mâncător de unguri face acum jocul intereselor străine fără nicio ezitare. 


Trebuie urgent ca aceşti doi trădători naţionali Dragnea şi Tăriceanu să-şi dea urgent demisia şi să fie aduşi în faţa justiţiei pentru trădarea intereselor naţionale!

marți, 6 februarie 2018

Efemeride politice la început de februarie 2018

Aşa se intitula rubrica de evenimente politice din almanahurile (n-a, că am ratat almanahele!) Universul prin care am urmărit în copilărie Al Doilea Război Mondial din punctul de vedere al unei Românii aliate cu Hitler.

Ce m-a intrigat atunci a fost felul în care se analiza - foarte pozitiv - ieşirea Italiei din alianţa cu Hitler în toamna 1943.
Chiar într-o dictatură militară ca a lui Antonescu presa îşi permitea aceste analize, care nu erau posibile în copilăria mea comunistă de la sfârşitul anilor 50 şi începutul anilor 60.
Atunci aveam parte doar de caricaturile cu businessmanul american cu burtă şi trabuc bând blestemata băutură Coca Cola. 

Şi vreau să corectez o chestiune din Dezgheţul scris de Dan Ciachir. În România comunistă nu s-a găsit Coca Cola nici măcar la shop pentru cei care nu mai au memoria magazinele pe valută. Se pare că asta era convenţia cu Pepsi Cola care se făcea în licenţă şi la noi şi în anii 80 o găseai doar la hanul Scorniceşti. 

Revenind la actualitate borfaşul mincinos de Dragnea şi-a comandat al treilea guvern. Acesta abundă de incompetenţi, nu numai de la ALDE, dar străluceşte de tâmpiţi adunaţi de prin Moldova. Doar pe vremurile lui Eminescu şi Creangă năşteau la Moldova oameni, acum răsar doar tâmpiţi. 

Văzând ieri filmul din 1961 cu Armstrong, Paul Newman şi Sidney Poitier am avut o revelaţie! 
Doamna Dăncilă primul ministru al României are o coafură tipică acelor vremuri. Deci doamna Dăncilă se coafează ca mama ei, sau coafezele din Videle au rămas încremenite în proiectul de atunci. 

Cea mai critică situaţie este acum fluturaşul de salariu care va consemna scăderea salariilor şi la stat şi la privat. Cu o excepţie, demnitarilor le cresc indemnizaţiile, asta este revoluţia fiscală a lui Vâlcov şi a mincinoşilor notorii Olguţa Vasilescu şi din nou Dragnea şi cei 40 de hoţi!

Presa aservită PSD continuă minciunile şi manipulările ca A3 care face un reportaj despre preşedintele Constantinescu ca ar fi având o casă la Cornu, însă care nu există. Preşedintele Constantinescu rămâne cu o amintire pozitivă în pofida unor derapaje actuale.

Ieri s-a petrecut un eveniment ciudat, vizita intempestivă a ministrului de externe maghiar Peter Sijarto în România unde s-a întreţinut cu ministrul de externe Meleşcanu, dar şi cu Dragnea şi cu Tăriceanu.
Ai noştri au fost mai timizi şi oculţi cu rezultatul vizitei. Doar ungurii au spus care ar fi rezultatele: importul de gaze din România de pe platforma Mării Negre şi o liniei TGV între Budapesta şi Cluj.  
Interesant că acum avem un parteneriat strategic cu cei mai inconfortabili vecini, mereu supăraţi pe Centenar.
Nu că ideea infrastructurii în special nu ar fi bună, cu promisiunea extinderii la Bucureşti, dar asta miroase a ideologii extremiste împărtăşite de Orban şi Kaczinsky. 

Că venii vorba şi de polonezul Kaczinsky, Polonia a adoptat o lege categorisită aseară de Cristian Pârvulescu ca antisemită. Eu aş nuanţa. Legea se referă în principal la interdicţia de a categorisi ca poloneze lagărele de exterminare naziste de la Auschwitz, Maidanek, etc.
Asta a stârnit protestul guvernului israelian a lui Netanyahu, şi apoi şi al autorităţilor SUA.
Polonezii spun că aceste lagăre nu au nicio legătură cu Polonia, ea fiind ocupată de hitlerişti în acele vremuri şi mulţi dintre polonezi, în principal evrei au fost exterminaţi acolo.
Polonia a suferit o dublă agresiune şi ocupaţie. În perioada 1939-1941 a fost ocupată în vest de Hitler şi în est de Stalin care a exterminat la Katyn, în Rusia elita militară şi intelectuală a Poloniei, ca apoi să fie omorâţi şi în lagărele de pe teritoriul polonez ocupat.
A mai fost şi înăbuşirea de către nazişti a revoltei din Varşovia în vara lui 1944 cu armata roşie asistând pasivă  pe malul drept al Vistulei ca să fie distrusă Armija Krajowa a patrioţilor polonezi.
Aşa că Polonia are amintiri sinistre despre acel război. 

La noi această situaţie a fost diferită, noi am fost consideraţi agresori luptând împotriva Uniunii Sovietice. Abia după 1989 am putut cunoaşte implicarea României în Holocaust. Mă întreb de ce s-a ocultat în timpul comunistului această problemă? Cred că răspunsul ar fi pentru că demnitarii de origine evreiască erau interesaţi ca emigrarea cele mai importante minorităţi evreieşti rămase după Holocaust să decurgă lin fără probleme.
Nici Europa Liberă nu a dezgropat această problemă sensibilă, fiind un post de propagandă anticomunistă, cu alte priorităţi decât istoria neagră recentă a României, fiind condusă mult timp de un evreu român precum Noel Bernard. 
De fapt multe eveniente au fost ocultate în acel obsedant deceniu. Prima oară în comunism s-a sărbătorit Unirea de la 24 Ianuarie 1859 de abia la 100 de ani. Despre desâvârşirea României Mari nici vorbă, cu unirea cu Basarabia Bucovina de Nord şi Transilvania. Doar în regimul Ceauşescu care exacerba naţionalismul, ziua de 1 ianuarie 1918 a început să fie pomenită.

De abia după 1990 s-a cunoscut dimensiunea tragică a deportărilor şi exterminării în Transistria a evreilor din Basarabia şi Bucovina de Nord.
Dacă Pogromul din vara lui 1941 de la Iaşi este clar organizat de autorităţile române, visceral antisemite, după presupusele agresiuni ale evreilor basarabeni la adresa armatei române în retragere şi de represaliile teribile de la Odessa rămân în discuţie doar numărul evreilor exterminaţi în Transnistria.
Dar această zonă, inclusiv Basarabia şi Bucovina de Nord au revenit URSS după 1944 şi cifrele variază funcţie de interese, uneori punându-se în cârcă românilor şi victimele Holocaustului din Ardealul de Nord când autorităţile maghiare hortiste au livrat la Auschwitz cam 130000 de evrei în 1944 din Ardealul de Nord ocupat. Veşti  cu supravieţuitori de la Auschwitz mai pătrundeau prin barajele ideologice creând impresia că evrei din România în război au murit la Auschwitz. 

Oricum asumarea acestei istorii sinistre trebuie făcută ca să nu mai fie repetată şi sunt un capitol de istorie, iar generaţiile de azi nu poartă răspunderi pentru vinovăţiile autorităţilor de acum 70 de ani, dar nu trebuie să uite asta! 

Eu personal nu am avut probleme de tip antisemit, am crescut cu prieteni evrei şi antisemitismul care mai se manifesta subteran a izbucnit ca o diversiune în ultima perioadă a lui Ceauşescu, când evreii erau demult plecaţi din România.

Ce este trist că evreii şi apoi germanii au părăsit România, lipsind-o de oameni de mare valoare.
Dar şi mai trist este că România a devenit o ţară de emigraţie masivă. 

Emigrează oamenii în căutare de lucru la salarii decente, dar pleacă tineri capabili şi inteligenţi pentru că perspectivele din România sunt blocate de rebuturile politice care în această vreme se dau în petec prin incompetenţă, rea credinţă, agramatism. 
Când îi văd pe Dragnea şi cei 40 de hoţi multora le vine să-şi ia lumea în cap.


Aşa că sper ca această haită să devină o efemeridă.