miercuri, 21 martie 2018

Conferinţele de la Ateneu - Splendoarea Europei şi România la 100 de ani

Oliver Jens Schmidt
Am urmărit în continuare două dintre Conferinţele de la Ateneu organizate în februarie sub egida Fundaţiei Humanitas. Este fundaţia creată de Editura Humanitas condusă de Gabriel Liiceanu,

Prima conferinţă urmărită care a fost cronologic şi prima conferinţă prezentată a fost o discuţie între Gabriel Liiceanu şi Horia Roman Patapievici. 



Cei doi au discutat despre moştenirea spirituală greacă şi latină, care prin fuziune cu creştinismul au dat ceea ce astăzi este Europa. S-a discutat şi despre moştenirea Imperiului Bizantin legatar ar Imperiului Roman şi apoi de formarea în vest după năvălirile barbare a Imperiului lui Carol cel Mare  care a însemnat dezvoltarea civilizaţiei de azi a Europei Occidentale. 

Cel mai important lucru care l-am auzit la această prelegere a fost despre reforma învăţământului francez iniţiată de Macron.
Această reformă repune valoarea notei care să reflecte capacitatea elevului de a acumula cunoştinţe. Asta vine să confirme frustrarea unui prieten trăitor în Belgia, extrem de nemulţumit de nivelul învăţământului de acolo, unde există tendinţa nivelatoare a celor care nu trebuie să primească note mari, chiar dacă învaţă care pot jigni pe cei cu note mici. Corectitudinea politică dusă la extrem în condiţiile în care anumite minorităţi care au generat marile probleme de terorism din spaţiul francofon pot fi rezultatul unui învăţământ care să nu jignească aceste minorităţi mai tentate de viaţă fără griji, subvenţionată de stat. Se repune respectul pentru profesor şi studiul obligatoriu în liceu a limbilor clasice limba greacă şi cea latină. Este revenirea la învăţământul pe care s-a construit şi modelul clasic al învăţământului românesc adoptat de Spiru Haret şi menţinut cu deformările ideologice şi în vremea comunismului în România. 


Mult mai incitantă a fost însă conferinţa istoricului elveţian, stabilit la Viena unde este profesor Oliver Jens Schmidt. Conferinţa sa s-a intitulat "România la 100 de ani" şi a fost urmată de un dialog cu jurnalistul Marian Voicu. 


Este interesant că Oliver Jens Schmidt a susţinut această conferinţă în limba română, învăţată în căminul studenţesc din Viena. 
De fapt el este specializat în istoria Balcanilor şi are o carte despre eroul albanez Skanderbeg. Cartea sa tradusă în albaneză a produs o mare emoţie acolo, ducând la sinuciderea traducătorului, un foarte respectabil jurnalist şi traducător albanez din limba germană. Răsunetul negativ al acestei cărţi a fost determinat de studiile lui Schmidt care dovedeau că Skanderbeg este pe linie masculină coborâtor din familia sârbească Brankovici, iar pe linie maternă are origini greceşti! 
Vă cam daţi seama cum au primit albanezii aceste descoperiri? Că eroul lor naţional nu este de fapt albanez. 

Pe noi nu ar trebui să ne mire, pentru că Oliver Jens Schmidt are o carte dedicată lui Corneliu Zelea Codreanu, promotorul naţionalismului extrem românesc, care de asemenea nu are ascendenţe româneşti, ci străine. 

În genere conferinţa istoricului vienez urmează să spunem linia revizionistă istorică a lui Lucian Boia.
El remarcă la fel ca în cartea dedicată de Boia formării României Mari remarcabila menţinere a graniţelor fixate atunci, cu deosebirea că doar spre Est el au fost modificate. Asta în comparaţie cu Cehoslovacia, Iugoslavia care s-au dezmembrat sau cu Polonia care şi-a mutat frontierele spre vest în teritorii foste germane.

El susţine că motorul evoluţiei româneşti în cei 100 de ani a fost etno-naţionalismul care  a cultivat de ideea statului naţional unitar centralizat care avea în interbelic doar 71% etnici români dar care după recensământul din 2011 are acum 88% etnici români. 
Şi explică asta prin Shoah şi emigrare. Aici nu este clar dacă asta implică pieirea evreilor doar din Transnistria, cauzată de autorităţile româneşti şi nu şi cei morţi la Auschwitz din vina autorităţilor maghiare din Ardealul de Nord.
Apoi povesteşte doar de nemţii obligaţi de ruşi să fie duşi în Donbas şi cu complezenţa autorităţilor româneşti în 1945, care însă, în majoritate se întorc înapoi în România la începutul anilor 50.

Fenomenele de emigrare din timpul comunismului nu sunt tratate decât superficial. România nu şi-a expulzat germanii, precum au făcut vecinii, actuali şi foşti, Ungaria, Iugoslavia, Cehoslovacia şi Polonia. În timpul comunismului mai trăiau în România 450000 de germani şi tot 450000 de evrei, cea mai importantă procentual minoritate evreiască din Europa postbelică, cu excepţia Uniunii Sovietice. 
Atât că evreii au ales emigrarea în masă spre noul stat al lor Israelul, iar germanii au ales să emigreze spre Germania. Că de fapt asta a însemnat şi o vânzare de către autorităţile române, asta rămâne în discuţie. 

Cert şi de subliniat rămâne că dintre aceste state naţionale apărute sau crescute teritorial precum România după Primul Război Mondial, ţara care are azi un şef de stat la Centenar, care nu este de aceeaşi etnie cu majoritatea este România!
Acest lucru minează într-un fel motorul naţionalist, dacă ne comparăm cu toate fostele ţări socialiste, unde azi tendinţele naţionaliste sunt politică de stat.
Nici faptul că am trăit în România comunistă o perioadă internaţionalistă în care făceai puşcărie dacă intonai Imnul Naţional al României de azi.
Deci lucrurile sunt mai complicate! 

O mare nedreptate o face Oliver Jens Schmidt în expunerea sa istoricului Gheorghe Brătianu, văzut exclusiv ca antisemit şi filogerman, omul lui Hitler.
Dacă mă iau după spusele doamnei Ioana Brătianu, fiica istoricului, în casa lor nu a călcat picior de german.
În plus, vorbind despre Consiliul de Coroană din iulie 1940 al cedarea Basarabiei şi a Nordului Bucovinei, Gheorghe Brătianu a venit îmbrăcat în uniforma de ofiţer în rezervă, fiind clar pentru rezistenţa armată.
Alături de Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu a fost una din cele mai importante victime ale regimului comunist. El rămâne probabil cel mai important istoric român.
El a fost recuperat în perioada Ceauşescu pentru că lucrările lui documentau formarea principatelor româneşti, fundamentale pentru istoriografia românească, combătând revizionismul maghiar. 

Extrem de interesantă şi care impune să medităm a fost explicarea unora din cele mai ruşinoase evenimente din istoria recentă a României, cum am cedat fără luptă o treime din teritoriul naţional, revizionismului sovietic cu Basarabia şi Bucovina de Nord, celui maghiar  cu Ardealul de Nord, sau bulgarilor cedarea Cadrilaterului.

O explicaţie a fost felul cum tratau demnitarii României de atunci, care în perioada premergătoare cedării Ardealului de Nord, oficialii administraţiei româneşti îşi trimiteau familiile în Vechiul Regat, creând o nesiguranţă românilor din zonă, apoi modul în care se luau deciziile în România interbelică de un pumn de politicieni, în care foarte greu au pătruns ardelenii şi basarabenii.
Exista tendinţa de a negocia doar în interes personal cu este exemplificată Veturia Goga. 
O altă explicaţie ar mai fi şi contextul politic, faptul că mai toţi vecinii României în 1940 erau revizionişti, cu excepţia Iugoslaviei şi că armata română era foarte prost pregătită.

Altă chestiune interesantă a fost problema identităţii româneşti. Ea s-a conturat clar în Ardeal, cine erau stăpânii pământului, la ce biserică te duceai.
Răscoala lui Horia din 1784 cât mai ales Revoluţia de la 1848 din Ardeal transformat într-un război civil între unguri şi români au desemnat şi mai clar identitatea românească. 
Schmidt remarcă că acele lucruri nu erau similare în Vechiul Regat unde identitatea a fost cultivată de sus în jos, neexistând problemele din Transilvania. Tragedia s-a petrecut în Basarabia, unde prin intermediul bisericii ortodoxe s-a produs o puternică rusificare. 


Oliver Jens Schmidt a recunoscut că unele chestiuni rămân deschise şi nu se pot da răspunsuri definitive şi clare în istoria recentă a României. 

Schmidt are o preferinţă clară pentru PNŢ-ul interbelic, care ar fi deschis prin victoria în alegerile din 1928 şi pentru Iuliu Maniu. Atunci condiţiile guvernării au fost complet nefavorabile prin declanşarea Crizei Economice Mondiale. Şi aici sunt discutabile lucrurile. El arogă merite exclusive lui Maniu în actul de la 1 Decembrie 1918 şi ignoră proiectul României Mari aparţinând lui Ion I. C. Brătianu care imaginea acest stat extins în frontierele care urmau să cuprindă Transilvania. 



Rămân discutabile multe din evaluările lui Schmidt, dar au meritul că pun întrebări şi îndeamnă la meditaţie.

6 comentarii:

  1. Consiliul de coroana privind cedarea basarabiei si a bucovinei de nord a avut loc in iulie 1940 , nu in 1939.

    Cu stima Dimu Cucuringu

    RăspundețiȘtergere
  2. Aş mai vrea să mai fac câteva consideraţii suplimentare despre actualitatea politică.
    Este interesant că pe lângă preşedintele Iohannis România nu mai are un partid extremist naţionalist.
    Explicaţia ar fi că PRM care este astăzi mort se regăseşte prin foştii săi membrii în poziţie de mare vizibilitate în PSD, precum Olguţa Vasilescu şi Codrin Ştefănescu. Ştefănescu este pur şi simplu fascist! PSD este cel mai retrograd şi xenofob partid din România, dar liderii săi actuali fac jocuri foarte dubioase aliindu-se cu UDMR. Liderul Liviu Dragnea pur şi simplu n-are nicio ideologie singurul lui scop este să scape de puşcărie.
    UDMR sub presiunile facţiunilor revizionist autonomiste şi a FIDESZ-ul lui Orban de care sunt legaţi ombilical a devenit un partid radical separatist. UDMR nu mai are liberalismul conservator de care dădea dovadă în deceniul 10 al secolului trecut şi începutul mileniului XXI. În îndeplinirea scopurilor sale s-a aliat cu PSD, partidul cel mai retrograd şi anti-maghiar din România.
    De fapt PSD izolat pe plan european caută tovărăşia lui Orban, care dispreţuieşte România şi pe români.

    RăspundețiȘtergere
  3. De unde ai scos astea:
    1. "nemţii obligaţi de ruşi să fie duşi în Donbass şi cu complezenţa autorităţilor româneşti în 1945"
    România era atunci sub ocupația militară a URSS așa că termenul complezență e ridicol. Apoi solicitarea URSS de a racola muncitori pentru reconstrucție a fost stabilită și aprobată de comun acord cu Anglia și SUA; există documente, nu sunt zvonuri.
    2. "UDMR s-a aliat cu PSD, partidul cel mai retrograd şi anti-maghiar din România."
    Cred că PSD a fost singurul partid care nu s-a aliat cu ungurii; apoi aliat și anti nu se potrivesc.
    "De fapt PSD izolat pe plan european caută tovărăşia lui Orban"; de unde pînă unde !? Și în ce constă izolarea ?
    3. Alte bazaconii: "Ştefănescu este pur şi simplu fascist! PSD este cel mai retrograd şi xenofob partid din România".
    4. Referitor la Skanderbeg se pare că este invers, maică-sa era de origine sîrbă iar tatăl foarte probabil era totuși albanez. Dar apropos - și Vasile Lupu era tot...albanez ca și familia Ghica.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1.Chestia cu saşii şi şvabii trimişi în Rusia drept pedeapsă, reveniţi în România apoi după câţiva ani poate fi o discuţie.
      2.Dar tu pe ce lume trăieşti? Azi coaliţia PSD ALDE este sprijinită de UDMR. Le-au făcut cadou o lege neconstituţională cu Liceul Catolic din Tg Mureş.
      3.Dacă tu despre Codrin Ştefănescu ai altă părere este treaba ta, dar părerea mea este că individul ăsta este un pic deraiat la minte.
      4. Cât despre Skanderbeg eu l-am citat pe Schmidt care a făcut investigaţii în acest domeniu.
      Şi noi ne lăudăm că Matia Corvin, cel mai mare rege al Ungariei este de origine românească. Am citit că nişte soli români de prin Valahia sau Moldova când au vorbit în faţa regelui, acesta i-a spus tâlmaciului că nu-i nevoie, că-i înţelege! De altfel aristocraţia maghiară ardeleană ştia şi româneşte şi nemţeşte ca să înţeleagă cum îi înjură iobagii români, sau meşterii saşi.
      Da, sunt familii faimoase româneşti de origine albaneză, inclusiv amicul meu fizicianul şi scriitorul Vlad Zografi (Djamo) care a fost la conferinţa despre fizică.

      Ștergere
    2. 1. Că Ștefănescu e cam tolomac sunt de acord (mi se pare că el a protestat în parlament contra experimentelor de la CERN, poate fac o confuzie acum). Dar fascist ?!
      2. Apoi termenul "fascist" este de origine sovietică, eventual preluat și de alții. El se poate aplica doar la italieni (poate și la unii adepți ai lor din alte țări). Pentru germani cuvîntul "naziști" este cel mai potrivit.
      3. Aproape tot ce au primit ungurii a fost neconstituțional și antiromânesc, indiferent de guverne. UDMR nu este înregistrat la tribunal ca partid. Retrocedările așa-ziselor bunuri bisericești ungurești a fot o hoție - acele bunuri erau doar în custodia bisericilor dar proprietarul era statul. Iar statul austro-ungar le pierduse după primul război mondial prin tratatele de pace. Aceeași situație este cu bunurile Grupului Etnic German - după al doilea război.

      Ștergere