O scrisoare pierdută la Sala Sindicatelor Pitești

În această seară am văzut  capodopera literaturii dramatice române și a literaturii române în general, O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale. La mine funcționează și un alt motiv, am fost elevul liceului care-i poartă numele, școala unde a învățat Caragiale la Ploiești. Atunci când am citit-o și analizat-o la școală în anii 60, se reliefa doar comicul și quiproquo-urile. Pentru că această piesă avea un puternic mesaj politic subversiv pentru vremea comunistă. 

Sentimentul că atunci când vezi această piesă îți dai seamă că ce se întâmplă în piesă este de stringentă actualitate, ea fiind scrisă în 1884, acum 145 de ani! Și am văzut când Cațavencu a spus că toți suntem români mai mult sau mai puțin onești! în sală s-a stârnit o puternică rumoare. Atunci când Europa trebuie să-și vadă de treburile ei, îi vezi pe așa zișii suveraniști de azi. Îl înțeleg și pe Conu Alecu Paleologu când spunea că era avea o tresărire patriotică când vedea această piesă, pentru că replica finală a piesei este: iată avantajele unui sistem constituțional! Pentru că Paleologu trăia într-o dictatură sinistră care l-a băgat la pușcărie. 

Nu are rost să fac o descriere a subiectului piesei, este despre șantaj și corupție. Mă vor referi la realizarea piesei, regia, decoruri, și mai ales prestația actorilor. Recunosc că atunci când îi auzeam replicile îmi răsunau replicile unui Giugaru în Zaharia Trahanache, din piesa filmată de Sică Alexandrescu. În piesa de astă seară era în acest rol  a fost Valentin Teodosiu, un actor bun, dar astă seară, dar neconvingător. După mine cea mai bună interpretare a avut-o Monica Davidescu în Zoe Trahanache, mi-a amintit de Mariana Mihuț în regia lui Liviu Ciulei. Apoi un rol bun și convingător l-a avut în această seară și Cosmin Vîjeu în Cetățeanul turmentat. Altă interpretare onorabilă a avut Ovidiu Cuncea în Nae Cațavencu, le fel cum într-o notă bună a avut și Emanuel Varga în Tache Farfuridi, dar mă gândeam mereu vocea lui Finteșteanu. Comic și simpatic a fost și Silviu Biriș în Ghiță Pristanda. Surprinzător de bun a fost și Aurelian Temișan în prefectul Ștefan Tipătescu. Claudiu Bleonț cam șarjează în rolul lui  Agamiță Dandanache, nicio comparație cu Radu Beligan în același rol. Regia lui Toma Enache a fost cea potrivită, pe modelul clasic al lui Sică Alexandrescu, nu pe experimente stupefiante cum am mai văzut, pe aceeași scenă aparținând lui Alexandru Dabija. Scenografia a fost reușită și funcțională. M-a surprins cum arăta pupitru unde vorbeau candidații, cu sugestii cam dubioase. M-a mai surprins că muzica manifestației finale a fost aria celebră din Traviata, Libiamo ne`lieti calici - Să bem? Aș fi preferat ceva mai național, potrivit cu momentul.

M-am bucurat foarte tare că am văzut piesa cu o sală plină, care a reacționat la replicile formidabile ale lui Caragiale. Am plecat gfericit de la acest eveniment teatral!

 

Ciprian Ciucu - noul primar al Bucureștiului

Aseară s-au numărat voturile de la alegerile parțiale. Cel mai important rezultat a fost cel al alegerilor pentru primarul Bucureștiului. A fost ales cu un rezultat relevant pentru Ciprian Ciucu care a a obținut 36,16% din voturi. A urmat Anca Alexandrescu cu 21,94% și Daniel Băluță cu 20,51% și Cătălin Drulă cu doar 13,90%. Rezultatele acestor alegeri vor produce în mod sigur un cutremur pe eșichierul politic românesc. București este capitala României, aici trăiesc cei mai educați cetățeni ai patriei noastre. În pofida ofensivei orașelor transilvane, București rămâne un gigant și ca populație și ca importanță economică, socială și politică. Bucureștenii posedă cea mai independentă orientare politică și nu sunt tentați de vreo influență politică, nu sunt un electorat captiv.

Cred că cel mai semnificativ rezultat este pentru PNL.  Ciucu și președintele partidului, Ilie Bolojan ies întăriți din aceste alegeri. În PNL nu se vor mai putea exprima voci dizidente. Acum PNL este la dispoziția primului ministru și al grupului său din care acum cel mai important este Ciprian Ciucu în calitate de primar al Bucureștiului pentru că primarul Capitalei este cel mai votat demnitar după președintele României. După aceste alegeri PNL și primul ministru Bolojan ies întăriți. Îmi amintesc de Câciu, fostul ministru de finanțe pesedist catastrofal, care a dat drumul la dezmățul bugetar din vremea primului ministru Ciucă și care era doar o marionetă în mâinile PSD.  Urla la Antena 3 că dacă Ciucu pierde, Bolojan trebuie să plece din fruntea guvernului.

Ori un cutremur puternic a suferit PSD! Alegerile de la București amintesc de dezastrul de acum un an al lui Ciolacu la prezidențiale. Cotat în sondaje în frunte Ciolacu a reușit să iasă al treilea, la fel ca Daniel Băluță acum. Înfrângerea categorică în București trebuie să le dea de gândit pesediștilor. Este clar un transfer de electori din ograda PSD spre curentul suveranist. PSD joacă în coaliție cu PNL, USR, UDMR dimineața și seara la televiziuni era într-o opoziție vehementă. PSD își vede acum șubrezită baza electorală. Câștigarea președinției Consiliului Județean Buzău de către Ciolacu este o palidă recompensă atât pentru fostul prim ministru Ciolacu, cât și pentru PSD. Opoziția față de reforme a PSD este și ea în cumpănă.

Rezultatul surprinzător al Ancăi Alexandrescu în București pe locul doi la alegerile de primar vor da dureri de cap lui George Simion. Dintr-o dată Anca Alexandrescu devine un importat jucător în tabăra suveranistă și poate pune într-o poziție fragilă pe Simion. Voturile pentru ea au însemnat că votanții PSD părăsesc partidul pentru AUR. Și probabil este în avantajul tău Ancăi Alexandrescu că nu este încă o persoană controversată precum George Simion.

În fine USR este într-o poziție stânjenitoare. Alegerea lui Cătălin Drulă candidat la primăria București este ultima eroare a USR. Se observă că Fritz nu deține controlul partidului și că nucleul cumetriei care decide încă acolo, este la putere. În primul rând Drulă are în portofoliu dezastrul de la localele de anul trecut, când USR părea că se duce la fund. Au avut noroc cu contribuția meteorică a Elenei Lasconi la parlamentare după rezultatul spectaculos din primul tur al prezidențialelor de anul trecut. Apoi Moșteanu, unul dintre cei mai oportuniști lideri ai acestui partid a fost îngropat de studiile lui precare și inexistente.  USR trebuie să mediteze pe ce cale continuă. O alternativă ar fi fuziunea cu PNL pentru un partid puternic și semnificativ pe partea de centru dreapta. 

În fine aceste alegeri au marcat irelevanța sondajelor. Ciucu a declarat aseară că având în vedere eșecul PNL cu sondaje dubioase și coafate, a decis împreună cu președintele Bolojan să dea publicității doar sondaje serioase, realiste. El a prezentat jurnaliștilor un sondaj, nedat publicității, care arăta ordinea de la alegeri, cu el conducând și cu Anca Alexandrescu pe locul 2 și Băluță pe trei. Circul ăsta cu sondaje făcute doar pe placul decidenților unui partid sau altul trebuie să înceteze. Și aseară exit polul lui Pieleanu s-a înșelat la fel ca cel de la prezidențialele de anul trecut.

Ciucu are în față o misiune foarte grea pentru viitorii doi ani și dacă reușește a promis că va candida și pentru 2028. El trebuie să rezolve cumva traficul infernal din București. Soluția este trecerea masivă la transportul în comun. În fond în Londra milionarii din City folosesc metroul. Trebuie rezolvat accesul și intrarea dinspre Pitești pe autostradă. Varianta prin Crângași, blocată de Nicușor Dan trebuie reluată și rezolvată cumva. Ar trebui ca reforma teritorial administrativă să transforme București și județul Ilfov într-o singură uniate administrativă. Observ că se impune o nouă clasă politică mai tânără, mai educată, mai sobră și mai puțin tentată de gheliruri, combinații dubioase și corupție. Ciucu în declarațiile sale de aseară arăta că este foarte interesat de promovarea unui nou tip de politicieni tineri, de o altă calitate, superioară, față de ceea ce este în prezent în politica românească. Modelul caragialian al piesei O scrisoare pierdută trebuie să devină doar o amintire amuzantă la teatru. 

Să urăm succes lui Ciprian Ciucu!

PS

Am urmărit câteva articole dedicate acestui important eveniment politic. Într-unul sunt acuzate institutele de sondare publică că nu fac o prezentare reală a situației intențiilor de vot, ci doar manipulări publice în favoarea celor care au comandat sondajul. Sunt scuze penibile, cum că dacă prezența la vot ar fi fost mare, Băluță ar fi câștigat!? Inclusiv analiștii politici sunt penibili. Se vede la cei care au partizanate, sau jurnaliști la care se vede înrolarea useristă și care caută scuze penibile pentru eșecul brutal al lui Drulă. Văd că inclusiv useriști, precum Cristina Prună acuză acea axă Fritz Moșteanu care a condus la dezastrul lui Cătălin Drulă. Se preconizează un congres USR care să ia măsuri.

Eroi au fost - The Great Escaper și The Last Rifleman

Întâmplarea a făcut că azi am văzut două filme extrem de emoționante despre eroi din Al Doilea Război Mondial. Și pentru că a fost și 1 Decembrie, Ziua Națională a României președintele României Nicușor Dan a decis să acorde o singură decorație eroului colonelului Ion Vasile Banu, Virtutea Militară în grad de Cavaler. Ion Vasile Banu în vârstă de 107 ani! a luptat în 1941 pentru Eliberarea Basarabiei și în 1942 la Cotul Donului, iar după 23 August până în 1945, în luptele împotriva naziștilor. Ei bine, Cătălin Avramescu nu se dezminte și debitează prostii despre decizia președintelui. Avramescu nu este la prima imbecilitate, el nu a înțeles un lucru clar, Ioan Vasile Banu a luptat în toate aceste războaie, prima dată împotriva cotropitorilor bolșevici și apoi împotriva naziștilor ca militar al României. El nu a luptat împotriva României, ci pentru România! Iar decizia acestor operațiuni militare nu a fost decisă de Ion Vasile Banu, ci de alții. Este atât de trist că indivizi cu pretenții nu înțeleg nimic din istorie. 

Și acum aș vrea să vă prezint acest filme.

The Great Escaper

Titlul s-ar traduce ca Marele expert în escapade. Filmul are ca actori doi monștri sacri ai cinematografului britanic, Michael Caine și Glenda Jackson. Se pare că filmul este bazat pe un eveniment real.

Caine este fostul militar din Royal Navy, Bernard Jordan care a fost implicat în Debarcarea din Normandia din 6 iunie 1944 pe plaja Sword. El este împreună cu soția lui Irene la o casă de sănătate din Hove Brighton. Este 2014, sunt 70 de ani de la D Day și Bernard vrea să participe la această aniversare, dar nu a a fost cooptat în vreo delegație. Motivul dorinței lui de a ajunge în Normandia era că pe nava de debarcare se afla Douglas Bennet,  un tanchist care a debarcat pe plajă și tancul lui  a fost distrus și el a murit. Pe navă ca Douglas să-și învingă frica, Bernard îi spune să fumeze și  Douglas îi dăruiește tabachera ca să-i aduc aminte de el. Așa că pleacă pe furiș de la casa de sănătate și ia feribotul. Pe navă este abordat Arthur Howard Johnson (John Standing), pilot de bombardier din vremea războiului care-l invită să fie împreună cu grupul său. Arthur are o poveste, a bombardat Caen, iar în acea perioadă aflat după că în acel oraș era fratele său care evadase dintr-un lagăr german. Arthur are remușcări că fratele său a murit de bombele aruncate de avionul său. Bernard îl convinge pe Arthur să meargă la cimitirul unde sunt înmormântați  fratele lui Arthur și Douglas.  În prealabil ei dăruiesc cele două legitimații la doi veterani germani, foștii lor inamici. La mormântul lui Douglas el depune tabachera dăruită atunci de D Day. Călătoria lui Bernie îi aduce celebritatea în presă și cei de la casa de bătrân, care erau îngrijorați, dar acum  sunt mândri. La fel și Irene e mândră că Bernie este soțul său.

Filmul a fost realizat în 2023, Caine avea vârsta eroului Bernie, adică 90 de ani și după acest film s-a retras din actorie. Pe de altă parte după terminarea filmului Glenda Jackson ne-a părăsit la câteva luni, la 87 de ani. Și la aceste vârste ambii actori fac un recital de actorie de mare clasă.

The Last Rifleman

Titlul se traduce ca Ultimul pușcaș. Și acest film este tot despre un veteran. Rolul lui Artie Crawford, pușcaș în Al doilea batalion de Pușcași din Ulster este interpretat Pierce Brosnan. Și el locuiește cu soția Maggie într-un cămin de bătrâni din Belfast. Maggie se stinge cu câtva timp înainte de 6 iunie D Day din 2019, 75 de ani de la Debarcarea din Normandia. Și Artie are și el o datorie, față  de Charlie, prietenul lui și logodnicul lui Maggie, care moare în luptă. Așa că se hotărăște să participe la comemorarea D Day. Tot așa, pleacă pe furiș din casa de bătrâni într-o aventură. Este un film de tip Road Movie.  Ia trenul de Dublin, dar legătura de tren cu portul a pierdut-o. Însă este sfătuit să ia un autocar care îl va duce în port. Necaz! Autocarul se strică. Împreună cu un tânăr irlandez fac autostopul și o șoferiță de tir îi ia. Și pe drum șoferița și tânărul irlandez își amintesc de asuprirea engleză, iar Artie recunoaște că a luptat de partea englezilor. În port Artie află că pașaportul lui este expirat și nu poate călători. O mamă franțuzoaică cu cei doi copii și cu o rulotă îl iau și se îmbarcă pe feribotul de Cherbourg. După peripeții ajung în Franța. Și pentru că mama cu cei doi copii pleacă îi spre sud, îi găsește un autocar cu veterani germani. În autocar are o discuție cu Friedrich Mueller (Junger Prochnow), fost militar în divizia SS cu care s-a luptat pe plaja din Germania. Ajuns în Caen la o cârciumă are o discuție un veteran african american și este descoperit de un reporter care-l urmărea pe Artie din Belfast. Acesta îl duce la mormântul șui Charlie unde Artie depune o scrisoare dedicată prietenului lui. El se simțea vinovat de moartea lui Charlie, care fusese lovit când îl îndemna să-și înfrângă frica. Artie află că de fapt el este ultimul supraviețuitor din batalionul de pușcași din Ulster.  În final Artie primește onorurile în defilarea de D Day. 

Sunt două filme frumoase, emoționante despre oameni care au luptat cu curaj și care pot fi mărinimoși cu foștii inamici. Sunt filme despre solidaritate și bunătate umană.

Le recomand cu căldură.

Eroi și martiri

Iuliu Hossu

N-am mai scris de ceva timp în acest jurnal de opinie. Iată că anumite aniversări și evenimente istorice mă fac să reiau jurnalul.

În România literară Ioan Aurel Pop continuă investigațiile sale filologice despre limba română. Analizând un document italian despre Ungaria scris acum, 500 de ani are niște observații interesante. Se pare că documentul este scris în dialectul venețian și constată că italiana de acum 500 de ani seamănă frapant cu limba română! Sunt construcții gramaticale ca în română, care nu mai sunt valabile în italiana de azi, dar asta arată că  ambele provin din latina vulgară pe care au început să o vorbească străromânii. Heliade Rădulescu a propus alternativa fonetică pentru limba română scrisă cu caractere latine. Au fost adoptate formele din italiană, ce, ci ghe, ghi. Azi cel mai ușor învață românii obișnuiți italiana când ajung acolo din cauza asemănărilor. 

Se apropie 1 Decembrie, ziua în care, acum 107 ani, în 1918 Transilvania se unea cu România. Cel care citea Declarația solemnă a Unirii era episcopul, cardinal in pectore unit greco catolic Iuliu Hossu. S-a născut acum 140 de ani, avea doar 33 de ani și i s-a oferit această onoare. În 1948, la ordinul lui Stalin, religia greco catolică a fost interzisă, fiind băgați forțat la ortodocși. Dar Iuliu Hossu și alți 6 episcopi uniți au refuzat desființarea greco catolicismului, fiind băgați în pușcării la Sighet. Tot timpul Iuliu Hossu a făcut memorii pentru revenirea cultului unit greco catolic, aflat în domiciliu forțat după 1964. Ceaușescu naționalistul. a uitat să-l cheme pe Hossu în 1968, la celebrarea a 50 de ani de la Unirea Transilvaniei cu țara mamă. A murit în 1970 trist că religia lui era în subterană. Spre onoarea ei, revista Dilema a dedicat un dosar patriotului și martirului Iuliu Hossu. Eu datorez într-un fel greco catolicismului apariția mea pe lume, pentru că tanti Ana, sora cea mare a mamei, călugăriță greco catolică a adus-o pe mama la Ploiești unde l-a întâlnit pe tata. Am moștenit-o într-un fel pe tanti Ana, care era soră radiologă.

Corneliu Coposu

În acest context este de amintit că sunt 40 de ani de când marele patriot Corneliu Coposu nu mai este printre noi. Și el era de religie greco catolică. Datorită lui, democrația românească firavă a rezistat asalturilor neocomuniste ale lui lliescu și ejusdem farinae. Și el a îndurat 17 ani de detenție comunistă. Este un mare patriot și un martir al comunismului. 

Gheorghe Brătianu

România literară ne aduce aminte de marele istoric și patriot Gheorghe Brătianu, martirizat în pușcăria de la Sighet. Chiar dacă era fiul primului ministru, și de abia terminase liceul, s-a înrolat și a luptat și a fost rănit în bătăliile din Moldova din 1917 în Războiul de Reîntregire. A revenit pe câmpul de luptă după ce s-a vindecat. După Primul Război Mondial a continuat studiile în țară și străinătate. Și-a dat doctoratul în istorie la Paris, dar a revenit în România și a dat și un doctorat la Universitatea București. Este unul din cei mai mari istorici ai României, alături de Nicolae Iorga. S-a preocupat de istoria românilor scriind cărți fundamentale A făcut politică fiind liderul fracțiunii georgiste a PNL. Comuniștii nu l-au iertat pentru că a scris cărți despre Basarabia românească. A fost martirizat la Sighet și a murit în 1953, trupul fiind aruncat la groapa comună să i se piardă urma. Biserica cavou Sf. Ioan din Florica avea obloanele bătute ca să nu se vadă cavoul Brătienilor și să nu se știe ce este acolo, după mărturia unui prieten din Ștefănești.

Gheorghe Ursu

Tot zilele aceste se fac 40 de ani de la moartea martirică a inginerului Gheorghe Ursu. A fost omorât în beciurile securității pentru jurnalul său, turnat de o secretară de la institutul unde lucra. Culmea, că a fost comunist, ca mulți evrei, dar s-a lămurit rapid. Spre marea lor rușine, instanțele judecătorești de azi nu-i dreptate, a acestor nemernici care vor pensii mai mari ca salariile și pensionare la 48 de ani. 

Pe acest fond unii dintre noi, numeroși au nostalgii cu Ceaușescu și comunismul. Mă apucă disperarea când văd că unii vorbesc pozitiv despre Ceaușescu, prin anii 90 ar fi fost bătuți cu pietre! Își aduc aminte cu nostalgie pensionarii industrializării forțate, care au schimbat coada vacii cu uzina, unde se făcea că muncesc și că aveau servici. Dinescu ne-a oferit o poezie dedicată odiosului și sinistrei lui soții:

Dragi pretini și tovarăși de luptă, vă conjur,

din iad, că doar nu credeți că-s la Athos,

să mă pupați cu multă milă-n c_u_r

că nu fac față la atîta patos.

Stați liniștiți la coadă cum ați stat

cînd v-am servit brînzica pe cartelă,

că io credeam că voi v-ați consolat

de cînd aveți Georgică și Cristelă.

În cinstea voastr-aș bea un Covagin,

cu Leana ce se scaldă în omagii

că zilnic Păunescu și Vadim

se gudură cînd îmi dau jos nădragii.

Şi sînt mișcat că v-amintiți ades

cum țopăiați de ziua mea pe ștrasse

că vă e dor de-al șaișpelea congres

și de absența cărnii de pe oase.

Că-n anu-n care s-au băgat lămîi

și ați țipat: „Doar una de căciulă!”,

am suferit de nu pot să vă spui

că mă durea cumplit în rapandulă.

Așa că vă-nțeleg că mă iubiți

fiindcă de voi m-a mai durut și-n freză

cînd marmeladei de pe biscuiți

i-am zis că-i o mîncare mic-burgheză.

Nespus mă bucur însă că aveți

memoria îngrozitor de scurtă,

așa cum cresc bulgarii castraveți

voi cultivați istoria sub burtă.

Mama idioților netrebnici este mereu gravidă și rebuturile ei scriu pe forumul de pe Facebook al lui Dinescu, înjurându-l. Există multă furie și invidie a acestor nemernici care îi urăsc pe cei care au mai mult ca ei, diasporeni care și-au pierdut statutul de salvatori ai bugetului României, care admiră pe psihopatul spion al rușilor pe acest produs sinistru al ceaușismului târziu pe Călin Georgescu. Suntem destui cu corijență la istorie, că apar admiratori ai rușilor, cei mai mari inamici ai României, stavilă în extinderea peste Balcani. Când ne-a fost nouă bine, Rusia a fost învinsă în Războiul Crimeii și noi am înfăptuit Unirea Principatelor. Și când am fost aliați am pierdut, Bugeacul. Dobrogea ne-a fost dată de Imperiul Otoman, nu de Rusia! Că așa ziși ultrași de fotbal sunt niște cretini notorii nu mă miră, un afișat un banner cu Mladici, eroul care a eliminat musulmanii. Atâta îi duce mintea lor stricată

Aacum Ilie Bolojan se zbate să repare ce a distrus Ciolacu și acoliții, iar PSD vrea relansarea economiei, adică să dea bani primarilor să-i facă para îndărăt prin corupție și furtișag. Nu vor ca administrația să devină mai suplă să continue ca să există birocrați să taie frunză la câini.

Pe de altă parte așteptăm să vedem ce este cu pacea din Ucraina. A apărut o primă variantă dictată de Putin de la Moscova. Această variantă i-a făcut pe europeni să sară în sus. S-au reunit în Elveția și au produs un plan de pace alternativă, favorabil Ucrainei. Zelenski a promis că va discuta acest plan de pace cu Trump. Trump este un papagal care nu înțelege nimic din politica extern și din rolul lui de lider mondial. El discută cu ceilalți ca și cum ar discuta investiții imobiliare. Nici la intern nu o duce mai bine fiind puternic contestat. Este ciudat, dar Trump iubește dictatorii, care pot face ce vor ei.

Am terminat de citit Crucea și puterea, carte dedicată creștinismului din Antichitatea târzie, în secolul IV d. Cr. când, datorită lui Constantin cel Mare creștinismul devine religie a Imperiului Roman, după care toți împărații romani sunt creștini, cu excepția lui Iulian Apostatul.

Am fost la final de săptămână la spectacolele de teatru din cadrul Festivalului Ciulei. Cel mai mult mi-a plăcut spectacolul Toc toc de la Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova. O comedie cu nebuni și obsedați la care râzi cu burta. Aș aminti și de Răpire Teatrul Luceafărul din București cu Costi Diță, care nu poate ieși din rolul lui Giani Orlando. Este o comedie spaniolă cu suporteri ai lui Atletico Madrid, cu portretul lui Cholo. A fost alt prilej de voie bună.

Și acum despre fotbal!

S-a terminat runda a cincea din Champions League. La ora asta cea mai bună echipa pare a fi Arsenal Londra care a învins clar pe Bayern Munchen, cea care în etapă precedentă o învinsese pe PSG la Paris. Are cel mai bun joc, în ciuda dominării bavareze. Și Chelsea pare în formă, a învins clar pe Barcelona și din cauza faptului că Araujo i-a lăsat iar în 10 oameni. În schimb Liverpool este complet prăbușită, a luat bătaie acasă de la PSV. Nici lui City nu-i merge bine, a fost învinsă de Bayer acasă la Manchester! PSG a întâlnit pe Tottenham din nou, a fost condusă cu 2-0, dar și-a revenit și a învins cu 5-3. În fine Interul lui Chivu a fost învins în prelungiri de Atletico Madrid cu 2-1. Analiștii acuză schimbările greșite ale lui Chivu.

Aseară au fost Europa League cu FCSB bătută de Steaua Roșie Belgrad în 10 oameni. Doar U Craiova în Conference League este surpriză plăcută, a învins pe Mainz!

Plouă mai mereu, față de seceta de anul trecut!

PS

Acum că Moșteanu și-a dat demisia ar trebui că Drulă să renunțe la primărie și să preia Ministerul Apărării, e mai potrivit!

A avut dreptate Lovinescu?

În numărul 47- 48 al revistei România Literară se află un important grupaj dedicat aniversării a 100 de ani de la apariția Istoriei civilizației române moderne a importantului om de cultură Eugen Lovinescu. Mai este importantă și valabilă cartea lui Lovinescu? La acest lucru încearcă mai mulți intelectuali români să răspundă.

E. Lovinescu este de origine din Fălticeni, Moldova. A făcut studii la Paris obținând două doctorate. A fost lipsit de noroc în cariera universitară, nereușind să aibă un post de profesor universitar, fiind în schimb profesor de liceu. Lovinescu pune bazele cenaclului Sburătorul, care a cultivat modernismul în literatura română interbelică. Lovinescu, pe lângă opera sa critică ne-a lăsat moștenire și pe fiica sa, Monica Lovinescu, care de la Paris, la microfonul Europei Libere a încurajat independența criticii și literaturii române în finalul epocii comuniste. Ea a fost pentru mine un profesor de educație culturală și politică, devenisem dependent de emisiunile ei în vremurile negre ale finalul comunismului românesc.  Eugen Lovinescu a fost interesat nu numai de literatură, ci și despre destinul civilizației române. Cum s-a întâmplat la grecii antici, întâi a fost cultura, care a produs apoi civilizația antică greacă. România prin premergătoarele Principate Române a stat sub feudalitatea turco-fanariotă, de care s-a desprins de abia la începutul secolului XIX. Lovinescu cultivă în cartea sa ideea sincronismului civilizațional pe care l-a cultivat România în modernitatea finalului de secol XIX și începutul secolului XX. Cum am spus, această carte a prilejuit apariția unui grupaj dedicat cărții lui Lovinescu în România Literară. 

Articolul lui Paul Cernat se ocupă de destinul și cariera lui Lovinescu. Cariera i-a fost barată de un Iorga, naționalist obtuz care detesta pe liberalul Lovinescu și la fel de alții care nu puteau agrea un om de mare cultură, cu studii serioase în Occident. Asta a fost soarta neprielnică a României de a avea oameni mici în posturi mari, incompetenți și proști în posturi de decizie. Excepțiile precum ministrul Spiru Haret la educație nu pot decât confirma  tradiția rea a administrației românești continuată și azi, din păcate.

De departe cel mai interesant studiu îi aparține lui Varujan Vosganian intitulat Eliberarea din captivitatea monitorizărilor. Ideea lui Vosganian este că din începutul secolului XV am stat sub controlul străinilor. Întâi sub monitorizarea Imperiului Otoman, care sub acoperirea autonomiei Principatelor Române, acestea au stat sub controlul turcilor până la Tratatul de la Adrianopol din 1829, când românii au scăpat de controlul absolut otoman asupra comerțului exterior și asta a permis apariția burgheziei românești. Însă, după acest moment am intrat sub monitorizarea Imperiului Țarist care urmărea înghițirea Principatelor. Norocul ne-a surâs odată cu înfrângerea Rusiei în Războiului Crimeii și intrarea Principatelor sub controlul Marilor Puteri, în special al Franței care ne-a oferit ocazia Unirii din 1859. După Independența din 1877 am intrat prin tratatul secret cu Tripla Alianță sub monitorizarea Austro - Ungariei. Abia după Marea Unire din 1918 și Tratatul de la Trianon în 1920 România Mare a devenit independentă de monitorizări. Alianțele interbelice au fost fragile și în 1940 am pierdut Basarabia, Bucovina de Nord și Ardealul de Nord și am intrat în controlul Germaniei hitleriste. Finalul a fost tragic,  am pierdut  provinciile din Nord și Est, am recăpătat Ardealul de Nord, dar România a intrat sub talpa bolșevică a Uniunii Sovietice. Abia în 1964 am scăpat și de acest control. Din nefericire,  România devenită liberă de monitorizări a intrat pe mâna lui Ceaușescu cu consecințele catastrofale pentru populație. După Revoluția din Decembrie 1989 România a aspirat la intrarea în concertul țărilor componente ale Uniunii Europene, lucru care a reintrodus monitorizările asupra României pentru accederea la această organizație europeană. Abia în acest an am scăpat de restricția determinată de Schengen. România nu are un proiect definit de țară, ne spune Vosganian. El împarte țările în convexe și concave. Cele convexe au centrul de greutate în interiorul granițelor naționale, putând decide asupra politicilor economice, externe, industriale, demografice. exemplu Polonia! Țările concave au centru de greutate în exterior și alții decid aceste politici. România este din acest punct de vedere o țară concavă, iar  Lovinescu nu asta voia prin teoria imitației. Nu-i bai, inclusiv Europa are o problemă de concavitate, cum se vede din Războiul din Ucraina. Ideea este să avem acele politici ale unei unei țări convexe, să avem un sistem bancar și financiar capabil să acopere problemele deficitului bugetar, să decidem viitorul nostru. 

Și Vasile Spiridon are o contribuție interesantă Sincronism și (in)diferență, astăzi. El analizează tendințele din interior și din diaspora de la xenofilie și integrare europeană, la ultranaționalism și derapaje de extremă dreapta. Este dificil de explicat cum diaspora, dar și cei din România au votat la Europarlamentarele din 2019, PNL și USR care egalase votul dat PSD, la situația din 2024, când a fost votat la prezidențiale un psihopat periculos, ghidonat de interesele Rusiei putiniste și votul masiv date unor partide suveraniste, fals patriotice. Ce s-a întâmplat? Aici eu opinez că au fost două evenimente care au afectat opțiunile electorale ale diasporei, în special. Este vorba de pandemia de Covid 19 care a stopat activitățile economice și a a obligat ca mulți din muncitorii din diaspora să se întoarcă cu coada între picioare din Occident, accentuând sentimentele de xenofobie, de naționalism nostalgic după vremurile bune ale comunismului în care lumea avea servici, chit că stăteau degeaba! Apoi, de aceste sentimente care intră sub cupola suveranismului nu sunt străine nici marile țări occidentale. A mai fost și acțiunile numite războiul hibrid dus de Rusia împotriva României după agresiunea împotriva Ucrainei începând din 2022. Manipularea falsă și ticăloasă este că Ucraina este un stat care deține teritorii românești și distruge sentimentul de apartenență la românism. Se știe că de fapt aceste agresiuni asupra României au fost comise de Stalin și Uniunii Sovietice, al căror moștenitor este Putin și Rusia lui. 

Caricaturi

În ultimul timp mă enervează o seamă de caricaturi. Privind pe la noi în politică cea mai mare caricatură este Sorin Grindeanu, aspirantul la șefia PSD. Acest individ ne obligă să ne reamintim cum a ajuns el în politică. A fost prim ministrul pus de Dragnea să distrugă justiția cu Ordonanța 13. Acum a scăpat și de concurență la șefia PSD prin retragerea lui Titus Corlățean. Declarațiile lui contrazic tot timpul agrementul din  coaliția de guvernare. Rânjetele și scălâmbăielile lui nu-i fac bine, cum, cu dreptate observa Stelian Tănase. Un lider politic ia lecții de actorie, Grindeanu nu a urmat aceste lecții, ori nu este în stare să le pună în aplicare. Obiectul atacurilor lui este prim ministrul Bolojan. Acțiunile și declarațiile PSD sunt pline de ipocrizie. Acum insistă ca Bolojan să se prezinte în Parlament să dea socoteală pentru faptul că SUA urmează să retragă trupe din România. Grindeanu știe bine că aceste probleme țin în primul rând de președintele Nicușor Dan, ministra de Externe, Oana Țoiu și ministrul Apărării, Moșteanu. Scopul lui Grindeanu este să-l arunce în gura idioților de la AUR, sperând că va câștiga ceva. În continuare Grindeanu debitează prostii privind-o pe noul vice prim ministru Oana Gheorghiu. Doamna Gheorghiu s-a distins prin acțiuni umanitare, a construit spitalul de oncologie pentru copii. Caricaturile de la PSD sunt în coaliție doar să pună piedici. Ultima manipulare prin presă împotriva lui Ilie Bolojan este întâlnirea cu liderul PNL Vaslui  a premierului, acest lider PNL fiind însoțit de un afacerist controversat Bogos, care este în prezent arestat. Se încearcă să se sugereze că și Bolojan este un corupt. Bolojan este poate primul lider politic în locul potrivit, la momentul potrivit! Aud acum că PSD vrea să-l alunge pe Bolojan din poziția de prim ministru că nu a făcut nimic. Vorbește Ciolacu, o altă caricatură penibilă, care ne-a  băgat în această imensă gaură bugetară, îi mai vor excluși și pe USR din coaliție. PSD trăiește într-o realitate paralelă care nu are nici legătură cu realitate socială și economică a României.  Vorbind de caricaturi ele apar nu numai la noi, ci uite și în SUA. Donald Trump este o caricatură pentru că se comportă iresponsabil și eficient în slujba criminalului de la Kremlin, Vladimir Putin în probleme războiului din Ucraina. Trump știe bine că rachetele Tomahawk nu vor fi folosite împotriva unor ținte civile, ci să lovească obiective militare care să submineze capacitatea militară a Rusiei. Trump s-a dovedit o caricatură penibilă, un gherțoi narcisist care a acceptat darul ironic făcut de sud coreeni care i-au dăruit o coroană. Ori se știe bine de curentul de protest din SUA No King! Alături de caricatura Trump, îl urmează J. D Vance și ministrul de Război Hegseth. Ei sunt vinovații iresponsabili care retrag trupe americane din Europa. Consecințele politicii interne a lui Trump apar acum dup alegerile de marți 4 noiembrie din SUA, unde Mamdani, socialist de stânga ieșit din gruparea lui Bernie Sanders a fost ales primar al New Yorkului, dar și guvernatoarele democrate din Virginia și New Jersey. Păcat de inițiativele bune ale lui Trump privind Gaza! Că tot vorbim de Gaza, un articol din The Telegraph denunță adevăratul genocid care se petrece în Sudan, Darfour, unde o grupare extremistă islamică produce un adevărat genocid în această zonă geografică. Unde este Greta Thunberg? Ea este interesată doar acolo unde sunt israelieni să fie genocid.

Fotbal

S-au petrecut lucruri interesante și în UEFA Champions League. În primul rând constat evoluția catastrofală a echipelor spaniole. Real, Villareal, Athletic Bilbao au fost învinse. Barcelona a obținut un nemeritat egal la Brugge, golul valabil dat de belgieni în final pe o eroare a portarului Szczesny. Doar Atletico  Madrid a învins echipa belgiană USG. Chelsea, campioana mondială a cluburilor abia a smuls un meci egal la Baku cu Qarabag. Surpriza a venit de la Paris. Ne așteptam ca PSG să-i rezolve și pe bavarezi, a fost invers! PSG s-a văzut dominată și condusă cu 2-0 de Bayern. Diaz a comis un fault urât, după ce marcase cele două goluri și a fost eliminat. În repriza a două PSG a marcat și ea, dar nu a reușit măcar un egal. Etapa viitoare se preconizează derbiul UEFA Champions League: Bayern - Arsenal!

În UEFA Europa League FCSB a fost învinsă cu 3-1 de Basel. FCSB a avut eliminat pe portarul Târnovanu, au egalat în inferioritate, dar nu au rezistat.

În schimb Craiova  a reușit o victorie cu Rapid Viena. Să sperăm!

Explozia de la CCR

În perioada recent scursă două evenimente cu impact mare emoțional au avut loc: accidentul teribil declanșat de un șofer inconștient care a călcat și omorât o mămică pe trecerea de pietoni și o explozie la un bloc din Capitală. Explozia de la blocul cu  pricina s-a declanșat din cauza acumulării de gaze, au murit 3 persoane, dintre care o gravidă și sunt mai mulți răniți foarte grav. Dar evenimentul cu un impact special și politic mult mai grav a fost decizia de neconstituționalitate CCR privind pensionare magistraților și cuantumul pensiei. Această decizie a CCR este o explozie mult mai gravă privind România, pentru că poate însemna pierderea a 230 de milioane de Euro de la PNNR. CCR a respins ordonanța pe motive de tehnicalități, nu pe fond, cică nu s-a așteptat termenul de 30 de zile pentru răspunsul CSM. Oricum, atât CSM care a atacat la CCR această ordonanță cât și CCR sunt într-un grav conflict de interese, sunt părți interesate în această lege. Se vehiculează  modificarea legii de funcționare a CCR, dar dacă se produce acest prejudiciu material grav, CCR, CSM și magistrații sunt în culpă și trebuie să plătească pierderile materiale cauzate. Trebuie emisă în Parlament o nouă lege a pensionării care să nu prevadă excepții precum magistrații, pentru că toți sunt egali în fața legii, iar cei care, culmea ! sunt cei care sunt chemați să aplice legea, nu o respectă.

Am remarcat câteva chestiuni interesante extrase din ultimul număr al României Literare, nr. 45.  Ioan Aurel Pop face într-un articol un interesant studiu asupra formei afirmative DA în limba română. El își amintește că bunica lui din Câmpia Clujului nu folosea această formulare ci ie, sau e. Și eu crescut verile în zona Sibiului îi auzeam pe oameni spunând ia, cam influență de la sași. În toate documentele din limba română dintre 1500 până la 1800 nu apare, prima oară este consemnată de Iancul Văcărescu după 1800. Ardelenii și-au însușit această formula afirmativă abia după Reîntregirea de la 1 Decembrie 1918. Cercetând arhive și documente de epocă, Pop trage concluzia că Da este o formulă însușită de români din contactul cu rușii, care din secolul XVIII și XIX desfășoară în Țările Române numeroase invazii și ocupații. Culmea că prima oară este folosită în Țara Românească, respectiv Oltenia unde au fost mulți voluntari pandurii înrolați în armata rusă să lupte împotriva Imperiului Otoman. Afirmativul DA este un împrumut recent de secol XIX din limba rusă!

Tot în România Literară profesorul Mihai Zamfir se miră de sindicatele profesorilor. În România de azi sindicatele menite să apere interesele muncitorilor în confruntarea cu patronii nu mai se aud. În Marea Britanie, partidul sindicatelor muncitorești este Partidul Laburist - al Muncii, în Germania este o puternică mișcare sindicală a muncitorilor industriali. Mai există un sindicat la Uzina Dacia, cea mai mare întreprindere, dar sindicatul negociază direct cu patronatul și nu au legătură cu restul mișcării sindicale. La noi federațiile sindicale, foarte vocale sunt ale profesorilor, ale polițiștilor, ale asistenților medicali, deci nicio legătură cu sindicalismul industrial. Concluzia lui Mihai Zamfir este că sindicatele profesorilor sunt niște afaceri a foștilor politruci sindicali cureaua de transmisie către partid, adică PCR , care în lipsă de altceva au inventat aceste sindicate. Grevele nu sunt ale profesorilor care sunt preocupați să învețe pe copii și adolescenți, ci ale acestor sindicate fantomă unde exact leneșii din învățământ sunt foarte vocali. 

Mihai Frățilă, episcopul greco catolic al Bucureștiului evocă pe mama mare. Este cea care l-a educat să fie politicos să respecte pe cei din jur. Și eu am beneficiat de educația mătușii mele tușa Oană de vârsta mamei mari a lui Frățilă, femei din vremea când respectul față de ceilalți avea mare valoare în Ardeal! Este ceea ce lipsește foarte pregnant în educația noastră.

La fel și Cosmin Popa în Conferințele Dilema de al Baia Mare încearcă să explice de ce această nostalgie mincinoasă despre minunata lume veche din vremea lui Ceaușescu supraviețuiește. O lovitură pentru aceste resentimente față de realitatea de azi ar fi înfrângerea Rusiei care duce un război hibrid contra Occidentului, a României. 

În perioada care a trecut am participat la mai multe concerte și am văzut o piesă de teatru la Davila.

Primul a fost IN MY VILLAGE SYMPHONIC cu Luiza Zan și Orchestra Simfonică a Filarmonicii Pitești, un concert cu o artistă de jazz având în distribuție:

Dirijor / Andrei Petrache

Voce / Luiza Zan

Vibrafon / Percuții/ Răzvan Florescu

Tobe/ Percuții / Philip Goron

Chitară bas / Mike Alex.

A urmat FILJAZZ PITEȘTI TRIO ȘI INVITAȚII SĂI

Așa s-a intitulat concertul de astă seară duminică 19 octombrie de la Filarmonica Pitești. Trioul de jazz al filarmonicii a primit numele de FILJAZZ! Au fost invitați saxofonistul Cătălin Milea și vocalista Viorica Pintilie. Milea o apariție de excepție la saxofon soprano și alto.

Un concert foarte reușit!

FilJazz Pitești Trio:

Pian / Petrică Andrei

Chitară bas / Alexandru Iordache

Drums / Gabi Matei.

Joi 23 octombrie Filarmonica Pitesti a avut doi invitați:

Dirijoare / Kinga Głowacka (Polonia)

Pian / Giancarlo Grande (Italia)

Programul a fost:

A.Glazunov / Chopiniana Op.46

S.Rahmaninov / Concertul pentru pian și orchestră nr.3, Op.30.

Dirijoarea poloneză este tânără și frumoasă, dar a condus cu mână sigură orchestra filarmonicii.

Surpriza a fost tânărul de 19 ani pianistul Giancarlo Grande care după ce a interpretat concertul foarte dificil al lui Rahmaninov ne-a oferit două bisuri superbe din Ceaikovski și Chopin.

O seară foarte reușită!

Vineri 17 octombrie am văzut premiera de la Davila Furnici a autoarei dramatice Saviana Stănescu despre condiția emigrantului român în America. Cea mai tare idee a fost că profesorul Adam Cohn este românul Conescu. Cum, își românizau evreii interbelici numele, acum unii își evreizează numele in în America că dă mai bine!

S-au disputat și meciurile din Champions League, etapa a treia. Au fost rezultate absolut șocante! PSG confirmă că este cea mai tare echipă a momentului a dispus în deplasare cu 7-2 de Bayer Leverkusen, fostă campioană a Germaniei. PSV a călcat în picioare pe Napoli, Denis Man a dat două goluri, 6-1. Inter i-a bătut în deplasare pe belgienii de la USG cu 4-0. Tot 4-0 a fost și scorul Arsenal- Atletico Madrid, englezii au marcat în repriza a doua în 13 minute cele 4 goluri. Liverpool marchează și ei o revenire, au învins cu 5-1 pe Frankfurt. Real a învins greu pe Bernabeu pe Juventus cu 1-0, .

Românii au luat-o în Europa League, FCSB - Bologna 1-2 și U Craiova - Noah (Armenia) 1-1în Conference League.

Julian Negulescu, amicul meu fost ploieștean a fost prezent la meciul Petrolul - CFR Cluj (fără Napoca!). A fost cu noroc că au bătut ploieștenii. În cotidianul Libertatea se alege și cu cu un portret evocator.

Și ultima ispravă!

Pescăreală pe lacul Golești.

Am fost luni 20 octombrie la Golești după șalăi împreună cu Mitică. Am ajuns la zona barajului și ne-am pus pe pescuit. Eu am dat și după peștișori, nu a mișcat nimic. Până la urmă Mitică a pus bărcuța de momeală și a dus două lansete în largul lacului, asta mai pe la amiază. Plictisiți că nu trage am început să strângem. Dar spre surpriza lui Mitică, atunci când a scos cele două lansete erau cu doi strapazani. Asta este, peștele este dus în larg. Dimineața era frig, dar a bătut soarele și ne-am bronzat! A fost o zi plăcută și n-am plecat cu mâna goală, adică Mitică!

Ilie Bolojan

Au trecut, de curând 100 de zile de când Ilie Bolojan este prim ministru. În acest sens el a prezentat un raport al activității guvernului pe care îl conduce. El a arătat, că prin acțiunile pe care le-a luat, a primit încredere de la Uniunea Europeană și aceasta ne-a cauționat că suntem pe drumul cel bun. Măsurile de austeritate sunt dure și lovesc pe toți  cetățenii României, creșterea TVA de la 19 la 21%, cota CAS la pensiile mai mari de 3000 de lei. Mai rămâne ordonanța de guvern care reglementează drepturile de pensie și cuantumul acesteia la magistrați. Problema este extrem de sensibilă, pentru că este un reper în PNRR, iar Bolojan i-a avertizat pe cei de la CCR că asta însemnă să pierdem 200 de milioane de euro. De situația asta ciudată în care s-a ajuns ca magistrații să se pensioneze după 25 de ani de serviciu și  la 48 de ani cu o pensie mai mare decât salariul sunt vinovați miniștrii Valeriu Stoica  și Rodica Stănoiu care au introdus privilegii nemeritate și sfidătoare pentru judecători. Ce muncă grea depun, sunt în mină să cadă tavanul peste ei, sau muncesc în condiții de risc ridicat nuclear, sau chimic? Din păcate ăștia sunt judecătorii noștri, fac justiție, nu dreptate și nu pentru căței. Au beneficiat și de nesimțirea celor de la CCR care judecă în conflict de interese! Ilie Bolojan are acum marea problemă de a reduce personalul din administrație, însă PSD, și UDMR se împotrivesc acestor măsuri reformatoare. Poate înțeleg la UDMR și faptul că, dacă s-ar reduce numărul de unități administrativ teritoriale - UAT ar avea de pierdut ca număr de consilieri și deci de influență. Bolojan are o experiență vastă de cel puțin 30 de ani în administrația publică și știe foarte bine câți angajați trebuie să lucreze în administrația publică, la fel și în administrația centrală. Primăriile sunt pline de neveste, amante, rude care nu prea fac nimic, ci doar parazitează sistemul public prin aceste cumetrii. Bolojan este primul om politic care nu este interesat de agoniseli, chiverniseli, chindii cu miros urât. Este premierul care este cel mai prezent în dezbaterile publice și răspunde la orice întrebări ale jurnaliștilor, din păcate complet nepregătiți, cu întrebări, proaste, prezumțioase. Un exemplu este un individ cu rubrică la revista Dilema care nu face decât să-l critice, 100 de zile de nimic așa își intitulează el opinia; după mine acest om ori nu înțelege nimic, ori este prost? 

O chestiune în dezbatere a fost prilejuită de congresul UDMR. La congres, după intonarea imnului național, s-a dat și imnul Ținutului Secuiesc. Grindeanu, interimarul PSD a ieșit din sală, Bolojan a ales să stea, lucru lăudat de colegul Muraru și criticat de patrioții de ocazie de la AUR. Aceasta, spune Muraru este tărie de caracter. Însă, Ilie Bolojan nu a pierdut prilejul să de replica colegilor de la UDMR spunând că, probabil nu ne plac aceleași cântece. Este amuzant și trist că acest imn ține de Ținutul Secuiesc, care a fost desființat de Ungaria dualistă când a înglobat Transilvania autonomă în Regatul Ungariei, după 1867. El a fost refăcut de autoritățile comuniste, la ordinul lui Stalin în Regiunea Autonomă Maghiară. Asta este și motiv de gâlceavă acum, când UDMR nu sprijină reforma administrativă a regiunilor dorindu-și o nouă regiune autonomă maghiară. Uite că Bolojan a fost duminică 12 octombrie la Oradea să aniverseze Ziua Orașului și a declarării Unirii Transilvaniei cu România dată de Consiliul Național Român pe 12 octombrie 1918, arătând că este un profund patriot român.

Văd că apar mereu sondaje cu AUR pe la 40%, e doar o impresie de moment, să vedem cum vor sta sondajele în 2028 când au loc parlamentarele.

Sper ca Ilie Bolojan să continue neabătut programul său de guvernare care să echilibreze finanțele României și să curețe România de influențele nefaste ale cumetriilor de partid.

S-a acordat Premiul Nobel pentru pace doamnei Maria Corina Machado, lidera opoziției din Venezuela. Donald Trump s-a declarat foarte nesatisfăcut de alegerea făcută. Totuși Trump ar trebui să mediteze pentru că și-a început mandatul prin amenințări imperialiste la adresa Panama, a Canadei și a Groenlandei. O fi avut în cursul anului unele inițiative de pace, nu i-a mers cu Putin, dar uite că, în fine în Gaza se desfășoară un plan de pace israeliano palestinian, ostaticii deținuți de Hamas au fost eliberați. Dacă și acțiunile de susținere a Ucrainei vor continua prin presiuni militare și economice împotriva Rusiei care să-l oblige pe Putin să ceară pacea, atunci Donald Trump ar bine merita pe deplin Premiul Nobel pentru pace. Nici nu m-ar mai interesa, atitudinile narcisiste, obrăzniciile de doi bani, mitocăniile, important ar fi să influențeze pozitiv situația militară și politica a lumii, atunci ar face MAGA!

În săptămâna care a trecut am avut un intens program cultural. 

Luni am participat la concertul cvartetului Pas de Quatre condus de pianistul Nicolae Dumitru. 

Miercuri am urmărit dramatizarea Maitrey după romanul cu același nume al lui Mircea Eliade la Sala Sindicatelor. 

Joi a fost concertul de muzică spaniolă cu Silvia Oliveiro la pupitrul orchestrei Filarmonicii Pitești și a sopranei Larisa Ștefan.  S-au cântat uverturi și arii din zarzuele și opere. 

Vineri am avut prilejul să ascultăm Violoncelissimo Clasic la puterea A 3-a a ansamblului de violoncele condus de maestrul Marin Cazacu.

În fine sâmbătă am fost la premiera Playlist a Teatrului Alexandru Davila, o comedie spumoasă, dar tristă.

Duminică seara era meciul România Austria la Calificările de la Mondial. Am urmărit prea puțin din meci, nu aveam de loc mari așteptări.  Mariel ocazii le-am avut noi, Austria era mulțumită și cu un egal. Meciul se termina. A fost un fault la mijlocul suprafeței de joc s-a executa de man mingea a ajuns la Ianis Hagi care a centrat magnific și Virgil Ghiță a marcat! 1-0 pentru România care ne redă speranțe. 

Săptămâna trecut a plouat intens, bucurie mare pentru agricultură!

Mi-am luat un buchet de tufănele, florile cu miros de toamnă!

Nicușor Dan

Pe 18 octombrie se vor împlini 5 luni de când Nicușor Dan este președintele României. Nicușor Dan a intrat în turul final al prezidențialelor întrecându-l cu 100000 de voturi pe Crin Antonescu, acum regretat de unii că nu este el președintele Românei. În finala cu George Simion, amicul rusnacilor, deghizat în patriot, Nicușor Dan a câștigat lejer cu mai mult de 800000 față de acesta.  Orice ce am spune, românii sunt cei mai normali cetățeni din Europa Centrală și de Est. Pentru că ungurii mai pun urechea la trombonelile lui Orban Viktor. Sper, deși va fi greu ca adversarul lui, Magyar să-l învingă anul viitor. La fel în Slovacia Fico se uită galeș la Putin. Uite că s-au desfășurat și parlamentarele din Cehia și a câștigat Babis, alt suveranist!

A câștigat Nicușor Dan în mai, dar a trebuit să treacă o lună ca să se alcătuiască cu greu coaliția PSD, PNL, UDMR, minorități care păstrează parcursul european al României. Primul ministru Bolojan  a trebuit să ia măsuri dure pentru echilibrarea bugetului, măriri de TVA, de CAS la pensionarii cu peste 3000 de lei și alte măsuri de austeritate. În toată această perioadă Bolojan a trebuit să suporte baletul ipocrit al PSD și al lui Grindeanu, care s-au transformat în apărătorii obidiților. Măsurile necesare de austeritate au fost blocate amânate. În același timp Grindeanu și PSD atacau pe Bolojan prin diverși, precum Tudose, un prim ministru inexistent, Câciu, unul din vinovații acestui dezastru bugetar și alde Fifor, un fost ministru care nu s-a ocupat de apărare.

Ce făcea domnul președinte în acest timp? Nu știu cine i-o fi băgat în cap că ar trebui să atragă suveraniștii și și-a luat concediu să bată mânăstirile. Păi acești creștini falși sunt dominați de resentimente, nu sunt atrași de manifestările religioase ale lui Nicușor Dan. A uitat să își exercite prerogativele de președinte și nu a fost de Sfânta Maria la Constanța la Ziua Marinei. A lipsit de la cel mai important eveniment cultural, care a fost Festivalul Enescu și se desfășoară sub înaltul patronaj al președintelui României. A participat la reuniunea de la Copenhaga unde a prezentat un raport despre interferențele rușilor în procesul electoral. Ca să fie chestionat de niște jurnaliști imbecili care i-au reproșat că este dosarul de inculpare al lui Călin Georgescu alcătuit de Procuratura României. Păi o fi acest  dosar vreun raport secret? Iată că azi Nicușor Dan a numit noi consilieri prezidențiali, pe Marius Lazurca, despre care aflăm că a fost coleg de studenție franceză. Este de asemenea consilier prezidențial Valentin Naumescu, profesor de la Cluj, o alegere iarăși bună. Inclusiv Eugen Tomac are expertiză pe Republica Moldova și este doar onorific pentru că nu-l poate plăti cu banii de europarlamentar. Ce mă surprinde este apariția lui Ludovic Orban consilier pe politici interne. Orban este un fost politician controversat, ales pe bază de prietenie, că la susținut în trecut pe Nicușor Dan și pentru că nu mai are niciun servici! Hop și Băsescu care acum este un fel de guru politic, plin de sfaturi proaste.  Să facă un nou guvern în care să nu fie președinte un pesedist, să nu i se asocieze numele cu al lui Bolojan că este în cădere în sondaje. Păi cu cine să se asocieze, cu Călin Georgescu și cu Simion ca sunt în urcare? Pe FB m-am înscris în grupul Ilie Bolojan Premierul României. Și acolo de ce dau, de o postare despre geniul lui Nicușor Dan, unde unii se bălăcăresc cu cei care-l contestă. Păi ce caută postarea asta la Ilie Bolojan? E un grup Nicușor Dan Președintele României, nu acolo trebuia postarea?

Ilie Bolojan este primul om politic care încearcă să facă ceva bun pentru țară, și am observat că în sondaje, este apreciat pozitiv pentru măsurile luat și pe care urmează să le ia. Păi o majoritate este de acord că judecătorii ies prea repede la pensie, la 48 de ani, când în America practică magistratura până mor, dacă vor. Oamenii vor o administrație eficientă, nu lepre care stau degeaba pe bază de pile cunoștințe, relații amante și rudenii. 

Nu mă îndoiesc de buna credință a președintelui. Dar ca să fie un președinte cum ne-am dorit și și-au dorit cei care l-au împins să candideze, el trebuie să fie mai eficient în funcția pe acre o îndeplinește și să se asocieze cu Ilie Bolojan în cruciada lui de a face România mai eficientă, mai econoamă, mai prosperă!

A început o toamnă rece și ploioasă cum nu-mi mai aduc aminte. Am dat drumul la căldură pe 1 octombrie Acum 58 de ani, în 1967 când am început viața de student eram în cămașă cu mânecă scurtă. Și între timp a venit încălzirea globală!

Alegerile din Republica Moldova

Ieri a fost o zi foarte importantă pentru români, în Republica Moldova - Basarabia au avut loc alegeri parlamentare. Asupra acestei foste provincii românești din România Mare s-au exercitat extrem de mari presiuni și acțiuni de manipulare și corupție din partea Rusiei. Putin urmărea ca să înconjoare Ucraina și dinspre vest și astfel să cucerească partea de sud a Ucrainei, Odesa. Experimentul acesta nefast a dat roade în Georgia unde guvernează o facțiune pro-rusă, favorabilă lui Putin. Republica Moldova este un stat  de tip parlamentar în care președintele are un rol decorativ, Maia Sandu fiind astfel lipsită de puterea de a influența politica Republicii Moldova. După cum s-a văzut acțiunea rusească a fost activă, mai ales prin intermediul fugarului Ilan Șor care avea ca scop influențarea electoratului. Mulți dintre observatorii români se temeau că partidele pro-ruse vor câștiga o majoritate parlamentară și astfel să deturneze parcursul pro-european al Republicii Moldova. Între aceștia foarte vocal s-a dovedit politologul de ocazie, Traian Băsescu. Cred că jurnaliștii îi dau acestui cadavru politic prea mare importanță. Însă, în pofida atitudinii pesimiste a acestor așa ziși experți politici Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) a câștigat peste 50% dintre voturile exprimate, alianța pro-rusă Blocul Patriotic înregistrând mai puțin de jumătate din voturile PAS, adică 24%. După cum se observă și în Republica Moldova, la fel ca în România patrioții sunt cei care au nostalgia ciubotei bolșevico-ruse. De ce PAS a reușit acest rezultat extrem de îmbucurător? Pentru că, la fel ca alte popoare din fosta URSS, balticii, etc au suportat direct împilarea regimului rusesc și bolșevic. În primul rând a contat diaspora moldovenească, extrem de importantă numeric care își dădea seama de consecințele unui vot pro-rus. Toate avantajele, accesul direct pe piața Uniunii Europene, călătoria liberă, fără vize ar fi devenit de domeniul trecutului, cum se întâmplă în Belarus! Din păcate, românii din diaspora nu mai realizează avantajele apartenenței la Uniunea Europeană. Plini de ciudă și resentiment sunt dispuși să-și taie craca de sub picioare, doar să se răzbune pe compatrioți, că nu mai avantajele de a muncii afară, fără avantajul unei  retribuții care se practică acum și în România. 

Am citit analizele unor politologi care sunt extrem de nemulțumiți de prestația lui Nicușor Dan, și-l regretă  pe Crin Antonescu, cu mult mai mare expertiză pe plan extern. Sondajele arată că în materie de încredere conduc George Simion și Călin Georgescu, Nicușor Dan fiind în urmă. Despre Ilie Bolojan el este în urmă. Pentru că austeritatea nu dă bine. Am trăit se pare mult peste posibilități și acum plătim! Însă pe de altă parte, Ilie Bolojan este primul politician care ia măsuri care trebuiau luate demult, care se străduie să prezinte românilor realitatea economică. El este nu se dă în lături să participe la dezbateri, să pună la respect pe jurnaliștii de azi, care sunt extrem de superficiali. Bolojan are de făcut față la opoziția toxică și ipocrită a PSD din interiorul coaliției de guvernare. PSD a  creat această guvernare în care birocrații și incompetenții, pilele și capitalismul de cumetrie sunt la putere. Bolojan vrea să întrăm într-un regim pragmatic capitalist, în care administrația bugetofagă să nu mai înghită resursele României. Dacă politicile lui Bolohjan se vor traduce în realitatea economică, noi toți vom avea de câștigat, iar falșii patrioți doar de pierdut!

Soarta cărții

În ultimul număr, 41 din România literară sunt mai multe articole care dezbat soarta cărții,  despre scriitori și cititori.

Că suntem ultimii din Europa la citit, sondajele arată o constantă scădere a cititorilor, inclusiv în America. Cititorul de azi este invadat de alternativele digitale ale lecturii, rețelele sociale, videoclipuri Tik tok. În special mă enervează, cred că am spus, ofertele care mi se fac să urmăresc, videoclipuri, unele umoristice, altele despre subiecte serioase, podcasturi. Eu sunt încă partizanul ascultatului la radio, muzică, în special simfonică. La televizor urmăresc în primul rând fotbal, dar și alte competiții sportive. Mă uit la streamurile care dau filme, pe care mi le aleg, urmăresc anumite seriale care-mi trezesc interesul. Dra sunt un cititor pasionat, citesc cărți de istorie în primul rând. Sunt interesat de proza contemporană românească, dar am rămas la Gabriela Adameșteanu, am mai descoperit pe Dan Lungu și mi-a plăcut ce a scris Varujan Vosganian. Mo-a plăcut Theodoros al lui Cărtărescu, jurnalele, nu mă dau în vânt după celelalte romane și nuvele.  Citesc ce scriu Gabriel Liiceanu, sau Patapievici.

Lumea nu mai citește pentru că și scriitorii de azi nu rezonează cu cititorii, nu le trezesc interesul. Cel mai rău stau, după mine poeții care am impresia că se citesc între ei, sau îi citesc unii critici literari, din diverse motive. Am încercat să citesc poezie românească, care nu mai are ca subiect natura, sentimentele dragoste. Poezia de azi este prozaică. Când mă gândesc ce succes avea Păunescu cu poezia lui mai ales patriotică, mă tot mir. Recunosc că în materie de ficțiune prefer romanele polițiste sau de spionaj, mai ușoare, după cărți serioase. 

Acum tot în acea revistă Vosganian se referă ca carte și evoluția suportului de scriere. Șa început au fost stelele de piatră, tăblițele de lut, apoi s-a descoperit papirusul, predecesorul hârtiei, pergamentul din piele de animal și în fine hârtia care domină de mai mult de cinci sute de ani ca suport pentru cărți. Azi ci era digitală, lucrurile au evoluat. Se scrie pe computer, se păstrează scrisul sub diverse forme. Au fost întâi casetele, apoi dischetele, CD acum se conservă în cloud. Cu toate că aceste forme digitale sunt superioare, conservarea celor scrise pare mai sigură pe hârtie, pentru că dischetele, CD-rile, sec pot degrada, demagnetiza, etc.

Observ că sunt oameni care vor neapărat să devină scriitori, să fie recunoscuți de diversele asociații de scriitori. Și eu am patima scrisului, dar am rezolvat-o cu acest suport digital numit blog. Nu am de loc pretenția că sunt scriitor, de fapt blogul meu este un fel de jurnal. Mă bucur că unele subiecte stârnesc interesul cititorilor mei. Unii mă îndeamnă chiar să adun aceste bloguri într-o carte.  Nu am pretenția asta, nu sunt scriitor. 

Concluzia lui Gabriel Chifu, redactor șef al României literare este că cei care lucrează în domeniul bugetar asupresc pe cei care au activitate în domeniul privat. Ei beneficiază de reduceri de preț la căldură, care este subvenționată în domeniul public și au pile. Cred că între aceștia cei mai favorizați sunt cei din administrație, polițiștii sunt supuși riscurilor fizice, medicii  trebuie să salveze vieți, profesorii, învățătorii, educatorii trebuie să învețe și să educe copii până la maturitate. Așa că măsurile luate de Bolojan sunt necesare, România s-a umplut de amploaiați la stat care nu sunt în stare să rezolve problemele cetățenilor. Nu demult am auzit la televizor cum un primar se plângea că nu are bani să plătească angajații, dar organizase ziua comunei, aruncând banii pe tot felul de manifestări pseudo culturale. În coaliția de guvernare PSD este partenerul ipocrit care mimează în apărătorul celor defavorizați. Sunt siderat cum un Tudose, fost prim ministru de carenu-și aduce nimeni aminte, declară că Bolojan nu are experiență administrativă, el care de 30 de ani lucrează în administrația publică. Alții îl critică pentru faptul că nu face reforme, că aruncă greul pe cetățenii plătitori de taxe. Parcă ce încearcă Bolojan nu este reformă, este doar austeritate. Eu sper ca programul lui să fie dus la bun sfârșit.

Am citit un articol extrem de pesimist al lui Sever Voinescu. Opinia lui este cui nu se vor găsi destui patrioți în situația în care falșii apărători de patrie precum Simion și Călin Georgescuar prelua puterea în România. Vreo treime ar putea părăsi România iar ceilalți se vor supune acestor falși patrioți, misiții lui Putin! Vai și amar de România!

Iată că pe plan extern Trump își schimbă din nou opiniile. Declară că este convins că Ucraina își poate recupera teritoriile ocupate de Putin. Sper că asta se va concretiza și în sprijin militar. Putin agresează toate țările, prim oară Polonia, apoi România și alte țări din bazinul Mării Baltice. Trebuie să le fie dat peste bot, în primul  trând asupra protejării spațiului aerian al Ucrainei, care să nu mai fie bombardată asupra țintelor civile.

Mâine se joacă o miză importantă privind Republica Moldova. Sunt alegeri parlamentare care pot afecta parcursul european al acestei provincii  răpite din corpul Moldovei istorice. Să sperăm că românii de acolo sunt conștienți că au numai de pierdut când rușii vor înhăța această republică. 

Din 26 septembrie, a început simpozionul PERT Experimentul Pitești. Este un simpozion dedicat represiunii comuniste, care a atins un maxim aici în Pitești la pușcărie, unde Nicolschi, Țurcanu au pus la punct reeducarea comunistă. 

A venit vremea rece de toamnă timpurie.