tag:blogger.com,1999:blog-5461820556904943154.post1411852804197574541..comments2024-03-28T22:55:19.842+02:00Comments on Ce părere ai?: Amintiri de la ITNjoeneguthttp://www.blogger.com/profile/10105127470031566153noreply@blogger.comBlogger10125tag:blogger.com,1999:blog-5461820556904943154.post-6655463701283397322018-03-20T22:25:05.411+02:002018-03-20T22:25:05.411+02:00Bine spus , Mircea.Asta e Joe (ha,ha,ha).ABine spus , Mircea.Asta e Joe (ha,ha,ha).AAnonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5461820556904943154.post-80974622301397194812018-03-17T20:52:18.954+02:002018-03-17T20:52:18.954+02:00Joe ! Am ajuns la amintiri ... Si pentru ca m-ai p...Joe ! Am ajuns la amintiri ... Si pentru ca m-ai pomenit si pe mine, uite ca ma bag si eu !<br />Da ! ne-am legat abia din 76 la Pitesti ... pana atunci ne-am cunoscut la Magurele si la caminul <br />de nefamilisti din Drumul Taberei. Era vremea cand eram mai concentrati pe prietene decit pe prieteni ...<br />Pe tine te-am remarcat deja in 72, in autobuzul IFA-Centru, cel mai vocal personaj ... Mitic mi-am zis, ce sa-i faci ! Si timpul a confirmat doar "volumul" spuselor tale, altfel erau toate OK<br />Apoi la Pitesti, figura se repeta, acum la septic cu miticii adevarati. Nu inteleg nici acum cum de nu te-au umflat baietii, dupa comentariile despre PCR, nervos cind era caldura sau pierdeai la septic. Te-ai calmat banuiesc abia dupa ce-am plecat spre casa , la Timisoara , probabil cand te-ai mutat in centru, printre VIP-uri, nu datorita calitatilor tale politice ci sotiei ( Adriana ) combinatia la care am si eu o vina , contributie, cum vrei tu ...<br />Gavana, cu toate cele traite acolo, inclusiv cutremurul din 77, raman Highlighturile , cu Europa Libera rasunind de la ferestrele tale ! Noi , aialalti, nu ne permiteam, tu erai singurul fara ganduri ascunde de emigrare sau te credeau aia ... tzicnit , lasa-l pe Joe !<br />Cat am mai stat la Timisoara ( 81-87 ) nu prea ne-am intilnit , dar dupa 89 ( din 87 sunt in Germania ) contactele s-au inmultit si asa a aflat si satucul linistit de pe langa Heidelberg, cum e cu miticii si cu "volumul" comentarilor politice, sportive si de alt gen ! <br />Cred ca incet, dar sigur , ne mai linistim, sunt acusa 50 de ani de atunci , din pacate !<br />Anonymoushttps://www.blogger.com/profile/14363932897506576028noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5461820556904943154.post-51606015047177508282018-03-16T20:54:51.139+02:002018-03-16T20:54:51.139+02:00Eram sigur că amintirile mele vor stârni controver...Eram sigur că amintirile mele vor stârni controverse şi reacţii. Mă bucur că inclusiv amici care nu au foszt colegi de serviciu au reacţionat pozitiv!<br />Aşa că aveţi răbdare la o urmare, amintiri de la IRNE!joeneguthttps://www.blogger.com/profile/10105127470031566153noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5461820556904943154.post-53806623706377369412018-03-16T19:57:12.065+02:002018-03-16T19:57:12.065+02:00Joe, mi-a facut mare placere sa citesc amintirile ...Joe, mi-a facut mare placere sa citesc amintirile tale, desi nu am fost niciodata la IRN Pitesti. <br />Ce interesant! Ca si tine, constat ca avem multe puncte comune. <br />De exemplu, si eu am avut probleme cu ”parul” mare. Chiar am fost alergat de un militian prin centrul Ploiestiului. Voia sa-mi ia buletinul ca sa mi-l dea inapoi doar tuns dupa regulile lui personale. O mai patisem, tot cu el, cu cateva luni mai devreme; atunci m-a prins stand la coada la bilete la cinemascop, deci dupa o bara de metal; imposibil sa scap). Am pus ghilimele la ”mare”, pentru ca nici vorba sa fi avut plete, doar ca parul era mai gros la ceafa. Militianul era un cretin! Dar a doua oara nu m-a prins! <br />Pe Mihai Isbasescu il stiu bine, pot zice ca suntem prieteni de familie. De fapt, foarte bun prieten am fost cu fratele lui, Mircea, cel cu un sfarsit tragic in aprilie 1990. Dar si acum ma vad cu Mihai la diverse petreceri (inclusiv una, in perspectiva, saptamana vitoare, când o sa-i spun de tine, Joe!) cu fosta sotie a lui Mircea, acum recasatorita cu un neamt.<br />Si eu am facut armata tot in perioada septembrie 1973-martie 1974, eu, la Bucuresti.<br />Cum stii, Mihai Vasilescu mi-a fost coleg de an.<br />Si or mai fi si altele... Marius Bazuhttps://www.blogger.com/profile/13825621560853254788noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5461820556904943154.post-65877275224146021232018-03-16T19:43:01.952+02:002018-03-16T19:43:01.952+02:00Am uitat sa adaug la comentariul de mai sus: Cat p...Am uitat sa adaug la comentariul de mai sus: Cat priveste viata la Pitesti, n-am sa uit cum am pierdut colectia mea de timbre la poker lui Costin Popescu (cred ca era Costin Popescu).Michael Pananoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5461820556904943154.post-84515470479226409312018-03-16T19:19:10.622+02:002018-03-16T19:19:10.622+02:00Wow! Ce de amintiri. Am gasit amuzant faptul ca ...Wow! Ce de amintiri. Am gasit amuzant faptul ca tu erai interesat in subrutine pentru apa grea. Eu am scris toate subrutinele pentru proprietatile apei grele si le-am prezentat intr-o sesiune stiintifica la Pitesti in 1979. Cat priveste RELAP code, eram familiarizat cu el, si la interviurile avute aici pe vrmea cand cautam un job de nuclearist, rezumeul meu mentiona ca eram<br />familiar cu codul. Cei care m-au inervievat ramaneau perplex cum, eu deabia venit di Romania, stiam de codul asta ultra secret. Le raspundeam ca la noi securitatea si spionajul erau foarte bune (eu vazusem documente fotografiate, poate ca de cei plecati la burse, unde degetele individului care fotografia apareau tinand documentul).<br /><br />Cat priveste plecareala burse, "that makes two of us". Intr-adevar cam toti au obtinut burse, inafara de mine (acum si cu tine), si asta pentru ca "my girlfiend" si mai tarziu "my wife" avea parintii in Olanda (unde de fapt a si plecat lasandu-ma aici cu buzele umflate - eu inca faceam pe patriotul si n-am vrut s-o urmez). In fine viata mea a luat o intorsatura (spre bine), cand insuranu-ma a doua oara, am urmat neconditionat dorinta nevestiei mele de a pleca in USA. Si uite asa, fara rude si fara nici un sprijin, ne-am luat lume in cap, fiindca mi-am zis ca nu vreau sa pierd si a doua nevasta. Si a iesit bine pana la urma.<br />Michael Pananoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5461820556904943154.post-82221569827829820332018-03-16T19:08:05.439+02:002018-03-16T19:08:05.439+02:00Ai avut un parcurs de viata asa cum rezulta din fe...Ai avut un parcurs de viata asa cum rezulta din felul tau de a fi , si , pe care t-il destainuiai in desele noastre discutii care se desfasurau la capatul blocului G din camine Regie . pacat ca la fel ca multi altii nu scrii un roman sau o nuvela despre acest parcurs. Ai reusi sa incondeiam epoca pe care am trait-o si care din pacate pentru noi devine din ce in ce mai necunoscuta. Este penibil ca din viata noastra nu ramine decit comunism , Ceausecu , sovietici si alte bagadele nenorocite care nu au nici-o legatura cu adevarul vietii pe care am trait-o , al visurilor , idealurilor si entuziasmului care ne caracteriza. Asta este , nu suntem occidentali care au avut pentru fiecare an de istorie citeva sute de scriitori care au descris viata si asa au reusit sa se cunoasca pe ei insisi .<br />Dan StanescuAnonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5461820556904943154.post-88882582991917435662018-03-16T18:49:39.216+02:002018-03-16T18:49:39.216+02:00Iti publici cv-ul, vrei sa te re-activezi? Ti-ar s...Iti publici cv-ul, vrei sa te re-activezi? Ti-ar sta bine la iaea la Viena! Mi-amintesc cu placere disputele tale cu toata lumea, dar in special cu Lucian si Costin, putin socante la inceput, pana m-am lamurit ca asta-i stilul tau de argumentare! Succes in continuare in noua cariera!vladhttps://www.blogger.com/profile/10907060885087771581noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5461820556904943154.post-11274035148619461722018-03-16T12:33:04.719+02:002018-03-16T12:33:04.719+02:00Cate sufletele entuziaste mai munceau cu drag si c...Cate sufletele entuziaste mai munceau cu drag si cu chiar aveau succese prin anii 70-80 la noi,dar proiectele lor au devenit dulci amintiri dupa revolutie, ca altele au fost intentiile emanatilor...Sigur, in industrie nimic nu sta pe loc, sub o forma sau alta viata ne matura proiectele vechi si vin noi tehnologii care impun schimbari radicale, dar in foarte multe cazuri la noi a fost un dezastru in modul in care oameni valorosi au fost dati la groapa de gunoi inainte de a-si fi adus, poate, cel mai valoros aport in domeniul lor, doar pentru ca unii au decis desfiintari si taieri de fonduri ori vinderi pe nimic ale unor intreprinderi...Ma impresioneaza domeniul nuclear si ma ingrijoreaza ce s-o fi intamplat cu el dupa revolutie...ma bucur sa aud si eu despre oameni care au activat in acest domeniu fabulos care pentru noi, cei din telecomunicatii, parea o lume subterana si misterioasa...Multumesc pentru evocari ale unor clipe din viata dumneavoastra...foarte interesant!...V-as dori sa mai aveti prilejul sa lucrati sau macar sa sa fiti in contact cu noutati in domeniu cat mai mult timp, pentru bucuria de a tine pasul.Pacat ca viata e atat de scurta si ne scoate din joc tocmai cand spiritul nostru isi doreste mai mult continuitatea si perfectionarea in domeniul pe care l-am iubit.... Adriana Negrutihttps://www.blogger.com/profile/00658525926362121233noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5461820556904943154.post-4941986214848258552018-03-16T12:03:28.499+02:002018-03-16T12:03:28.499+02:00Interesante aceste amintiri. Le citesc cu placere....Interesante aceste amintiri. Le citesc cu placere...sinergxphttps://www.blogger.com/profile/03575798752363606103noreply@blogger.com