Soarta cărții

În ultimul număr, 41 din România literară sunt mai multe articole care dezbat soarta cărții,  despre scriitori și cititori.

Că suntem ultimii din Europa la citit, sondajele arată o constantă scădere a cititorilor, inclusiv în America. Cititorul de azi este invadat de alternativele digitale ale lecturii, rețelele sociale, videoclipuri Tik tok. În special mă enervează, cred că am spus, ofertele care mi se fac să urmăresc, videoclipuri, unele umoristice, altele despre subiecte serioase, podcasturi. Eu sunt încă partizanul ascultatului la radio, muzică, în special simfonică. La televizor urmăresc în primul rând fotbal, dar și alte competiții sportive. Mă uit la streamurile care dau filme, pe care mi le aleg, urmăresc anumite seriale care-mi trezesc interesul. Dra sunt un cititor pasionat, citesc cărți de istorie în primul rând. Sunt interesat de proza contemporană românească, dar am rămas la Gabriela Adameșteanu, am mai descoperit pe Dan Lungu și mi-a plăcut ce a scris Varujan Vosganian. Mo-a plăcut Theodoros al lui Cărtărescu, jurnalele, nu mă dau în vânt după celelalte romane și nuvele.  Citesc ce scriu Gabriel Liiceanu, sau Patapievici.

Lumea nu mai citește pentru că și scriitorii de azi nu rezonează cu cititorii, nu le trezesc interesul. Cel mai rău stau, după mine poeții care am impresia că se citesc între ei, sau îi citesc unii critici literari, din diverse motive. Am încercat să citesc poezie românească, care nu mai are ca subiect natura, sentimentele dragoste. Poezia de azi este prozaică. Când mă gândesc ce succes avea Păunescu cu poezia lui mai ales patriotică, mă tot mir. Recunosc că în materie de ficțiune prefer romanele polițiste sau de spionaj, mai ușoare, după cărți serioase. 

Acum tot în acea revistă Vosganian se referă ca carte și evoluția suportului de scriere. Șa început au fost stelele de piatră, tăblițele de lut, apoi s-a descoperit papirusul, predecesorul hârtiei, pergamentul din piele de animal și în fine hârtia care domină de mai mult de cinci sute de ani ca suport pentru cărți. Azi ci era digitală, lucrurile au evoluat. Se scrie pe computer, se păstrează scrisul sub diverse forme. Au fost întâi casetele, apoi dischetele, CD acum se conservă în cloud. Cu toate că aceste forme digitale sunt superioare, conservarea celor scrise pare mai sigură pe hârtie, pentru că dischetele, CD-rile, sec pot degrada, demagnetiza, etc.

Observ că sunt oameni care vor neapărat să devină scriitori, să fie recunoscuți de diversele asociații de scriitori. Și eu am patima scrisului, dar am rezolvat-o cu acest suport digital numit blog. Nu am de loc pretenția că sunt scriitor, de fapt blogul meu este un fel de jurnal. Mă bucur că unele subiecte stârnesc interesul cititorilor mei. Unii mă îndeamnă chiar să adun aceste bloguri într-o carte.  Nu am pretenția asta, nu sunt scriitor. 

Concluzia lui Gabriel Chifu, redactor șef al României literare este că cei care lucrează în domeniul bugetar asupresc pe cei care au activitate în domeniul privat. Ei beneficiază de reduceri de preț la căldură, care este subvenționată în domeniul public și au pile. Cred că între aceștia cei mai favorizați sunt cei din administrație, polițiștii sunt supuși riscurilor fizice, medicii  trebuie să salveze vieți, profesorii, învățătorii, educatorii trebuie să învețe și să educe copii până la maturitate. Așa că măsurile luate de Bolojan sunt necesare, România s-a umplut de amploaiați la stat care nu sunt în stare să rezolve problemele cetățenilor. Nu demult am auzit la televizor cum un primar se plângea că nu are bani să plătească angajații, dar organizase ziua comunei, aruncând banii pe tot felul de manifestări pseudo culturale. În coaliția de guvernare PSD este partenerul ipocrit care mimează în apărătorul celor defavorizați. Sunt siderat cum un Tudose, fost prim ministru de carenu-și aduce nimeni aminte, declară că Bolojan nu are experiență administrativă, el care de 30 de ani lucrează în administrația publică. Alții îl critică pentru faptul că nu face reforme, că aruncă greul pe cetățenii plătitori de taxe. Parcă ce încearcă Bolojan nu este reformă, este doar austeritate. Eu sper ca programul lui să fie dus la bun sfârșit.

Am citit un articol extrem de pesimist al lui Sever Voinescu. Opinia lui este cui nu se vor găsi destui patrioți în situația în care falșii apărători de patrie precum Simion și Călin Georgescuar prelua puterea în România. Vreo treime ar putea părăsi România iar ceilalți se vor supune acestor falși patrioți, misiții lui Putin! Vai și amar de România!

Iată că pe plan extern Trump își schimbă din nou opiniile. Declară că este convins că Ucraina își poate recupera teritoriile ocupate de Putin. Sper că asta se va concretiza și în sprijin militar. Putin agresează toate țările, prim oară Polonia, apoi România și alte țări din bazinul Mării Baltice. Trebuie să le fie dat peste bot, în primul  trând asupra protejării spațiului aerian al Ucrainei, care să nu mai fie bombardată asupra țintelor civile.

Mâine se joacă o miză importantă privind Republica Moldova. Sunt alegeri parlamentare care pot afecta parcursul european al acestei provincii  răpite din corpul Moldovei istorice. Să sperăm că românii de acolo sunt conștienți că au numai de pierdut când rușii vor înhăța această republică. 

Din 26 septembrie, a început simpozionul PERT Experimentul Pitești. Este un simpozion dedicat represiunii comuniste, care a atins un maxim aici în Pitești la pușcărie, unde Nicolschi, Țurcanu au pus la punct reeducarea comunistă. 

A venit vremea rece de toamnă timpurie.