Stima de sine

Pentru că un prieten m-a rugat să explic succesul lui Călin Georgescu, am să reiau acest subiect. În ultimii ani ai dictaturii național comuniste a lui Ceaușescu, PCR și securitatea au început să selecționeze tineri de perspectivă care să continue regimul Ceaușescu. Printre ei s-a aflat și Călin Georgescu. Dacă alții, precum Cristian Diaconescu, Mircea Geoană, sau fostul meu coleg Ion Jinga au făcut carieră, au ajuns ambasadori și miniștri, Călin  Georgescu a avut poziții subalterne în aparatul de stat, și-a falsificat cariera că ar fi fost în Clubul de la Roma sau funcționar a ONU. Pe fondul frustrărilor declanșate de Covid și mai ales a Războiului din Ucraina în rândul electoratului românesc s-au produs mari frustrări și resentimente. Ele au fost declanșate de revolta precariatului, a celor care au pierdut în tranziție prin șomaj, au trebuit să emigreze în Europa să muncească munci grele, au uitat perioada grea din vremea comunismului, a lipsurilor, dar le-a rămas nostalgia că aveau servici, fie că munceau sau nu, deci aveau un venit mizerabil, pe îl aveau la fel cam toți, excluzând, nomenclatura și organele de represiune, securitatea și miliția. În plus s-au înmulțit noii îmbogățiți, care aveau anterior în comunism același statut și asta a accentuat resentimentele. După episodul din 2000 cu Vadim Tudor și PRM se părea că electoratul resentimentar extremist s-a redus și a dispărut odată cu accesul în NATO și în UE. Iată că la sfârșitul anilor deceniului doi al secolului XXI au reapărut cu putere aceleași frustrări enunțate mai sus. În plus și tineretul mințit de părinți nostalgici după servici  nu a mai resimțit pericolul pe care prezentau reziduurile comuniste și teama de pericolul rusesc. Și așa s-a dezvoltat acest curent extremist, alimentat de războiul hibrid dus de Rusia împotriva României cu ajutorul securiștilor nostalgici care a alimentat ura și furia pe sistemul democratic de la noi. Ex securistul Călin Georgescu spre deosebire de colegii lui s-a apropiat de aceste cercuri care trădau interesele României și a profitat de valul de furie. El este un impostor psihopat care debitează cele mai năstrușnice baliverne, dar care au determinat pe resentimentari și furioși să-l promoveze mai ales cu ajutorul rețelelor sociale, Tik Tok. La asta a mai contribuit și mobilizarea intelectualilor influenți în susținerea doamnei Lasconi, care părea să-l concureze pe Marcel Ciolacu, cât a contat și miza greșită pe Ciucă de la liberali. Și așa ne-am trezit cu acest Călin Georgescu care a cumulat 24% din electorat la primul tur și cu Elena Lasconi pe locul doi. Din cauza misoginismului românesc și a defectelor evidente ale doamnei Lasconi, acest pion al rușilor avea toate șansele să devină președinte al României. El a comis o eroarea fundamentală, verificată în SUA: follow the money! Călin Georgescu a declarat cheltuieli electorale ZERO. Și așa împotriva lui s-a declanșat justiția. A fost anulat turul II al prezidențialelor și reluarea de la zero a acestora. 

În noua campanie de alegeri prezidențiale contează patru candidați: George Simion care contează pe voturile lui Călin Georgescu și Victor Ponta care se adresează electoratului pesedist care l-a votat pe Călin Georgescu. Matematica electorală de aproximativ 40% nu le permite accesul ambilor în turul II, deci sondajele care îl dau pe amândoi în turul final par a fi eronate și nu le dau nici șanse să devina vreunul președinte. Pentru că unul din candidații pro europeni, Nicușor Dan și Crin Antonescu vor depăși în mod sigur 20%, ba este posibil ca ambii să se califice?! Cred că în această ecuație nu contează doamna Lasconi, care însă poate smulge procente de la Nicușor Dan.  Și acum se poartă în media și pe rețelele sociale un lobby foarte accentuat pentru Nicușor Dan. În fața provocărilor pe care le ridică realitatea politică externă va trebui ales un președinte să facă față unor situații foarte complicate. În fața realității politice declanșată de acțiunile lui Donald Trump, președintele României trebuie să facă față unor provocări grele. România este o țară europeană membră UE și în același timp politica noastră de securitate s-a bazat pe parteneriatul strategic cu SUA. Cine va fi în stare să facă față acestor provocări, Nicușor Dan sau Crin Antonescu? Eu cred că Antonescu are profilul de președinte al României față cu realitățile externe, în baza experienței sale politice, președinte PNL timp de 6 ani și a experienței parlamentare. În plus în perioada scursă, a locuit și în Anglia și a arătat că vorbește fluent engleza, necesară în negocierile externe. Nicușor Dan nu posedă aceste avantaje politice, nu are experiența politică,  dar poate fi un prim ministru destul de performant.  Lui Crin Antonescu nu i se poate ierta de către aceeași intelectuali, formarea USL. Ne aflăm azi în fața aceleiași realități, coalițiile pro europene nu pot funcționa fără PSD.  Dacă ne aducem aminte în 2021 a funcționat o coaliție de centru dreapta formată din PNL, USR și UDMR. Ea s-a prăbușit din pricina disputelor dintre prim ministrul Cîțu și liderii USR. Dacă este să aducem o critică întemeiată fostului președinte Iohannis este că acesta nu a fost în stare să negocieze și să convingă  părțile interesate și să se continue această coaliție de guvernare. Dacă această coaliție ar fi continuat până în 2024, probabil că alta ar fi fost realitatea politică din România și influența extremiștilor AUR, SOS, POT nu ar fi fost importantă. Dar acestea sunt chestiuni contrafactuale! 

Însă aș sublinia ceva extrem de important de la dezbaterea publică de aseară cu Crin Antonescu remarcată de un etnic armean, domnul Varujan Pambuccian. Atunci când a redactat proclamația de Unirea a Transilvaniei cu România Vasile Goldiș a dat măsura stimei de sine a liderilor români transilvani. Este acea mândrie că ești român, repetată și de Regele Ferdinand I când a întemeiat România Mare și aș adăuga aici și pe Ionel Brătianu.  Ne-am pierdut stima noastră de sine, frecvent aud și o comit și eu că trăim într-o țară de rahat. De vină este și educația, cei șapte ani de acasă, înlocuiți cu educația de mahala care   se petrece în ghetourile românești, ale blocurilor construite în vremea comunismului în care s-a mutat populația de la țară care a lăsat uitate bunele obiceiuri și stima de sine. Doar un Lulea de la AUR are nostalgia realizărilor mărețe de atunci. Acesta avea cam 8 ani la revoluție. Cum să perceapă el cum era viața în comunism? Doar prin filtrul nostalgicilor cu care împarte false patriotisme cu miros infect de Putin. 

Deci este extrem de important să ne recâștigăm această stimă de sine, să consolidăm solidaritatea națională care pare a lipsi acum.

În fapt eram preocupat să prezint filmele pe care le-am văzut în ultimul timp. 

Și am remarcat două seriale. 

En Place este un serial de comedie francez. Pornește de la premisa că, dacă naționala de fotbal a Franței este africană, de  ce nu ar fi și un președinte african. Și așa în sezonul doi al acestui serial africanul sau negrul cum spun francezii, Alexandre Ble ajunge președinte al Franței. Ceea ce urmează este un adevărat coșmar, cred că realizatorii o dau rău în bară, cu o Franță ca acum, sfâșiată între stânga și dreapta, dar și cu situații incredibile pentru o realitate politică care se vrea satirică, dar ajunge să fie grotescă.

De asemenea am văzut serialul A man on the Inside. Este o comedie despre bătrânețe cu toate repercusiunile care le aduce vârsta înaintată. Începi să uiți cuvinte, substantive spun personajele. Și eu am început să pățesc același lucru, uit cuvinte, ca de exemplu anacronic, pe care l-am recuperat citind un articol din România literară! 

Azi este 1 Aprilie, ziua păcălelilor, dar ce am scris nu este o păcăleală!

Sunt anacronic

Ce exemplu mai bun este că mi-am amintit de ce vârstă am când am văzut un clip cu ABBA. Sunt de aceeași vârstă cu Agneta, care este frumoasă și acum, dar văzând-o pe biata Ani-Frid în baston devin nostalgic.

Sunt anacronic că, uitându-mă la cei tineri de acum văd că pantalonii blue jeans sunt acum rupți la genunchi. Ce efort făceam la primii mei blugi să-i cos să nu se vadă că s-au destrămat. Pantalonii care la fete erau foarte strânși pe picioare, dar între timp s-a renunțat, majoritatea fetelor înoată în pantaloni largi acum. Fetele din vremea mea nu prea erau îmbrăcate în pantaloni, erau în rochii sau fuste în anii 60, inovația a adus-o Dallas cu Sue Ellen care purta pantaloni. E o moda acum cu niște încălțări cu aer de botfori, care se purtau iarna de către soldații aflați de gardă. Dar cea mai tâmpită mi se pare moda cu gleznele goale inventată probabil în California, pe care le poartă aceeași tineri pe temperaturi scăzute, asta o să însemne reumatism la vârsta mea în mod sigur! Altă chestie anacronică este că în studenție eram urmăriți de miliție să ne tundă, toți tinerii de atunci purtau părul lung. Moda s-a schimbat acum, tinerii de azi se tund reglementar, ca în armată. Și eu am părul tuns scurt, zero, dar pentru că părul meu s-a cam dus și am chelit!

Alt anacronism este că sunt filoamerican! M-am maturizat intelectual în vremea finalul anilor 60, când România a devenit mai deschisă și în primul rând a contat muzica lui Elvis și The Doors, apoi literatura americană și faptul că au înregistrat succesul ajungerii pe Lună. Mă ia râsul, când penibilul Hobana scrisese o povestire SF că sovieticii au ajuns primii, care nici măcar acum nu au ajuns! Acum însă cu the bunch of idiots de la Casa Albă, SUA nu mai prezintă pentru nimeni o atracție. După cum se vede Trump și-a luat colaboratori niște impostori, cuconițe care nu au nicio treabă cu politica și realitățile. Ba, individa de la Homeland a amenințat România, suspendând Visa Waiver, să ne pedepsească că agenții ruși nu au acces la alegerile prezidențiale. Aceleași opinii le are J.D. Vance care s-a distins prin breșa de securitate privind acțiunea împotriva rebelilor houti, unde a  invitat un ziarist, Goldberg, pe grupul de discuții care dădeau informații foarte sensibile despre atacul contra acestor teroriști. Și și-a mai manifestat ura împotriva europenilor. Parcă ai lui de unde au venit? Vance uită că aceste acțiuni au și impact asupra atacurilor houti împotriva Israelului! America nu mai este ce a fost prin acțiunile favorabile celui mai mare criminal de azi, Putin! Trump chiar crede că Putin îi poate fi prieten. Acest bandit speră să-l convingă pe Trump să-i cedeze teritoriile ucrainene, fără să fie în stare să le ocupe. Dar chiar directorul CIA spune că ucrainenii se vor apăra și cu mâinile goale. 

În continuare se încearcă să se explice ce s-a întâmplat cu noi românii? De ce aceste partide zis patriotice, dar manipulate de factori din Rusia au mare succes. După eșecul lui Vadim Tudor și PRM, se părea că partidele extremiste nu mai au succes. Dacă ne uităm în 2019, PSD era la un minim la europarlamentare, PNL și USR dominau. A venit pandemia de Covid și atacul hibrid împotriva României a avut succes. Propaganda anti mască, apoi la vaccin a dus la apariția AUR partid care se proclamă patriotic, dar tot ce face, inclusiv liderul arată că este un pion rus. Asta mai ales după agresiunea lui Putin împotriva Ucrainei, când propaganda rusă a încercat să arate că România are pretenții asupra Ucrainei. Această propagandă nu a avut niciun succes la polonezi, pentru că ei au fost 200 de ani sub ciubota rusă, chiar dacă teritorii importante ce au ținut de Polonia sunt azi în Ucraina. Ce mint rușii de azi este că aceste teritorii au fost acaparate de Stalin, care nu se gândea că Ucraina va deveni vreodată un stat independent. Culmea că teritoriul de azi al Republicii Moldova, Basarabia care ne-a aparținut, nu vrea să fie România și AUR și Simion sunt adversari al acestui stat. Asta dovedește cât de șubred este patriotismul cu nuanțe rusești. Este foarte curios că Rusia nu este văzută de unii care dușmanul cel mai periculos al României. Inclusiv nostalgia după Ceaușescu este greu de explicat. În capul unora deceniul nouă de împilare morală și fizică a românilor a dispărut, a rămas nostalgia după servici, unde stăteai degeaba și mai furai câte ceva. Nu mai aveam datorii externe, dar muream de foame și frig, dar eram fără datorii! Aceste nostalgii sunt extrem de populare între precupeți și taximetriști, produsele capitalismului sălbatic, fără reguli ai anilor 90, postdecembriști. Aceștia sunt în general perdanții, șomeri și obligați să facă ceva și acum toți visează la statutul unui Becali, dar asta nu este posibil și își canalizează furia și resentimentele împotriva partidelor care fac parte din sistem. Că aceste partide au partea lor de vină pentru că au admis corupția și nepotismul este o realitate!

Concert la Filarmonica Pitești dedicată Zilei Naționale a Greciei, denumit Afrodita. Orchestra Filarmonicii Pitești a fost condusă de grecoaica Maria Bazou. A fost un program de muzică grecească, însă prima piesă a fost Poemul Simfonic Prometeu a aparținut lui Liszt. Apoi a fost interpretat Concerto Grosso de Michalis Economou. După pauză s-a interpretat Suita nr. 1 Dodecanesiene. Apoi Thin Air de Calliope Tsoupaki și o compoziție inspirată din melodii populare Două dansuri grecești și în final melodia celebră din Zorba Grecul. O seară frumoasă și interesantă.

Săptămâna care a trecut am văzut trei piese de teatru. Prima și ultima premiere la Alexandru Davila, Frumoasă și cool, foarte slabă dramatic, ultima No Worries Catalinicika, mai bine realizată, ambele cu visul să ajungi prin America. Însă am avut și prilejul să urmăresc un recital actoricesc cu Oana Pellea și Marius Manole în Regina mamă de la Național la Casa Sindicatelor.

Sunt un cititor de reviste literare. Citesc să mă informez despre literatură română și străină în România literară. Sunt cronici la romane și proză românească pe care nu am de gând să citesc. Mai rău este cu poezia. Când eram mai tânăr erau Sorescu, Nichita Stănescu și chiar Adrian Păunescu, care mai scria și poezie bună, în afară de lingușiri la Ceaușescu. Acum am găsit în Dilema prezentări asupra a patru volume de versuri aparținând unor tinere care poezesc despre maternitate și creșterea copiilor. Oare cine le cumpără volumele?

Și ceva despre fotbal. Am dat chix în primul meci de calificare cu Bosnia și am luat bătaie, slabă consolarea că am învins San Marino. Sper că jucătorii naționalei se vor mobiliza pentru restul meciurilor cu Ianis Hagi, înjurat gros de mizerabilul Banciu.

În sferturile pentru final four al Nations League s-au luptat Franța cu Croația, Italia cu Germania, Spania cu Țările de Jos, și Portugalia cu Danemarca. Germania, Spania, Portugalia, Franța s-au calificat greu. Franța a fost învinsă cu 2-0 în primul meci în Croația, dar croații nu au contat în retur, și calificarea s-a decis la penalti, la fel și Spania cu Țările de Jos, doar Portugalia a învins în prelungiri pe Danemarca.

Se tot anunță ploi și am acum un reflex, după seceta de anul trecut mă uit dacă plouă, dar nu văd și asta mă scoate din sărite. Totuși este bine că mai plouă!