Analiza mea săptămânală cuprinde o temă principală și câteva secundare ca să răspund unor critici.
De această dată este învățământul. Lumea spune că învățământul este în criză, că copiii nu mia învață, că sistemul nostru de învățământ este greșit. Învățământul românesc este o copie a sistemului de învățământ francez, chiar dacă am trecut prin perioada de regim comunist. Unii experți spun că învățământul trebuie să fie o plăcere, se invocă sistemul finlandez de învățământ. Am discutat cu un om cu experiență în învățământ dar a avut doi băieți care s-au dezvoltat în învățământul românesc preuniversitar, studiile universitare, inclusiv cele avansate au fost în străinătate.
Cei mai supărați sunt liderii sindicali pentru că norma de predare s-a ridicat de la 18 la 20 de ore și se consideră că un profesor, învățător educator trebuie să presteze 40 d, dar liberală și a fost ore săptămânal. Asta se pare că duce la anulare unor posturi în învățământ, că se fac comasări de unități de învățământ. Am urmărit pe program România Muzical cazul mai special al școlilor gimnaziale vocaționale care au probleme de comasare și se sugerează să fie comasate cu liceele de muzică existente. Cred că agitația acestor lideri sindicali este ca să se dea importanți, majoritatea profesorilor nu le pasă de acești sindicaliști. Sindicatele care se agită în România nu mai reprezintă pe cei care au dat sens mișcării sindicale, adică muncitorii care acum lucrează în sistemul industrial privat și negociază cu managementul acestor întreprinderi și nu fac caz prin media. Sindicalismul din România este acum al bugetarilor, cei din administrația publică, polițiști, cadre sanitare medii. Deci influența acestor sindicate și lideri sindicali este limitată, doar cei din media fac caz și scandal. Îmi amintesc cum jupânii G4Media, care între timp și-au vândut afacerea lui Budeanu, adică Dan Tăpălagă și Cristian Pantazi se repeziseră la prim ministrul Bolojan să-l demită pe Daniel David, pentru că a ridicat norma profesorilor și Bolojan le-a replicat că asta a fost decizia guvernului, nu a ministrului învățământului. Este bine , este rău? Nu știu! Nici specialiști în educație cum este profesorul de limba română Horia Corcheș este rezervat. Generația mea a mai prins profesori educați în interbelic, și profesoratul era o vocația, a dascălului luminător. Nu trebuie să amintesc ce profesori am avut la Liceul Caragiale, pe Grigore la matematică, pe Simache la istorie, pe Boncu la literatura română. Ei m-au modelat și au făcut din mine un om liber și fără prejudecăți în vremuri comuniste. Dar cred că cel mai influent, nu atât prin rezultatele extraordinare la matematică, la olimpiade, ci prin caracter a fost profesorul Grigore. De ce impunea el? Pentru că s-a apucat în 1945 să facă politică și el, dar nu comunistă ci liberală, a fost ajutor de prefect la Ploiești. Și a avut repercusiuni, a ajuns la Canal, ca și învățătorul Costescu din Aluniș, Prahova, al tatălui meu, de la care a învățat să scrie caligrafic și frumos, mai frumos ca mine. Culmea că Grigore și Costescu s-au întâlnit, când Costescu milita pentru o politică mai de stânga: Mai spre stânga Domnilor! Degeaba! Și învățătorul Costescu a ajuns la Canal. Așa era prin siniștrii ani 50. Atunci când în 1964 profesorul Grigore a primit primul titlul de profesor emerit, Gheorghiu Dej s-a scuzat că nu el l-a trimis la Canal, rușii l-au trimis?! Ce se purta ipocrizia la comuniști! Da! acești dascăli aveau vocație și transmiteau dragostea de carte nouă elevilor. Pe atunci nu prea aveai ce face în afară să înveți, cei mai dotați fizic puteau practica sportul de performanță, de abia aștepta Fiște-Predescu să te bage în echipa de handbal a școlii. Derbedeii și leneșii care nu aveau poftă nu învățau, mai rămâneau repetenți, cel mai cunoscut era Ciprică, fiul cel mic al faimosului preot Galeriu. Un descurcăreț, l-am întâlnit prin 1985, șef de sală la restaurantul unui hotel din Jupiter. Clasa mea, a XI-Ar a avut cam pe toți cu studii universitare, dar nu a fost valabil la toate clasele, când am intrat într-a 8-a eram 12 clase la 420 de elevi, am fost o promoție foarte mare.
Ce a fost acum 60 de ani nu se potrivește cu ce se întâmplă azi. Democrația și libertatea are și alte consecințe. Una de favorabilă este că elevii și-au cam pierdut respectul față de profesori, Și eu cred că uniforma este bună, că te face mândru că aparții unei anume școli. Nu m-i se pare în regulă să vii în blujeanși rupți la școală. Și profesorii s-au cam schimbat, vin ca la serviciu la birou, unii nu prea sunt interesați de ce cred elevii despre ei și cum predau, alții umblă după meditații. Dra cred că învățământul trebuie să fie competitiv, care trezește ambiții și concurență.
Și învățământul universitar prezintă probleme. Înainte pe vremea comunistă majoritatea studenților erau în zona tehnică, a ingineriei. Acum majoritatea se îndreaptă spre economic, drept, jurnalistică. E criză de ingineri pe piața muncii. Studiile de inginerie sunt mai dificile, cu proiecte, cu matematici. Pentru cei buni au rămas atractive studiile de informatică IT, robotică, electronică și telecomunicații. În energetică domeniul meu ingineria termoenergetică se îndreaptă spre faliment, al fel ca centralele electrice pe cărbune, păcură, sau gaze. Sunt la modă alternativele, panourile fotovoltaice și eolienele, energia alternativă, așa zis verde. Am și eu experiența de profesor după ce am ieșit la pensie. Am predat la Energetică Inginerie Nucleară. A fost o mare satisfacție, pentru că am încercat să fac niște cursuri atractive, bine documentate. Nu-mi plăcea că copiau la examene. Aș că am găsit soluția, le-am dat probleme, în sistem open book ca să poată accesa formule care nu trebuie ținute minte. Că este criză de ingineri este faptul că studenți de ai mei au găsit de lucru și în străinătate, e criză de ingineri peste tot! A fost o experiență bună. Un prieten profesor universitar din domeniul ingineriei îmi spune că sunt probleme, că unii sunt interesați să scrie doar articole pentru reviste ca să le crească statutul, că implicarea în cercetare în zona universitară este scăzută.
Cred că actualul ministru Daniel David este foarte potrivit în această funcție, asta în pofida sindicaliștilor manipulatori. Să sperăm că se vor găsi direcții corecte și conforme cu realitățile științifice de azi.
Cel mai important eveniment politic internațional a fost fără doar și poate întâlnirea Trump Putin în Alaska. Negustorul Trump a crezut că-l cumpără pe acest criminal sinistru. Putin este un tip extrem de versat. El vrea să-l convingă pe Trump că vrea pace doar dacă mai ocupă ceva din Ucraina fără luptă în Donbas în special, unde este inima industrială a Ucrainei. Trump își dorește Premiul Nobel pentru Pace dar una este să-i convingi pe șefii Azerbaidjanului și ai Armeniei să facă pace, alta e să-l convingi pe Putin. Amiralul Stavridis zis și Zorba a day soluția, să înarmezi total Ucraina, să aduci și trupe din NATO să bagi Ucraina în NATO ca să-l zdrobești pe Putin. Eu cred că după 170 de ani se poate face un nou Război al Crimeii!
Acum așteptăm ca Zelenski să se întâlnească cu Trump. Dar nu o să fie singur, participă președintele Franței Macron, premierul britanic Starmer, cancelarul german Merz, primul ministru al Italiei Meloni și președintele Finlandei Stubb, că ar fi partener de golf cu Trump. Nu ar fi fost rău să fi fost prezent și premierul Poloniei Tusk și de ce nu și președintele Dan, ca vecinii cei mai afectați de agresiunea Rusiei în Ucraina.
Am citit prin presă reacții la doliul național ocazionat de decesul lui Iliescu. În România Literară este reacția lui Mircea Mihăieș la acest eveniment. dacă Mihăieș este un foarte interesant literat, comentatorul politic mă dezamăgește profund. Îl face de doi bani pe Constantinescu că a participat la funeralii. Uită că cei doi, Iliescu și Constantinescu au fost adversari în două finale prezidențiale, 1992 și 1997. În schimb pe Băsescu îl mângâie, măsoară distanța la care s-a aflat de catafalc. Mă dezgustă profund intelectualii publici importanți pe care i-a cumpărat ieftin Băsescu, gâdilându-le vanitatea. Din acest motiv credibilitatea lor este scăzută.
Pleșu evocă în Dilema două întâmplări amuzante din tinerețe. Una cum s-a făcut colectivizare într-un sat unde era medic tatăl lui. Un anume Găleată activist vine în acel sat și este poftit la masă și omenit de chiaburul satului, până se face mici de beat, evident, chiaburul înfundă pușcăria și colectivizarea nu s-a mai făcut. Și cum s-a produs o inundație în demisolul unde avea o cămăruță în studenție și cum au apărut pompierii și au scos apa, dar eroare! Vis a vis era casa lui Ioniță șeful armatei și de acolo trebuiau să scoată apa. Așa că pompierii au vărsat apa la loc și s-au dus la Ioniță! Voinescu, cu dreptate, analizează faptul că dăm încă vina pe Iliescu. Și pentru ipocriții de la PSD, Iliescu nu mai era de actualitate, fusese uitat după 20 de ani de absență în plan politic. Nu erau entuziaști și că el găsise denumirea potrivită regimului lui Adrian Năstase: Capitalism de cumetrie! Și faptul că tot ce a făcut el cu influențe nocive nu rezolva problemele României. Cei care-l înconjurau au mare parte de vină. Și o remarcă, cum a fost după 45, când dintr-o dată s-a umplut România de comuniști, că-n interbelic îi numărai pe degete, așa s-a umplut acum România de anticomuniști feroce! Aferim!
Am avut o săptămână plină de muzică.
Marți 12 august am avut plăcerea să audiem un recital dat de doi pianiști: sudcoreana Grace Jee Eun Oh și Dragoș Cantea care ne-au oferit un program complex și variat de pian la patru mâini.
Programul a fost deschis cu Le Sacre du Printemps (Ritualul Primăverii) de Igor Stravinski. A urmat Amy Beach / Vise de vară, Op. 47: Nr. 3: „Amurg” și Nr. 5: „Tarantela elfilor” unde Grace a recitat poezii în românește! Apoi a urmat Variațiunea XVIII din Rapsodia pe o temă de Paganini, Op. 43 de Rahmaninov, yuna din cele mai frumoase expresii ale sufletului rus. În final am audiat George Gershwin / The Man I Love George Gershwin / I Got Rhythm
și în final brazilianul Zequinha de Abreu cu Tico-tico no Fubá.
Generoși, artiștii au oferit un bis cu un dans de Grieg.
A fost o mare încântare pentru spectatori și o plăcere că putem audia muzică bună și vara!
VIVO PER LEI
Așa s-a intitulat concertul ]n aer liber de la Teatrul de Vară Gheorghe Zamfir de joi 14 august.
Invitați: tenorul Ştefan von Korch și invitații săi:
soprana Stephanie Radu, tenorul Alin Stoica & soprana Oana Șerban
Artiștii au apărut singuri sau în duet ca în final să cânte toți patru. S-au cântat piese de mare popularitate din belcantoul italian și alte piese la fel de populare. Vocea artiștilor a fost acompaniată de orchestra Filarmonicii Pitești dirijată de Constantin Grigore. Interpretarea a fost viu aplaudată. S-a cântat: G. Rossini / Wilhem Tell, G. Verdi / La Donna e mobile, G. Puccini / O mio babbino caro, G. Puccini / E lucevan le stelle, G. Verdi / Traviata: Pagigi, o cara, R. Eilenberg / Moara din Pădurea Neagră, G. Puccini / Boema: Quando me’n vo, G. Rossini / Danza, Sartori / Con te partiro, Santa Lucia, C. Cluster / Tribute to Mancinni, Lovland / You Raise Me Up, Dalla / Carusso, E. Morricone / Cinema Paradiso, C. Chaplin / This is my song, Bixio / Mamma, Di Capua / O sole mio, Panceri / Vivo per lei, G. Verdi / Libiamo.
Am petrecut o seară plăcută sub cerul liber!
Vineri 15 august pe scena Teatrului de Vară Gheorghe Zamfir am audiat un program mai special. Sub numele de jazz am audiat o muzica experimentală cu cvintetul Sarah Buechi. S-a cântat albumul Pink Mountain Saga, cu influențe folclorice elvețiene.
Dar să trecem și la fotbal.
Miercuri 13 august s-a desfășurat Supercupa Europei pe stadionul din Udine. În finală au jucat PSG și Tottenham, câștigătoarea Europa League. Cum era de așteptat toți mizau pe PSG, mai ales că Tottenham a avut o prestație foarte slabă în Premier League. Surpriză! Tottenham a dominat jocul, a condus cu 2-0. PSG acuza timpul redus de pregătire, au avut o vară plină, și de abia de o săptămână intraseră în pregătiri. Parcă era PSG de dinainte de jocul cu City, când au renăscut! În plus mijlocul lor formidabil nu era, aveau accidentați sau erau rezerve. Tottenham domina mijlocul sprijiniți și de fundași agresivi și înalți, Noul antrenor al lui Tottenham a avut neinspirația să schimbe pe cei mai activi, convins că va câștiga ușor. În schimb Louis Enrique i-a introdus Fabian Ruis, Lee Kang-in și pe Goncalo Ramos. Totul s-a schimbat., erau din nou ceea ce fuseseră și în Champion League și în 10 minute PSG a egalat! la loteria de penalti a câștigat PSG!
A început și Premier League, vineri cu Liverpool - Bournemouth. E un nou Liverpool cu jucători noi, vârful Ekitike și Gakpo au marcat, era 2-0, relaxant, până când Semenyo a marcat de două ori și 2-2! Părea că se termină așa, dar l-a băgat Slot pe Chiesa, care a marcat imediat 3-2 și în final și Salah, 4-2! Salah a plâns cu suporterii în amintirea lui Jota la final. Slot are probleme în continuare cu apărarea! Tottenham confirmă și bate cu 3-0 pe nou promovata Burnley. La fel și Crystal Palace confirmă, deplasată pe Stamford Bridge la Chelsea, noua campioană mondială. Chelsea a scăpat nebătută pentru că la lovitura liberă în care Palace a marcat, jucătorii de la Palace au stat la mai puțin de 1 metru de zidul lui Chelsea. Și City a făcut un meci bun, parcă a renăscut, bate cu 4-0 pe Wolverhampton în deplasare. Derbiul United Arsenal s-a terminat cu 1-0 pentru Arsenal. Meci foarte disputat, gol dat cu un fault la portarul lui United. Premier League începe tare!
A fost și prima etapă La Liga. Barcelona a dat o bătaie lui Mallorca în deplasare, cu 3-0, dar după 2-0 și doi eliminați de la Mallorca, Baca a redus motoarele, Noroc că în final Yamal a mai dat un gol. Surpiza vine de la Barcelona unde Espanyol a bătut pe Atletico cu 2-1!
E vară, e cald, azi se spune că ar ploua!
