Opinia publică

Cu acordeonistul Dermot Dunne și violoncelistul Adrian Mantu

Un articol interesant ne oferă Sever Voinescu despre opinia publică. Deseori se confundă opinia publică cu reacția răstită a unora în media și pe rețelele sociale, de obicei cele mai retrograde opinii. Așa cu cu afacerea vaccinurilor care a fost declanșată de DNA. Sunt acuzați Cîțu, Vlad Voiculescu și dna Mihăilă de prejudiciu de un miliard pentru achiziția de vaccinuri. Idioții de la DNA uită de disperarea din pandemie, când orice soluție împotriva Covid era bine venită. Văd că și madam Dogioiu le cântă în strună, ba spune că erau favorizați militarii și elita politică, eu m-am vaccinat în prima zi de vaccinare și am avut două îmbolnăviri ușoare de Covid, dacă nu eram vaccinat oare ce s-ar fi întâmplat? Problema este mai complicată, se uită cum mureau românii pe capete. Procurarea de vaccinuri era critică și noi am luat câte s-au putut. Dacă au rămas vaccinuri este că suntem, în genere o nație de tâmpiți iresponsabili și cei care nu s-au vaccinat și au scăpat urlă că bine le face, apa la moară pentru PSD și mai ales AUR unde dacă prostia ar durea, mulți s-ar plânge.

Nu se poate guverna cu opinia publică!

Văd că pe fondul problemelor privind finanțarea pensiilor și a salariilor din zona bugetară tot felul de sindicaliștii amenință și șamntajează cu greva. Acum când problema bugetară este complicată parcă acești sindicaliști au înnebunit. Vinovatul prăbușirii bugetare este imbecilul de Cîciu, expertul în finanțe al PSD, al cărui bugete ai fost acceptate de prim ministrul Ciucă și Boloș acum culege roadele!

Săptămâna trecută a fost dominată de finalul calificărilor la Campionatul European. Uite că naționala României s-a calificat chira pe primul loc. Nu a suferit nicio înfrângere și victorie în final contra Elveției! Asta cu toate că Edward Iordănescu a fost aspru criticat de oameni de fotbal. Și uite târâș grăpiș au terminat cu victorii contra Israelului și a Elveției. Este și meritul fotbaliștilor și asta arată că totuși echipa under 21 începe să confirme!

Alt eveniment fotbalistic au fost derbiul campionatului englez dintre Manchester City și Liverpool. A condus City cu gol dat de Haaland și a egalat Alexander Arnold. Meci egal care a permis lui Arsenal să ia conducerea prin victoria din final în deplasarea de la Brentford. A ajuns la puncte pe Liverpool și Aston Villa cu victorie în deplasarea de la Tottenham! Unii se grăbesc să îi numească noul Leicester carea acâștigat surprinzător campionatul.

În campionatul spaniol Barcelona s-a chinuit cu Rayo Vallecano și a scos un egal. Rezultat bun pentru Rayo, care i-a încurcat și pe Real Madrid. Și Real s-a distrat cu Cadiz 3-0, 2 goluri Rodrygo și evident Bellingham. 

Citesc acum o carte despre Isus, Cum a devenit Isus Dumnezeu, cartea unui istoric al creștinismului, Bart Ehrman. Este foarte important pentru că pe vremea comunismului religia era opiu al poporului și Isus era un mit. Isus a fost un personaj istoric și se încearcă documentarea asupra acestui personaj care a creat cea mai răspândită religie a lumii. 

Finalul săptămânii a fost dedicată culturii. Am asistat la concertul de joi de la Filarmonica Pitești. În prima parte a fost Gabriel Faure cu Pelleas și Melisande și Masque et bergamasque în interpretarea orchestrei Filarmonicii Pitești condusă de Tiberiu Oprea. A urmat Concertul pentru violoncel și orchestră de Sostakovici, cu solist Ștefan Cazacu. O interpretare excelentă și bis din Prokofiev!

Vineri seară de jazz cu trioul Filarmonicii Pitești cu Victor Buștean pian, Alexandru Iordache la chitară bas și Gabi Barani percuție. Solista invitată a fost Marina Arsene piteșteană la origine. S-au cântat standarde și a fost antren.

Surpriza serii de vineri a fost că după seara de jazz , programul a continuat cu un program fusion propus de violoncelistul Adrian Mantu, acordeonistul irlandez Dermot Dunne, artistul vizual Mihai Cucu cu proiecții pe ecarnul din spatele artiștilor unde a dansat Anastasia Grigore. Au fost prezentate piese diverse începând cu Dans țărănesc de Constantin Dimitrescu, apoi cu bucăți clasice și cu Grand Tango de Piazzola și o melodie a brazilianului Villa-Lobos.

A fost un program deosebit și m-am bucurat să schimb câteva vorbe cu artiștii. L-am întrebat pe Dunne dacă a învățat ucrainiana la Kiev unde a studiat și mi-a spus că știe rusă că atunci când era el în Ucraina nu era mare lucru să știi rusește, lingua franca a țării.

Am remarcat că și noi ar trebui să știm slava, pentru că 500 de ani s-a scris doar în slavă și istoria noastră este legată de slavistică. Eu personal am urât din suflet rusa la școală, dar măcar știu să citesc literele chirilice.

 

Sâmbătă am fost la teatru și am văzut Cântăreața cheală a lui Eugen Ionesco montată la Teatrul Toma Caragiu Ploiești. Este piesa exemplară pentru teatrul absurdului. Montarea de la Ploiești este destul de controversată, pentru că lipsește .. pendula!

 

A venit iarna exact în zona Dobrogei și a sudului Moldovei cu nămeți de 2 m!

Ce ne facem cu stânga?

Cu pianistul Toma Popovici și dirijorul Jan Milosz Zarzycki

Înainte de a consemna retrospectiva săptămânală aș vrea să aduc un omagiu revistei România Literară care a împlinit 55 de ani! În anul întâi de inginerie la Politehnică am continuat să mă interesez de cultură și literatură. Eram un cititor înrăit. Citeam orice pe unde găseam, în liceu la Biblioteca Regională Ploiești. Am cumpărat ocazional Gazeta Literară pe la începutul lui 1968 și mă surprindea limbajul critic elevat, un pic prea pretențios pentru mine. Cu bucurie află la începutul anului 2 că revista se transformă în România Literară! De atunci am citit săptămânal această revistă pe care am colecționat-o la început. Acum, după ce o citesc o dăruiesc altora să o citească și ei. România Literară mi-a format gusturile literare și de aceea îi sunt recunoscător. Am avut ocazia ca în 1971 să-mi apară în ea și numele. Cu prilejul întâlnirii României Literare cu studenții la Casa Studenților. Erau scriitori în frunte cu Zagaria Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor. Și le-am adresat întrebarea de ce în manualele de liceu din perioada 1963 - 1967 nu era consemnat și prezenta marele poet Lucian Blaga, care era să ia chiar Premiul Nobel! Stancu a început să bălmăjească despre Premiul Nobel, cât înseamnă în bani, de faptul că se află un bust al lui făcut de Romul Ladea, aruncat într-un CAP din Ardeal. În final am intervenit și am zis că nu mă interesează de ce nu a luat premiul Nobel, ci că nu l-am cunoscut ca elevi de liceu! Atunci, spontan, colegii studenți au început să aplaude puternic. După întâlnire, Stancu m-a abordat și m-a întrebat de unde sunt, din Ploiești am răspuns. A, republican, care va să zică! 

În ultima Românie literară a apărut un studiu a excelentului istoric Ovidiu Pecican: Originile statului de la sud de Carpați. Informațiile despre români vin din două surse, una mai depărtată și veche bizantină și alta mai recentă, din cronicile și documentele cancelariei maghiare. Este vorba de Legenda descălecării pravoslavnicilor creștini care vorbește de o acțiune din sudul Dunării de luare sub stăpânire a cetății Severinului la începutul secolului al XIII-lea. Aceștia se despart de bizantini și merg înspre nordul Dunării. E o acțiune anterioară sau simultană cu formațiunile feudale consemnate în Diploma cavalerilor ioaniți din 1247. Până la formarea statelor independente românești Valahia –Țara Românească și Moldova acestea au fost sursele care vorbeau despre români. Pare neconvenabil în lumina naționalismelor începând din secolul XIX al naționalitățilir că maghiarii sunt sursa cea mai importantă despre noi, dar, vrem nu vrem aceasta este realitatea istorică!

Dar să revină la tema din titlu. Ce s-a întâmplat cu stânga? Stânga internațională a ajuns la concluzia că a pierdut sprijinul moral și electoral al clasei muncitoare și s-a reorientat. Și asta mai ales după prăbușirea comunismului în Europa. Și așa a adoptat cauza minortăților de orice fel, etnice, de orientare sexuală, intelectuală, a corectitudinii politice, cancel culture, woke, etc. Așa s-a ajuns la situația tragică, ca Israelul statul care a fost condus de la înființare mult timp de Partidul Muncii de stânga  și care are singura rămășiță a organizării socialist fourieriste, kibutzul! Kibutz care a fost în principal victima răzbunării criminal teroriste a Hamas pe 7 octombrie! Partidele de stânga susțin cauza palestiniană, considerând victime pe cei din fâșia Gaza, palestinieni care au acceptat regimul terorist Hamas dezlănțuit acum împotriva Israelului. Ei deplâng acțiunea de anihilarea a Hamas din Gaza când este evident că această organizație teroristă își are sediile în spitale, școli, grădinițe, în tuneluri sub aceste clădiri și în plus țin ostatici și pe compatrioții palestinieni ca să nu fie loviți de armata Israelului. 

Este un exemplu trist al stângii de azi. În plus nu reacționează la cenzura intelectuală pe care mișcările zis progresiste le impun în artă și cultură. Unii se tem că vine un nou mod de gândire comunist.

Sunt totuși oameni luminați de orientare de stânga care au reacționat negativ la abuzurile acestei stângi înamorate de tot felul de minorități, bravo lor! Politica în democrație are nevoie de o stângă, o stângă normală, care să cenzureze tendințele de desolidarizare cu cei aflați în nevoie, de redistribuire corectă a avuției, cum a făcut Europa, după al Doilea Război Mondial. Pentru că acum, la noi, PSD, principalul partid de stânga, mai mult populist și conservator tradiționalist, care încearcă să mărească pensiile peste posibilitățile bugetare, care va conduce la o supraîncărcare fiscală a celor care produc, a întreprinzătorilor care susțin fiscal bugetul țării. PSD dă dovadă de o mare ipocrizie se vrea populist, dar este plin de afaceriști dubioși, de oameni foarte bogați, dar pozează în binefăcătorii săracilor.

Pe de altă parte America și lumea se teme că poate reveni Trump la cârma acestui stat. Are în cap să distrugă marile instituții democratice, să scoată armata împotriva opozanților, să rezolve Ucraina la braț cu Putin, să distrugă NATO și UE. Mă întreb cum pot idioții care-l susțin să agreeze un asemenea comportament care-i va lovi probabil serios și pe ei. Este exact cum a procedat Stalin cu Epurările din URSS care au lovit în principal partidul bolșevic!

Sunt pur și simplu scârbit de mass media, de ziariștii care nu investighează, sau reflectă adevărul, ci  produc articole de opinie, care sunt pamflete, care nu analizează, ci împroașcă cu invective. Exemplu este madam Dogioiu care are o campanie descreierată împotriva lui Iohannis. Are el mult probleme și manifestări ciocoiești, nefericita instalare în fruntea PNL a lui Ciucă, dar dacă privim cei aproape 10 ani de când conduce România, țara noastră are un statut foarte onorabil internațional. Nu mai mult decât discreția binevenită a României privind ajutorarea Ucrainei. În locul bravadei Poloniei, care finalmente, din motive electorale a ajuns să nu mai fie prietena Ucrainei, România în pofida cecității unor naționaliști dubioși, a iresponsabilității jurnaliștilor ajută Ucraina eficient, atrăgând mulțumirea vecinilor noștri. Revenind la Iohannis, ce ne facem dacă în locul lui vine unul mai rău, cum se exprima Firicel din Las Fierbinți?  Avem exemple rele din trecutul recent. 

Am citit dosarul Dilemei vechi despre recunoștință în preajma sărbătorii mari americane Thanksgiving Day, din a patra joi din  noiembrie. Dacă este vorba de recunoștință, o am pentru familie, mama, tată, soră, rudele care mi-a fericit copilăria moromețiană din Alunis, Prahova și cea central europeană din Avrig, Sibiu. Sunt recunoscător profesorilor excepționali pe care i-am avut în Liceul I.L. Caragiale care mi-au modelat personalitatea făcând din mine om!

Trecând la cele culturale, trebuie să menționez cele două piese din Festivalul Liviu Ciulei de la Teatrul Alexandru Davila. Am văzut piesa Întoarcerea acasă a Teatrului Matei Vișniec din Suceava, prea pretențioasă, prea gălăgioasă, care a chinuit și spectatorii,dar și actorii! Am văzut și o reușită a Teatrului Țăndărică cu Regele moare de Eugen Ionesco, o realizare spectaculoasă cu marionete a unei piese de spre bătrânețe și moarte. 

Sunt plăcut surprins de succesul prezentării cărții Anei Blandiana Mai-mult-ca- trecutul. Aici are și o contribuție Mihai Vasilescu apărut în această carte cu numele de microfon de la BBC, Edgar Șelaru.

În seara de joi 16 noimbrie pianistul Toma Popovici ne-a oferit o capodoperă a muzicii ruse și a muzicii în general: Rapsodia pe o temă de Paganini, op.43 pentru pian și orchestră de Rahmaninov, acompaniat de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de polonezul Jan Milosz Zarzycki. În special tema 18 este celebră pentru frumusețea sfâșietoare care exprimă nostalgie și tristețe. Toma Popovici a oferit și un bis din Schumann. În parte a doua orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Zarzycki a interpretat Simfonia a 8-a de Dvorak.

 

Vine finalul de toamnă, cu ploi, cu copaci desfrunziți, cu vreme urâtă!

 

Ce ne facem cu românii?

Cu dirijorul Juan Jose Navarro și pianistul Jose Alberto del Cerro

Întrebarea asta mi-am pus-o după ce am citit o relatare a Anei Blandiana în jurnalul ei Mai mult ca trecutul, în finalul 1988. Într-o discuție cu o doamnă ea avea o părere extrem de proastă despre conaționali. Era opinia mamei ei, venită din Polonia în 1939. Spunea că erau desculți și analfabeți pe lângă conacul unde trăia. Și când s-a schimbat regimul în 1944 era revoltată că în loc să țină cu comuniștii, țineau cu exploatatorii. AHA! Încă un exemplu de partizanat politic de stânga, care a nenorocit România timp de 45 de ani. Adevărul că bădărani și ciocoi sunt extrem de mulți și azi. Îi vezi în automobilele imense aduse din Germania la second hand. Au găsit din păcate și un suport politic în AUR și bădăranul și derbedeul Simion. Ciudat cum la noi naționalismul românesc a avut lider în legionarul Corneliu Zelea Codreanu care nu avea de loc sânge românesc. Era polonez pe linie paternă și german pe line maternă. Și azi hățurile au fost luate de Șoșoacă care este cu rădăcini slavo macedonene și în plus și filo Putin!

Nicolae Manolescu și Adina Popescu sunt oripilați de felul în care se vorbește românește azi. Cine este de vină? În primul rând școala, pentru că nu este în stare să influențeze pe copii să nu folosească imbecilitățile lingvistice de pe rețelele sociale. Despre like-ul de pe Facebook Dilema veche creează o întreagă dezbatere. Dar de vorbirea această rea sunt de vină și părinții, contaminați de greșelile de exprimare ale celor din media, televiziune, influensări, etc. Ca o extensie a bădărăniei actuale sunt și liderii politici, incapabili să vorbească corect românește. Tot timpul se folosește ca și care e mai oribil decât orice cacofonie!

Pleșu se ia de imnul național într-o conversație cu cu psihologul Daniel David, care este mai concesiv și pune problema ca orice ardelean, cu amintirile împilării ungurești din imperiu. Amintirea Imperiului în Transilvania este biunivocă, a unei administrări superioare față de cea otomană, care azi apare prin orașele transilvane, Sibiul Oradea, Brașov, Cluj, Timișoara. Dar să nu-i punem în rană pe ardeleni. Blandiana într-o excursie de Crăciun într-o localitate din împrejurimile Mediașului, de Crăciunul 1988 dă de oameni prosperi gospodari, care fură sistematic de la fabricile de lactate și mezeluri. Atunci era o adevărată întrecere națională. Țăranii furau de la CAP, muncitorii de la fabrici. Azi ne prea ai de unde să furi. În schimb se fură sistematic din avuția țării prin cei care o administrează, primari, etc. care sunt corupți și iau șpagă. Dar în pofida acestor probleme trăim mult mai bine decât în anii finali ai dictaturii lui Ceaușescu. Cum spune Pleșu ne văicărim, ca suntem cea mai săracă țară din UE. Adevărul este că bogăția României este distribuite neuniform. Este prosperitate la București prin zone ardelene, chiar dacă secuimea este săracă, dar sunt mai gospodari decât cei din Moldova. Mulți au plecat și mai pleacă, dar demograful Ghețău spune că emigrarea s-a încetinit. De acolo se colecționează voturile pentru AUR pentru că există o nemulțumire a unora, că nu sunt respectați în diaspora. Păi acolo au plecat să muncească, nu să fie respectați? 

În același timp trebuie să spun că există o majoritate nu prea gălăgioasă care-și vede de treabă și care face ca România să arate mult mai bine decât acum aproape 34 de ani! Doar în vremea lui Dragnea a fost vocală și în europarlamentarele din 2019 a votat USR, care între timp și-a cam bătut joc de încrederea acordată, voturile au migrat pe la AUR și liderii USR acționează de parcă ar vrea să rămână o amintirea pe eșichierul politic al României. Dacă acești lideri ar fi responsabili ar reface coaliția de dreapta cu PNL. Nu m-a surprins să citesc în Observator cultural atacul progresiștilor la adresa conservatorilor anti comuniști precum Patapievici, Pleșu, Liiceanu. Pentru acești stângiști caviar conservatorii ăștia sunt câh! Acum se explică valul de antisemitism al stângii care și-a pierdut suporterii, prin dispariția clasei muncitoare și reorientarea spre minorități sexuale, sau etnice. De aceea este oribil că stânga a devenit antisemită și anti israeliană în contextul evenimentelor din Gaza. În loc să blameze acțiunea oribilă din 7 octombrie a Hamas, ei deplâng pe civilii din Gaza, pe copii și femei, ținuți ostatici de acești militanți Hamas care și-au făcut punctele de rezistență în preajma sau sub spitale, grădinițe, școli. Este de neconceput ca indivizi veniți să scape de teroare și lipsuri să urle pe străzile Parisului și a Berlinului împotriva Israelului. Mă bucur că social democratul Scholz pune probleme expulzării unora din acești refugiați, care vor să impună o agendă anti europeană. Pe de altă parte să ne bucurăm că la noi n-au dat buzna musulmanii, cei care vin la muncă din India, sunt de altă religie, sau foarte puțini musulmani. 

Joi 9 noiembrie am avut oaspeți la Filarmonica Pitești doi artiști spanioli: dirijorul Juan Jose Navarro și pianistul Jose Alberto del Cerro. Programul muzical a fost exclusiv Beethoven. Pianistul del Cerro a fost solistul Concertului pentru pian și orchestră nr. 3, în do minor op. 37. Se spune că acest concert stă sub semnul lui Mozart, eu cred că poate doar partea pianistică, dar partea orchestrală este toată beethoveniană. Pianistul spaniol ne-a oferit și un bis romantic de Schumann.

A urmat Simfonia a 8-a care parcă pregătește marea capodoperă a 9 de Beethoven! O seară deosebită!

Citesc în continuare la amintirile Anei Blandiana și îmi reamintesc oribilii ani finali ai comunismului românesc. Bun material pentru nostalgicii care au uitat totul și parcă vor să se mai repete, nu tinerețea lor, din păcate și dictatura.

 

Cazul Lasconi

Doamna Lasconi s-a făcut cunoscută cu ProTv ca reporter și prezentator de știri. La un moment dat nu a mai apărut, nu mai aveam habar ce face. Dar iată în 2020 a hotărât  facă politică și s-a lansat în campania pentru Primăria Câmpulung Muscel din parte USR. Interesant că Elena Lasconi este din Hațeg deci nu are legături de origine cu acest oraș. Dar pentru votanții câmpulungeni a fost love at first sight -dragoste la prima vedere! A fost aleasă din primul tur și a devenit una din cele mai populare  figuri ale USR. Din acest motiv ea a fost aleasă să deschidă lista de la Europarlamentarele  de anul viitor. Știu ce lupte a dus cu adversarii politici din Câmpulung în care s-a băgat ca musca-n lapte și prefectura Argeș.

Dar iată că doamna Lasconi dă un interviu. Despre PSD PNL spune că sunt niște interlopi! Deh, asta-i politica, dai cu paru-n adversari. Întrebată cum a votat la referendumul pentru familie doamna Lasconi a mărturisit că este creștin ortodoxă și ține la valori tradiționale, așa că a votat DA! Această declarație a fost pentru liderii USR  ca un rahat aruncat în ventilator. Drulă și ejusdem farinae (merită această caracterizare!) din vârful USR au sărit în sus. Că ei sunt liberali, că ei susțin liberul arbitru privind alegerile de gen și valorile LGBTQ. Săraca fiică a doamnei Lasconi care studiază în Franța s-a declarat LGBT și că-și desfidă mama pentru opțiunile ei! Parcă ar studia pe banii USR?! Doamna Lasconi a nuanțat că nu are nimic cu opțiunile individuale ale oamenilor. Totuși aceasta este o problemă de dormitor, nu una publică și eu sunt de acord cu Lasconi. Manifestările mișcării LGBT colorate și vesele, irită o majoritate și nu fac bine acestei mișcări. Așa că doamna Lasconi a fost obligată să renunțe la Europarlamentare, spre dezavantajul USR. O personalitate precum doamna Lasconi ar fi atras voturi și din zone care nu sunt neapărat favorabile USR. Ce pierdere pentru acest partid! Oricum decizia lui Drulă a fost proastă, nu-l credeam prost pe Drulă, dar și el este sclavul unor progresiști proști și fără fler politic.

S-a trezit și personulitatea europarlamentară Ramona Strugariu, copreședintă REPER să o ia la rost. Această individă a fost colegă de partid USR cu doamna Lasconi, dar a migrat la acest micropartid fondat de Dacian Cioloș. Această sinistră figură politică, după ce a devenit jupân al USR și împingându-i pe miniștri useriști să părăsească guvernarea, a plecat din USR fragmentând-l. Cam asta a fost agenda lui Cioloș care nu are nimic cu acest partid foarte promițător. 

Acum ne aflăm cam ca în perioada din jurul anilor 2000 când liberalii erau fărâmițați în mai multe partidulețe. A trebuit ca Ionescu-Quintus ca să-i convingă să coaguleze într-un partid liberal care a atins maximul din 2019 când PNL a fost primul la Europarlamentare. Dar între timp a făcut alianța toxică cu PSD și sondajele nu sunt îmbucurătoare. Mai ales că a apărut acest partid cu iz rânced de securism ceaușist. Dacă dreapta vrea să aibă șanse ar trebui să se alieze toate aceste partide și ar depăși clar PSD!

Phoenix

Phoenix în anii 1972–73. De la stânga la dreapta: Nicolae Covaci, Valeriu Sepi, Mircea Baniciu, Josef Kappl și Costin Petrescu.

Am intrat în ultima lună de toamnă, este 4 noiembrie, plouă și este urât!

La Timișoara s-a desfășurat un festival de literatură FILT, a venit și târgul de carte Gaudeamus, prilej cu care s-a lansat o carte despre Phoenix, Formația Phoenix: muzică, politică, filosofie, coordonat de Emanuel Copilaș.

Sunt contemporan cu formația Phoenix, regretatul meu prieten Mircea Șelariu a fost prezent când s-a filmat clipul cu Vremuri - Hei tramvai prin zona centrală a Timișoarei. Știu că fenomenul Phoenix a aprins întreaga țară. De entuziasm mi-am cumpărat primul lor EP, cu Vremuri, fără să am pick-up! Am fost prezent la București la prima lor apariție în toamna lui 1967 la Casa Studenților din București când credeam că ne vom prăbuși cu balconul din cauza tropăielilor. Apoi în vara lui 69 am petrecut o noapte la barul Litoral din Eforie Nord să-i ascult și să dansez pe muzica lor. Apoi de Crăciunul lui 1976 am fost la probabil ultimul lor concert din București. S-a petrecut o scenă cam la fel ca în Blow-up. Trecuseră deja la repertoriu internațional și lui Kappl i s-a rupt mâneca de la cămașă și a continuat să cânte rupând-o! S-au întors după 90 cu mare succes la început. Apoi au intervenit fricțiuni și s-au rupt. Se pare că mai ies în concerte, dar fără vocea lui Bordeianu, revenit și el (a plecat primul!), sau a lui Baniciu nu mai au savoarea de altă dată.

Și revenind la actualitate, Copilaș este un vechi client al meu, promova idei de stânga neocomuniste, progresiste prin Observator cultural. Volumul se pare că nu prea are legătură cu Phoenix, sunt niște tinerei filosofi cu pretenții mari și realizări mici, cam agramați, spun criticii. După Copilaș formația Phoenix, este  conservatoare, naționalistă, xenofobă, misogină și fals semi dizidentă... a ajuns până și să acuze membrii formației, în primul rând pe Covaci, de oportunism și pactizare cu regimul. Păi, oare de ce au fugit așa de spectaculos în 1977? Cred că-și imaginau, realist că succesul lor românesc nu se va repeta peste hotare?  Astea sunt rezultatele dezastruoase ale interpretărilor din zona asta neo stângistă, la fel de periculoasă ca populismul infect al AUR. 

Am citit câteva articole în Dilema veche și m-am speriat. Ele confirmă aprehensiunile prietenului Julian Negulesco, asistând la lecțiile desfășurate la liceul nostru ploieștean I. L. Caragiale. Există un dezinteres incredibil pentru școală, acum profesorii se tem de elevi că vor fi reclamați și să aibă necazuri. Pe vremea adolescenței noastre părinții veneau la profesori cerând să fie extrem de severi cu copiii lor, acum e invers! În plus legea asta idioată a învățământului face ca elevi cu medii de 1 și ceva să aibă bursă de merit! În plus, Adina Popescu a urmărit conversații pe Facebook și n-a înțeles nimic! O tânără posta un text plin de cuvinte în engleză cu exprimări care nu au nicio legătură cu limba română.  Aceștia nu citesc cărți, îi urăsc pe Eminescu și Caragiale, doar ce găsesc pe Tik tok. Ca să aibă ceva comun cu acești elevi Adina a folosit versurile formației Bug Mafia. 

Colac peste pupăză citesc și opiniile lui Liviu Neagoe despre identitatea stigmatizată a românilor. Este adevărat că în cultura română interbelică se dezbăteau două tendințe cea autohtonistă cu dacii, ortodoxia, bizantinismul românesc și cel occidentalist, că suntem strămoșii Romei, că avem o identitate latină, că aparținem Occidentului. Ne place azi să ne lamentăm că suntem ultimii în Europa. Un clip care urmărea PIB în Europa din 1920 până azi confirmă că aveam cel mai mic PIB european. Lucru adevărat până prin anii 2000, după care suntem bine mersi sus. Doar cealaltă Românie, Republica Moldova este pe ultimul loc. Suntem la nivelul Greciei, Ungariei, Portugaliei. O confirmă nivelul de trai. Citesc acum ultima carte a Anei Blandiana cu amintiri dinainte de revoluție, mă îngrozesc când am aflat că prețul la gogoșari era 25 de  lei kilul, la un salariu mediu pe la 2500 - 3000 de lei. Faceți vă rog comparația, când azi gogoșari se vând cu 8-10 lei kilul!

Mă îngrozește ideea că oameni care au suferit  nenorocirile comunismului sunt gata să voteze formațiuni care pot aduce dictatura și băgatul pumnului în gură.

Niște tipi certați cu școala, Funar, primarul USR de la Alba și încă niște personulități judecă Imperiul Austro Ungar pentru execuția lui Horea, Cloșca și Crișan. Dacă ar fi trecut pe la școală ar fi aflat că în 1784 era Imperiul Austriei lui Iosif al II-la. Imperiul Austro Ungar a făcut proces și pușcărie Memorandiștilor pe la 1890! Tot aurist-prostești!

Continuă războiul Israelului cu Gaza, orașul Gaza este înconjurat, israelienii sunt totuși atenți ca să nu aibă pierderi. Hamas minte exagerând numărul civililor uciși, dar ce caută ei acolo? Sunt prizonierii acestor criminali. Războiul din Ucraina stagnează este război de tranșee cu pierderi imense rusești, dar și ucrainene.

Am văzut filmul A Haunting in Venice, ultimul film cu Kenneth Branagh în rolul lui Hercule Poirot. Am văzut cu mare curiozitate serialul franțuzesc Alphonse cu Jean Dujardin în rolul principal. Este un serial cu mult erotism, preacurvie tipic franțuzească, lesbiene, gigolo - curve masculine și mai ales cu bătrânețe. Vrea să fie comedie, dar pică în dramă și tristețe. 

Să fim optimiști. se apropie Crăciunul! Căsuțele de la Sărbătoarea Recoltei din  centru se vor muta  la primărie pentru acest eveniment, deja sunt instalate podoabele electrice.

PS 

Constat că am mai scris despre Phoenix și denigrările imbecilului de Emanuel Copilaș, culmea folosind aceeași poză! A scris în Observator cultural un articol la fel de scârbos și mincinos și atunci m-a revoltat. Revizionismul ăsta privind un fenomen care nu avea nimic de a face cu comunismul mă irita foarte tare.