Eșec politic

 

Asistăm în aceste zile la falimentul coaliției PSD PNL. Croită din nevoi și nervi la finalul lui 2021 pentru că se apropia agresiunea Rusiei în Ucraina această asociere fâsâie azi. Soluția pe anul 2022 cu Ciucă care era general de meserie părea potrivită momentului. Suntem azi în 2024, se face un an de când s-a produs rocada, Marcel Ciolacu fiind acum prim ministru. Suntem într-un an electoral cu alegeri europarlamentare, locale, prezidențiale și parlamentare și liderii celor două partide au decis să facă o coaliție la Europarlamentare. Dacă la aceste alegeri, asta părea o soluție, în rest coaliția a trosnit. Acum se văd cel mai bine diferențele dintre electorate, mai ales la București. L-au sacrificat pe doctorul Cătălin Cîrstoiu, candidat comun, la sugestia lui Ciolacu. După asta l-au lăsat pe Cîrstoiu pe mâna PNL și s-a ales praful. Media a avut grijă să-l facă de tot râsul pe un medic bun, dar cu probleme de etică profesională. De fapt media de la noi detestă intelectualii și admiră golanii și derbedeii. Așa că au decis că acest candidat este falimentar și au revenit la candidați separați. Firea și-a revăzut visul cu ochii, este din nou candidat la Primărie, cu Burduja pe partea PNL. Este într-un fel o bomboană otrăvită această candidatură care o poate compromite pe Firea și care va fi expediată la Parlamentul European, unde își va ronțăi imensul salariu și frustrările românești. Sondajele arată că Nicușor Dan este pe primul loc, pușcăriașul demagog Cristian Popescu zis Piedone este pe locul doi și Firea pe locul trei.  Ciolacu a făcut apel la Piedone să renunțe, dar a fost refuzat. Pentru că Dan Voiculescu, păpușarul din spatele lui Piedone speră ca partidul Antenei 3, PUSL să prindă  un procent de peste 5% care să-i propulseze în Parlament la toamnă. Așa că Nicușor Dan va avea drum liber să recâștige mandatul de primar la București. Coaliția aceasta a demonstrat din nou, ca și în cazul vechiului experiment USL, că PSD încearcă să-și devoreze partenerul de guvernare. În timpul lui Ciucă ministru de finanțe a fost ultra incompetentul Câciu, care declanșat o inflație puternică prin politici economice tâmpite. Acum cu Ciolacu, Boloș de la PNL încearcă să astupe găurile cu taxe noi și de vină este tot PNL! Revenind la locale, PNL condus de generalul incompetent politic Ciucă, care nu are ce căuta în fruntea acestui partid și cu șleahta de oportuniști din jurul lui au făcut pe plac PSD stârnind reacții vehemente din provincie, mai ales la Timiș, unde l-au dat afară pe Alin Nica care conducea cu succes județul, ca să dea satisfacție impostorului Simonis din acest județ. În acest moment această coaliție pare că nu mai are niciun viitor. 
Nu cred că victoria lui Nicușor Dan va aduce mari câștiguri coaliției ADU. USR a comis eroarea să se asocieze cu Ludovic Orban pe care îl detesta și care a fost respins și înlocuit cu Florin Cîțu la conducerea guvernului PNL - USR din 2020. Singura care nu pare atinsă de aceste frământări este formațiunea AUR, dar sondajele o dau în recul. S-ar putea ca ofertele AUR să deschidă ochii electorilor că este un partid de impostori și derbedei. Să dea Domnul! Plouă cu sondaje, care mai de care ciudate și care sunt făcute doar cu scopul de a manipula electorii. Sociologii recunosc că majoritatea acestor sondaje nu servesc la nimic. 

De toate zvârcolirile coaliției PSD - PNL a fost acuzat Iohannis. Iohannis nu mai este de loc interesat de politica internă. Ținta lui este o demnitate internațională. Din acest motiv s-a declarat candidat la șefia NATO. Și iată că acum prin problemele pe care Ursula von der Leyen le are, Politico, publicație de la Bruxelles dă mari șanse lui Iohannis la șefia UE. Ca să-i facă eventual pe plac, Ciolacu a mutat în septembrie prezidențialele. În momentul de față nici PNL, nici PSD nu are un candidat viabil la aceste prezidențiale. Singurul care pare a avea ceva șanse este Mircea Geoană, cu activitățile lui la NATO. Dar mai e ceva timp până în septembrie.

În concluzie, coaliția PNL-PSD formată după criza din toamna lui 2021 nu mai este viabilă în momentul electoral 2024 și tentativele de a continua ala sunt falimentare. Electoratul liberal este incompatibil cu cel al PSD. Pe de altă parte nici coaliția făcută de USR cu PMP și Forța Dreptei nu are un mare impact și se zbate unde va între 10 și 14%. Nici AUR nu o duce grozav și se pare că sunt în recul.  Scena politică românească rămâne deschisă, iar candidați locomotivă ai acestor partide lipsesc.

 

A trăit degeaba

Mă frământa ce titlul să dau acestei postări săptămânale de pe blog. Se aude atunci când unul se duce: A trăit degeaba! Sunt oameni care autrecut ca gâsca prin apă, nu s-au ilustrat cu nimic, nu lasă nimic în urmă. Chestiunea asta vreau să o ilustrez cu două personalități care recent au trecut la cele veșnice.

Primul este Ilie Șerbănescu. Era jurnalist la Lumea, revistă citită de tatăl meu. Șerbănescu deschidea un ochi spre lumea capitalului, într-un peisaj de propagandă anti-capitalistă, înainte de Revoluția din 1989. Probabil acesta a fost motivul pentru care țărăniștii în 1997 l-au numit Ministru al Reformei. Ilie Șerbănescu, reformator! Prin tot ce a publicat după aceea a dovedit că este un economist cu vederi obtuze, de tip comunist. El acuza că România a devenit o colonie a a capitalului străin. Păi, cum să salvezi economia ceaușistă decât prin privatizare? Au fost întreprinderi importante care au dispărut pentru că nu au fost în stare să se privatizeze. Am exemplul lui Aro Câmpulung care în 1991 a fost ofertată de Mercedes. Directorii din acea vreme credeau că pot supraviețui vânzând Aro care  avea căutare înainte de 89 și un pic după; după ce au apărut automobilele SUV adevărate, nu s-a mai vândut nimic! Exemplul contrar, al privatizării reușite cu o  mare firmă este Dacia. Este marele succes industrial românesc, realizat prin privatizarea cu Renault. Mulți, în care fruntaș era Ilie Șerbănescu au nostalgia întreprinderilor mamut, care acum au devenit malluri. Marile uzine erau situat în mijlocul orașelor, ori ele sunt azi în periferiile localităților. 

Al doilea este Nicolae Manolescu. A marcat definitiv literatura română, fiind considerat cel mai important critic literar postbelic, în descendența lui Maiorescu și Călinescu. Este cel, care prin cronicile sale a promovat generația excepțională a anilor 60 de scriitori care s-au lepădat de realismul socialist, Nichita Stănescu, Sorescu, Nicolae Breban. A luptat tot timpul pentru valoarea estetică a operei literare, nu pentru considerente de sociologism vulgar, de atitudini structuraliste, care sunt acum reluate de progresiștii tineri de le noi, ori universitarii scrobiți care nu spun nimic. Linia literară a lui Manolescu, condensată în lista lui Manolescu, este canonul literaturii românești. 

În particular, am urmărit pe You tube, dialogurile  lui Nicolae Manolescu din ultimii ani, 2020-2023. M-a surprins că l-am revăzut îmbătrânit, părea cam bolnav. Îl văzusem, cred, cu ani în urmă la o întâlnire literară la Pitești și atunci încă arăta ca  Manolescu pe care-l știam eu din anii 90. 

Acum mă întreb care dintre cei doi a trăit degeaba?

Revenind la actualitate, doctorul Cătălin Cîrstoiu s-a angajat în candidatura la Primăria Capitalei. Presa s-a angajat în scormonirea activității acestuia. Și au găsit că practică în privat, chestiune lipsită de etică. O doamnă foarte veninoasă de obicei încearcă să îl apere pe Cîrstoiu! Problema este că sunt neclarități în practica medicală la stat și privat. PSD care l-a propus nu l-a ajutat deloc, lăsându-i pe liberali să se descurce cu el. Această poveste ilustrează cât de deosebiți sunt pesedeii de liberali, câte frustrări s-au acumulat în teritoriu la liberali pentru că liderii în frunte cu alde Ciucă au vrut să le facă pe plac pesedeilor, abandonându-l pe Nica de la Timiș.

Jurnaliștii au continuat să-l toace și pe Iohannis. Inițiativa lui de a candida pentru șefia NATO i-a scos din sărite. Adică uite că ăsta care părea adormit și neimplicat vrea să facă ceva. Acum merge în Coreea cu treburi importante și grele. A fost și Ciolacu pe la arabi, dar mă îndoiesc că se bagă, ei preferă investiții sigure, cum este Manchester City. Iohannis a făcut și alegeri greșite la oameni, inclusiv că a pus la punct coaliția PSD PNL. Era atunci un moment critic, acum nu cred că nu mai este necesară. Și vinovat nu este Iohannis, ci Ciucă și oportunistul de Bode, care continuă această alianță toxică. Intelectualii subțiri strâmbă și ei din nas, ei l-au preferat pe Băsescu, care vorbea vulgar, umbla pe la Cireșica și venea beat să vorbească la televizor. Iohannis nu este bun, el merge cu bicicleta, urcă pe munte, joacă golf. Uită mulți, mai ales useriștii, care sunt foarte supărați că nu le-a mers șantajul și acum Ludovic Orban pe care-l acuzau că este corupt. Se uită că Iohannis adormitul ne-a scăpat de Ponta și Dăncilă. Uită unii, și-și amintesc ce-i convenabil lor. Spre cinstea lor, politologi serioși au salutat inițiativa lui Iohannis la NATO. 

Între 19 și 21 aprilie s-a desfășurat Simfonia Lalelelor în Pitești. S-a organizat și o parada a copiilor și elevilor. Cred că această paradă a fost complet nepotrivită pentru că vremea a fost rece în această perioadă și copiii erau îmbrăcați foarte subțire. Parada a fost organizată și din rațiuni electorale, pentru că la capătul defilării îi așteptau mahării pesediști în frunte cu primarul și jupânul de la Consiliul Județean. Aici pesedeii și liberalii sunt la cuțite, candidează separat, dar mare lucru nu se așteaptă, pentru că aici PSD și ai lui stăpânesc orașul și județul. 

În seara de 15 aprilie am avut la Filarmonica Pitești un recital cameral de harpă, flaut și pian. Tânărul harpist Andrei Olaru ne-a interpretat Sonatine op. 30 de M. Tournier. Apoi împreună cu taivaneza Shuyu Yanga interpretat Sonata pentru harpă și flaut op.17 de C. P Basacopol. Au urmat Dansul Spiritelor de Gluck și Des pas sur la neige de Debussy.

A intrat pe scenă la pian Theodor Dumitru pentru Concertul pentru harpă și flaut K299/297c de Mozart.

S-a mai cântat L'apres midi d'un faune de Debussy și Barcarolle din Suita op. 5, nr. 1 de Rahmaninov.

O foarte plăcută seară muzicală cu trei artiști tineri și talentați.

 

În seara de 18 aprilie la Filarmonica Pitești a fost un spectacol popular dedicat Simfoniei lalelelor 2024.

Pentru reușita spectacolului au colaborat Filarmonica Pitești condusă de dirijorul Tiberiu Oprea. Invitații speciali ai serii au fost Iana Novac, soprană din Basarabia și trupa pop opera Distinto,formată din tenorii Octavian Dobrotă și Marius Olteanu și basul Mihai Radu. Invitat special a fost pianistul Ștefan Doniga. A fost un spectacol în care s-au cântat melodii celebre românești și străine și sala aproape plină a aplaudat cu bucurie și plăcere.

 

Am terminat de citit în Istoria lumii de la Penguin capitolele dedicate antichității clasice. Aș sublinia contribuția esențială a grecilor la sistemul politic numit atunci democrație, preluat de lumea de azi, în literatură și mai ales filosofie.

 

Încep acum o carte despre Isus și erezii, Imaginea lui Isus Cristos în oglinda ereziilor și cea a ortodoxiei creștine de Harold Brown pe care o voi prezenta după ce termin cartea.

 

Am văzut un film foarte trist numit Asphalt City cu Sean Penn. Este despre viața paramedicilor de pe ambulanțele din New York, sunt un fel de SMURD, pentru că țin de Pompierii din New York. Intervențiile lor sunt făcute la pacienți din lumea marginală a orașului, mai ales la cei de culoare, tatuați și agresivi, juma de film este cu înjurături.

 

Aseară am găsit un serial englezesc făcut de itv și numit Red Eye. Este un serial extrem de tensionat de schimbări neașteptate de situații. Urmăresc comentariile de pe IMDB și constat că sunt mulți idioți care comentează negativ un serial extrem de meseriaș.

 

De fotbal ce să mai zic, am mai scris.

Liverpool a părăsit Europa League, au învins cu 1-0 la Bergamo, cam degeaba. Dar rămâne în cursă la titlu în campionatul englez, au bătut cu 3-1 la Londra pe Fulham. Și Arsenal a învins Wolverhampton cu 2-0 în deplasare și așteaptă pe City.

City era ocupată cu Cupa Angliei unde a învins e Chelsea cu 1-0. La cealaltă semifinală s-au întâlnit Coventry din B-ul englez cu Manchester United. United a condus cu 3-0, dar au fost egalați și în prelungiri, chiar la sfârșit Coventry dă gol, dar din ofsaid. Și la penalti s-a calificat United.

 

În La Liga din Spania s-a consumat aseară El Clasico la Madrid. Meciul a fost extrem de disputat, era un meci de ambiție, pentru că Real pare câștigătoare. A condus Barca de două ori, dar a fost egalată. A fost și o fază controversată, cu o minge scoasă sau nu din poartă de Lunin. Nu există sistemul de detecție dacă mingea a trecut cu toată circumferința de linia porții și nu s-a acordat gol. Când meciul părea că se termină egal, în prelungiri, Bellingham dă lovitura și se termină 3-2. Real este campioană. Cum campioană și neînvinsă este și Bayer Leverkusen în Germania!

Război

Am spus-o mai demult lumea a înnebunit! Rusia, condusă de un dement sinistru și-a agresat vecinii care erau în fosta URSS. A început cu Georgia în 2008.apoi agresiunea din Crimeea în 2014, pe care Europa, America și lumea civilizată nu le-a luat în serios. A venit însă 24 februarie 2022 când Putin visa o plimbare prin Ucraina. Ucrainenii au răspuns foarte dur și războiul continuă și azi în aprilie 2024. Ucraina depinde însă acum de furnizarea de muniție și armament din SUA și acolo republicanii, îndemnați de Trump tot pregetă. A venit și 7 octombrie 2023 cu atacul Hamas din Gaza împotriva Israelului și reacția Israelului care a ocupat Gaza. Problema aici este legată de ostaticii reținuți de Hamas în 7 octombrie. Primul Ministru Netanyahu are mari probleme cu propriul popor și acest război din Gaza îi prelungește gestionarea Israelului. 

Și avenit și duminica dimineața când Iranul a comis un act de război împotriva Israelului, trimițând sute de drone sinucigașe, rachete balistice și de croazieră. Au fost lansări și de la Houti din Yemen și din Irak. Acest act de război a fost determinata de atacul israelian asupra consulatului iranian din Damasc. Este genul de avertisment adresat generalilor iranieni din Gardienii Revoluției: vă urmărim șobolanilor peste tot! Iranul, adică aripa dură a acestui regim teocratic, corupt și antipopular s-a simțit dator să riposteze. 
riposta anunțată a fost anihilată de sistemele de protecție ale Israelului în cooperare cu armatele SUA, Marea Britanie și Franța. Aceste dispozitive zburătoare provin din Iran, de la aliații din Irak și de la houti din Yemen. Este foarte interesant că apărarea antiaeriană din Iordania a reacționat doborând dispozitivele care au încălcat spațiul lor aerian. Iranul nu este acceptabil în lumea arabă, fiind șiit, în timp ce Orientul Mijlociu este sunit. Au însă minorități șiite favorabile în Siria, Irak și în Yemen și în Liban. Foarte interesant este că Hezbollahul din Liban nu a lansat rachete împotriva Israelului. Este posibil ca Hezbollah, care a văzut cum a fost anihilat Hamas în Gaza  să fie foarte prudent, pentru că un atac al Israelului în Liban împotriva lor ar fi un dezastru! Atacul iranienilor este un eșec aproape total, 99% din dronele, rachetele iraniene au fost distruse de Israel și aliați. Este așteptată reacția Israelului. Însă SUA cu Biden, și ceilalți aliați au avertizat Israelul să nu răspundă la această caricatură de declarație de război. Și trebuie să ne reamintim că la primul război din Golf la lui Saddam care a atacat cu rachete Israelul în 1991, acest nu a replicat militar. Se pare că guvernul israelian condus de Netanyahu a analizat situația și nu a răspuns imediat sfătuiți și avertizați de aliați. În acest context complicat cdeea ce fac republicanii în Congres este după mine trădarea intereselor SUA. A tergiversa ajutorul militar care va fi dat li Ucrainei și Israelului este de maximă urgență, iar reacțiile bezmetice ale lui Trump nu mai sunt de luat în seamă, mai ales că este într-o mare încurcătură cu prea curvăsăriile lui care îl pot trimite la pușcărie. 

Ce va face Israelul? Sunt mai multe scenarii. 

Poate anihila protecția antiaeriană a Iranului și să bombardeze sediul Gardienilor Revoluției. Asta ar deschide posibilitatea unei revolte interne și prăbușirea regimului ayatolahilor. 

Poate să distrugă și siturile nucleare ale Iranului.

Poate anihila Hezbollah și alte mișcări pro iraniene din Siria. 

Poate încerca o coaliție arabă sunită anti Iran care să izoleze și mai mult Iranul. Arabia Saudită pare a fi cea mai interesată.

Actul dement al Iranului seamănă cumva cu aventura lui Putin în Ucraina.

 

Politicianul român

Suntem într-un an electoral foarte important. Și trebuie să alegem. Ce alegem? Păi, politicieni români. Și trebuie să ne uităm la clasa politică a anului 2024. Mai sunt între ei intelectuali, sau figuri remarcabile în diverse ramuri, economice, științifice culturale? 

Ultimul intelectual autentic care a ocupat în post important guvernamental este Andrei Pleșu în perioada când la putere era Convenția Democratică între 1996-99. A fost Ministru de Externe, până când Petre  Roman s-a plictisit să mai conducă Senatul și apoi a mai fost consilier prezidențial plecat cu șuturi de la președintele Băsescu. Cam tot atunci, Nicolae Manolescu, după eșecul exemplar de candidat prezidențial în 1996, a predat PAC prin fuziunea din PNL în 1998 și s-a apucat de Istoria Critică a Literaturii Române. PNȚCD nu a fost în stare să atragă intelectuali, i-a privit mefient, poate de aceea a și dispărut. Iscusitul Băsescu a reușit să le gâdile vanitățile importanților intelectuali publici și așa aceștia au primit ștampila de băsiști, iar influența lor publică tinde asimptotic spre zero în prezent. L-am ascultat de curând într-un fel de podcast pe Gabriel Liiceanu. Îl respect ca scriitor, dar ca părerist politic nu dau doi bani pe el. Este și oportunist și mincinos, când vorbind de dizidența anti Ceaușescu, îl ignoră pe Mircea Dinescu, și eventual pe poetul proletcultist Dan Deșliu, care au luat cele mai clare atitudini împotriva dictatorului, când noi ceilalți, inclusiv Liiceanu făceam pe noi de frică, cum o mărturisește chiar el. Și ce să mai zic când atribuie meritele direcționării ferme spre Occident altui președinte decât Emil Constantinescu, care era cam câh după gustul acestor intelectuali! Din aceste motive, inclusiv altele și a organizării feudale a partidelor, care include acum și USR, care a apărut tocmai ca o reacție  la acest tip de mentalități avem acum această clasă politică. Și așa nu ai de ce să te miri că am avut politicieni precum au fost Dragnea sau Dăncilă în fruntea PSD. Sunt astăzi politicieni cu studii aproximative, demagogi, oportuniști, sicofanți, fără personalitate. Din acești politicieni trebuie să alegem! La europarlamentare PSD PNL ne oferă în deschidere pe un Tudose cu mutra lui de bețiv și pe Rareș Bogdan, doar cu meritele lui trecute de jurnalist incisiv. Mai sunt acolo câțiva politicieni mai acătării, doamna Vălean, Sigfried Mureșan, Victor Negrescu. Nu comentez lista USR, unde lider este Vlad Voiculescu, care are probleme penale și au reușit să excludă cel mai credibil candidat în primărița Lasconi de la Câmpulung Muscel. 

Dar cel mai grav este acum că nu există un candidat prezidențial potrivit. Cât sunt de vitriolanți useriștii și ziariști afiliați, actualul președinte, a fost un administrator și un primar de mare succes.  Apropo de Iohannis, ne plângem că România este lipsită de inițiative politice internaționale, ca stăm cuminți și nu mișcăm în front. Iată că Iohannis vrea să candideze la postul de la NATO și toți sar în sus ca arși. Am văzut că totuși analiști politici serioși precum Cristian Pârvulescu au aprobat această inițiativă. Chiar dacă nu va avea succes este bine că ne urmărim interesele și că creăm discuții între aliații NATO. Este penibil că se face asocierea cu Orban Viktor, ca și cum politica noastră externă ar fi în aceeași direcție cu a Ungariei. Și este clar că nu este, dimpotrivă! 

Și în trecut și dreapta și stânga puteau oferi candidați prezidențiali credibili. Acum ce avem?

Generalul Ciucă este o glumă tristă, Ciolacu nu poate trece de prezența lui de tejghetar de Obor. Drulă s-a evidențiat doar cu ranga și cam atât, iar Simion în bătăile derbedeilor de pe stadioane. Ar putea fi alternative pe la PNL în Bolojan cu realizările lui de la Oradea, sau Hellvig. În aceste condiții, chiar dacă pare neconvenabil pentru unii, Geoană pare a fi o alternativă credibilă. 

De vină pentru această lipsă de personaje credibile în politica românească este sistemul creat de partidele politice românești care blochează meritocrații.

Totuși, în pofida acestor probleme cu clasa politică România avansează economic și asta este bine!

Dar să lăsăm frustrările create de aceste alegeri și politicieni pe care ar trebui să punem ștampila.

Vineri 5 aprilie a fost prima ieșire la pescuit cu Mitică, posesor de bărcuță de nădire pe lacul Golești, înainte de prohibiție. Ziua a început prost, pentru că nea Costică nu mai avea cărășei vii. Așa că am cumpărat pește de la piață. Pe lac era în apropiere o baltă și un pescar cu undiță ne-a furnizat niște peștișori de nadă. Dar dacă ziua a început rău a continuat rău, bărcuța de nadă a rămas fără acumulator! Rămăsese cam la 15 metri în larg și Mitică aștepta să o aducă vântul. După ce a recuperat-o cu o lansetă, Mitică a văzut că s-a încurcat firul pe elicea bărcuței și asta a consumat acumulatorul. Am mers pe balta cu peștișori unde unii prindeau știucă cu cărășei vii aduși de acasă. Pentru noi știuca sau șalăul a fost absenți în juvelnic. Ne-am bucurat doar de vremea bună de primăvară.

În seara de joi 4 aprilie am avut plăcerea unui membru al Filarmonicii Pitești Silviu Deaconescu în postura de dirijor într-un program cu muzică nouă de secol XX. Programul intitulat Catchy Modern Music a început cu Intrarea boierilor valahi de Johan Halvorsen, dedicată de acest compozitor boierilor români în 1893. A urmat Fragile Concert pentru clarinet și orchestră de Doina Rotaru, muzică contemporană, având ca solist clarinetistul Mihai Pintenaru. Programul a continuat cu Scaramouche Suită pentru clarinet și orchestră cu solist Mihai Pintenaru. În final am audiat Simfonia a 2-a de Kurt Weill. Momentele muzicale au fost comentate de criticul muzical Vlad Văidean. A fost un program mai special care a trezit și ridicări de sprânceană.

 

În seara de vineri 5 aprilie am avut ocazia să audiem un mare cântăreț de jazz, pe saxofonistul Nicolas Simion. A fost acompaniat de Trio Jazz Pitești, pianistul Victor Buștean, basistul Alexandru Iordache și percuționistul Gabriel Barani. Am ascultat multe piese compuse de acest important jazzman. A cântat la saxofon, saxofon alto și bass clarinet. O seară deosebită de jazz!

 

Am văzut versiunea 2024 a Salariului groazei, primul film văzut în copilărie cu Yves Montand, în 1953. Acum am văzut un film tip thriller.

A început un serial foarte interesant, deocamdată primele două episoade. Se numește Sugar, după numele personajului principal. John Sugar este un detectiv particular din Los Angeles care trebuie să găsească nepoata dispărută a unui producător celebru de la Hollywood. Mi-a plăcut serialul că este genul film noir din interbelicul clasic al filmelor ecranizate după romanele polițiste ale lui Raymond Chandler, având în rolul detectivului particular pe neuitatul Humphrey Bogart. Serialul îmi amintește și de filmul de prin anii 90 LA Confidential. Aștept cu nerăbdare și celelalte episoade.

 

Și acum și ceva de fotbal. Weekendul a fost dedicat meciurilor din etapa 32 din Campionatul Angliei. În luptă sunt Arsenal, Manchester City și Liverpool. Problema este cine clipește primul. Și a clipit Liverpool. A făcut egal cu Manchester United pe Old Trafford. Klopp mărturisea că Arsenal are acum prima șansă, sunt la egalitate cu 71 de puncte, dar Arsenal are golaveraj mult mai bun! Arsenal va juca cu Man United în penultima etapă, dar Klopp crede că nu are șansă să-i bată pe Arsenal, după cum au jucat azi cu Liverpool. Ăsta este fotbalul, frumos și plăcut, doar când bat favoriții tăi!

Început de April

Cu Bebe Cotimanis

S-a terminat luna martie cu un final de săptămână cu temperaturi de vară. Am umblat afară în tricou. Dar se anunță vreme mai rece și ploi, foarte bine!

Revista România Literară nu a apărut ca de obicei joi, de abia sâmbătă a fost la chioșcuri. Explicația, dispariția directorului ei și al Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu. Tot numărul dublu este dedicat acestui mare critic român, cel mai important din perioada postbelică. Este cel care continuă opera marilor critici care au modelat literatura română pornind de la Maiorescu, apoi Lovinescu, continuând cu Călinescu. Toți scriitorii și numai au marcat printr-o rememorare. Printre ei sunt mulți care i-au fost studenți. El a impus generația 60 de scriitori care s-au lepădat de haina strâmtă a realismului socialist, apoi a moșit generația optzeciștilor cu Cenaclul de Luni. Culmea că de la unii dintre ei a avut cele mai multe necazuri privind USR. Și de data asta Andrei Pleșu nu a fost în stare să scrie ceva și a apelat la texte ocazionate de împlinirea vârstei de 50 de ani, chiar în preajma Revoluției și apoi la 75 de ani. Este intrigant că unii au încercat o istorie contrafactuală, ce ar fi fost dacă în locul lui Emil Constantinescu ar fi fost Manolescu. Istoria a fost așa și Constantinescu a impus linia occidentală a României și merită mai multă recunoștință. Culmea este că acești intelectuali s-au încolonat în urma celui mai ticălos președinte, care a trădat idealurile pentru care a fost votat, care le-a exploatat viclean vanitatea intelectualilor. Manolescu a înființat și condus PAC, dar experiență nu a reușit și după o catastrofă de tentativă de a candida la președinția României, a trebuit să fuzioneze cu PNL. Probabil s-a visat drept Maiorescu, dar vremurile au fost altele. Așa că s-a retras din politică și a finalizat Istoria Critică a Literaturii Române. Moartea lui îmi revelează că sunt un om bătrân și eu, am cu 10 ani mai puțin, dar acum 100 de ani, 75de ani era o vârstă venerabilă. Nicolae Manolescu marchează o epocă a literaturii române postbelice. 

În acest context am citit cu stupoare un drept la replică a lui Ion Pop în Observator Cultural. O psihopată cu pretenții de critic literar, mutată la New York, unde nu o ia nimeni în seamă se apucă să verse otrăvuri la adresa scriitorilor români, în mizerabilul sit al lui Nistorescu, Cotidianul. Individa atacă mișelește pe Ana Blandiana și jurnalul ei Mai mult ca trecutul. Ea pretinde că este un volum de memorii și nu un jurnal. O acuză pe Blandiana că ar fi o scriitoare comunistă, apărută atunci în epoca când literatura română se trezea din somnul irațional al realismului socialist. Culmea că după vârstă este și ea o babă comunistă, dar care a devenit o mare deontoloagă, dat fiind că își plimbă nostalgiile și frustrările prin Central Park. 

În actualitatea politică sondajele din București dau rezultate contradictorii. Unii îl văd favorit pe Popescu Piedone, un individ sulfuros, populist, fost plăcintar și pușcăriaș. Cred că totuși Nicușor Dan are mai mulți electori într-un București cu pretenții. În sprijin vine și sondajul Curs în care cred mai mult decât în IRES, Sociopol, sau Avangarde. Pronosticul lor este că Coaliția PSD - PNL va lua 53 % la Europarlamentare. Urmează Forța Dreptei cu 14% și atenție! Aur cu 14%, ar mai intra și UDMR, iar SOS Șoșoacă, partidul proștilor putiniști este la limită 4 - 5 %! Se confirmă reculul AUR, ieri în parc doi indivizi mi s-au milogit să semnez pentru AUR! În centrul Piteștiului era o mare agitație de militanți care umblau după semnături. Singuri care nu se încurcă cu aceste lucruri sunt cei de la PSD și de la PNL, pentru că rețeaua lor de membri poate produce semnăturile necesare pentru BEC. Lista Europarlamentarelor PSD PNL începe cu alcoolicul Tudose și nu sună bine! PNL prin nemernicul de Bode și neavenitul Nicu Ciucă au predat partidul pesedeilor. La Timiș s-am produs o mare porcărie, Nica de la PNL a fost înlăturat să se facă loc lui Simonis, sluga lui Marcel Ciolacu la Consiliul Județean Timiș. 

Este 1 Aprilie, ziua mincinoșilor, dar politicienii nu se reduc la minciuni doar în această zi. 
Este Aprilie - Prier, luna Paștelui, dar catolicii, l-au serbat pe 31 martie, iar ortodocșii urmează pe 5 mai!

În această săptămână am avut prilejul unor evenimente culturale, joi, vineri și sâmbătă.  

În seara de joi 28 martie am avut ca invitat pe dirijorul sud coreean Wooju Baik, cel care a câștigat master class-ul de dirijat de la Filarmonica Pitești. Programul a început cu Uvertura la Don Giovanni de Mozart în interpretarea orchestrei Filarmonice Pitești. Au urmat cuplul de chitariști Olivia Iancu și Claudiu Lobonț cu două instrumente medievale numite arciliuto, un fel de cobze! Au interpretat Concertul în la minor BWV 1041de Bach și Concertul în sol major RV 532 de Vivaldi. Interpretarea a fost viu aplaudată și artiștii au au oferit un bis.

În partea a doua a concertului Orchestra Filarmonicii Pitești sub conducerea lui Wooju Baik a interpretat Simfonia a 4-a în re minor, op. 120 de Schumann.

A fost o seară frumoasă muzicală.

 

Conferințele Filarmonicii Pitești cu Mădălin Voicu jr. invitat fiind actorul Constantin Bebe Cotimanis. Am fost în această seară de 29 martie la această conferință prima oară, mai au fost câteva. A fost o seară foarte plăcută și am descoperit un actor interesant, pe care-l știam doar din registrul comic, dar care a vorbit despre meseria de actor și condiția de actor și de film și de teatru cu multă profunzime. Păcat că nu a fost o asistență mai numeroasă.

 

Sâmbăta 30 martie pe scena de la Teatrul Davila s-a produs Teatrul din Focșani cu piesa lui Mihail Sebastian Steaua fără nume. Vedeta piesei a fost actrița Roxana Lupu, cea care a interpretat-o în filma pe Regina Maria.

 

În fotbal a avut loc ieri seară ultimul mare derbi al fotbalului englez, meciul dintre Manchester City și Arsenal. S-a terminat meci nul, pe placul suporterilor Liverpool, printre care mă aflu. Pentru că Liverpool a bătut greu pe Brighton cu 2-1 și se instalase în frunte clasamentului. Este acum cu 2 puncte peste Arsenal și 3 puncte peste City. Să vedem cine clipește primul?

 

Barcelona a învins greu pe Las Palma cu 1-0 aflați ți în inferioritate numerică. Duminică seara Real avea un meci greu cu Athletic Bilbao. Meciul l-a rezolvat Rodrygo cu două goluri splendide. Mi se par niște tâmpenii zvonurile că Vinicius sau Rodrygo ar pleca, dacă vine Mbappe.

Să sperăm că aprilie ne aduce lucruri bune!

 

 

Amintiri cu Nicolae Manolescu

 

Aseară am primit o veste tristă, s-a stins din viața Nicolae Manolescu, probabil cel mai important critic literar postbelic. 

Amintirile mele cu Nicolae Manolescu sunt în primul rând literare. Am citit toate numerele revistei României Literare de la apariția din 1968.  Și România Literară este legată strâns de Nicolae Manolescu care a devenit cronicarul revistei, cel mai important. El îi depășea în statură culturală pe toți ceilalți critici literari ai epocii. Circula chiar o anecdotă privindu-l pe importantul critic literar Eugen Simion, este un critic literar important în epoca Nicolae Manolescu. Era amintit și citat la Radio Europa Liberă de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca pe care-i ascultam cu sfințenie. Cea mai importantă carte scrisă de Manolescu înainte de 1989 a fost Arca lui Noe, analiză critică a romanului românesc. Apoi opera sa cea mai importantă și monumentală este  Istoria Critică a Literaturii Române apărută în 2008. 

Dar amintirile mele nu se opresc la cele strict literare. Am făcut timp de 7-8 ani politică cu Nicolae Manolescu. În 1991 m-am apropiat de Alianța Civică și am participat în iunie la congresul de constituire al Partidului Alianței Civice pe care l-a condus până la fuziunea din martie 1998 cu PNL. M-am înscris în PAC prin octombrie, după ce mi-am dat demisia din PNȚCD. Am fost mai tot timpul vicepreședinte al organizației județene PAC Argeș. Prima întâlnire s-a produs prin septembrie 1991 la Casa Scânteii unde era redacția României Literare la care Manolescu devenise redactor șef. Țin minte că era începutul acestui partid și la întâlnire erau prezenți printre alții actorul Constantin Codrescu și Emil Constantinescu care m-a condus în oraș cu Dacia lui albă. Când ajungea pe la la noi se oprea la un fost student al lui de la Curtea de Argeș și acolo la Casa de Cultură se petreceau întâlnirile cu membrii PAC. Am înțeles mai târziu, când, odată s-a oprit la Pitești și a mărturisit că detesta Piteștiul ca orice vâlcean obligat să facă parte din Regiunea Argeș, ei bucată din Oltenia. Era la fel cum am văzut că buzoienii detestau Ploieștiul natal  pe motiv tot de regiune. Dar din 1968 au venit județele, care sunt azi caduce și frânează dezvoltarea regională. Ca șef adjunct al organizație am bătut județul căutând să înființăm filiale. Am reușit să găsim organizatori printre profesori de limba română care i-au fost studenți. Este interesant că Nicolae Manolescu a fost până în 1989 doar lector la Universitate, care spune despre relațiile lui cu partidul comunist din care nu a făcut parte și pe motiv de părinți la pușcărie politică. Are numele de fată al mamei, Manolescu, pentru că Apolzan era numele tatălui aflat în anii 50 la pușcăria politică. A trebuit să piardă un an din acest motiv, salvat fiind de academicianul Andrei Oțetea cu care era rudă.

PAC a avut oarece succes intrând în Convenția Democratică și Manolescu fiind ales senator. Intrând în conflict cu șefii de al PNȚCD și a candidat cu rezultate catastrofale în 1996 la președinția României. Pentru mine campania s-a soldat cu faptul că m-am intoxicat cu țigările pe care le fumam și m-am lăsat de fumat. După rezultatul catastrofal am participat la o adunare în care am fost singurul din cei 15 vorbitori care l-am îndemnat să fuzioneze rapid cu PNL, lucru întâmplat abia la începutul lui 1998. Nicolae Manolescu s-s desprins discret de politică. Nu mai erau vremurile înaintașului Titu Maiorescu, și nu avea timp de politică, cât era profesor și implicat în proiecte literare. Cred că faptul că nu a mai făcut politică a fost o pierdere pentru România. Dar a câștigat literatura și cultura românească, fiind președintele Uniunii Scriitorilor și directorul României Literare. 

Trecând la realitatea politică externă în Rusia s-a petrecut un fapt abominabil, un atac terorist la un mall și sală de spectacole din Moscova cu peste 145 de morți și peste 100 de răniți. Ca de obicei autoritățile putiniste au arătat cu degetul al Ucraina, dar ISIS și-a asumat atentatul. Putiniștii zic că i-au prins pe atentatori în drum spre Ucraina. Pe unde să treacă că acolo este front și război, doar proștii pot crede aiurelile? Americanii i-au avertizat, dar rușii nu au ținut cont de avertismente, ei au lăsat pe acești teroriști tadjici să umble nestingheriți prin Rusia în timp ce îi aleargă pe susținătorii lui Navalnîi și pe alți protestatari. Asta este esența interlopă și gangsterească a regimului Putin. 

La noi coaliția PNL PSD a găsit candidatul la Primăria Capitalei în doctorul Cătălin Cîrstoiu, ortoped și piteștean de baștină. Nu cred că are șanse în fața lui Nicușor Dan. Este revoltă în PNL, la Timiș Alin Nica nu vrea să cedeze în fața lui Simonis PSD la Consiliul Județean. La fel este în Prahova unde urmăritul DNA Iulian Dumitrescu este alegerea prahovenilor, mare porcărie, Dumitrescu este controversat și foarte dubios.

Pe 20 martie la Casa de Cultură s-a prezentat opera Traviata de Verdi. A fost un spectacol de înaltă clasă cu toate că soprana italiană nu a putut veni.

Pe 21 martie la Filarmonica Pitești am avut plăcerea să o audiem pe violonista Maria Marica, câștigătoare la Festivalul Enescu. A fost solista Concertului pentru vioară și orchestră în re minor de Jan Sibelius, acompaniată de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Michalis Economou care a organizat un master class de dirijat la Pitești. Maria Marica a oferit și un bis din muzica lui Bach.

A urmat Simfonia a 5-a de Ceaikovski, cu aer solemn și milităros, viu aplaudată de public. A fost o seară deosebită pentru melomanii piteșteni.

 

 

Concert de jazz în seara de 22 martie 2024. Se numește Jazz de la acordeon la sintetizator și l-a avut ca solist pe Florin Pană la acordeon & sintetizator. Invitați pe Lavinia Pană și Adelin Croitoru soliști vocali și Trio Jazz& Pop Pitești compus din Victor Buștean la pian, Alexandru Iordache la bass și Gabi Barani la percuție. S-au cântat standarde de jazz a fost o atmosferă antrenantă și plăcută.

 

Am văzut serialul Turning Point, un documentar în 9 episoade despre Războiul Rece. Jumătate din viață mi-am petrecut-o în comunism, cu toate consecințele. De 35 de ani trăim în libertate și lumea a cam uitat sacrificiile ca să trăim liber și nu valorează acest drept fundamental. Asta se vede în faptul că există o nostalgie toxică după acele vremuri și după Ceaușescu, că tineretul este dispus să voteze aceste partide suveraniste care ar pune la obroc libertatea de exprimare și de mișcare, absolut normală acum și anormală în acele vremuri comuniste.

 

A venit primăvara, au înflorit pomii și s-a făcut mai cald.

Intelectualul public

Un personaj interesant era la începutul anilor 90 era intelectualul public. Unii dintre ei au intrat în politică, alții influențau opinia publică, cum o fac azi unii care nu au această calitate pe rețelele sociale de pe internet. Criticul literar Nicolae Manolescu și-a format un partid PAC, din care am făcut și eu parte, până când acest partid și Manolescu au eșuat electoral și treptat Manolescu s-a retras de pe scena politică, dar rămâne un fel de influencer din postura de director al României Literare. Andrei Pleșu a fost în două rânduri ministru, al Culturii și de Externe și s-a descurcat extrem de bine. Dizidentul Mircea Dinescu era un personaj foarte influent, ascultat și de președinții Iliescu și mai ales de președintele Constantinescu. Între timp s-a apucat cu succes de afaceri și și-a atras ciuda și invidia altora din tagma literaților. Lovitura decisivă le-a fost dată intelectualilor public a fost însă președintele Băsescu. Mare jmeker prezidentul i-a făcut să cadă în plasa lui de păianjen, folosindu-se de vanitatea specifică intelectualilor și așa și Pleșu, mai ales Liiceanu, dar și Cărtărescu, Patapievici, alunecosul Tismăneanu s-au raliat acestui personaj toxic. Și așa acești foarte onorabili intelectuali și-au pierdut credibilitatea și azi nu mai sunt reprezentanți ai societății civile care să aibă un cuvânt greu de spus. Și cât de mult se simte lipsa lor în aceste vremuri de mare confuzie. 

Am urmărit la România Muzical dialogul cu pianista Karina Șabac, nepoata excelentului meu profesor de Matematici Speciale, Gheorghe Șabac. Este o teză care caută începuturile muzicale românești din secolul XIX, compoziții dedicate familiei regale, reginelor Elisabeta și Maria. Asta înseamnă un doctorat să aducă lucruri noi. Cum și din Anglia îmi vine vestea că Mike V., tutorele unui actual doctor în fizică  cu o teză despre sterile neutrino este amintit ca cel care i-a deschis pofta pentru matematică și fizică unui băiat de 13 ani. Vorbind de doctorate, sunt acum discuții despre plagiate, foarte normale, dar nimic despre valoarea tezei. Am asistat la teze de doctorat care nu au nimic nou, doar citate. Păi o teză trebuie să aducă ceva nou rezultatul cercetărilor doctorandului. Și exemplele de mai sus rată ce înseamnă un doctorat!

Revenind la actualitate, coaliția PSD PNL nu este în stare să găsească un candidat comun pentru Primăria București. Nici cei de la PSD nu o mai vor pe cutra de Firea. A apărut și un alt personaj scârbavnic precum Popescu Piedone, pușcăriaș și manipulator care vrea să ia locul lui Nicușor Dan. Cred că actualul primar rămâne cea mai bună soluție pentru București. El a făcut multe lucruri bune, dar nu a reușit să le termine precum alimentarea cu apă caldă și căldură care au trezit opoziția unora, pe care o exploatează coaliția PSD PNL. Dau dreptate altui intelectual public și vorbesc de scriitorul Stelian Tănase care spune că nu are ce căuta un general în frunte liberalilor. O alternativă viabilă la PSD putea fi reunirea dreptei cu PNL și USR. Soluția USR cu Ludovic Orban, un personaj politic răsuflat, contestat vehement după parlamentarele din 2020, de către chiar USR, pare acum comică și tristă. Nici PNL, nici USR nu au avut lideri în stare să depășească diferendele mai mult de ordin personal și de îngâmfări prostești.

O altă problemă este respingerea BEC a coaliției Alianța Dreapta Unită la inițiativa reprezentantului PSD. Și asta din cauza problemelor cu conducerea PMP. care este contestată de Cristian Diaconescu. Așa că Tomac trebuia să rezolve această problemă juridică. Asta îmi aduce aminte de începuturile politice din anii 90, când diverși lideri de partide se luptau cu ștampila și cheile sediului de partid. Retrospectiv este hazliu, dar uite că asta conduce acum la  situații foarte problematice. Eu sper să fie rezolvate între timp.

S-a votat și în Rusia și a ieșit tot Putin. Nicio surpriză, într-o țară la dispoziția unui gangster și criminal. Comunismul a distrus în ruși orice pornire de revoltă și siloviki, foștii kaghebiști ai lui Putin dispun de Rusia și sunt aruncați într-un război, care a distrus Ucraina cu prețul a mari pierderi umane. 

În SUA iresponsabilii de la Partidul Republican blochează în continuare ajutorul militar al Ucrainei care are darul să pună pe jar Europa. Proștii conduc în agacerișe SUA. Așa că Macron cere chiar implicare militarilor europeni contra Rusiei.

Am terminat de citit cartea De-a dacii și romani a lui Dan Alexe. Mă așteptam la o critică a atitudinilor protocroniste legate de daci, dar dau de aberațiile unui pseudo lingvist, care contestă existența dacilor și a românilor la începuturi. Cartea m-a enervat foarte tare. 

În seara de 14 martie am avut plăcerea să audiem doi oaspeți din Italia. Pianistul Alessandro Marano a fost solistul Concertului nr. 5 de Beethoven, fiind acompaniat de orchestra Filarmonicii Pitești, condusă de dirijorul Roberto de Maio. După o interpretarea viu aplaudată tânărul pianist ne-am oferit nu mai puțin de trei bisuri: Tartine de beurre de Mozart, O nocturnă și o mazurcă de Chopin.

A urmat apoi Simfonia a 4-a Italiana de Mendelssohn Bartoldy.A fost o seară deosebită pentru melomanii piteștenii.

Am terminat de văzut serialul italian Non ci resta che la crimine. Este o chestie amuzantă, o distopie în care trei prieteni revin în 1970 din 2023 și influențează fără să vrea istoria ulterioară, Italia devenind un stat totalitar, fascist. Așa că trebuie să facă eforturi, ca să îndrepte lucruri și Italia să redevină statul normal de azi. Un film amuzant este Argylle, în care autoarea de romane de spiona devine ea însăși un personaj de tip James Bond.

În fotbal s-au desfășurat ultimele meciuri din Champions League și s-au calificat Arsenal, Barcelona, Dortmund și Atletico Madrid. Atletico Madrid s-a resimțit și a fost învinsă în campionat de Barcelona al Madrid cu 3-0! Tragerea la sorți din sferturi va aduce față în față pe Real Madrid și Mavchester City, este a tria oară succesiv când aceste echipe se întâlnesc în faze inferioare și nu în finală.

Liverpool a avut meciul din Cupa Angliei din sferturi la Manchester United. A condus de două ori, au fost egalați, au luat conducerea au fost egalați și apoi învinși în ultimele secunde ale prelungirilor. Vina o are Klopp care a scos jucători importanți precum Salah, prea devreme.

Urmează două săptămâni de fotbal internațional care vor da ultimele trei calificate la Europenele din vară.

Plouă după multă vreme seacă și este încă frig, dar pomii au înflorit!

Iohannis, secretar NATO?

Anunțul făcut ieri de președintele Iohannis că dorește să candideze la postul de Secretar General al NATO a surprins lumea și nu prea. 

De ce? Pentru că aspirațiile președintelui pentru o funcție importantă internațională erau cunoscute. Numele său s-a vehiculat când președintele Consiliului European Charles Michel a declarat că vrea să candideze la Europarlamentare, ca Iohannis să-l înlocuiască. Inclusiv hotărârea coaliției de guvernare PSD PNL de a devansa alegerile prezidențiale în septembrie permite lui Iohannis să devină candidat la acest post fără a părăsi funcția de președinte. 

Această intenție mă face să analizez mandatul prezidențial lung de 10 ani al lui Iohannis. A fost ales la finalul anului 2014 în luptă cu primul ministru de atunci Ponta. Ponta, în loc să-și dea demisia a decis să continue să fie prim ministru,iar președintele nu are mecanismul de a-l demite din funcție. A venit Colectiv în noiembrie 2015 și Ponta  a fost obligat să-și dea demisia și atunci Iohannis l-a numit pe Cioloș prim ministru. Cred că a fost prima sa eroare! Cioloș a guvernat cu acceptul și șantajul PSD și PSD a ajuns să aibă 45% după parlamentarele din 2016. A urmat dictatura lui Dragnea care a creat o stare de  revoltă continuă a oamenilor.  Au fost trei prim miniștri care mai de care mai incompetent, dar Iohannis nu a avut instrumentele ca acești prim miniștri să nu fie puși. Iohannis s-a implicat inclusiv în susținerea protestelor din 2017. Au venit alegerile europarlamentare din 2019 și PSD a coborât la ceva mai mult de 22% puțin peste USR care a câștigat cam 22%. Asta a pus presiune pe PSD și premierul Viorica Dăncilă. În plus Dragnea a intrat la pușcărie și a dispărut din politica românească. A fost probabil cel mai important eveniment judiciar din ultimii 34 de ani. Noul guvern minoritar al României ales în octombrie 2019 a aparținut PNL și a fost condus de Ludovic Orban. Însă la început lui 2020 a venit nenorocirea pandemiei de Covid care a complicat anul electoral din cauza restricțiilor medicale. Alegerile parlamentare din noiembrie 2020 au arătat o scădere a partidelor democratice liberalii au luat 25%, USR 15%, însă s-a ajuns la o majoritate guvernamentală, PNL, USR, UDMR, cu un PSD la 30%. Ludovic Orban era detestat de USR și respins așa că Florin Cîțu a devenit prim ministru. Însă atunci au început conflictele între Cîțu și USR. USR este și a fost un partid antisistem și nu are cultura dialogului și a compromisului. Cîțu, autoritar a demis doi miniștri USR unul după altul și așa USR s-a supărat și îndemnați de noul șef al USR, Dacian Cioloș au ieșit de la guvernare trântind ușa. Acest gest a avut și un coeficient important de șantaj, crezând că fără ei nu se poate guverna. Și așa Iohannis, ca un fel de Solomon, a negociat o coaliție PSD PNL cu noul președinte al PNL generalul Ciucă ca prim ministru. Se pare că Iohannis avea cunoștințe de intențiile agresive ale Rusiei în Ucraina și avea nevoie de o guvernare cu majoritate stabilă. Și așa de la finalul lui 2021 a început guvernarea coaliției PSD PNL, care a continuat în 2023 cu prim ministru Marcel Ciolacu. Coaliția funcționează cu multe obstacole și în acest an electoral.

O nereușită internațională a lui Iohannis a fost neincluderea României în Schengen, dar asta nu depinde de noi, ci de cancelarul Nehammer al Austriei cu sfidare și calcule politice interne, tâmpite. Pentru că a acceptat Croația, care este una din zonele traseelor emigranților ilegali spre Austria, prin fosta Iugoslavie.

Justiția și-a făcut datoria în această perioadă, Dragnea la pușcărie, miniștri pesediști cu probleme judiciare. Economia a trebuit să facă față crizei Covid, inflația a fost ridicată, dar pare a se potoli. Sunt măsuri de mărire a fiscalității, pensiile speciale nu au fost anulate, din cauza opoziției interesate a CCR, ar trebui ca Parlamentul să facă presiuni și să nu mai permită acest conflict de interese al magistraților. Inclusiv serviciile secrete, cu SRI condus de Hellvig au ieșit din prim planul politicii, cum trebuie să fie serviciile secrete.

După cum se observă Iohannis a ales să nu se implice activ, cum au făcut foștii președinți, în primul rând, contramodelul președintelui jucător Băsescu. Ca președinte Iohannis a avut o prezență importantă susținând interesele României la Bruxelles, în primul rând programul PNNR. Are avantajul că fiind etnic german limba lui maternă este germana, apoi stăpânește bine noua lingua franca a UE, engleza, ceea ce-l face un candidat serios la funcții internaționale. 

Am observat reacția analiștilor politici care a fost în general pozitivă, pentru că se observă frustrarea membrilor NATO din  Est că nu au un cuvânt greu de spus pe fondul agresiunii Rusiei în Ucraina. Deci se pare că Iohannis are niște șanse. Cred că intenția lui nu a fost apărută intempestiv, probabil că s-au purtat negocieri cu alte state din Estul Europei. Cred că Germania, Marea Britanie, sau chiar Franța ar privi pozitiv această candidatură. Rămâne să se vadă ce intenții are SUA, ca factor principal în NATO. 

Cât despre reacțiile jurnaliștilor sunt în majoritate cam penibile, mai ales a celor cu simpatii useriste, dar și simpatizanții PSD. Am văzut și reacția lui Kelemen Hunor, care arată că există și politicieni abili și inteligenți. Inclusiv Ludovic Orban, chestionat s-a declarat prudent. Singurele reacții politice viscerale sunt din partea celor de la USR, cum am văzut la Barna, care continuă să-l acuze pe Iohannis de nepriceperea lor în a negocia în politică.

Dacă Iohannis va reuși să obțină acest post important de Secretar General NATO ar fi un lucru pozitiv pentru țara noastră. 

Șapca lui Marx

Urmărind un serial englezesc am constatat cu surprindere că un obiect vestimentar popular între muncitori, precum șapca este purtat și de aristocrați. Sunt și niște șepci mai distinse, dar cea purtată de acest nobil era purtat și de vechilul familiei. Șapca  a devenit emblema clasei muncitoare, înlocuind pălăria burgheză atunci când tăvălugul comunist a dat peste noi. De sub șapca lui Marx au izbucnit Lenin și Stalin inventatorii regimului comunist. Prevederea lui Marx că clasa muncitoare va îngropa capitalismul s-a dovedit greșită. Regimul lui Lenin denumit comunist bolșevic, instituit în Rusia purta amintirea indelebilă a autoritarismului satrapic al țarismului rusesc. Cum s-a dovedit țărănimea rusă a fost jefuită de pământ și agricultura comunistă le-a furat pământul și i-a înfometat ajungându-se la Holodomor. În anii finali ai comunismului Uniunea Sovietică importa grâu din America și Canada, acum ea este o mare exportatoare de cereale. Iar clasa muncitoare nu a fost stăpâna fabricilor, ci politruci imbecili. Cum am spus clasa muncitoare nu a mai dărâmat capitalismul. Europa Centrală și de Est a intrat sub ciubota bolșevică și i-a adoptat sistemul care a putrezit și s-a prăbușit în 1989 și 1991 în Rusia.  Stânga a fost părăsită de muncitori și s-a reinventat în primul rând în universitățile americane preluând opțiunile minorităților, de rasă - negrii, minoritățile sexuale, frustrările feministe. Au ajuns să instituie o nouă cenzură, sunt agresive și creează discomfort, dar asta este stânga. 

Pe de altă parte tot de sub șapca lui Marx au pornit și mișcările extremiste de tip fascist, socialist al lui Mussolini, sau partidul național socialist - nazi al lui Hitler. Azi aceste mișcări care s-au redefinit azi ca suveraniste sunt agreate de gulerele albastre, muncitorii americani albi, lăsați de capitaliștii americani fără fabrici, ca apoi aceștia  să se încoloneze după un infractor, putred de bogat, exact ceea ce nu sunt muncitorii, care-i minte să facă America mare din nou, adică să readucă industriile revolute și caduce înapoi. 

Un alt personaj din acel serial englezesc spunea că aristocrații aduși de William The Conqueror erau un fel de gangsteri care-și apărau privilegiile. Numai că această definiție se aplică cel mai bine la capitalismul post bolșevic din Rusia, unde noii îmbogățiți sunt niște gangsteri apărați și coordonați de gangsterul șef Putin și foștii kaghebiști.

De sub șapca lui Marx au ieșit numai nenorociri și lumea de azi s-a prostit cum îmi spune prietenul Mihai Vasilescu. Și una din consecințele nefericite este că unii au găsit un idol în Trump. La noi lumea admiră un derbedeu și o mahalagioaică manipulați de Putin! Și prin Europa e de rău!

Și acum de pe la noi și mai ales de pe lângă mine. Doamna ziaristă, cea care-mi vinde săptămânal România literară și Dilema pleacă. Mi s-a plâns că afacerea cu chioșcurile s-a vândut unui bandit care a lipsit-o cu 5 ani de pensie. Nu știu dacă cea care o să o înlocuiască o să aibă grijă să-mi păstreze revistele. Florăreasa care s-a mutat cu chirie în bloc m-a abordat în lift că am întârziat de la sport. Eram în intervalul de timp potrivit, oricum îmi admira faptul că mă vedea dimineața pe aparatele din parc. 

Săptămâna politică a fost dominată de lamentațiile primului ministru Ciolacu, privind pierderea procesului cu Gabriel Resources pentru Roșia Montană. Acesta, în stilul pesedist bine cunoscut se văita să dea vina pe altcineva că afacerea Roșia Montană este din vina lui Cioloș și nu a pesedistului Ponta, care a prelungit înțelegerea cu firma canadiană. Iată că România a câștigat, lumea răsuflă ușurată. Păi, era împotriva logicii ca  afacerea care afecta ecologic ambientul din Apuseni cu reziduuri de cianuri să aibă succes. Acum Drulă și Cioloș urlă și ei ca proștii că Ciolacu a manipulat bursa și l-a turnat la DNA.  

Vorbind de proști observ că și Andrei Manolescu în Dilema are opinia împărtășită și de mine că afacerea cu vila Împăratului din București ea ca un iepure scos din pălărie de un prestidigitator cam prost. Informațiile nu se susțin, Iohannis nu este un mare pasionat de case de București, el este din Sibiu. Dar dacă va ocupa o demnitate europeană, va trebui să se găsească o locuință de protocol. Sunt și jurnaliști către împărtășesc opiniile negative ale useriștilor privindu-l pe Iohannis. USR uită cum au plecat de la guvernare trântind ușa ca ultimii fraieri. 

Un sondaj arată că românii ar prefera un președinte jucător. Am avut unul 10 ani cu grave implicări în justiție și puteri nemăsurate serviciilor secrete. Eu prefer unul ocupat de golf și mers pe bicicletă altuia care a creat și umflat un partid care ulterior a crăpat ca broasca lui La Fontaine. 

A mai fost congresul PPE al popularilor europeni la București. Nehammer, venit și el acolo nu ne vrea în Schengen. Trebuie  găsită o modalitate de presiune de la UE care să-l convingă pe acest individ.

În seara de 8 martie am avut plăcerea să audiem pe artista Analia Selis din Argentina, dar devenită între timp româncă, acompaniată la pian de Ștefan Doniga și am ascultat tangouri românești interbelice și tangouri din Argentina. A fost o seară încântătoare cu doi artiști de bună calitate.

Am terminat romanul lui Boris Akunin Gambitul turcesc. Este un roman detectivistic istoric cu evenimentele de la Plevna din 1877, unde armata rusă a suferit mari pierderi. Mai nimic despre români! Am văzut și filmul rusesc inspirat de roman.

Am început o carte interesantă dar de dimensiuni impresionante Istoria Lumii de J. M. Roberts și Odd Arne Vestad - The Penguin History of the World, citesc volumul în original pe tabletă, cu toate că există și traducerea.

Am văzut mai multe seriale. Unul franțuzesc numit Furies - Furiile, care m-a dezamăgit. Este o poveste cu gangsteri parizieni tratată în stil american.

Apoi un serial spaniolesc Reina Roja - Regina Roșie un serial cam horror și gotic cu multe chestii obscure, niște criminali iau ostatică fiica unui om bogat fără cereri clare de răscumpărare.

Dar cel mai tare m-a încântat serialul englezesc The Gentlemen, inspirat de Guy Ritchie. Un căpitan englez este chemat că tatăl care este duce este pe moarte. La citirea testamentului are surpriza să fie declarat moștenitor în dauna fratelui mai mare, care era un dobitoc drogat. Asta era soarta fraților mai mici din casta nobiliară engleză, alegeau cale armelor. Noul duce se trezește încurcat cu afaceri cu gangsteri și traficanți de droguri.

La fotbal Real Madrid s-a calificat greu în meciul de acasă cu Leipzig, care i-a dominat. Liverpool a zdrobit în deplasare cu 5-1 pe Sparta Praga.

A fost 8 martie Ziua Femeii! Să le mulțumim!

PS

Normal, că trebuia un post scriptum de fotbal! 

Derbiul englez dintre Liverpool și Manchester City  s-a terminat nedecis 1-1 și cu contribuția arbitrilor care nu au acordat un penalti clar pentru Liverpool chiar la final. Interesant că următorul meci va fi Man City Arsenal care pot decide sau nu campioana?

Și Real Madrid a învins Celta Vigo cu 4-0, cu două autogoluri! Madrid este campioană.