De Paști

Cristos a înviat!

A venit și Paștile cu Săptămâna Patimilor și cu miracolul Învierii pe care îl sărbătorim toți creștinii. În spiritul ecumenic ar trebui să ne înțelegem toți creștinii să stabilim o dată fixă, de exemplu a treia duminică din aprilie pentru ziua de Paști și să o sărbătorim împreună. Ortodoxia se agață de tradiția unui calendar depășit, mai introduce și regula cu Pesahul iudaic. Păi atunci s-a întâmplat Crucificarea și Învierea, în vremea Pesahului?

Am coborât din bloc să iau lumină, am un avantaj, Catedrala Sf. Gheorghe este lângă blocul meu și am putut urmări sluba de la balcon și să rostesc: Adevărat a-nviat!  după ce preoții au spus: Cristos a-nviat!

Ar trebui ca toți creștinii să sărbătorim cu drag și cu înțelegere cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Nu putem că antihriștii din Rusia în frunte cu Putin continuă războiul criminal din Ucraina. Câtă perfidie și ipocrizie la așa ziși pravoslavnici. 

Observ o mare frustrare în media că România nu ajută îndeajuns Ucraina. Polonia face mult zgomot, abia așteaptă o confruntare cu vecinii estici. Noi suntem discreți. Opinia mea este că spre deosebire de ceilalți vecini noi avem o responsabilitate: Republica Moldova! O agitație de tip polonez poate pune într-o mare primejdie Basarabia, care poate deveni o pradă a pretențiilor descreieraților ruși.

Războiul continuă la est de România cu crime de război îngrozitoare, armata rusă se comportă ca hoardele mongole ale lui Gingis Han cu care se înrudesc, fiind stăpâniți de ceștia timp ce 300 de ani!

Am terminat de citit romanul lui Mario Vargas Llosa: Vremuri grele, un roman despre soarta Americii Centrale și a Americii Latine în general față de SUA.

Am văzut în ultimul timp mai multe filme vechi franțuzești. Un film polițist făcut în 1981  și numit Le choix des armes. În film apare în rolul negativ de bandit și criminal Depardieu cu plete și mi-a adus aminte că în acea perioadă eram și eu cu părul mare și în plus și cu barbă. Acum după 40 de ani mi-a mai rămas chelia și grizonarea părului. Atunci tocmai împlinisem 30 de ani și realizasem prima mea performanță profesională, punerea în funcțiunea a reactorului nuclear de cercetări TRIGA. Depardieu a avut și el parte de realizări profesionale în filme cu roluri negative și pe ecran și în viață, fiind acum un sprijinitor al monstrului Putin. Totuși a avut luciditatea să condamne războiul din Ucraina. Și în continuare am mai văzut încă două filme din acea perioadă: Bulevard des Assassins cu Jean Louis Trintignant și Mort d'un pourri cu Alain Delon, film pe care l-am văzut și pe ecrane, la un cinema de vară la finalul anilor 70. Ambele sunt filme dure cu asasinate politice, despre corupția politică. Ce mi-a sărit în ochi și mi-a declanșat nostalgia au fost pantalonii evazați la mare modă în acel timp. Îmi amintesc că în 76 la mare, la Mamaia am procurat de la un prieten o pereche de pantaloni evazați albi italienești cu care aveam mare succes. Apoi americanii cu care lucram la punerea în funcțiune a lui TRIGA mi-au făcut cadou o pereche de Levis bell botom, evazați, pe care i-am purtat până s-au făcut praf. Azi revine moda la fete văd că au renunțat la pantalonii strâmți și favorizează și pantaloni mai largi și evazați. Un alt detaliu este telefonul ăla cu disc, de care am avut până după 1990. El sună în filme neliniștitor. Acum cu smartfonul nici nu mai vorbim la el, scriem texte, în special cei tineri. Măcar să nu fie agramate, dacă convorbitorul nu vrea să se facă auzit?

În final și ceva despre perfidie și nerușinare. Zgomotul pe care îl fac pesediștii privind vaccinurile mi se pare monstruos. Sănătatea n-are preț. Vaccinurile atribuite nouă de UE acopereau populația României, dar ne-am comportat ca idioții Europei și nu ne-am vaccinat și-n toamnă am bătut toate recordurile la decese. Acum de fapt perfidia vrea să acopere populismul privind programele populiste. Este clar că inflația este mare, să ajuți elevii cu probleme sociale este imperativ, dar să stimulezi nemunca și pomana nu este de loc în regulă. 

Să ne bucurăm de vremea frumoasă care a venit în sfârșit de Paști!

 

Amintiri despre profesorul Nicolae Simache

Motto 

La un colț de stradă apare un nas,

Hop și Nea Simache dup-un sfert de ceas!

 

Domnul Vasile Baltac îl evocă pe profesorul Nicolae Simache în saitul absolvenților caragialiști. Și asta mi-a stimulat și mie amintirile. Celebritatea profesorului Simache a premers ocazia de a-l cunoaște. Eram elev prin clasa II-a, probabil 1957, când făcut pionier am început să frecventez Palatul Pionierilor. Mergând de acasă spre zonă, unde se află aproximativ în centru, mergeam de la mine de acasă, din zona Bulevardului spre Palat trecând pe Democrației, cum cred că se numea atunci strada? De mai mult de 50 de ani nu mai sunt cetățean ploieștean așa să mi se scuze geografia. Așa că înainte de a ajunge la Palat mă opream la Muzeul Regional de Istorie Ploiești care se afla pe această stradă, după care intram pe strada în unghi drept ca să ajung la Palat. De mic mă pasiona istoria, așa că poposeam adesea la muzeu și mă mândream să mă semnez în Cartea de Vizitatori. Muzeul se afla într-o casă boierească și era amenajat și îngrijit de profesorul Simache, care de fapt și locuia aici. După aceea, cam după ce am terminat eu liceul în 1967, Muzeul de Istorie ajuns între timp Județean Prahova și a primit clădirea istorică a fostului Liceu nr.6, una din primele clădiri unde a funcționat Liceul Petru și Pavel, redenumit ulterior Liceul Ion Luca Caragiale, liceul nostru!

Intrând cu examen la Liceul Caragiale în 1963 nu l-am avut profesor de Simache în primele clase a VIII-a și a IX-a. Dar în 1964 toamna târziu s-a serbat împlinirea unui veac de la înființarea liceului și cu această ocazie s-a făcut o serbare la cea mai mare sală a timpului, la Cinemascop Șefan Gheorghiu, sau cum îi spuneam noi Fane Patriotu'! Ca toți copiii eram gălăgioși și apare Simache, care nervos exclamă: "Pe toți zeii, că vă ard!". Evita să-l evoce pe Dumnezeu, dar nu era el tot un zeu? În clasa a X-a am ajuns la clasa de Real, A. Acolo îl aveam în sfârșit profesor pe Simache la Istorie. Prima notă care am luat-o a fost 10 și Simache își schimba rar opinia. Cert este că eram pasionat de Istorie, în mine zace un istoric fermecat de matematică, lucru care m-a făcut inginer. Erau interesante orele de Istorie. Clasa A de la etaj, actualmente clasa a XII-a AR avea mai multe locuri în bănci decât eram noi elevi. Așa că la ora de istorie începeau marile manevre, elevii se mutau din rândul mai gol, sau veneau acolo special să fie ascultați pentru că Simache chema la tablă un rând întreg. Unul începea și trebuie să continue altul. Se pare că unul a profitat de neatenția profesorului și se muta în zona celor care răspunseseră deja, dar Simache la dibuit!

Simache era un eminent patriot local, pentru el Ploiești și Prahova erau pe primele locuri. El avea deja o teorie privind limba literară română. El ne-a povestit că primele tipărituri în limba română s-a petrecut la Brașov unde funcționa diaconul Coresi, care ulterior s-a mutat cu tipografia la Târgoviște și apoi la București. Deci ne spunea Simache în acest triunghi s-a format limba literară folosită în tipăriturile lui Coresi. Dar care este centrul acestui triunghi? Păi la Ploiești, unde diaconul avea o vie la Bucov! Deci limba literară română este opera ploieștenilor, aici se vorbește cea mai curată limbă românească și probabil avea ceva dreptate?

Altă problemă pe care o avea Nicolae Simache cu autoritățile comuniste era schimbarea numelui unor localități. El spunea că aceste nume erau date de cei care au poposit prima oară aici, precum legenda lui Bucur Ciobanul. Nu cred că avea total dreptate, localitățile purtau în genere numele boierilor stăpâni ai locului. 

Și acum o amintire personală. La ore ca să nu fac prostii îmi aduceam un roman polițist și-l citeam sub bancă. Stăteam în bancă cu prietenul Adrian State și el se înghiontea cu Pif Tifigiu. Eu m-am întors să-l admonestez pe Pif și Simache m-a văzut pe mine că nu stau liniștit. Ce a fost la gura lui: "Basamagiule, căuzașule, ieși afară!". Confuz, m-am ridicat să ies și trecând pe lângă catedră mi-am dat o palmă peste tâmplă, cum de am avut nenorocul să fiu indisciplinatul? Și m-am retras, normal la veceuri. Nota bene! Nu am fumat în liceu, după, ca student! Apare Adrian și îmi spune că mă cheamă înapoi Simache. Și ajungând în clasă Simache îmi spune îngrijorat: "Credeam că vrei să te sinucizi". M-am abținut să nu izbucnesc într-un râs homeric, că tot eram la Istorie! Simache ne-a trimis la doamna Directoarea Aspasia Vasiliu. Eu îl certam pe Adrian că eu aveam o istorie de reclamații de indisciplină și de nervii părinților. Cum ne vede Doamna Vasiliu ne întreabă: "Ce ați făcut la Olimpiada de Matematică?". Am răsuflat ușurat, amândoi luasem maximum de puncte, 20!

Alte amintiri din istoria apocrifă a liceului spune că profesoara de rusă Frida Lupu avea necazuri cu disciplina unei clase unde Simache era diriginte. Și profesoara scria în condică: "Azi clasa a fost iar indisciplinată. Rog luați măsuri". Și profesorul Simache răspundea în condică: "S-au luat măsuri disciplinare". Asta s-a întâmplat de mai multe ori. Și asta ar fi fost singura corespondență cu o doamnă a lui Simache, celibatar convins!

Alta, Simache era pe hol și elevii se alergau și se înghionteau și Simache un om foarte înalt a vrut să aplice o corecție unui din indisciplinați și a aplicat o corecție cu catalogul, care l-a nimerit exact pe profesorul de franceză Gutuie! "Scuze colega!".

Frumoase amintiri cu un profesor deosebit.

De Florii

Mâine sunt Floriile, începe Săptămâna Patimilor. Suntem în pragul celei mai importante săptămâni a creștinismului, care se sfârșește Învierea. De Florii toate femeile cu nume de flori își serbează onomastica. Cum era Florica, mama mea, sau Florine, Margarete, Violete, Crine, Narcise, etc. Să le urăm: La Mulți Ani!

Începe Săptămâna Patimilor, dar patimile prin care trece poporul ucrinean nu se opresc, pravoslavnica armată rusă continuă ceea ce știu ei mai bine: să bombardeze nediscriminat, să omoare civili, copii. 

Ar trebui ca ortodocșii să se pună de acord cu catolicii și cu protestanții să sărbătorim Paștii împreună. Trebuie rezolvată o problemă a influenței nefaste a Ortodoxiei ruse. 

Măreața armată roșie a suferit un mare necaz, nava amiral a Flotei Ruse a Mării Negre, Moskva s-a dus la fund, distrusă de rachete ucrainene Neptun. Poate așa pericolul bombardării Odesei se micșorează. De pe navă nu au putut fi salvați decât vreo 50 din 500 de marinari, a murit inclusiv comandantul navei. 

Ceea ce nu înțeleg este că Zelenski pune toate tunurile pe Germania. Nemții ar putea furniza echipamente militare valoroase, dar faptul că gazele curg din Rusia spre Germania și umplu cuferele lui Putin, asta îl irită foarte tare pe președintele Ucrainei. De situația Germaniei în privința energiei sunt foarte vinovați ecologiștii. Dacă înțeleg furia lor pe cărbunele poluant ce au avut cu centralele nucleare electrice? Închiderea lor a mărit enorm dependența de gazul rusesc, pentru că Germania consumă foarte multă energie electrică. Franța n-a închis nimic și construiește în continuare. Îi înțeleg pe nucleariștii germani, colegii mei de breaslă cât de frustrați sunt, pentru că CNE germane au funcționat fără cusur!

Despre relația cu Ucraina observ multă frustrare din parte unora de la noi, cam păreriști, după mine. Noi nu facem caz de ajutorarea militară a Ucrainei, cum face de exemplu Polonia, dar sprijinim și ajutăm Ucraina. Nu se face caz de ajutor militar, cu toate că eu îl bănuiesc. Polonia face politică de mare putere, noi nu ne permitem, dar față de ceilalți vecini, Ungaria lui Orban și Serbia lui Vucic pe față cu Putin, noi sunt ferm de partea Ucrainei, cum e și Bulgaria. Nici ei nu fac caz de ajutorul pentru Ucraina. 

O publicație americană ne propune un scenariu de coșmar! Franța cu președinte Marine Le Pen și SUA cu Trump. Dacă posibilitatea lui Trump de a reveni este mai îndepărtată, Marine Le Pen este un pericol iminent pentru că de Paștile Ortodox sunt alegeri în turul doi în Franța. 

În atmosfera asta depresivă cu război la granițele noastre, eu citesc în continuare romane de spionaj, mă uit la filme violente. Dar este o diferență, ele sunt creații fictive, în care binele învinge răul. Am văzut aseară un film de acțiune, Ambulanța, în care apare un negru infractor care este în final un salvator. Mă duce cu gândul la George Floyd, infractor mort din exces idiot polițienesc și ajuns martir. Este în desfășurare un interesant serial englezesc Slow Horses cu Gary Oldman și Kristin Scott Thomas în car MI 5 pune la cale luarea de ostatic ca să distrugă extrema dreaptă și pare că operațiunea a scăpat de sub control și madam Taverner (Thomas) vrea să-și șteargă urmele. Pot să exclam și eu ca Pleșu că am avut dreptate, pentru că am citit romanul lui Olen Steinhauer: All the Old Knives în 2016 și spuneam că ar merita un film după el, ei bine, a apărut filmul cu același nume!

Am mai citit și un roman de spionaj cu un super agent care salvează lumea. Interesant că și Mario Vargas Llosa a scris un roman de acțiune despre loviturile de stat din America Latină: Vremuri grele. În el apar marii dictatori ai anilor 50 din Caraibe și America Centrală: Trujillo din Republica Dominicană, Somoza din Nicaragua, Batista din Cuba. Ce folos că Batista a fost alungat, înlocuitorul Fidel Castro a băgat comunismul în Cuba și lumea moare de foame acolo, într-o zonă bine cuvântată de Dumnezeu.

Am citit în România literară despre ratare. Este un subiect dificil. Cum adică te ratezi? Și eu, prin anul III de inginerie după de ce am dat de impostori pe post de profesori, care habar n-aveau de matematică m-am gândit că mi-am ratat cariera. Amici de ai mei s-a reorientat și au dat la Regie de film și au ratat! Așa că au făcut carieră tot din inginerie cum am făcut și eu de altfel. Și că tot vorbesc de carieră, mă gândesc la scandalul cu doctoratul prim ministrului Ciucă, de ce o fi vrut el oare acest titlu? Eu am făcut doctoratul din ambiție, că vedeam exact cum impostori obțineau acest titlu, care însă mi-a folosit în final de carieră, director, profesor asociat  la Politehnică. Alții nu s-au omorât pentru acest titlu, cu toate că erau de un înalt nivel științific.

Și că a venit vorba de Ciucă, observ cum au evoluat în rău principalele partide. la începutul anilor 90 erau marii corifei: Coposu, Rațiu, Câmpeanu și nu cel din urmă politrucul Iliescu. Acum când mă uit la generalul Ciucă mă melancolizez. Va fi dat la o parte când se va opri războiul din Ucraina și când nu va mai fi nevoie de el. Ce să zic de tractoristul Ciolacu de la PSD, până și Drulă a dezamăgit ca de altfel și USR. AUR se vede acum într-o postură foarte proastă nu mai sunt restricțiile pandemiei, iar Simion și ejusdem farinae sunt agenți rusnaci putiniști! Să dispară această agentură străină!

În fine, am fost să mă recreez la pescuit pe balta Oarja, au tras doar cărășeii, crapul mai adastă!

Ucraina - faza pe genocid

Zilnic, dacă citești știrile intri în depresie, sunt doar știri despre războiul din Ucraina. Trupele ruse s-au retras din zona Kievului, iar ucrainenii au descoperit cu oroare că rușii se comportă precum mongolii lui Gingishan. Au lăsat în Bucea cadavre de civili uciși fără niciun discernământ. Legile războiului spun că te lupți cu militari, când omori oameni fără apărare devii criminal! Și la Bucea se numără oamenii care au murit omorâți de soldații ruși. Au încercat putleriștii să acuze pe ucraineni că ar fi cei care au omorât civilii, dar au o mare problemă, există mărturii filmate, vechi de două săptămâni, unde sunt filmați morții lăsați pe străzi.  Și ca să confirme că sunt niște criminali care bombardează fără niciun discernământ, au bombardat gara din Kramatorsk, plină de refugiați, unde au omorât 50 de civili și au rănit sute. Nu există nicio scuză! Armata rusă nu știe decât să bombardeze cu rachete de la mare distanță și aiurea.

Retragerea din zona Kiyv arată că armata rusă a suferit o mare înfrângere. Un general român analiza războiul din Ucraina azi dimineață la radio. Și remarca ceva interesant, că blindatele/tancurile devin anacronice în condițiile războiului modern. Tancurile rusești au fost distruse în ambuscade de unități ucrainene reduse numeric, grupă, pluton companie. Rușii au plimbat pe șosele tancuri care au devenit ținte pentru unitățile mici și flexibile, dotate cu rachete antitanc Javelin, NLAW care au distrus blindatele. De asemenea rușii parcă au uitat complet experiența Stalingradului, acolo a avut loc o mare bătălie într-un oraș distrus și fiecare casă era o tranșee. Câte probleme a avut armata americană în Irak la cucerirea și pacificarea Bagdadului sau în Mosul contra ISIS, militari dotați cu mijloace mult inferioare armelor cu care este dotată armata ucraineană azi. Ucrainenii și liderul lor Zelenski sunt eroii de azi și Putin și acoliții lui niște criminali și bandiți din vremuri medievale.

La noi în Dilema veche Andrei Pleșu are veleități de Nostradamus. Nu mai scrie editorialul săptămânal și scormonește prin arhivă și găsește articole scrie de el care ar confirma situațiunea de azi.  Greu cu scrisul și cu v-am spus eu.

Primarul din Odesa are ineleganța să amintească că se sărbătorește eliberarea orașului din 1944 de româno-fasciști.  Putea să omită pe  cei care stăpâneau orașul atunci, pentru că acum românii, găzduiesc inclusiv locuitori ai Odesei. 

A apărut o știre precum că un militar rus ar fi fost executat de militarii ucraineni. Este o problemă delicată cuprinsă de Niall Ferguson în cele două volume impozante în care analizează execuția prizonierilor în Primul și Al Doilea Război Mondial. Atât nemții, cât și japonezii se temeau să se predea pentru că au tratat abominabil prizonierii și existau răzbunări, de tip individual al unor soldați sau unități care executau prizonieri. Se pot încadra la acte de război, erau militari, nu civili. 

Vorbind de situația României în contextul războiului din Ucraina am citit într-un interviu luat doamnei Gabriela Adameșteanu, care rămâne romanciera mea preferată din literatura de azi. A făcut deja 80 de ani, la fel ca formidabilă poetă și activistă civilă Ana Blandiana. Și spune Gabriela Adameșteanu în interviu:

Dacă în (prost evaluații azi) ani ’90, Putin, nu Elțîn, ar fi fost la putere, România, biată periferie a unui Occident șovăielnic, n-ar mai fi fost în NATO, unde acum și Finlanda se gândește să intre. S-ar cuveni reevaluată, acum, când se reevaluează marea popularitate a lui Băsescu ca o inexplicabilă beție națională, și oropsita perioadă 1996-2000, când președinția lui Emil Constantinescu a ținut piept căderii Bancorex, cu riscul iminent al intrării României în incapacitate de plată, s-a confruntat cu ultima Mineriadă, aplaudată de FSN-ul lui Ion Iliescu, aflat atunci în opoziție, alături de Partidul România Mare al lui Vadim, care a ajuns până în turul doi al prezidențialelor, și-a asumat susținerea NATO, cu mari costuri electorale, în războiul din fosta Iugoslavie etc. Atunci s-a schimbat așezarea României în lume și a început drumul ei spre UE și NATO, unde nu „ne-au băgat“ nici Iliescu, nici Năstase, nici Băsescu, ci imperfecta coaliție CDR și modesta echipă Emil Constantinescu-Zoe Petre (consiliera lui), veniți la putere cu voturile „anticomuniștilor“, blamați și ridiculizați azi de cei prea tineri atunci ca să fi înțeles acele vremuri tulburi.

Câtă dreptate are și foarte vinovați sunt intelectualii publici importanți care s-au vândut pe 30 de arginți precum Iuda Iscariotul.

Am citit un interviu în România literară luat mai demult poetului Ion Horea care este recunoscător lui Beniuc, care i-ar fi procurat o casă unde să locuiască. Cred că este adevărat, dar Beniuc a făcut mult rău literaturii române, ca și Zaharia Stancu, un oportunist jalnic, desculț și cu botniță! 

Ungurii o națiune medievală?

Probabil că evenimentul cel mai important pentru români au fost alegerile din Ungaria din 3 aprilie 2022. De ce? Pentru că, vrem nu vrem, e drumul spre Occident, spre Viena al românilor, care trece prin Ungaria. O relație normală cu Ungaria este de dorit. Nu putem să trecem doar cu avionul peste Ungaria, se poate, dar nu întotdeauna. De când a revenit la putere Orban Viktor (aceasta este adresarea maghiară corectă cu numele înaintea prenumelui, îl mai folosim și noi la catalog, dar este eronat!) relațiile maghiaro - române sunt la un nivel scăzut. Lui Orban Viktor îi place să vină și să umble prin România ca vodă prin lobodă, având în vedere minoritatea maghiară de la noi, unde a lansat și conceptul de iliberalism. După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar în1918 ungurii fac figura de cei mai nedreptățiți. Austria a fost imperiu, austriecii de azi nu au nimic imperial, cu toate că dacă te uiți la ei, în Viena în special, întâlnești și nume maghiare, și mai ales slave, cehe și iugoslave. Din nefericire pentru ei ungurii au rămas singurii europeni care mai au nostalgii imperiale. Polonia a stăpânit secole Ucraina, limba ucraineană a fost influențată de poloneză, au existat conflicte dure între polonezi ca stăpâni și ucraineni ca supuși. Polonia a uitat complet aceste conflicte și este azi cel mai puternic susținător al Ucrainei, inclusiv în prezentul conflict cu Rusia. Austriecii sunt extrem de mulțumiți în republica lor mică și prosperă. Germania a uitat că a avut un împărat și un Reich până la 1918, din nefericire și o dictatură sinistră cu Hitler. Marea Britanie și Franța au fost cele mai mari puteri coloniale, regina Victoria a Marii Britanii era împărăteasa Indiei. Și ele au abandonat aceste vise medievale și coloniale, la fel și spaniolii cu Americile. Singurii care au rămas iredentiști și revizioniști sunt, din păcate, maghiarii. Și Orban Viktor le-a cultivat ani de-a rândul ceste nostalgii. Și aceste nostalgii le-a finanțat cu bani germani, alți nostalgici după ultimii lor aliați din perioada hitleristă și pe banii de la Bruxelles și UE pe care îi blamează mereu că le încalcă suveranitatea. Trai pe vătrai pe
banii babachii cum spunea I. L Caragiale! Sper ca după această nouă dovadă că maghiarilor nu le pasă de UE de la care storc bani buni să sufere și ei niște privațiuni. Merită! Pe de altă parte experiența mi-a arătat că dintre central și este europeni maghiarii sunt cei mai de cuvânt, muncesc serios și nu-și bat joc de ceea ce fac. Păcat!

Zelenski a vorbit în fața Parlamentului României, exprimându-și recunoștința pentru ceea ce au făcut românii pentru refugiații din Ucraina, promițând solemn protecția minorității românești și dorința ca România să se implice în reconstrucția Ucrainei după război. Singurii care au arătat că sunt lipsiți complet de patriotism au fost Șoșocii și Simionii  pseudo naționaliști. AUR nu este decât o jalnică oficină putinistă în România.

Pe de altă parte ceea ce s-a întâmplat la Bucea în Ucraina arată că rușii, armata rusă este o adunătură de criminali. Acolo s-a petrecut un genocid. Rusia trebuie pedepsită drastic de comunitatea internațională.

Baronii liberali au decis că Cîțu nu mai este valabil. Nu mai este prim ministru și mai ales nu face cadouri și cumetrii. Păi cum să nu se poată dedulci ei la Programul Anghel Saligny să-și ia tantiemele? Așa că l-au dat jos și-l schimbă cu prim ministrul Ciucă. Am respect pentru cariera militară a generalului Ciucă. Dacă lui Cîțu i se reproșa că nu are dicție, bietul general nu este un vorbăreț politic, are gâlme de exprimare și agramatisme, dar este treaba baronilor liberali să facă ce vor cu PNL. Am avut președinți care vorbeau bine, cel mai mare orator prin Crin Antonescu. Mizerabilul de Pieleanu care face sondaje inventate pe placul PSD și-l declarase pe Ciucă cel mai popular politician făcea mișto de exprimările primului ministru. Și proștii din PNL s-au luat după sondajele lui . Aferim!

O tiranie ca-n Rusia!

 

Câtă dreptate avea Ion Luca Caragiale și acum 150 de ani și azi. Asta este etern în Rusia: TIRANIA!

Este acum și anul Caragiale 170 de ani de la naștere, respectiv 110 de ani de la deces. În România literară apare prezentarea unui volum nou cu Momentele lui Caragiale. Nenea Iancu a reușit să ne surprindă caracterul românesc și toți fac apel la eternul Mitică când este vorba de noi, că toți suntem români, mai mult sau mai puțin onești!

Se împlinesc recent 89 de ani de la nașterea lui Nichita Stănescu. Poeții, din păcate trăiesc puțin s-a stins acum 39 de ani!

Ei sunt marile repere literare ale Liceului care poartă numele maestrului Momentelor și de care noi suntem mândri că l-am absolvit.

Războiul din Ucraina

Merge prost războiul tiranului Putin. O armată prost pregătită, prost înarmată. Singura tactică care funcționează la armata acestui criminal este bombardamentul aiurea care distruge orașele Ucrainei, omoară copii, mame și civili nevinovați. Părea că rușii  ar fi dispuși la pace, dar se regrupează și bombardează în continuare. N-au învățat nimic generalii ruși de la propria experiență din Afganistan, a americanilor în Irak și Afganistan. Este foarte dificil, cvasi imposibil să cucerești zone urbane cu o armată inamică pregătită pentru acțiuni de gherilă, comando, ambuscade. Dotările armatei ucrainene le-au permis să dea o replică foarte eficace armatei lui Putin. Îi dau dreptate lui Vlad Zografi că acum cu rezistența îndârjită a ucrainenilor am redescoperit eroismul. Sever Voinescu are o problemă în continuare cu patriotismul românesc. Mă rog ca acest coșmar din Ucraina să se termine mai repede. Acum prosperă din plin industria de armament, acesta este marele succes putinist, să prospere cei care produc arme, dar din cele care nu par a fi în dotarea lor. Idioțenia și iresponsabilitatea acestor comandanți ruși i-a făcut să se laude că au cucerit Cernobîl. Acesta este unul din cele mai periculoase locuri din lume. Sunt încă depuneri radioactive prin pădurile Cernobîl-ului și fără costume de protecție riști să te contaminezi. Așa că sunt militari ruși contaminați și bolnavi de supra-iradiere și de frică au părăsit zona!

Azi am avut ocazia să mă contrez cu un individ care era admirator al acestui personaj sinistru numit Putin. Am fost extrem de vehement, pentru că pentru acești indivizi scârboși trebuie puși la punct. Chiar dacă amicul cu care eram s-a simțit inconfortabil.

PIB-ul românesc

Am citit o știre interesantă privind PIB-ul pe locuitor al României, i-am fi depășit pe greci! Mă prinde râsul de abia aștept să mă văd cu Sakis la Skala Potamia în Thassos să-i spun că suntem mai bogați ca el! Totuși poți găsi în Grecia locuințe mai ieftine ca la noi.  De aceea sunt destui occidentali care se mută în Grecia la pensie, grecii sunt poligloți, neam de negustori. Pe de altă parte tot se spune că Bucureștiul este la nivelul Berlinului ca nivel de trai. Păi normal, dacă Gigacaloria era cea mai ieftină din România! Toată România plătește pentru subvenția lor. Mă enervează că se tot luptă unii cu centralele de apartament. Este o minciună că poluează, este cea mai eficientă și economică. Problema este că la un oraș  ca București consumurile de gaz ar fi foarte mari și este potrivit un sistem de termoficare  centralizat, dar trebuie să fie conducte de transport foarte bine izolate termic.

Finlanda

Am vizionat un serial finlandez extrem de interesant privind evenimente din vremea războiului rece. Am amintiri despre Helsinki capitala Finlandei pe care am vizitat-o într-o vară, acum 5 ani. Orașul Helsinki estre un oraș nou, vechea capitală a Finlandei este Turku aflată mai la vest. Ce impresionează în piața Senatului, aflată în apropierea mării sunt cele două biserici foarte mari,  aflate pe deal. În dreapta se află catedrala ortodoxă, moștenire a stăpânirii rusești și în stânga Catedrala luterană Sf. Nicolae, religia finlandezilor. În mijlocul pieței este statuia țarului Alexandru al II-lea. Pentru că relația finlandezilor cu rușii este de love-hate. Când Finlanda a fost anexată de la Suedia de către ruși, pentru finlandezi a fost o șansă. Le-au acordat o largă autonomie și așa s-a produs renașterea finlandeză din secolul XIX. Dacă ar fi rămas sub suedezi ar fi ajuns să vorbească suedeza, precum irlandezii engleza. Am detectat o pronunție asemănătoare cu suedeza și asemănări și cu maghiara cu care sunt rude. 

După Revoluția din 1917 din Rusia, in decembrie Finlanda și-a proclamat independența. Și între Rusia Sovietică și Finlanda au avut loc niște războaie privind frontiera. Finlanda visa ca toate țările Finlanda Mare. Dar precum toți vecinii Rusiei, Finlanda la fel ca și România Mare nu a mai fost mare la noi din cauza ultimatumului rusesc din 1940. Dar spre deosebire de noi, finlandezii au dus un război crâncen cu bolșevicii în decembrie 1939. Au fost învinși în final și au pierdut Karelia, leagănul civilizației și legendelor finlandeze. Au reînceput luptele cu sovieticii între 1941 și 1944 numit de ei Războiul de Continuare, dar au pierdut din nou Karelia. În plus în Porkkala, la vest de Helsinki s-a cedat o bază militară închiriată pentru 50 de ani. Vă imaginați că calea ferată dintre Helsinki și Turku trecea prin Porkkala. Așa că militarii sovietici punea obloane la ferestrele vagoanelor ca să nu se vadă secretele sovietice. Dar Hrușciov  a făcut niște lucruri bune, în 1955 s-a retras din Austria, iar în 1956 a înapoiat  Porkkala Finlandei cu prețul neutralității acesteia. Ăsta chiar este subiectul serialului. Mă gândesc cum ar fi fost ca Putin să aibă Porkkala acum, sau să fi fost în locul lui Gorbaciov?

Finlanda azi este una din cele mai prospere țări din Europa și din lume. Cineva care a fost în Suedia la bursă mi-a povestit că se spune despre nordici așa: danezii sunt negustori, suedezii bogați, finlandezii inteligenți și norvegienii proști. Da, Finlanda are una din cele mai bune sisteme de învățământ din lume.