Ucraina - faza pe genocid

Zilnic, dacă citești știrile intri în depresie, sunt doar știri despre războiul din Ucraina. Trupele ruse s-au retras din zona Kievului, iar ucrainenii au descoperit cu oroare că rușii se comportă precum mongolii lui Gingishan. Au lăsat în Bucea cadavre de civili uciși fără niciun discernământ. Legile războiului spun că te lupți cu militari, când omori oameni fără apărare devii criminal! Și la Bucea se numără oamenii care au murit omorâți de soldații ruși. Au încercat putleriștii să acuze pe ucraineni că ar fi cei care au omorât civilii, dar au o mare problemă, există mărturii filmate, vechi de două săptămâni, unde sunt filmați morții lăsați pe străzi.  Și ca să confirme că sunt niște criminali care bombardează fără niciun discernământ, au bombardat gara din Kramatorsk, plină de refugiați, unde au omorât 50 de civili și au rănit sute. Nu există nicio scuză! Armata rusă nu știe decât să bombardeze cu rachete de la mare distanță și aiurea.

Retragerea din zona Kiyv arată că armata rusă a suferit o mare înfrângere. Un general român analiza războiul din Ucraina azi dimineață la radio. Și remarca ceva interesant, că blindatele/tancurile devin anacronice în condițiile războiului modern. Tancurile rusești au fost distruse în ambuscade de unități ucrainene reduse numeric, grupă, pluton companie. Rușii au plimbat pe șosele tancuri care au devenit ținte pentru unitățile mici și flexibile, dotate cu rachete antitanc Javelin, NLAW care au distrus blindatele. De asemenea rușii parcă au uitat complet experiența Stalingradului, acolo a avut loc o mare bătălie într-un oraș distrus și fiecare casă era o tranșee. Câte probleme a avut armata americană în Irak la cucerirea și pacificarea Bagdadului sau în Mosul contra ISIS, militari dotați cu mijloace mult inferioare armelor cu care este dotată armata ucraineană azi. Ucrainenii și liderul lor Zelenski sunt eroii de azi și Putin și acoliții lui niște criminali și bandiți din vremuri medievale.

La noi în Dilema veche Andrei Pleșu are veleități de Nostradamus. Nu mai scrie editorialul săptămânal și scormonește prin arhivă și găsește articole scrie de el care ar confirma situațiunea de azi.  Greu cu scrisul și cu v-am spus eu.

Primarul din Odesa are ineleganța să amintească că se sărbătorește eliberarea orașului din 1944 de româno-fasciști.  Putea să omită pe  cei care stăpâneau orașul atunci, pentru că acum românii, găzduiesc inclusiv locuitori ai Odesei. 

A apărut o știre precum că un militar rus ar fi fost executat de militarii ucraineni. Este o problemă delicată cuprinsă de Niall Ferguson în cele două volume impozante în care analizează execuția prizonierilor în Primul și Al Doilea Război Mondial. Atât nemții, cât și japonezii se temeau să se predea pentru că au tratat abominabil prizonierii și existau răzbunări, de tip individual al unor soldați sau unități care executau prizonieri. Se pot încadra la acte de război, erau militari, nu civili. 

Vorbind de situația României în contextul războiului din Ucraina am citit într-un interviu luat doamnei Gabriela Adameșteanu, care rămâne romanciera mea preferată din literatura de azi. A făcut deja 80 de ani, la fel ca formidabilă poetă și activistă civilă Ana Blandiana. Și spune Gabriela Adameșteanu în interviu:

Dacă în (prost evaluații azi) ani ’90, Putin, nu Elțîn, ar fi fost la putere, România, biată periferie a unui Occident șovăielnic, n-ar mai fi fost în NATO, unde acum și Finlanda se gândește să intre. S-ar cuveni reevaluată, acum, când se reevaluează marea popularitate a lui Băsescu ca o inexplicabilă beție națională, și oropsita perioadă 1996-2000, când președinția lui Emil Constantinescu a ținut piept căderii Bancorex, cu riscul iminent al intrării României în incapacitate de plată, s-a confruntat cu ultima Mineriadă, aplaudată de FSN-ul lui Ion Iliescu, aflat atunci în opoziție, alături de Partidul România Mare al lui Vadim, care a ajuns până în turul doi al prezidențialelor, și-a asumat susținerea NATO, cu mari costuri electorale, în războiul din fosta Iugoslavie etc. Atunci s-a schimbat așezarea României în lume și a început drumul ei spre UE și NATO, unde nu „ne-au băgat“ nici Iliescu, nici Năstase, nici Băsescu, ci imperfecta coaliție CDR și modesta echipă Emil Constantinescu-Zoe Petre (consiliera lui), veniți la putere cu voturile „anticomuniștilor“, blamați și ridiculizați azi de cei prea tineri atunci ca să fi înțeles acele vremuri tulburi.

Câtă dreptate are și foarte vinovați sunt intelectualii publici importanți care s-au vândut pe 30 de arginți precum Iuda Iscariotul.

Am citit un interviu în România literară luat mai demult poetului Ion Horea care este recunoscător lui Beniuc, care i-ar fi procurat o casă unde să locuiască. Cred că este adevărat, dar Beniuc a făcut mult rău literaturii române, ca și Zaharia Stancu, un oportunist jalnic, desculț și cu botniță!