Amintiri din comunism

 

Toate aceste amintiri mi-au fost declanșate de lectura cărții Anei Blandiana Fals tratat de manipulare. Este o carte de amintiri și memorii. Dar nu numai cartea doamnei Blandiana a fost momentul declanșator, ci și abundența de nostalgii pe Facebook.

Cum poți fi atât de cinic să spui că pe vremuri prin anii 80 salamul era făcut din carne? Păi au uitat idioții care postează acum aceste minciuni cinice cum tot ei urlau în 1990 că Coposu n-a mâncat salam cu soia, sau cu carne de nutrie. Asta era carnea lui ăl bătrân, cum îi zic aceeași nostalgici lui Ceaușescu? Ăla care a făcut și dres fabrici și uzine unde toți avea "servici" închise de-a valma și alea care produceau lucruri necesare și alea care produceau doar fum pe coș și datorii. Cum poți fi atât de cinic să mai evoci concediile la mare unde erai tratat ca turist de mâna a șaptea, sau multele blocuri, că acum cred că inventarul s-a dublat sau s-a triplat în București?

Se spune că comunismul a făcut lucruri bune, a eradicat analfabetismul, că școala era pentru toți.  Ehe, nu-i chiar așa! Mărturie sunt avatarurile Anei Blandiana ca să devină studentă. Prima dată a fost sinceră și a spus că tatăl era închis și nu a mai fost înscrisă la examen, a doua oară era în examen și scoasă de acolo și prezentată la rectorul Daicoviciu, care i-a zis că nu se poate ca fiica unui dușman al poporului să studieze la universitate. Ulterior cine se lăuda cu Blandiana pe afară? Daicoviciu! Au fost intelectuali prestigioși care s-au dat cu comuniștii, lipsă mare de caracter la noi la români. Blandiana a intrat în 1962, la sfatul unui politruc generos, moment în care aceste condiționări au fost ridicate. Dar exemplul Anei Blandiana nu este unic. Prietenul meu Radu V. a avut necazuri și cu admiterea la liceu, școală medie pe acea vreme și nu a putut intra la Bălcescu, ci doar la Școala Medie Economică. Ulterior a reușit să se transfere la Bălcescu. La facultate a intrat la Drept dar a fost exmatriculat din același motiv, era fiu al unui dușman al poporului, tatăl lui era avocat băgat la pușcărie de comuniști și fost primar la Costești în interbelic. A reușit finalmente să intre la Medicină și să devină stomatolog, tot în perioada în care nu mai se ținea cont de origine. După câte știu și în anii final ai iepocii de aur erau facultăți unde trebuia să ai dosar bun, pe la Drept, etc. 

Eu nu am avut probleme ca elev și apoi studenția am prins-o în perioada maximă de relaxare din vremurile comuniste 1967 - 1972. Chiar elev fiind aveam avantajul că învățând bine și cu origine sănătoasă  să ajung șeful pionierilor pe școală, președinte de unitate cu trei trese! Că aveam un dosar prost aveam să aflu doar când mi-am început activitatea profesională în domeniul nuclear, aflat sub lupa securiștilor, răi și proști, mai ales cei din Pitești. Ei mi-au amintit de politica greșită a lui taică-meu, lucru care mi-a blocat plecările în Occident, am fost doar în URSS în 1977 și Cehoslovacia în 1983. 

Țin minte cartelele din anii 50, eram trimis la pâine, mama, rezistentă suporta cozile animalice la carne. Acestea s-au tot repetat  și în anii 80, cu cartele și cu cozi la salam cu soia, nu cu carne cum sugerează probabil acei securiști care au nostalgia când erau mici dumnezei și făceau ce le trecea prin cap. Am constatat mentalitatea reziduală și la sereiștii noi, crescuți în aceleași concepții securiste. 

Din păcate mulți se iau după aceste prostii evidente, uitând complet animalizarea din comunism, cozi infernale la nimic și frig cumplit în casă. 

Dar să trecem și la actualitate. Coaliția de guvernare PSD PNL a decis comasarea alegerilor europarlamentare și locale, cu listă comună la europarlamentare. PSD este conștient și Ciolacu caută o personalitate neutră politic care să înceapă lista. USR nu a prea fost inspirat cu Vlad Voiculescu, un candidat cu bube în cap, controversat. Plătesc prostia de a o scoate pe Lasconi prima pe listă. O problemă dificilă va fi candidatul al Primăria București, unde Nicușor Dan are prima șansă. Problema este că politicienii propuși sunt de proastă calitate, intelectuală și morală. S-a decis și programarea în avans a alegerilor prezidențiale în septembrie. Este afacerea lui Iohannis, care speră la o demnitate europeană. Unii analiști spun că are șanse, dată fiind agresiunea Rusiei în Ucraina și pericolul din Est. Așa că în pofida calomniilor unei cațe care spune prostii și calomnii pe situl Spotmedia, Iohannis este concurentul lui Ruute la șefia NATO. Să avem, răbdare. Sunt multe acuze la adresa lui, mai ales de la USR și ziariștii acoliți. Părerea mea este că USR a greșit profund ieșind de la guvernare, dând posibilitatea coaliției PSD PNL.

Am văzut un film românesc, prost cu maneliști actori și un scenariu de tot râsul, în care polițiștii părea a fi veniți de clubul de fițe. Evident că unul dintre ei conducea un BMW de ultimul tip. Această marcă este ubicuă. Peste tot vezi mașini cu sigla BMW, este semn de prestigiu pentru gherțoi și cocalari care cred că li se schimbă astfel statutul. Nu și-l schimbă, sunt la fel de needucați și mârlani.

În seara de 22 februarie am audiat Libertango, un concert de muzică argentiniană. Datorită marelui muzician Astor Piazzola tangoul a pătruns în sălile de concert de muzică simfonică. Orchestra de coarde a Filarmonicii Pitești condusă de dirijorul Alexandru Ilie a interpretat o serie de tangouri și alte creații de muzică argentiniană în principal create de Astor Piazzola. Acordeonistul Fernando Mihalache ne-a oferit și el alte creații de ale lui Piazzola. În final ne-a acordat și un bis din Richard Galliano.

Și finalmente tot de fotbal! 

Evenimentul așteptat de mine a fost Finala Cupei Ligii Angliei, de ieri 25 februarie. Se întâlneau pe Wembley de față cu 88000 de spectatori Chelsea și Liverpool. Chelsea era în efectiv complet. Surpriza neplăcută mie era că Liverpool are o grămadă de jucători de vârf accidentați. Și așa au jucat cu o grămadă de tineri necunoscuți și au învins în prelungiri pe Chelsea cu un gol dat cu capul din corner de Van Dijk! Bravo acestor tineri! Este primul trofeu din acest an, sper să se mai repete!

Real Madrid a învins greu pe Sevilla, cu un gol dat de bătrânul Luca Modrici!

Bate vânt de primăvară!

Navalnîi

Evenimentul cel mai important al săptămânii este moartea patriotului și martirului rus Alexei Navalnîi. El era cel mai însemnat adversar al regimului Putin. Otrăvit de securiștii lui Putin, însănătoșit în Germania, revine în Rusia, dar acolo slugile din sistemul de justiție îl arestează și condamnă la mulți ani de pușcărie. Navalnîi i-a depistat pe otrăvitorii lui din FSB, dar în țara gangsterilor putiniști asta nu contează. Contează doar crima! Regimul bolșevic a lăsat moștenirea teribilă a invenției leniniste, CEKA și urmașele acestei instituții. Citeam un articol care ar fi analizat de ce nu se revoltă rușii, nicio explicație! Dacă te uiți la istoria secolului XIX și începutul secolului XX se poate vedea cum s-au dezvoltat diferite forme de  revoltă anti țariste. El au culminat cu revoluțiile din 1905 și cea din 1917. Lenin, acest dement care a inventat bolșevismul, o mișcare politică care pornea de la marxism și păstra și dezvolta represiunea țaristă împotriva oricărei atitudini contrare. Războiul civil a fost un lung șir de crime împotriva celor care luptau contra bolșevicilor. Bolșevicii au pornit de la premisele Revoluției Franceze. Au promis libertatea, niciodată dovedită de regimul bolșevic, au cultivat egalitatea falsă, pentru că unii aveau mai multe libertăți decât alții. Cât despre fraternitate, ce să mai zicem, când bolșevicii au cultivat ura de clasă, împotriva kulacilor, a dizidenților. Stalin a dus mai departe represiunea, a omorât milioane în Ucraina înfometată, a epurat partidul bolșevic în 1937-38, omorând astfel o mare parte dintre militanții bolșevici. Stalin a profitat de agresiunea hitleristă să-și extindă represiunea împotriva propriului popor. Și comunismul sovietic a lăsat moștenire pe acești securiști care nu au nimic sfânt, care sunt niște gangsteri crescuți de fostul regim comunist ca fiind un fel de speciali, soloviki. Un coleg și prieten trăitor o perioadă în Uniunea Sovietică mă avertiza că acești indivizi vor prelua puterea și să ne așteptăm la ce este mai rău. Și uite că de 24 de ani un moștenitor al KGB, instituția represiva comunistă conduce cu mână de fier înconjurat de comilitoni de aceeași specie. Capitalismul cultivat de Putin este al unor gangsteri. Cei care au vrut să conducă afacerile în stil occidental au fost alungați, băgați la pușcărie. Represiunea comunistă a emasculat pe ruși, domină o teamă viscerală, nu se mai revoltă nimeni. Navalnîi a încercat, cum au încercat și alții și a sfârșit mort. Criminalului Putin nu-i pasă de Occident, de sancțiuni. Măcar comuniștii ipocriți încercau alte metode, pe vremea lui Hrușciov, Brejnev et ejusdem farinae. Ei exilau dizidenții, cum au făcut cu Soljenițîn. Putin nu mai are niciun scrupul, procedează exact ca Stalin, îi omoară! Navalnîi este ultima victimă, va fi un martir al cauzei luptei împotriva totalitarismului. Din păcate rușii sunt hrăniți cu iluzii de doi bani, împotmolirea în războiul cu Ucraina, arată că Rusia este o putere minoră. 

Ceea ce este îngrozitor este că și în America se profilează un admirator putinist în Donald Trump. Este teribil cum un politician de această speță, hoț, corupt, violator este admirat de juma de Americă. În mod normal un astfel de politician, cu tendințe dictatoriale nu ar fi avut nicio șansă în țara născută prin lupta împotriva dictaturii. Dar fenomenul nu este singular în America. Lumea democratică pare atinsă de nebunie. În toată Europa Occidentală sunt lideri și mișcări de tip fascist, extremist, cu succes îngrijorător. Și pentru că suntem și noi copiatori, a apărut o creație probabil marionetă securistă în Simion. Inclusiv în partidele importante totul pare că favorizează impostura. PSD insistă cu clovnul Ciolacu ca pretendent prezidențial, cu toate că ar avea în Geoană un candidat mult mai acceptabil. PNL insistă cu Ciucă, un general nimerit întâmplător în politică și lipsit de orice carismă. O soluție ar fi Eduard Hellvig? Și la USR domină confuzia. Să mizăm pe mintea de pe urmă a românilor și de ce nu și a europenilor.

Dar să vorbim și de lucruri mai normale.

În seara de 15 februarie am avut plăcerea să-l reaudiem pe excelentul pianist Răzvan Dragnea în Concertul pentru pian și orchestră, nr. 5, Egipteanul de Saint Saens. Răzvan Dragnea a fost acompaniat de orchestra Filarmonicii Pitești, condusă de Tiberiu Oprea. Prestația lui Răzvan Dragnea a fost aplaudată cu entuziasm și pianistul ne-a oferit și un bis din Prokofiev.

În partea a doua a concertului am urmărit Suitele Tricornul din Baletul El amor brujo de Manuel de Falla. O seară deosebită pentru melomanii piteșteni.

Cum ne-a obișnuit Filarmonica Pitești ne-a oferit o seară de vineri cu muzică de jazz și pop. Solista vocală a fost în această seară Dalma Kovacs de la Brașov acompaniată de artiștii Filarmonicii, pianistul Victor Buștean, basistul Alexandru Iordache și percuționistul Gabi Barani. Am ascultat standarde de jazz, melodii îndrăgite românești printre care Dor de viață al Aurei Urziceanu.

 

Am urmărit și primele meciuri din optimile Champions League. City a rezolvat simplu meciul cu Copenhaga. 3-1!

Nu la fel de simplu a fost acasă cu Chelsea. Chelsea a condus cu 1-0, fiind egalată greu de City. Avantaj pentru Liverpool care abătut clar pe Brentford în deplasare cu 4-1. Liverpool va fi lideră, chiar și cu meciul restant al lui City cu același Brentford. Totul se va decide pe Anfield Road în meciul cu City de la început de martie.

Real a întâlnit pe Leipzig. Meciul a început cu o fază controversată, cu un gol anulat de VAR pentru nemți. Apoi a fost faza superbă a lui Brahim Diaz care a marcat un gol antologic pentru Real, victorie! Duminică nu a mai avut noroc și a încheiat meciul cu Rayo Vallecano la egalitate, 1-1. Dar sunt sus în clasament și Girona are un meci greu la Bilbao.

 

Vremea este mohorâtă, unii zic că primăvara este aproape, să vedem!

75

Mihai, Dana, eu, Adriana, Iulian, Mari

Da! Am împlinit 75 de ani, trei sferturi de veac! Și cum am făcut și acum 5 ani am sărbătorit împlinirea a 70 de ani am plecat în weekend la Sibiu. Am profitat de faptul că prietenii mei Mari,  doctorița de familie și Iulian au pe fiica Iulia studentă în ultimul an la medicină în Sibiu și am mers cu ei. Iulian a făcut rezervare la o pensiune în Sibiul vechi în apropiere de Piața de alimente de lângă Cibin. Se numește Brothers House și este într-una din casele vechi sibiene. Multe din aceste case au fost renovate și transformate în pensiuni, profitând de turismul care este practicat în Sibiu. Este situată în apropiere de casa unde stătea tanti Marina, mătușa mea și sora cea mică a mamei și unde mergeam vara câteva zile în Sibiu. Sibiul este al doilea oraș pe care l-am cunoscut în copilărie, după Ploieștiul natal. Sibiul îmi satisfăcea admirația mea pentru feudalitatea medievală, un oraș construit de sașii care s-au stabilit pe la 1100 - 1200 în Transilvania de sud. Mergând mereu la Avrigul matern am cunoscut și copiii sași și amintirea despre ei era foarte bună, dacă eram singur și ei 5-10  toți vorbeau românește față de mine și vorbeau bine. Când am fost prima oară în Germania în 1990, pe iarbă am revenit în Sibiu și mi-am zis că, dacă ar fi cineva care să-i vopsească și repare casele ar arăta la fel ca orașele medievale germane. Și într-adevăr s-a găsit primarul Iohannis care l-a transformat într-o mare atracție turistică. 

Revenind la pensiune Mari avea indicațiile primit pentru acces, poarta avea un cod și pe urmă pe spatele porții erau niște locașuri unde s-ar fi găsit cheile. Iulian a observat că ușa de acces la camere era deschisă și camerele noastre aveau cheile în ușă. Pe tot parcursul sejurului nu am întâlnit proprietarii, totul se făcea pe mail.

Ne-am stabilit în camere și pe la 7 am pornit spre centrul Sibiului. Am urcat treptele din spatele Bisericii luterane la Podul Minciunii, cum mi-a spus prietenul Peter, nu Podul Mincinoșilor, cum știam eu. Atrium, barul unde venim vara să ascultăm muzica la pian era închis. Acolo am dat de prietenii Mihai și Dana care veniseră și ei în Sibiu. Apoi ni s-au alăturat Mari și Iulian și apoi Iulia, fiica lor care ne-a făcut poze. Ea ne-a spus că la Turn, unde era o berărie populară pe vremuri este muzică și ne-am dus acolo. Terasa era acoperită și era o formație de jazz compusă din o solistă vocală, un pianist și un basist. Erau foarte buni și ne-am simțit foarte bine toată seara. Am comandat bere Ursus la halbă, care s-a dovedit superioară celei din Pitești. Iulian a luat o bere craft Hermannstadt, locală, foarte bună și ea. Eu mi-am comandat file de păstrăv cu mămăliguță, care a fost foarte bun. Adi a mâncat și nu prea niște șnițel de pui. Porțiile erau foarte mari. Ne-am retras la hotel după 10 seara. 

A doua zi dimineața m-am dus în piața mare și am cumpărat brânză de burduf de munte, adică de oi. Am luat și un iaurt pentru micul dejun foarte gros și dificil de scos din sticluța de  plastic. Am pornit spre centru, dar pe alt drum pe lângă Teatrul de copii Gong și am ajuns la Muzeul Brukenthal. Ne-am întâlnit cu Mari și Iulian la Starbucks. Dana și Mihai plecaseră la o obligație la Rupea. Mari nu văzuse Sighișoara așa că am plecat acolo. Până la Sighișoara sunt cam 90 de km.  Am ajuns pe la amiază la Sighișoara. Am intrat prin cetate pe la Turnul Croitorilor, exact unde fusesem acum doi ani cu verișoara Măriuca. Ne-am plimbat prin cetate. Am Pozat Primăria Sighișoara, fost palatul episcopal luteran. Mari și cu Iulian au avut curiozitatea să urce Scara Școlarilor acoperită care duce la Biserica din Deal. Noi am renunțat și ne-am dus la restaurantul Hotelului Sighișoara într-un ambient medieval. Am băut o sticluță de vin roșu și în fine au venit și prietenii noștri. Am comandat eu, ciorbă de burtă și rață pe varză, Adriana a comandat ciorbă de văcuță și pomana porcului. Și prietenii noștri au comandat ciorbă, cârnați și pomana porcului. Am mâncat bine și mult.

Cu burțile pline ne-am întors la Sibiu pe o șosea foarte liberă. Mă pocnise somnul dar când am ajuns la pensiune, se cam termina Manchester City Everton. Am asista apoi la Liverpool Burnley. Părea un meci ușor, dra prima repriză s-a terminat la egalitate 1-1. M-am enervat și nu m-am mai uitat la acest meci și am dat pe Tottenham Brighton. Mai verificam și am văzut că a fost 2-1 și 3-1 la Liverpool Burnley și am urmărit relaxat finalul. Liverpool păstrează primul loc, dar cât timp că City are un meci în minus și sunt doar două puncte diferență. Apoi am dat pe Tottenham Brighton. Brighton a condus cu 1-0, apoi au egalat cei de la Tottenham și în final, într-un meci în care Brighton dominase, s-a produs un contraatac și Tottenham a înscris în ultimele secunde ale meciului. Așa-i în fotbal!

Am ieșit în oraș și am mers din nou la Turn. Robert chelnerul nostru promisese o formație, dar s-a întâmplat ceva și era un pianist gen Klayderman. Eu am băut o bere Hermannstadt și apoi am trecut pe vin, Jidvei Ana la șpriț. Adriana a mai comandat o prăjitură cu mere. Iulian se uita pe smart, începuse derbiul Real Madrid-Girona, locul unu cu doi. Real a călcat în picioare Girona ca în tur și au învins cu 4-0. Se pare că Real a scăpat în campioană, mai ales că Barcelona, surpriză, a făcut 3-3, duminică seara!

Am plecat duminică dimineața devreme pe al 8. Iulian dăduse semnal pe mail proprietarilor că am plecat. Am ajuns cu bine pe la 10.30 în Pitești. 

Și așa s-a terminat sejurul la Sibiu. Nu-mi resimt încă vârsta cu toate că au început problemele. Julian de la Paris îmi spune să nu  mă gândesc la asta. Angela mi-a zis că Beckenbauer a murit tânăr la 78 de ani! Așa că dă-i înainte.

În seară de 8 februarie am avut un eveniment artistic deosebit la Filarmonica Pitești. Violonista Simina Croitoru a interpretat Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră în sol minor, op. 26 de Max Bruch. Sunt patru celebre concerte pentru vioară germane, al lui Beethoven, Brahms, al lui Mendelssohn și al lui Bruch. Eu îl prefer pe acesta, al lui Bruch care este cel mai dramatic și mai frumos. Poate doar concertul lui Ceaikovski să fie la fel de romantic. Bruch, dintre toți compozitorii rămâne în amintire doar cu acest concert. Simina Croitoru a fost acompaniată excelent de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de dirijorul german Walter Hilghers. La bisul pe care l-a acordat violonista Simina Croitoru a urcat pe scena și fiica sa de 8 ani, mica violonistă Eva și au interpretat piesa Măgărușul de William Kroll.

În continuarea concertului am audiat Simfonia nr 3. în la minor, Scoțiana de Mendelssohn. A fost o seară muzicală reușită.

 

În Observator cultural am citit despre două evenimente culturale controversate. La Teatrul Mic s-a montat piesa Eu sunt propria mea soție. Este o piesă cu identitate de gen, care poate trezi încruntări. O reprezentație a fost însă întreruptă de o activistă LGBTQ, care a dat buzna pe scenă și care a strigat că personajul respectiv nu poate fi jucat decât de o persoană LGBTQ. A fost dată afară. Am citit un articol care încearcă să-i justifice acțiunea. Dar și acolo autoarea spune că în tragedia antica greacă actorii erau doar bărbați, cum mai târziu a fost și în teatrul Elisabetan. În loc să fie fericită această doamnă? sau ce s-o fi declarând ea, că se prezint o piesă cu subiecte controversat tip LGBTQ, ea face scandal!

O altă controversă culturală cu poliția pe post de cenzor a fost la o galerie de artă unde era prezentat Mântuitorul în ipostaze controversate. Sunt unii care consideră blasfemie. Oricum nu se ajunge ca la islamiști cu asasinate și bombe.

 

Cultura poate stârni scandal, totul este să nu pierdem măsura!

 

 

Un 1907 ratat

Când aud melodia energică numită Izbucul a lui Marțian Negrea, asta îmi evocă videoclipurile mobilizatoare cu tractoare și combine care lucrau pe pământurile patriei. Nimic mai fals despre agricultura românească din comunism. Agricultura era cea mai năpăstuită ramură a economiei românești. După ce au obligat forțat intrarea în colectivă și distrugerea sistematică a țăranilor întreprinzători de către propaganda și pușcăria comunistă numiți chiaburi, care calchiau defăimătorul culac rusesc prin cote și alte obligații, agricultura colectivistă a devenit o vacă de muls a industriei. Industria inutilă creată de Ceaușescu ca toți să aibă servici și să frece menta până la pensie, ceea ce determină această nostalgie idioată și falsă după vremurile câinești trecute, unde mureai de foame și frig. Ca să plătească Ceaușescu datoriile făcute pentru această industrie! Agricultura românească în comunism a fost subfinanțată și exploatată. Din cei 10 % pământ propriu al țăranilor ceapiști aceștia mai reușeau să astupe gurile flămânde a le muncitorilor ajunși de la țară la oraș.

Astăzi agricultura românească arată cu totul altfel. S-a realizat concentrarea pământului în zonele cerealiere prin arendarea de către acești noi chiaburi, unii dintre ei mai mult ciocoi. Că această revoltă a fost declanșată de către arendașii care iau în arendă terenurile foștilor țărani, ajunși muncitori pensionari drojdieri la cârciumă ca în Las Fierbinți. Astăzi în Uniunea Europeană este paradoxul că agricultura este cea mai generos finanțată ramură economică. Dar au apărut restricții generate de folosirea intensivă a îngrășămintelor și pesticidelor, prețurile la motorina tractoarelor nu mai este așa de mult subvenționată. De aici revolta acestor fermieri, un fel de 1907 pe dos. Că de fapt unii chiar urmăreau și scopuri politice pare evident. Vrânceanul care s-a conversat cu premierul Ciolacu se intitula om sărac, dar de fapt era un prosper fermier! Uitându-te la ce utilaje agricole au fermierii români nu par de loc săraci, cu toate că se justifică prin faptul că sunt cu împrumuturi de la bancă. Părerea mea este că revolta este cam ciocoiască, vor subvenții, vor restricții la importul de cereale ucrainene, de parcă nu au mai fost și astea pe piață, este adevărat, cu taxe de import. Cum spuneau la unison un socialist, și un adept al capitalismului s-au ciocnit deodată de capitalismul care este și concurență. Dacă la noi până la urmă revolta s-a stins, în schimb prin Germania, Belgia și mai ales în Franța fermierii parcă au înnebunit. Înconjuraseră Parisul parcă deciși să dea jos  guvernul, cu toate că agricultura franceză este cea mai subvenționată. Ba, mai mult agresivi atacau camioane din străinătate, spaniole, românești să confiște mâncare adusă de acolo și să o distrugă și asta sub privirea îngăduitoare a poliției. Această revoltă a avut loc în plină iarnă pentru că fermieri nu au ce face și atunci se apucă să blocheze autostrăzi și orașe. 

Observ că atacurile dinspre USR împotriva PNL ating accente stridente, ocazionate și de punere sub acuzație a lui Iulian Dumitrescu, jupânul Prahovei și prim vicepreședinte PNL. Nu știu dacă aceste atacuri au ca efect mutarea votanților la noua coaliție Dreapta Unită. Mai cinstit ar fi ca aceste forțe de dreapta USR, etc și PNL să se unească și împreună să câștige alegerile. Dar cecitatea sectară a liderilor demobilizează electoratul. 

Citesc o carte extrem de interesantă a lui John Lewis Gaddis numită Războiul Rece și mi se face părul măciucă. Confruntarea dintre URSS și SUA cu arme nucleare ajunseseră la maxim în octombrie 1962 cu Criza Rachetelor din Cuba. Și noi, în România habar nu aveam, la fel cum azi, studenții profesorului Gaddis sunt la fel de habarniști. Noi pentru că era controlul strict ala cestor informații, iar tinerii americani nu prea știu multe despre Războiul Rece. Noi aici în România am suportat rigorile câinești ale democrației populare, ale comunismului diform și sinistru inventat de Lenin și dezvoltat de Stalin, blagosloviți și de un stalinist impenintent ca Ceaușescu care ne-a proiectat într-un dezastru ale cărui consecințe se văd și azi. Că moștenim o clasă politică mult sub așteptări care determină o hemoragie a românilor peste granițe. 

Această săptămână la Filarmonica Pitești a fost a invitaților din Coreea de Sud.

În seara de joi 1 februarie am avut la Filarmonica Pitești oaspeți din Coreea de Sud. Dirijorul Gae Jun Jeon a condus orchestra Filarmonicii Pitești acompaniind pe pianista Lee Sun Eun care a interpretat Concertul pentru pian de Edward Grieg, din păcate, doar prima parte. Apoi a intrat pe scenă flautista Kim Juennje care a interpretat Concertul pentru flaut și orchestră nr.1 în sol major, KV 313 de Mozart. În partea a doua a concertului orchestra condusă de Gae Jun Jeon a interpretat Simfonia nr. 36 în do major Linz KV

425 de Mozart. In final s-a interpretat Arirang, cântec tradițional coreean în care au defilat 3 doamne în costume tradiționale coreene.

Vineri seara 2 februarie am fost din nou invitați la Filarmonica Pitești. Am întâlnit din nou invitați din Coreea de Sud și nu numai. Concertul cu o orchestră restrânsă condusă de sud-coreeanul Gae Jun Jeon a debutat cu Torelli Sonata în re major pentru trompetă și orchestră de coarde în care a fost solist trompetistul german Benno Englhart. A urmat violonista spaniolă Dunia Navarro Lopez cu Concertul nr. 4 pentru vioară și orchestră de Mozart. A urmat din nou Benno Englhart cu Fly with me la alpenhorn, instrumentul acela din Alpi. Sora violonistei, violoncelista Thais Navarro Lopez a interpretat Concertul pentru violoncel și orchestră nr.1 de Saint Saens. În final soprana sud coreeană Kyung Hee Kim a cântat Koreea Bird Song, Puccini și Loewe. Citesc acum o carte despre Războiul Rece, care a fost cald în 1950, când Kim Ir Sen din Nord a atacat Coreea de Sud. S-a ajuns în 1953 la armistițiu și azi Coreea de Nord este o țară în care se moare de foame cu bombe atomice și rachete, iar Coreea de Sud este unul dintre giganții industriali ai lumii., cu telefoane, televizoare, automobile și centrale nuclear.

 

Și în final analiza săptămânii fotbalistice. Petrolul a luat bătaie acasă de la CFR Cluj în prelungiri, dezamăgindu-și suporterii.

Cât despre mine am așteptat și finalul de săptămână. Dacă după mijlocul săptămânii declaram că sunt trei echipe invincibile în Europa, Manchester City, Liverpool și Real Madrid însă duminică  am suferit o mare dezamăgire. Liverpool a luat bătaie de la Arsenal cu erori grave ale portarului. Real Madrid a condus până la final cu 1-0 și a fost victima ratărilor și stilului de joc și a încheiat cu un 1-1 cu Atletico Madrid. Ambele conduc în campionatele lor, dar au zile grele, vin și cupele europene. Să așteptăm!