Bilanțuri politice la sfârșit de an

Acum când se termină 2019 se fac bilanțuri ale anului politic 2019, dar și al celor 30 de ani de democrație. Pentru că, în pofida sincopelor în această perioadă care este egală cu o generație România a trecut de la dictatura comunistă, una din  cele mai dure la democrație, chiar dacă uneori după spusele unui clasic: democrație originală. 

Românii au dovedit în cursul acestui an o apetență pentru democrație care ne distinge comparativ cu Polonia și Ungaria, care au avut o tradiție de rezistență în perioada comunistă pe care noi românii n-am avut-o. Observ că românii nu s-au lăsat pradă populismului cu tendințe dictatoriale care domină politica poloneză și cea ungurească. Dimpotrivă, votul din 26 mai a arătat că o majoritate a spus nu acelor tendințe populist conservatoare arătate de PSDragnea. Aș remarca că justiția, supusă tirului antireformator, menit să o supună politic a reacționat imediat și pericolul Dragnea a aterizat pe 27 mai 2019 la pușcărie, unde îi era demult locul. 

Acest vot a fost reconfirmat în victoria covârșitoare a președintelui Iohannis. Contrar opiniilor că în primul mandat nu a făcut nimic, vreau să remarc faptul că președintele Iohannis a fost liderul majorității forțelor anti-pesede. El a luptat cu mijoace exclusiv constituționale împotriva tendințelor de a acapara România bunul plac al lui Dragnea. Eroarea care i se poate reproșa lui Iohannis a fost guvernul Cioloș, incapabil să gestioneze problemele României și  care a permis refacerea PSD, victorios la parlamentarele din 2016. Cum remarca însă Stelian Tănase victoria forțelor democratice în 2019 s-a datorat și victoriei societății civile, dar acelei părți politizate a ei. Pentru că încă nu avem o societate civilă coagulată, multe probleme sociale nu sunt rezolvate din cauza faptului că nu este o implicare socială mai pronunțată, în primul rând a bisericii ortodoxe care are prin menirea ei acest scop, trasat din vremea lui Cristos. 

Meritul acestor părți ale societății civile este și apariția alternativei la partidele politice existente coagulată în Alianța USR PLUS care a obținut în 26 mai 2019 un rezultat foarte bun egal cu al PSD! Dar victoria i-a amețit pe liderii acestei alianțe, în special pe Dan Barna. USR care nu a înțeles că o candidatură la prezidențiale este neavenită, electoratul alianței USR PLUS prefera în majoritate pe Iohannis. Aceste alegeri arată cât de nepotrivit este Barna în fruntea USR, faptul că se agață de putere nu arată decât că el și ciracii lui folosesc aceleași mijloace electorale ipocrite și ticăloase, combătute anterior. 

În pofida numeroaselor probleme interne PNL a fost marele câștigător al testelor electorale ale anului 2019. Chiar dacă este un politician cu tarele clasice ale politicienilor români de la Caragiale încoace, Ludovic Orban s-a dovedit liderul potrivit. Succesul PNL s-a datorat și faptului că în PNL au apărut voci noi, tinere, în primul rând Rareș Bogdan, criticat vehement în media și de către adversarii politici  pentru anumite luări de poziție. De asemenea PNL a câștigat prezidențialele prin candidatul său Klaus Iohannis. Acesta apare mult mai implicat politic, dar asta deoarece, după moțiunea de cenzură care a alungat cel mai nepotrivit prim ministru în persoana Vioricăi Dăncilă, la Palatul Victoria s-a instalat un guvern liberal, condus de Ludovic Orban care va gestiona România până la viitoarele alegeri parlamentare, anticipate sau la termen. Acest guvern a fost capabil să dea României un buget. Este un buget care conține toate promisiunile iresponsabile ale PSD privind pensiile.

Prezentul articol este polemic pentru că răspunde și unor aprecieri ale unor comentatori politici.  Recunosc că m-au enervat afirmațiile lui Alexandru Gussi privind perioada Băsescu. Apare din nou marota cu USL, Gussi uitând intenționat că prima alianță a PDL-ului lui Băsescu s-a făcut  cu PSD la sfîrșitul lui 2008 și acea guvernare nu a luat nicio măsură anticriză în scopul ca să faciliteze victoria lui Băsescu în al doilea mandat. Acest lucru a determinat luarea de măsuri pentru tăierea salariilor în 2010. Au fost și anumite controversate acțiuni în justiție care nu aveau treabă cu dreptatea și care au dat apă la moară alegațiilor și campaniilor PSD duse prin A3 împotriva DNA și a justiției în general. Așa că nu mă mai miră că desființarea SIIJ  deplânsă de PSD și ALDE este împărtășită de nimeni altul decât Traian Băsescu! Există un interes comun ca justiția să fie amenințată și la dispoziția politicului care poate să-și facă de cap și de corupție. De remarcat că aceleași probleme sunt vizate de politicile anti-justiție și în Polonia și în Ungaria, unde corupția mică nu prea se vede, dar există marea corupție care a fost combătută de DNA în România. De asemenea deriva autoritară a lui Băsescu a fost argumentul folosit de Dragnea și PSD în parlament și în guvernare.

Pentru la anul îmi doresc sincer ca USR PLUS să-și revină ca să mobilizeze electoratul tânăr și responsabil și victoria forțelor democratice conduse de PNL la alegerile locale și parlamentare!

Politica după 30 de ani

Până la 22 decembrie 1989 în România de 45 de ani se făcea o singuă politică, a partidului comunist.

Revoluția din 1989 a deschis calea exprimării pluralismului politic.

Este adevărat că într-o lună FSN, acaparat de Iliescu și ciracii lui, politruci ai fostului PCR s-a declarat partid politic și a câștigat cu ușurință primele alegeri democratice din România. Acest FSN reșapat în FDSN, PDSR și PSD-ul de azi este moștenitorul fostului PCR. 

În schimb au apărut atunci, la începutul lui 1990 o grămadă de partide politice. Au reînviat partidele istorice, numite așa ironic în perioada 1945-1947.

În primul rând a reînviat PNȚ, căruia i s-a adăugat titulatura de Creștin Democrat, pentru că Corneliu Coposu l-a afiliat creștin democrației europene înainte de 1989. Din păcate PNȚCD a dispărut în 2000 din mai multe motive, a fost torpilat din interior, liderii lui nu au fost capabili să atragă tineri, a privit prea mult în trecut. Azi este acaparat de impostori și nu mai reprezintă nimic! Am fost membrul acestui partid de la începutul lui ianuarie 1990 și repede m-am convins de marile lui probleme, am fost exclus de două ori, penibil pentru partide care aveau nevoie de membri, nu de excluși. 

Singurul partid istoric prezent și azi și care a câștigat alegerile din acest an în premieră este PNL!

Am simpatizat acest partid de la început, eram prieten cu mulți din membrii lui timpurii în 1990, dar atunci eram țărănist. 

PNL a reușit rapid să se sciziparizeze în mai multe partidulețe care aveau pretenția că ee reprezintă adevăratul liberalism. Vinovatul principal a fost Radu Câmpeanu, primul lider al PNL. 

Datorită înțelepciunii  lui Mircea Ionescu Quintus aceste fracțiuni liberale s-au reunit în anul 2000 când au participat din nou ca  PNL. Atunci rezultatul nu a fost grozav, a avut ceva în jur de 10% la parlamentare. Unii îl visau ca un fel de partid balama, care să negocieze șantajist cu cei mari, cum visa Dinu Patriciu, cel mai important capitalist român, plecat dintre noi între timp.

Un partid care părea de viitor s-a format în 1991, a fost PAC Partidul Alianței Civice. Era partidul clasei mijocii, al intelectualilor, condus de Nicolae Manolescu, un mare critic literar, care s-a crezut un nou Maiorescu. Nu a fost, a dat faliment la alegerile prezidențiale și parlamentare din 1996. După înfrângere am fost singurul din 16 vorbitori la reeuniunea coducerii PAC care am pledat pentru fuziunea imediată cu PNL. Ceea ce am prezis s-a petrecut în martie 1998. 

Un alt partid care a fost pe cai mari a fost Partidul Democrat, condus de Petre Roman, desprins în 1992 de FSN. Era partea mai pragmatic, a unor viitori întreprinzători care au format acest partid. PD a fost un alt partid balama care a șantajat CDR în 1996 pentru a forma o majoritate democratică condusă de președintele Emil Constantinescu. PD care a fuzionat prin 2002 cu o facțiune a PNL s-a  redenumit PDL și a devenit partidul condus de Traian Băsescu. Acesta a reușit să ajungă în 2008 la 33% fiind la egalitate cu PSD! A fost mărirea și decăderea acestui lider, ajuns și președinte în două mandate între 2004 și 2014. Neșansa a fost și criza, dar și deriva autoritaristă a lui Băsescu. PDL a devenit un partid de ceva peste 10% și a fuzionat cu PNL în 2014. Resturile PDL din jurul lui Băsescu au format PMP. 

Coaliția din PNL și PDL care au și fuzionat în 2014 a reușit să îl impună președinte pe Klaus Iohannis. 

PNL a gestionat precar în perioada 2014 - 2016 și PSD a câștigat în 2016 alegerile cu un categoric 45%. 

PSD a format o majoritate la sfârșitul lui 2016 împreună cu ALDE, partid format în jurul lui Călin Popescu Tăriceanu din transfugi de la PNL.

PSD condus de Liviu Dragnea a gestionat catastrofal această victorie politică. A propus prim ministru pe Shevil Shaideh, soluție respinsă pe motive subînțelese clar, ca apoi să fie propuși în perioada 2016-2018 nu mai puțin de trei prim miniștri, unul căzut prin moțiune de cenzură inițată chiar de PSD. Politicile lui Liviu Dragnea privind justiția a declanșat reacția fermă a societății civile prin demonstrații de mare amploare care au pus presiune pe guvern, care a retras unele din aceste inițiative legislative toxice. 

În 2016 s-a lansat și un partid tânăr și dinamic numit USR - Uniunea Salvați România. Acest partid a reușit să mobilizeze electoratul tânăr care nu era prea era interesat de politică și impulsionat și de mișcările civice. În 2019 s-a aliat și cu partidul PLUS condus de Dacian Cioloș, fostul prim ministru din 2016. La europarlamentarele din 26 mai 2019 USR PLUS a reușit un remarcabil rezultat de peste 22% aproape de rezultatul obținut de PSD, alegerile fiind câștigate de PNL, renăscut sub lidershipul lui Ludovic Orban. 

Rezultatul obținut de USR-PLUS parcă le-a luat mințile liderilor acestui partid. În pofida faptului că sondajele spuneau că votanții USR-PLUS favorizau candidatura lui Klaus Iohannis, liderii acestei coaliții au decis să aibă un candidat prezidențial în Dan Barna, un candidat catastrofal, care a scos în primul tur ceva peste 10%.

În mod normal Barna trebuia să-și prezinte demisia, dar nu și-a dat-o! Au apărut și informații care îl arătau pe Barna ca un profitor mufat la fonduri europene. Cu toate aceste probleme clica din jurul lui Barna și amicul lui Cristian Ghinea, europarlamentar au început cu excluderi care mi-a amintit de copilăria politică a partidelor în 1990.

În plus Cristian Ghinea publică un articol de o revoltătoare ipocrizie privind metoda spitzenkandidat de la Parlamentul European pentru viitor președinte la Comisiei Europene. Ori grupul său parlamentar, Renew Europe a torpilat această modalitate de alegere a președintelui Comisiei Europene. Pentru mine este regretabil că acest partid pierde din încrederea electoratului care l-a privit ca o alternativă democratică, lucru care ar demobilza electoratul care l-a votat. 

PNL apare ca partidul câștigător al președinției României prin persoana lui Klaus Iohannis, cu un zdrobitor 66% față de candidatul PSD și al competițiilor electorale în perspectiva anului 2020. Pentru că și-a asumat guvernarea.

Din păcate aici USR-PLUS invitat să guverneze cu PNL aplică politica coiului: participă dar nu se bagă!

Contrar unor promisuni politice anterioare PNL a început să neutralizeze PMP și mai ales ALDE prin cooptare la guvernare, sau atragerea unor parlamentari în grupul parlamentar PNL, care a trezit reacții cum a fost al doamnei Săftoiu. Concluzia de aici este cea pragmatică: te faci frate cu dracul ca să treci puntea.

Ludovic Orban, liderul PNL este un politician vechi cu plusurile și minusurile asociate, dar a gestionat bine partidul și PNL este un câștigător net politic a finalului de sfârșit de an. 

PSD este marele perdant al anului 2019. Liderul lui Liviu Dragnea a intrat la pușcărie a doua zi după victoria PNL și a USR- PLUS. PSD este învins de demografie, bazinul său electoral s-a redus la ceva peste 2 milioane de votanți, din cauza faptului că din zonele unde PSD era lider autoritar s-a produs masiva emigrare economică, iar emigranții ori nu votează, ori s-au lămurit, votează contra PSD!

Cam ăsta este peisajul politic  la final de 2019, după 30 de ani de libertate și democrație.

Crăciunul și Anul Nou!

Cu ocazia sărbătorilor de an vă urăm:
Crăciun Fericit și Anul Nou cu sănătate și bucurii

Adriana și Joe Neguț

Ce ne facem cu USR-ul, dar cu PSD?

USR, partidul acesta apărut din nemulțumirea tinerilor votanți care căutau o alternativă a avut un succes surprinzător de bun la alegerile europarlamentare.

Și eu care sunt cam mefient cu noutăți politice, rămân liberal, am început să-i simpatizez pe unii dintre liderii acestui partid. Aduceau ceva proaspăt în politica românească.

Iată că acest succes parcă i-a înnebunit pe cei care conduc USR.

Prima eroare a fost ideea că trebuie neapărat să aibă un candidat prezidențial. Asta când majoritatea votanților USR erau dintre cei care îl votaseră acum 5 ani pe Iohannis. Cred că la această idee au contribuit și unii jurnaliști, nemulțumiți de proasta comunicare a președintelui Iohannis.

De la înscăunarea lui Dan Barna ca lider al acestui partid am tras conculzia că este o persoană nepotrivită. Într-un partid în care se promovează schimbul liber de idei Barna  făcea figura unui demagog și a unui personaj fără profil politic deosebit, confirmat și de dezvăluirile di Rise Project. Barna este unul din deștepții mufați la fonduri europene în proiecte în care se aruncă bani fără un scop precis. Mai ales că personajul politic cel mai apropiat de Barna, cum o dovedește și recentul scandal este europarlamentarul Cristian Ghinea. Ghinea este un tip arogant, obraznic și fără scrupule. Am avut și un schimb dur de mesaje pe forumul Dilemei vechi unde era jurnalist. Și experiența lui Ghinea ca ministru al fondurilor europene s-a dovedit un eșec, nu a prea făcut nimic. În plus a demisionat din postul de parlamentar chiar din penultima moțiune de cenzură nereușită, după europralamentare, când era necesar prezența oricărui parlamentar din opoziție.

Acești lideri și alții, precum și Năsui dovedesc că una spun și alta fumează, cum devine cazul.

Recentul scandal care zguduie acest partid riscă să-l prăbușească și mai mult în îcrederea publică. Pentru că este o chestie absolut ticăloasă care dovedește o teribilă lipsă de caracter din partea lui Barna. El o dă afară pe o colegă de partid pentru că a luat poziție împotriva unui falsificator la listele inițiativei "Fără Penali" noaptea ca hoții! În loc să fie felicitată și promovată este dată afară! 

Cred că era normal ca Barna să-și dea demisia după eșecul de la prezidențiale. Prezența lui Barna în fruntea USR dăunează grav sănătății acestui partid!

Mi-a plăcut foarte mult opinia lui Sever Voinescu de la Dilema veche privindu-l pe Iohanis: Rețeta îngenuncherii PSD o are iată, dl. Iohannis. Rece, incapabil de empatie și departe de orice patimă, omul dovedește că asediul isteric la adresa PSD nu duce departe.

Pentru că așa ajung și la PSD.

PSD este complet zdrobit la ora actuală, au o nouă conducere, parafrazând prin Ciolacul de salvare în locul lui VV Dăncilă. Ba acum se îngrămădește în parlament să promoveze legile pentru care guvernul Orban își asumă responsabilitatea. 

În schimb a început boicotul prin cei care sunt încă în fruntea unor instituții. Cum poți să califici faptul că la Inspecția Muncii de sub Violeta Alexandru, unul din miniștri cei mai nesuferiți PSD a dat salariile ciuntite pentru că plătiseră unele drepturi, fără să anunțe ministrul. La fel și cum pentru prima dată pensia a fost extrem de întârziată la plată, presupun că tot de la Casa de Pensii. Toate aceste lucruri duc la o singură concluzie, acești șefi pesediști trebuie înlocuiți de urgență.

Dar ce te faci, ca în cazul local al Piteștiului și Argeșului, unde cei potriviți petru funcțiile publice nu sunt pe placul liderului local și schimbarea pesediștilor întârzie? 

Cel mai tare m-a enervat obrăznicia lui Cazanciuc care se lega de PNL că a schimbat compoziția de la Consiliul de Supraveghere al Transelectrica. Păi mai are nerușinanarea să vorbească de liberalii care-și pun oameni, când ei au pus director general la această companie un teleormănean cu diplomă falsă.

Este normal ca unii din șefii acestor instituții să fie înlocuiți de liberali, dacă aceștia dispun de oameni competenți, dacă pică în eroarea PSD de a-și pune favoriții incompetenți n-o să fiede loc bine.

Lucrul ăsta este vechi bine. Citesc acum o carte despre societatea românească din  vremea Regulamentului Organic de la începutul secolului XIX, când abia ieșam di medievalitate și situația nu era diferită. Boierii punea slujbași favoriții și aceștia cereau pensie. Interesant că și atunci era interzis cumulul salariu pensie!

Despre jurnaliști ce să mai zic. Cristoiu avertizează că erorile PNL la guvernarea le contabilizeză USR în favoarea lui. Care USR?

Ioana Ene Dogioiu își continuă cârcotelile, acompaniată de Magda Grădinaru locotenenta ei. Ele sunt nemulțumite de ce face PNL la guvernare. Cum să promoveze prin asumare guvernamentală votul în două tururi la primar, că doar au semnat cu UDMR?

Noroc că cei care guvernează, inclusiv jurnaliști ca Ion M. Ioniță nu stau să citească doar opiniile doamnelor mai sus zise.

Gândind despre România

Ieri cu prilejul Zilei Naționale în ziare.com Petrișor Peiu scrie un articol polemic cu comparații statistice despre administrațiile maghiară și română a Transilvaniei. 

Înainte de Primul Război Mondial Transilvania era printre cele mai subdezvoltate regiuni ale Imperiului Austro Ungar. Mai rău stătea Croația? Dalmația? Galiția și Bucovina. 

Comparația după 100 de ani dintre Ungaria și Transilvania și Banatul pun aceaste provincii într-o lumină bună. Transilvania stă mai bine decât mai toate regiunile din Ungaria cu excepția Budapestei. 

Acesta este o știre bună!

Primul meu contact cu Ungaria l-am făcut în 1993 când am umblat o zi prin Budapesta. Ei ieșiseră din gulaș comunism, noi din dictatura jalnică a lui Ceaușescu. Evident că Ungaria arăta mai bine.

Între timp România a mai recuperat din subdezvoltare și în primul rând Transilvania.

Trebuie să spun că atunci când treci în Ungaria, totul arată mai îngrijit, comparat chiar cu Transilvania. Evident că cele spuse de Peiu din statistici arată că Transilvania s-a mișcat bine. El nu spune însă că cele mai importante orașe din Regatul Ungariei cu excepția Buadapestei și a Bratislavei, poate și Zagreb se aflau în Transilvania. Din acest motiv în Ungaria de azi, în afară de Budapesta, orașele maghiare sunt mici, până în 200000 de locuitori.

De aici și nostalgia maghiarilor după Transilvania și care le completa relieful cu munți înalți care lipsesc Ungariei de azi, cât și a orașelor importante din această zonă. 

Dar trebuie să recunoaștem că frumusețea și măreția acestor orașe transilvane nu s-a produs acum sau în cei o sută de ani.

Și trebuie să mai recunoaștem ceva că cele trei mari orașe transilvane, Cluj, Timișoara și Brașov nu sunt conectate rutier prin autostradă! 

Comparația lui Petrișor Peiu nu reflectă adevărul despre România. Pentru că România de azi este compusă din cele trei provinci istorice Valahia, Moldova și Transilvania.

În timp ce Principatele extracarpatice au stat sub dominația otomană, Transilvania aflată în Regatul Ungariei și ulterior în Imperiul Austriei a fost permanent în contact cu Occidentul prin Europa Centrală. 

Modernizarea Principatelor s-a produs prin finalul secolului al XVIII-lea sub influența fanarioților, da fanarioților! Și a Rusiei, paradoxal Rusia a fost un factor de modernizare pentru Principate, cum a fost și în Polonia și da...în Finlanda!

Modernizarea României, ieșirea ei din feudalitatea otomană s-a produs sub domnia reformatoare a Regelui Carol I, aceasta fiind mult întârziată față de Transilvania, care a redeșteptat și conștiința națională.

Când analizăm comparativ România și Ungaria trebuie să luăm în considerare, toate provinciile românești. Peiu analizează comparativ Ungaria cu Transilvania și nu mi se pare satisfăcător. 

Eu, spre exemplu, pot vedea că județul Argeș, de unde originează Peiu reprezintă un paradox românesc! 

Jumătatea nordică care înglobează și Muscelul este mult mai prosper ca sudul județului mai apropiat de Moromeții lui Preda. Și Argeș este județul cu cel mai ridicat nivel de trai din zona fostelor Principate cu excepția Bucureștilor și a Ilfovului. Tot Piteștii reprezintă un paradox, moștenește o administrare proastă timp de decenii comparat cu un oraș apropiat mult mai bine administrat, de care ar fi trebuit demult legat de autostradă, evident că vorbesc de Sibiu. 

Este evident că în aceste trei decenii de la Revoluția Română din Decembrie 1989, am făcut multe în vederea apropierii de Occident. Dar rămân multe locuri din România care rămân subdezvoltate și sărace, paradoxal în zonele cu cel mai bun teren agricol. Modelul oriental, balcanic încă își pune amprenta pe aceste zone, pe când deja Transivania a decolat.

Cea mai mare provocare care se pune acum românilor este să face și din aceste zone locuri în care lumea să trăiască decent și să aibă speranțe.

La Mulți Ani România!