sâmbătă, 30 noiembrie 2019

Ploieșteni de ieri... și de azi

Această carte este volumul colectiv lansat pe 27 noiembrie la Biblioteca Județeană Prahova Nicolae Iorga.
În care sunt și eu coautor!

De fapt ideea acestor volume, deja este cel de-al treilea, aparține colegului meu de liceu Marius Bâzu, mai mare cu un an, promoția 1966 a Liceului Ion Luca Caragiale din Pioiești. Ideea i-a apărut când au aniversat în 2016 cei 50 de ani de la terminarea liceului.
Noi purtăm cu dreptate numele celui care afost elev al acestui liceu căruia i s-a schimbat numele în timpul comunismului și sediul.

În acest volum invitații sunt Bogdan Stoicescu și Lucian Vasile, absolvenți ai Liceului nr.2 Mihai Viteazul, cu care ne aflăm în concurență de peste 50 de ani. Ei sunt acum în clădirea refăcută a Liceului Sfinții Petru și Pavel și noi suntem posesorii istoriei de 155 de ani a primului liceu de băieți din Ploiești fondat în 1864 de către Alexandru Ioan Cuza.

În rest sunt autori alumni ai liceului Ion Luca Caragiale: Marius Bâzu, Doina Popescu, Mihaela Ilieș, Stan Petrescu, Dan Vasilescu, Virgil Petrescu, Gheorghe Neguț, Cristian Mihăilescu, Dan Stănescu, Dan Costineanu.

Vă mărturisesc că am citit cu nesaț acest volum. Nu este o carte de literatură, niciun autor nu are pretenții literare, sunt amintiri, scrise mai cu acribie, sau mai puțin. Cum bine spunea Marius Bâzu, redactorul acestui volum Marius Bâzu sunt fragmente de istorie orală. Asta mie mi-a amintit de colegi, de profesori, sau de personalități, inclusiv personulități, mahări de partid, politruci etc, precum Balalia, șef de partid al regiuni cu care eram vecin pe strada Ana Ipătescu, paralelă cu strada mea, într-o vilă imensă, care nu mai știu cui aparține azi. Mai este amintit și Costică Mănescu, militant socialist, tatăl lui Manea Mănescu, profesor la liceu și ulterior prim ministru și cel care i-a pupat mîna lui Ceaușescu în decembrie 1989, când era deja prăbușit. Știu că acest Manea îl asigura pe profesorul meu iubit de matematică Ion Grigore că nu va avea nicio repercusiune politică și a fost trimis totuși la canal.


Mă și gîndeam cum o să scriu despre carte amintirile de copil și adolescent din anii 50-60, dar Marius Bâzu a avut grijă în a doua sa contribuție din volum să scrie despre viața unuia ca mine în epoca Gheorghiu Dej.  Vreau să mai completez la amintirile lui că nu prea am suferit de foame, pentru că ne descurcam cu ajutorul rudelor de la țară, comparativ cu anii 80 când CAP-ul falimentar redusese la maximum ajutorul acestora.

Concursurile școlare, olimpiadele creaseră în școală un fel de aristocrație, din care sunt mândru că am făcut și eu parte. Nu exista o diferențiere socială, uniformele, părul scurt și bentițele ne uniformizau. Îmi amintesc că doar Dan Andronescu își aranjase uniforma care arăta chiar ca un costum elegant.
Acestă cremă școlară dădea universităților din România o anume calitate. Azi crema liceelor românești s-a mutat în Occident și nivelul universității românești a scăzut, poate cu excepția Automaticii și Calculatoarelor  și Electronicii din Politehnică care sunt la un nivel de top comparativ cu universitățile occidentale. O simt eu care sunt profesor la Energetica din Universitatea Politehnică din București.

Acum să-i iau pe rând pe autori.

Bogdan Stoicescu are două contribuții cu amintiri din copilărie, am mai scris, exact despre cartierul în care am crescut.

Lucian Vasile evocă personalitatea exemplară a lui Vasile Clonaru, jurist și ofițer român prizonier în URSS, arestat și pușcăriaș în România. După 1990 Clonaru a fost senator PNȚCD.

Aflu din relatarea lui Marius Bâzu că Constantin Ticu Dumittrescu este prahovean și elev al Liceului Sfinții Petru și Pavel. Ticu Dumitrescu a rămas cunoscut după 1990 pentru lupta sa împotriva rămățițelor toxice ale securității și a rolului său în legea privind înființarea CNSAS unde a fost membru, torpilat de Petrov Băsescu să devină președintele acestei instituții.

Doina Popescu evocă figuri de medici ploieșteni, ea fiind fiica directorului Spitalului de Copii Predingher, unde îmi amintesc vag că am fost și eu pacient pe la 7-8 ani cu o boală infecțioasă.

Mihaela Ilieș, fostă Predescu mi-a fost colegă de clasă, fiind fiica doamnei Predescu, profesoara mea de  de latină dintr-a opta și a lui Predescu Fiște, marele profesor de sport și antrenor de handbal. Mihaela face un portret părinților și evocă amintirile ei din copilărie. 

Generalul Stan Petrescu, originar din Câmpia Română, intern la Liceul nostru îl evocă pe antrenorul lui de handbal Fiște Predescu și pe profesorul de fizică Robert Kovacs, ce mi-a fost și mie profesor. Profesorul exigent Kovacs este amintit ca unul din fondatorii mișcării de jazz din Ploiești, fiind un desăvârțit pianist. 

Dan Vasilescu, prieten al lui Marius Bâzu evocă amintiri din copilărie și tinerețe. Este fiul unui cunoscut avocat ploieștean. A fost elev  pe la mai multe școli, la Caragiale, Bălcescu nr. 4 și Mihai Viteazul nr.3. Tatăl era un desăvârșit tenisman, ca și fiul Dan, a terminat Petrol și Gaze și a emigrat în Canada. Este văr cu Mihai Vasilescu, amic și coleg din promoția 1965 și sora lui Cristina, colegă de clasă cu sora mea Elena. Ambii frați Vasilescu sunt acum în SUA.

Virgil Petrescu a fost coleg de clasă cu mitul liceului nostru Basarab Nicolescu. A fost student la Hidrotehnică, profesor la Construcții și Ministrul Învățământului în vremea CDR. El a botezat cele două licee ploieștene concurente pe istoria învățământului secundar ploieșten în Colegii Naționale.  

Urmez eu cu amintirile mele de copil și adolescent elev la Caragiale. 

Cristian Mihăilescu ne povestește amintirile sale de inginer și caricaturist, dar și ziarist cu experiență după 1991. El este autorul copertelor celor trei cărți apărute sub redacția lui Marius Bâzu. A contat și faptul că au fost colegi de promoție.

Dan Stănescu evocă personalitatea a patru colegi de liceu. Este vorba despre Mihai și Ortansa Vișoianu stabiliți la Turnu Severin, el constructor, ea profesoară de engleză.
Apoi își evocă colegul de la Politehnică și secție Electroenergetică Marian Constantinescu, unul din autorii sistemului de transport prin rețele electrice din Emiratele Arabe Unite și soțul fizicienei Floreta, colegă de liceu și ea.
Ultimul evocat este Viorel Mărculescu, fost director al CNE Cernavodă, de care mă leagă și pe mine amintiri, când făceam asistență tehnică la Unitatea 1 prin anii 90.

Dan Stănescu mai este autorul și a unei teorii meteorologice care ne-ar plasa în curând într-o miniglaciațiune, contrară cu tendințele încălzirii globale de azi. 

Dan Costineanu povestește cu umor o excursie la Viena în 1969. Atunci se mai putea și toți negustoreau câte ceva ca să aibă ce cumpăra la bazarul Mexico din Viena. Excursia a fost mai mult drumul, doar o zi în Viena, cu palate și muzee și evident bazar. 
Dar cea mai pregnanată amintire este din sport, meciul din 1969 dintre Cehoslovacia și URSS la hochei pe gheață în care au învins cehoslovacii după o luptă pe viață și pe moarte, după invazia din 21 August 1968 care a zdrobit Primăvara de la Praga. 



Amintiri interesante și utile și multă nostagie pentru noi ploieștenii de ieri și de azi. 


PS
În final vreau să fac câteva considerații. M-am născut în Ploiești orașul cel mai industrializat din Vechiul Regat la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.
Destinul profesional m-a dus în Pitești, oraș tot din Muntenia, dar mai la vest.
Și revenind acum câteva zile am putut face comparația dintre ele. 
Piteștiul a fost un oraș mititel, de negustori, la limita dintre câmpie și munte, cu un târg celebru aminit și de Marin Preda în Moromeții.

Inventarul de case vechi este mai mare în Ploiești decât la Pitești. Casele de negustori de pe bulevardul central din Pitești au devenit restaurante cochete, precum au devenit și vilele de pe Bulevardul din Ploiești. Palatele ploieștene interbelice datorate arhitectului Socolescu sunt mai impozante. În Pitești s-au păstrat doar câteva, nu așa de mari, Palatul de Justiție, localul Primăriei de azi, fosta primărie acum Galerie de Artă. 

Piteștiul are salvată biserica catedrală Sf. Gheorghe din secolul al XVI-lea aflat pe Strada Mare care este pietonală. 
Ploiești are biserici mai tinere și are Bulevardul cu castani care nu este însă pietonal.
Piteștiul s-a dezvoltat industrial în anii 60-70, când s-a făcut Uzina Dacia din Mioveni și Combinatul Petrochimic care îl aseamănă cu Ploieștiul.
Din cauza pivatizării Combinatul s-a închis, era nevoie de un cumpărător din ex Uniunea Sovietică care să aibă petrol, pentru că funcționat cu petrol de import. 
Oricum Uzina Dacia a fost salvată de Renault și probabil este cel mai mare succes industrial românesc. Piteștii sunt acum înconjurați de intreprinderi legate de industria auto. Acestea fac din Pitești un oraș prosper, primul ca venit după București în Muntenia și Moldova. 
Ploieștii au decăzut industrial pentru că marile sale uzine s-au cam închis, dar se pare că-și revine.
În Ploiești sunt două mari licee, Caragiale, și Mihai Viteazul, în Pitești sunt trei de vârf, Brătianu, un fel de Caragiale, cu istorie similară, Zinca Golescu și Odobescu, patronat un timp de Institutul de Cercetări Nucleare.
La Ploiești s-a mutat IPG, azi Universitatea de Petrol și Gaze, la Pitești a fost fondat un institut de învățământ superior, care pregătea profesori, mai ales de sport, din cauza lui Dobrin. 
Azi este Universitatea din Pitești cu o bună facultate de automobile care conlucrează cu Uzina Dacia.

Sunt orașe destul de asemănătoare, doar orgoliile și jurnaliștii locali detestă Ploieștii că le-au luat toate instituțiile de importanță regional administrativă....hahahaha












joi, 28 noiembrie 2019

Cu ploieștenii la lansarea cărții unde am fost și eu coautor

Ieri 27 noienmbrie m-a trezit cu noaptea în cap să merg la Ploiești.

Acum ceva timp Marius Bâzu, coleg de liceu din promoția 1966 m-a invitat să fiu și eu coautor la o carte de amintiri despre Ploiești și ploieșteni. De fapt Marius Bâzu, după ce în 2016 a serbat cu colegii de promoție 50 de ani de la terminarea liceului s-a hotărât să facă o carte de amintiri împreună cu foștii colegi. A urmat anul trecut o nouă carte. Și în acest an uite că a apărut a treia carte.

Cum a și spus Marius Bâzu la întâlnirea cu autorii și cu alții foști colegi de liceu este de fapt o culegere de istorie orală despre vremuri trecute în orașul natal.

Am luat maxi taxi de la Pitești și am făcut eroarea să nu cobor la Păcii, la metrou pentru că mașina ne ducea la Gara de Nord. Traficul era infernal și am ajuns după vreo 50 de minute la gară. Am avut noroc pentru că era un tren care mergea la Ploiești Vest.

Ajuns la Ploiești am luat taxiul și am mers la cimitirul Bolovan să aprind o lumânare la mormântul părinților. Este, din păcate singurul lucru care mă mai leagă de Ploiești. Am trecut și pe la mormintele părinților prietenilor Florin și Dan Călinescu să aprind și pentru ei niște lumânări.

Am luat-o apoi pe jos spre centru, prin parcul unde se află Sala de Sport și celebrul Turn de parașutism, care în copilărie se află de fapt la Gara de Sud.
Și bâjbâind pe străzi am ajuns exact în spatele blocului unde a stat familia Călinescu și vis a vis se află Palatul Culturii.

De Palatul Culturii mă leagă multe amintiri. În primul rând aici se afla Biblioteca Regională de unde am început să împrumut cărți după ce epizasem pe cea de la Platul Pionierilor. Bibliotecară șefă era doamna Cernăianu, soția antrenorului care a câștigat ultimul titlu pentru Petrolul Ploiești în 1966.
Tot la această bibliotecă pe vremea studenției pregăteam toate sesiunile de examen.. Am observat acum la Pitești Biblioteca Județeană se închide la ora 8 seara. Pe vremea studenției mele sala de lectură rămânea deschisă spre miezul nopții și o grămadă de tineri ploieșteni își pregăteau ca și mine acolo examenele.

Acum întâlnirea s-a desfășurat că și ultima dată în sala a vis a vis de la unde se află biblioteca.
Gazda a fost domnul Bogdan Stoicescu, bibliograf din cadrul Bibliotecii Județene Nicolae Iorga. 
Când am primit cartea unde sunt coautor, am citit cu surprindere că Bogdan Stoicesu mi-a fost vecin de stradă. A stat pe Principatele Unite, unde stătea nașul meu Gherive și fiica lui, Nașa Rica care m-a botezat. Bogdan m-am lămurit, este mai tânăr cu vreo 8 ani și știa familia nașului meu, și normal și pe Florin Dumitru, faimosul baterist de la Mondial, FFN, care s-a prăpădit din păcate prin SUA. Știa și de Nelu Anca care stătea la capătul străzii lângă maidanul de la butoaie care făcea legătura cu strada Ana Ipătescu. Pe această stradă se află spitalul Șuler și a stat cu chirie la familia generalului Fotescu, mătușa mea tanti Ana, cea care a adus-o din Ardeal pe mama.
Revenind la Nelu Anca de la el am citit primele fascicole din Povestiri științifico fantastice, unde primul roman publicat se numea Uraniu de Adrian Rogoz. Semnificativ  pentru viitoarea mea meserie, nu-i așa?

Au apărut apoi și alți autori și mai ales editorul Marius Bâzu. Bogdan Stoicesu este cel care s-a îngrijit de tipărirea cărții, absolvent de Mihai Viteazul, normal pentru mahalaua noastră Sf. Gheorghe Vechi de la Gara de Sud, unde am locuit, care era mărginită de Bulevard.  Am primit și eu trei exemplare din carte.

Bogdan Stoicescu ne-a oferit un filmuleț privind istoria clădirii unde se află Liceul Ion Luca Caragiale. Inițial acolo s-a aflat Școala Comercială construită după planurile marelui arhitect ploieștean Socolescu. La punerea pietrei fundamentale a liceului a fost învitat și primul ministru Ionel I C Brătianu. 

Liceul de Băieți Sfinții Petru și Pavel a fost bombardat de americani și fațada i-a fost distrusă și liceul s-a mutat în actualul sediu al fostei Școli Comerciale și nu a mai revenit la vechiul sediu de pe Bulevard. Și așa a ajuns acolo liceul care acum se numește Mihai Viteazul, cu fațada refăcută în stil sovietic în anii 50. Și așa Caragiale a moștenit tradiția primului liceu al Ploieștiului, iar Mihai Viteazul clădirea.

Mai era și un alt coauthor absolvent de Mihai Viteazul, tânărul istoric Lucian Vasile. 

A luat apoi cuvântul generalul Stan Popescu, fiu de țăran de prin Regiunea Ploiești, care a locuit la internat și l-a evocat pe marele profesor de sport Predescu Fiște, fiind unul din handabaliștii care au jucat în echipa liceului. 
A vorbit evident și Marisu Bîzu, apoi Dan Costineanu, cu amintiri din armată. 
A mai vorbit și Dan Stănescu, coleg cu mine la Energetică, el la Electro, care a evocat o familie de colegi stabilită la Turnu Severin și despre teoria lui privind o viitoare glaciațiune.
În final a spus câteva cuvinte și fostul ministru al învățământului Virgil Petrescu, de asemenea coautor.

Am avut și eu tupeul să iau cuvântul, în calitate de coautor. Și l-am evocat rapid pe Simache, cu primul sediu al Muzeului Regional de Istorie din apropierea Palatului Pionierilor. Și apoi teoria sa privind limba literară română care este cea din triunghiul geografic Brașov, Târgoviște, București cu centrul evident la Ploiești, că Diaconul Coresi avea o vie la Bucov. Deci la noi în Ploiești se vorbeșete cea mai curată limbă literară. Cred că Simache s-ar întoarce în mornânt dacă ar fi auzit-o pe ploieșteanca care a ajuns în fruntea guvernului. 

Am evocat și familia Brătianu, prin faptul că stau lângă fieful lor de la Florica. Am amintit de celebra replică a lui Ionel Brătianu dată lui Iorga care întreba ce ar putea el învăța de la un inginer: Măsura domnule Profesor! Și apoi de replica dată fiului Gheorghe Brătianu care scrisese un eseu istoric în care Mihai Viteazul nu avea conștiința națională când a cucerit Ardealul. Iar tatăl Ionel, îi da replica fiului Gheorghe, că  acest eveniment istoric este baza drepturilor românești asupra Transilvaniei.
Și tristețea privind legenda abjectă privind numele moșiei Florica și faptul că copiii din Ștefănești nu aveau habar în comunism că sub Biserica Sfântul Ion se afla necropola funerară a familiei Brătianu, fiind bătute obloane la ferestre. Asta a fost istoria noastră în care lipseau eroii neamului, primul ministru al Independenței, și fiul lui primul ministru făuritor al României Mari. Independența ne-o dăduseră rușii și România Mare era interzisă, că era o putere agresoare care luase cu japca  Basarabia. Asta era istoria mincinoasă livrată și nouă, poate nuanțat, dar asta era istoria de atunci.

La întâlnire m-am revăzut cu Nicu Dumitrescu care mi-a transmis o emisiune extraordinnară despre vremurile din secolul a XVIII și cum erau românii din Principate. A venit și Valeriu Negulescu, responsabilul cu toate evenimentele legate de liceu. A fost prezent și colegul Paul Anghel.  Și la sfârșit a apărut și Pif Vasile Tifigiu.

În final Bogdan Stoicescu ne-a oferit un pahar de vorbă cu vin de Valea Călugărească. 

Pentru că trebuia să ajung acasă, am găsit un tren privat care m-a dus la Bucrești împreună cu Marius Bâzu.

Pe drum m-am conversat cu amicul și colegul meu de bancă Vasile Georgescu căruia i-am promis un exemplar din carte. 

La București am luat metroul și am ajuns la maxi taxi care m-a dus acasă la Pitești. 

Acesta a fost periplul meu de la Pitești la Ploiești și retur.





marți, 26 noiembrie 2019

PSD partid second hand?


Duminică 24 noiembrie PSD a suferit o înfrângere categorică. Iohannis a recâștigat președinția României cu aproape 66%. Cei 34% obținuți de VV Dăcilă pare a fi înșelător. Procentul real al PSD este cel de 22%, din primul tur. 
Unii și-a fi dorit tot un procent sub 30% pentru PSD, dar la alegerile prezidențiale finale procentele se redistribuie. 
Ce s-a întâmplat cu PSD?
S-a produs po erodare în timp dată și de bazinul electoral. Cei care votau PSD prin Moldova sunt plecați la munca în străinătate și s-au reconvertit, nu mai acceptă ideile privind statul asistențial. Ei au reușit să se descurce singuri, muncind din greu și ideea că statul trebuie să le dea nu mai are răsunet. Nici la rudele care au rămas în țară au înțeles că traiul pe veresie devine caduc. 

A trecut deja aproape o generație, oamenii au alte idei, internetul a rezolvat piedicile de contac tîntre cei de aici și cei de afară.  S-a întâmplat și fenomenul de scădere al calității liderilor. Jupânii județelor sunt acum cei care decid politicile PSD cu vechile metode de șantaj, dar găsesc din ce în ce mai puțini amatori pentru cântecul lor de sirenă.
Plus că acești lidri social democrați sunt nerușinat de bogați, față de cei cărora se adresează. Să ne gândim la faimoasele broșe ale doamnei Dăncilă.
Cum spuneau unii politologi, PSD nu mai este un partid social democrat, este un partid iliberal, cu tendințe dictatoriale, care-l apropie de Putin, Erdogan și în unele prvințe de FISDESZ-ul naționalist revizionist al lui Viktor Orban în Ungaria.

PSD se consolidează ca un partid de 10-20% în viitor, marginal, dacă nu pornește la o reformă adâncă. Dar cine să o facă? Un Teodorovici, Fifor, Manda sau Olguța Vasilescu? Ar putea face ceva Ponta, dar el a reușit deja să-și îngroape partidul său PRO România.

USR/PLUS s-ar putea plasa în stânga eșchierului politic, dar votanții săi sunt esențial de centru dreapta. 

Sper  să trăiesc ziua când PSD va fi un partiduleț neimportant în România. 

luni, 25 noiembrie 2019

24 noiembrie 1989 - 24 noiembrie 2019 - Arc peste timp

Analistul politic Stelian Tăase a descoperit ceva ciudat.
Exact acum 30 de ani pe 24 noiembrie congresul PCR îl realegea în unanimitate pe Nicolae Ceaușescu, dictator absolut la României. În contextul unui guvern necomunist în Polonia, al Revoluției de catifea din Cehoslovaci, a schimbării iminenente de regim prin alegeri în Ungaria și cu 9 noiembrie - Căderea zidului Berlinului. Până și Bulgaria îl schimbase e Jivkov. Doar Ceaușescu părea imuabil.
Nu a trecut însă o lună și Ceaușescu a dispărut din actualitate și cu el a căzut și comunismul în România.

Dar a rămas rezidual mentalitatea din comunism. Silviu Brucan, oracolul din Dămăroia a prevestit că or să treacă 18 ani ca să se schimbe ceva cu adevărat în România. Dar nu a avut dreptate! A trebuit să treacă o generație, ca să se schimbe ceva în mentalitățile românilor. După se schimbă ani Se pare că  că după 30 de ani se schimbă cu adevărat ceva în România.
Dacă aceste procente se confirmă și la alegerile parlamentare la timp sau anticipate există premize ca România să se poată reforma. 

PSD poate fi trimis în fine la lada de gunoi în forma actuală de mentalitate a liderilor  cât și a comprtmentului.
Se creează premizele unei authentic program de reformare al României.

În primul rând președintele trebuie să-și recâștige prerogativele privind numirea procurorilor șefi și să poată dizolva parlamentul în anumite situații clare care cer acest lucru. 

Apoi trebuie pornită o reformă admnistrativă care să desființeze cumetriile locale și județene care au parazitat și creat acești jupâni zis baroni. 

Un sistem de regiuni, pornind și de la anumite filiații istorice ar determina eliminarea patriotismelor locale nocive.
Sistemul nu ar mai favoriza anumiți boieri locali și ar obliga și la dezvoltatarea în cadrul regional a infrastructurii rutiere, feroviare, de sănătate și educație.

La fel ar trebui reformat și actualul sistem de localități prin concentrare. Acesta ar reduce personalul parazitar din administrație și la fel de dezvoltarea al unui sistem superior de comunicații rutiere. 

Toate aceste reform eâar avea un impact important în reducerea corupției și ar creea premizele unei Românii moderne adaptate la cerințele secolului XXI. 


Toate astea țin și de o administratre inteligentă a țării de către guvernul Orban care ar conduce la o victorie la fel de categorică și la parlamentare.

vineri, 22 noiembrie 2019

Milițienii democrației


Expresia îi aparține lui Sever Voinescu de la Dilema veche și mi se pare foarte expresivă. Într-o democrație unii au încă mentalități de milițan, d'aia cu pulan în loc de argument.

Interesant că în democrație iliberală a Ungariei vecine, Viktor Orban vrea să impună o lege prin care să pedepsească pe adversarii din Parlament ca un milițian al democrației.

Că avem și noi în media milițeni se poate vedea la Antena 3, unul ar fi parazitul Ciuvică, ba mai este și o așa zisă jurnalistă veninoasă și blondă, care a fost de meserie milițian. Dar nu-i nicio mirare că la Antena 3 se cultivă astfel de milițieni.
Mai ciudat este că în media și pe online au apărut milițieni ai democrației de unde nu te așteptai. 
Dezbaterile fără protagoniștii prezidențiali față în față au dezlănțuit milițienii democrației, care doreau neapărat dezbateri, care nu mai clarificau însă nimic!

În tot cazul sunt de acord cu criticile la adresa formatului dezbaterii organizate de Iohannis și USL. Nu l-a servit pe candidat, ba dimpotrivă au stârnit un val de critici prin online, milițienii democrației apărând sub forma unor vocali suporteri USR, dezamăgiți de prestația lui Iohannis, dar mai ales de cea a jurnaliștilor invitați, acuzați că l-au menajat pe președinte.
Aceste critici unele vehemente, între care m-a mirat nervozitatea lui Stelian Tănase nu duc la nimic bun.
De milițianca Denise Rifai nu mă mir, era și este foarte nervoasă de neinvitarea Realității Plus la aceste dezbateri, poate mai bine pentru ei, că ar fi fost și ei acuzați că intrat și acest post în acest cor de lăudători.
Totuși am remrcat ieri seară că și-a schimbat opinia. Aceste critici induceau ideea proastă pentru democrației de absență la vot. Și aseară am remarcat că în prezența a doi jurmaliști și Rifai pledau pentru o participare masivă. Că ăsta ar fi pericolul în situația unui absenteism care ar îmbunătății scorul precar al PSD și Viorica Dăncilă. 

Am observat o anume aroganță agresivă la unii din liderii USR, amendată imediat de Valeriu Nicolae, aliat din PLUS, de o anume îmburghezire a liderilor USR, de politicianismul pe care-l blamau mai ieri.
Cel mai milițian se comportă Andrei Caramitru, care pare să-și fi pierdut complet busola.
Cum remarca Valeriu Stoica, fostul lider liberal, useriștii și mai ales Barna au avut trufia să candideze pentru alegerile prezidențiale, concurând un aliat de calibrul lui Iohannis. Dacă ar fi făcut o alianță largă a forțelor democratice, Iohannis ar fi obținut un scor peste 50%, care ar fi arătat  starea de spirit a electoratului românesc. Iar USR/PLUS și-ar fi conservat zestrea electorală de le europarlamentare

Pentru că abia acum se observă evoluțiile electoratului românesc. Bazinul electoral al PSD s-a micșorat simțitor. Cel mai interesant articol aparține antropologului Vintilă Mihăilescu în articolul ce-ne-arata-aceste-alegeri-in-care-nu-s-a-intamplat-nimic-diasporele taranul-emancipat--neamul-lui-dancila/

Ce spune în esență Mihăilescu. Că în zona rurală, în special în Moldova s-au petrecut schimbări importante, determinate de emigrația masivă din zonă, care a declanșat o urbanizare la presiunea realităților sociale și a internetului. Există o tendință de urbanizare frânată însă de infrastructura precară rutieră, dar și din domeniul educației și a sănătății.
Nu mai exista dependeanța de stat, înlocuită de banii trimiși de rudele aflate în Occident. Care au determinat și modificarea mentalităților. Evident că au apărut țărani care au nivel superior de trai și venituri, cum văd furnizorii mei de legume din malul stîng al Oltului din Saele, Teleorman. De fapt tot cursul inferior al Oltului este al legumicultorilor prosperi, cu solarii și sere care aprovizionează  sud vestul României, Oltenia, Argeș, etc. Sunt și fermierii din Teleorman, Bărăgan, Dobrogea, Banat care produc cereale la nivelul celor din Vest.
Ori acești oameni au părăsit zona tradițională a stângii pesediste. Au rămas prizonieri ai acelor mentalități cei de aici, din sudul României unde emigrarea nu a fost atât de masivă ca cea din Moldova.

Chiar dacă sunt probleme trebuie să fim optimiști și să ne folosim puterea dată de democrație, să alegem, să votăm!

miercuri, 20 noiembrie 2019

Conferințele de marți ale prezidențiabililor

Iată că ziua de marți 19 noiembrie 2019 a trecut cu anunțata conferință de presă dezbatere a președintelui Iohannis, dar și cu o conferință de presă a doamnei Dăncilă anunțată intempestiv de la ora 18, cu o oră înainte de cea a lui Iohannis. 

În timpul scurs au abundat fake news de la PSD, cu demobilizarea votanților lui Barna, cu amenințarea prostească a doamnei Dăncilă că va forța intrarea la dezbaterea lui Iohannis. Cât de realist poate fi un jurnalist a dovedit-o Cristoiu care sugera organizarea conferinței de presă a doamnei Dăncilă în fața Bibliotecii Universitare, unde urma să se desfășoare dezbaterea organizată de Iohnnis. Păi cred că era imposibil din cauza huiduielilor ce ar fi acompaniat această conferință de presă?

Nu am urmărit conferința doamnei Dăncilă, dar am urmărit reacțiile invitaților lui Gâdea de la Antena 3, într-o pauză de publicitate a Realității plus. Erau acolo prietenii acestui post: Ciuvică, Chireac zis și Morsa competentă, dar și Olguța Vasilescu. Toți cei prezenți, cu mici excepții, Radu Tudor, care participase la debaterea cu Iohannis, Pieleanu și o jurnalistă A3 au declarat sus și tare ce bună a fost Dăncilă care are l-a învins pe Iohannis. Au avut grijă însă alte televiziuni, în fapt o altă nemulțumită de neinvitarea la Iohannis, anume Realitatea plus și Denise Rifai, să prezinte momentul în care Vioricăi i-a scăpat adresabilitatea la diaspora cu: ăștia. Dar cel mai tare s-au distrat jurnaliștii cu  Dăncilă când întrebată de aria cercului a răspun er pătrat! Ei bine, poți să uiți aria cercului, dar trebuie să dai dovadă de cea mai crasă nesimțire și obrăznicie să declari că ai dat meditații al matematică?

De fapt reacțiile cele mai vehemente mă așteptam să vină de la Realitatea plus și de aceea am urmărit emisunea Denisei Rifai după conferințele de presă, pentru că știam de revolta realizatorilor de la acest post că nu au fost invitați să trimită jurnaliști. De fapt a fost unul, este vorba de Ion M. Ioniță, invitat cvasi permanent al emisunilor lui Denise Rifai. 

Conferința de presă a lui Iohannis a fost cea așteptată, și cum a spus cineva,  a debutat ca moderator de emisiune. Interesant a fost totuși când au venit întrebări din sală, una a unui tânăr a fost cu casele lui Iohannis. Este cunoscut că el a pierdut una din cele șase, pe probleme de testament al celui de la care a cumpărat. Procesul nu este terminat existând în continuare procese privind moștenitorul de drept. Și din acest motiv PSD și DJ Teodorovici nu au fost în stare să ceară banii obținuți de Iohnnis din închiriere, pentru că nu există o bază legală!

M-a surprins simțul umorului și promptitudinea cu care a reacționat Iohannis la unele provocări. Și-a făcut mea culpa din faptul că a comunicat puțin și a promis pentru următorul mandat o mai bună relație cu mass media. A recunoscut implicit că a fost o eroare numirea Lui Cioloș și a tehnocraților. 

E explicat că oportunitatea referendumului anunțat în 2017 a fost în momentul alegerilor europarlamentare, când lumea avea o miză să iasă la vot și care a mărit interesul pentru europarlamentare. Doamna Dogioiu este în eroare, că dorea dumneai referendumul imediat, păi cum a fost cu referendumul pe familie, o chestiune fără miză la popor. Și insistența aceleaiași doamne privind numirea doamnei Dăncilă ca prim ministru. Iarăși Doamna Dogioiu uită intenționat de respingerea lui Shevil Shaideh cu motivație clară. I-am și scris acesei doamne care nu face journalism, ci aruncă prezumții răutăciaose și strepezite.

Și în final m-am distrat copios pe reacțiile Denisei Rifai, ofuscată nu a fost și ea invitată să-și dea ochii peste cap la întâlnirea cu Iohannis. Dintre invitații Denisei, pertinent a fost Andrei Țăranu de la SNSPA. 
Amicul Iulian a găsit un anunț făcut de Gușă privind un sondaj intern al PSD care estimează că Iohannis va câștiga cu 66%, care o trimite acasă la bucătărie pe Viorica Dăncilă din postul de isprăvniceasă a PSD-ului. 

Ambii prezidențiabili au făcut apel la electorat să iasă la vot, la PSD cam sotto voce, că poate Dăncilă scoate ceva mai mult la o prezență rarefiată.


După mine dezbaterile/conferințele de presă au consolidat opinia despre cei doi. Iohnnis este un candidat, solid, serios, iar Dăncilă nu are nicio șansă. Mai ales că zice că dă meditații la matematică!

vineri, 15 noiembrie 2019

Conferințele de presă ale prezidențiabililor

Sunt invidios pe cei care replica foarte promptă la evenimentele politice, precum Stelian Tănase, chiar dacă și el are anumite întârzieri. Încerc și eu să reacționez la derularea rapidă a evaenimentelor.

Ca răspuns la demersurile pentru dezbateri între cei doi candidați în turul II, președintele Iohannis a decis o conferință de presă, desfășurată la sediul PNL.

Ca replică doamna Dăncilă care anunțase că va răspunde imediat, a susținut la rândul ei printr-o conferință de presă întârziată pentru ca ciracii Olguței Vsilescu să mâzgălească o replică.

Ce a ieșit cred că ați văzut?

La Iohannis au venit ziariștii și au pus întrebări, două trei. Producătorii de fake news PSD în frunte cu hiper activa Firea au răspândit ideea că Iohannis ar avea un microfon în ureche, repetată și de un jurnalist lui Iohannis, cu replica plină de umor a acestuia. O contradicție logică! Cu o cască trebuie să te zbați să spui replica și te poți încurca, deci o mare tâmpenie, demontată de Iohannis și de fotografi.

Singurul jurnalist care s-a lansat într-o diatribă împotriva președintelui se ocupa cu o  problemă petrecută acum 7 ani la referendumul de demitere al lui Băsescu, pe când Iohannis nu făcea parte din PNL.
Iohannis a răspuns decent și Tapalagă a insistat cu o acuză de lovitură de stat. Ori, toate procedurile au fost conform cutumelor parlamentare, dar cu o mare viteză. Oricum Ponta a primit o to do list de la UE pe care a respectat-o și oricum referendumul a căzut și autoritaristul Băsescu s-a salvat.
Pentru că deontologii de tipul lui uită că regimul jupânesc al lui Dragnea a avut model în regimul Băsescu. Oricum PNL de azi cuprinde cele două partide colaboraționiste cu PSD în perioada 2009 - 2014, primii pedeliștii în 2009, apoi PNL cu USL.

Normal că reacția din presă a venit și ea. Ziare punct com tribuna de luptă anti Iohannis a doamnei Ioan Ene Dogioiu a aprobat cu entuziasm atacul împotriva lui Iohannis, în subtext IED este o nostalgică a lui Băsescu și de aceea era așa entuziasmată de intervenția lui Tapalagă.

Prietenul meu Mihai Vasilescu a dat o replică la aceste atacuri nejustificate pe care am să o postez pe forumul acestei postări.

Și iată că a venit și replica doamnei Dăncilă de la sediul PSD în fața unor jurnaliști lipsiți de microfon și așa nu am auzit întrebările. Doamna Dăncilă a citit repica, normal că erau mai multe răspunsuri. Apoi a luat niște întrebări descurcându-se destul de onorabil.
A fost însă stupid să spui că organizezi conferința de presă la sediul de campanie de la PNL, când tu dai replica de la sediul PSD! Doamna Dăncilă a fost antrenată de stafful ei să dea răspunsuri fade de tip PCR și mai nou cu pecete peremistă.
Stupid să-l acuzi de greșeli de exprimare pe Iohannis. El vorbește mai bine și mai variat în cuvinte românește decât Dăncilă. Și a scăpat porumbelul spunând revoluție în loc de rezoluție, chiar dacă s-a corectat!

Concluzia pentru toți a fost că o confruntare este inutilă, doamana Dăncilă nu este în stare să țină un dialog și mai ales o dezbatere.

A doua zi doamna Dăncilă și-a continuat atacurile acuzându-l dee comunism (sic!) pe Iohannis. De fapt ce este grav este că din raportul desecretizat de la MAI reieșea că doamna Carmen Dan a coordonat represiunea și că Dragnea era informat live de ce se întâmplă și probabil a dat ordine de represiune. Perspectiva este extrem de gravă, instituții ale statului au fost la dispoziția unui partid politic. 

Dar mai grav și de actualitate imediată au fost revelațiile privind starea gravă a finanțelor statului date de ministrul Florin Vasile (să-i dăm satisfacție playboyului Teo) că Teodorovici față cu bugetul a fost un fel de Al Capone, un jaf total pentru interesele baronilor PSD. Se pare că deficitul va sări de 4%! Ministrul Câțu se află în fața unei sarcini foarte dificile, să vedem ce o să se întâmple.

Săptămâna viitoare va avea loc o nouă întâlnire între Iohannis și lideri ai jurnalismului, analiști, lideri de opinie, influenceri, etc. 

Să vedem!

PS
Replica lui Mihai Vasilescu

Stimată doamnă Dogioiu , ați  vazut lista de întrebări propuse de doamna Dancilă pentru dezbaterea cu domnul Iohannis ? Există acolo ceva despre programe sau viziuni ale candidaților, sau despre lucrurile de care ar avea nevoie Romania ? Nu, dragă doamnă Dogioiu , ce avem acolo este o înșiruire de atacuri vulgare la persoană și de «întrebări mincinoase ». Cum știm cu totii, există întrebari care în insăși formularea lor propagă o minciună. « Ce ați facut, domnule președinte, pentru România, când dumneavoastră ați fost tot timpul în vacanță? » Și multe altele la fel. Mai lipsea să-l întrebe « Nu e o dovadă de egoism, domnule Președinte, ca nu aveți copii ? » Sau « Dvs credeți că e corect, dle Președinte, sa traficați copii ? » Probabil ca aceste întrebări de mare efect erau rezervate pentru mai târziu.  Am urmărit cu admirație argumentele aduse de dumneavoastră, doamnă Dogioiu, despre importanța pentru democrație a unei dezbateri între candidații în alegeri. Am fost de acord, până când argumentele au început sa se destrame în fața realității. Ce relevanță ar avea o dezbatere Iohannis-Dancilă, cu întrebări precum acelea scrise de doamna Olguța Vasilescu (o elementară « analiza de stil » o deconspiră imediat) și citite de pe foi de doamna Dancila ? Iar după cele văzute la conferințele de presă de miercuri, mai putem afirma că o sesiune de întrebări și răspunsuri cu jurnaliști, formatori de opinie si alți reprezentanți ai opiniei publice ar fi mai puțin relevanță decât o întâlnire față în față  a celor doi. Ați argumentat ca o simplă sesiune de întrebări și răspunsuri nu poate scoate la iveală mare lucru despre un candidat, fiindca oricum staff-ul de campanie poate prevedea întrebările și îl poate pregati pe candidat pentru ele și fiindca nu este destul  timp ca să se revină cu întrebări mai bine țintite, atacându-se slabiciunile dezvăluite în anumite răspunsuri.  Să credem că în dezbaterile dintre candidați în Statele Unite (mereu invocate de cei care cer o dezbatare face to face Iohannis Dăncila) staff-urile de campanie ale acestora nu fac tot ce pot pentru a prevedea întrebările care vor apărea din partea contra-candidatului ? Sau din partea moderatorilor ? Si nu fac tot ce pot pentru a-l pregăti pe candidat ? Eu n-aș crede așa ceva. Iar în ce priveste timpul,  aș aminti că dezbaterile Trump-Clinton au durat o oră și jumătate. Nu că ar avea mare semnificatie, dar sesiunea de răspunsuri ale lui Iohannis la întrebările jurnalistilor a durat, întâmplător, tot o ora și jumătate.  A propos,  conferința de presă a lui Dancilă a durat o jumătate de ora, dupa care doamna a fugit refuzând să mai raspundă la îmtrebări. Și credeți că doamna Dancilă ar fi mai capabilă decat Dan Tapalagă să prinda punctele slabe din răspunsurile lui Iohannis si să-l preseze cu noi întrebări « care intră mai adânc în fisurile din răspunsuri », cum ziceți dumneavoastră ? Hmmm.  Chiar dacă ar avea cască doamna Dancilă și ar putea auzi ce-i sugerează doamna Olguta să mai întrebe,  sau Chireac, sau Roșca-Stănescu, sau Ciutacu,  eu nu cred ! Doamnă, eu am lucrat în radio si vă spun ca nu e ușor să gândești, să fii atent la ce zice omu’ și în același timp să asculți și sfaturile din căști. Evident că se poate, dar trebuie ceva practică. Și că veni vorba, este minunată povestea cu casca lui Iohannis.  Simplul fapt că au simțit nevoia să inventeze așa ceva a fost un compliment din partea PSD pentru prestația lui Iohannis la conferința de presă.  Li s-au părut PSD-iștilor prea bune răspunsurile omului. Efectiv, l-au premiat pe Iohannis !                  Până la urmă, în cazul unei dezbateri directe Iohannis- Dancilă, nu dialogul dintre cei doi ar fi relevant, ci tot răspunsurile la eventuale intrebari adresate de alții celor doi. Singurul lucru în plus ar fi atacuri vulgare la persoana și întrebări agresive din partea lui Dancilă.      
În concluzie, în urma noilor evidențe, argumentarea ca o dezbatere directă Dancila-Iohannis ar fi mai relevantă decât tipul de dezbatere pe care îl propune Iohannis începe să iasă din limitele logicii și să contrazică flagrant faptele.  Atrag atenția că eu nu invoc  în niciun chip argumentul că « un candidat cu o superioritate evidentă nu are de ce să acorde atenție unui candidat mult mai slab ». Dimpotrivă, indiferent ce cred eu despre valoarea candidaților, mă întorc cu respect către argumentul că un candidat cu 3.400.000 de voturi trebuie să arate că îi pasa de votanții candidatului cu 2.050.000 de voturi.  Iar în acest caz al nostru, cu totul particular, exact asta face domnul Iohannis, după umila mea părere. Eu aș zice că, evitând întâlnirea directă, Iohannis ferește două milioane de oameni de calvarul, sentimentul de penibil si rușinea de a vedea cum se compromite prin vulgaritate, incompetență și prostie candidata despre care ei au spus, prin vot, ca îi reprezintă. 


miercuri, 13 noiembrie 2019

Iohannis nu vrea dezbatere cu Dăncilă


Derularea rapidă a evenimentelor mă obligă din nou să-mi dau cu părerea.
Staful liberal de campanie al lui Iohannis a decis, probabil după evaluări, că nu este necesară o dezbatere între candidații Iohannis și Dăncilă. Acest lucru a înroșit rețelele sociale și a declanșat reacții furioase în mass media.

Păi cum să nu vedem cum se comportă Iohannis într-o confruntare directă cu Dăncilă? Cum a uitat Iohannis că acum 5 ani îl provoca pe Ponta la o dezbatere? Cât de arrogant a devenit Iohannis!

Consultanții politici spun că nu are niciun rost o dezbatere în care Iohannis nu ar avea nimic de câștigat în fața lui Dăncilă, ba dimpotrivă ar avantaja-o pe Dăncilă. Având în vedere istoria gafelor de exprimare ale doamnei Dăncilă s-ar putea ca dezbaterea să se transforme într-un circ mediatic de care sunt înamorați ziariștii, care de abia așteaptă scandalul.

O justificare ar fi că PSD până în 26 mai 2019 nu dezbătea nicăieri cu nimeni și-și impunea discreționar opiniile în Parlament.
Doar reacția străzii și a președintelui a blocat evoluția neagativă a situației din România.
Știu că președintele este acuzat de neimplicare, dar el a reacționat în limite instituționale la toate inițiativele distructive împotriva justiției. A sesizat CCR, a întors la Parlament legi ticăloase, a întîrziat cât a putut destituirae unor procurori șefi. Când toate limitele de timp au fost depășite a trebuit să o destituie pe Codruța Kovesi. Ceea ce reproșează jurnaliștii este clar împotriva ordinii constituționale și a statului de drept. Nu se remarcă cum destituirea lui Augustin Lazăr a fost întîrziată până el și-a dat demisia, pentru că au existat intervale suficiente de timp.
Cum se împacă apoi lipsa de acțiune a lui Iohannis cu acuzele PSD că președintele nu i-a lăsat să lucreze, ba că i-a împiedicat? Este clar că adevărul este pe undeva pe la mijloc. suntem tentați să avem în funcție indivizi de tipul Băsescu, hiperactivi și guralivi, dar dacă privim cu atenție lipsiți de eficiență.

Un reproș comic a făcut aseară cunoscuta adeversară a lui Iohannis din media, Ioana Ene Dogioiu. Ea vrea să-l întrebe cum de a numit-o pe V V Dăncilă prim ministru? Răspunsul este simplu la această stupiditate de întrebare.
Singura numire de prim ministru care a fost respinsă a fost cea a lui Sevil Shaideh, din motive cunoscute de sensibilități de natură religioasă, era musulmană care ar fi complicate norm statutul României.
În paranoia controlului său absolut asupra guvernului, Dragnea dorea să aibă prim miniștri slugi plecate ale lui. De aceea au urmat numirile succesive ale lui Grindeanu, cu demitere prin moțiune de cenzură! A venit Tudose care și-a dat demisia și în interval de un an a urmat a treia propunere cea a doamnei Dăncilă.
CV acestei doamne nu cuprindea nimic care să fie discutabil, fusese la Parlamentul Europena, unde era lidera pesediștilor. Nu puteai prevesti modul catastrofal de gestionare a țării cu imapact devastator și asupra încrederii electoratului în PSD. Asta s-a văzut doar la alegerile europarlamentare. Poate cel mai tragic și influent eveniment a fost bătaia care au luat-o protestatarii în 10 august 2018.
Doamna Dogioiu ar trebui să fie mulțumită din punctul de vedere al celor care detestă PSD. Nici nu se putea o alegere mai proastă. Bazinul electoral al PSD s-a restrâns, votanții nu mai dau doi bani pe promisiunile PSD. PSD a ieșit de la guvernare.
Prim Ministrul Ludovic Orban va prezenta starea îngrijorătoarea a finanțelor țării în prag de iarnă. 

Ce dezbateri să mai faci cu cei care și-au bătut joc de România, cu analfabeta funcțional VV Dăncilă care este șefa acestui dezastru?

marți, 12 noiembrie 2019

Primul tur de la prezidențiale

Primul tur pentru alegerile prezidențiale s-a încheiat.
Nu se punea problema cine iese învingător, adică actualul președinte Iohannis cu 37,5%. Surpriza s-a numit ocupanta locului 2, adică doamna Viorica Vasilica Dăncilă 22,7%, cam cât a luat PSD la europarlamentare. Dan Barna, cel pe care mulți îl vedeau în turul doi a obținut cam 14,7% fiind pe locul trei.  Mircea Diaconu a venit pe al patrulea loc cu vreo 9% și apoi Toader Paleologu cam cu 7%. Ceilalți nu contează!

Văd că media a remarcat imediat că a fost cea mai slabă prezență la alegerile prezidențiale din turul I. Alții, precum Stelian Tănase a spus că a fost o prezență bună, mai mare decât la europarlamentarele din 26 mai 2019.A venit mai puțină lume în țară, dar în exterior au votat un record de aproape 700000 de oameni, timp de trei zile. După mine, cei mai interesați sunt cei aflați în Marea Britanie. Cei mai mulți au votat în Italia unde sunt un milion, dar în UK sunt mai puțini, 300000-400000, sunt tineri, educați și informați.

Toți încearcă să explice de ce a ieșit în turul final PSD și de ce USR/PLUS a ieșit pe locul trei.
La câți păreriști sunt pe piață, de ce aș lipsi eu?

Aș vrea să mă laud cu faptul că am intuit un rezultat bun pentru Iohannis în diaspora, contrazicând un lider local liberal că Barna va lua majoritatea.

Cum se explică rezultatele?

Păi PSD a confirmat rezultatul de le europarlamentare, cam atât a luat și în 26 mai. Ar mai putea lua ceva votanți de la Mircea Diaconu, dar nu sunt sigur că simpatia pentru excelentul actor Mircea Diaconu se va transmite analfabetei Dăncilă. Chiar dacă mă repet, Mircea Diaconu a fost un actor bun. A fost șeful de promoție al generației sale, chiar dacă a intrat ultimul pe listă la Teatru, cum mărturisea prietenul și colegul său George Mihăiță. Creațiile sale din filme sunt de referință, Mere roșiiFilip cel bun.  Din păcate ca om politic a fost un eșuat. S-a văzut că atunci când nu are un scenariu nu este credibil, cum au fost declarațiile sale post rezultate electorale.

Bazinul PSD s-a redus simțitor. El de fapt reproduce pe cel din 2016 de la parlamentare, unde rata de participare afost extrem de scăzută. Cei care votau PSD sunt demult prin Europa, nu mai depind de mila acestui partid populist și mincinos. Cei rămși în zona rurală rămân nucleul dur și orice li s-ar propune ei votează. Analiștii și evaluatorii de sondaje nu prea dădeau credit doamnei Dăncilă că va obține un rezultat bun, deoarece este femeie, și traseul său politic de prim ministru este plin de gafe și analfabetisme. Pentru votantul PSD nu contează, el votează oricum PSD.  S-a mai văzut acest tip de comportament în 2012 la parlamentare când USL a reușit o victorie istorică de 66% din motiv că lumea era extrem de supărată pe politicile și aroganța obraznică a lui Traian Băsescu. Așa că aici în Argeș un necunoscut a luat cel mai mare scor pe țară! Inexorabil, acest bazin se îngustează pentru că lumea rurală dispare, cei mai tineri și care au luat calea străinătății sunt imuni la minciunile livrate de pesediști. A contribuit și politica lui Dragnea, care într-un fel a distrus PSD lipsindu-l de lideri, este acaparat de foști peremiști. Un noroc pentru ei a venit și din faptul că Ponta a dat cu mucii în fasole și și-a distrus partidul alternativă Pro România. Viitorul acestui partid este cețos, nu se văd lideri carismatici, autentici de stânga. Așa că este previzibil rezultatul din turul final, Dăncilă o să piardă cu succes.

Cel mai multe discuții le-a trezit însă insuccesul lui Dan Barna, liderul USR/PLUS.  După rezultatele strălucite de la europarlamentare s-a observat un sentiment de automulțumire trufașă. Unii se și vedeau câștigători ai alegerilor la parlamentare. De aici niște greșeli inexplicabile, una de a trata de sus cu PNL, partenerul probabil de guvernare în viitor. După moțiunea de cenzură, au pus condiții imposibile viitorului guvern PNL și mai ales au decis greșit să nu intre la guvernarea pe termen scurt. Acest lucru a produs efecte devastatoare în electoratul informat al USR/PLUS mai ales supuși unui tir negative din mass media. 
Cred că o decizie greșită a fost și ideea de a avea un candidat comun în Iohannis și găsirea candidatului în persoana lui Dan Barna. Cei dela USR/PLUS nu au înțeles că votantul lor este din zona dreptei, dar care a văzut o alternativă mai nouă și mai proapătă în acest partid. Paradoxal USR/PLUS și mia ales Barna s-au comportat ca niște politicieni execrabili din trecut pe care ei îi respingeau. Nu pot să nu mă opresc la declarațiile lui Cristian Ghinea, un client al meu de la Dilema veche care găsește și el statul paralel care i-a torpilat la vot. Politicieni precum cei doi, înfumurați și obraznici nu au ce căuta într-un partid care se dorește reformator și proaspăt. A mai fost și detonarea dezvăluirilor din Rise Project la afacerile cu fonduri europene, care face din Barna un ipocrit care umblă cu tertipuri și șmechereli pe care USR le respingea. La prostiiile debitate în campanie și a erorilor de negociere cu PNL, electoratul i-a dat și așa destul de mult lui Barna. Proabil că acest milion și ceva de votanți sunt  nucleu dur al USR/PLUS.
Opinia mea este că Barna trebuie înlocuit, poate Cioloș să fie o alternativă, un politician mai realist și pragmatic și cu experiență.
USR/PLUS trebuie să ia calea Damascului să reconstruiască partidul eventual fuzionat.

Ultimul candidat care mai merită analizat este Teodor Paleologu, văd că el așa se intitulează, conform buletinului, prieteni și ta-su îl numeau Toader! Este cu adevărat un băiat deștept, a avut pe cine moșteni, dar este cam pleșcar, cam aviator politic, Mai bine rămânea să fie profesor.

Turul doi este cu un rezultat dinainte știut, Iohannis va fi președinte.

Știu că mulți l-au acuzat de lene, de faptul că nu apărea des în public, că nu șine conferințe de presă. 






vineri, 8 noiembrie 2019

Dezastrul lui Ponta

În ultimele săptămâni, imediat după moțiunea de cenzură care a dus la căderea guvernului PSD, două partide au intrat în fibrilație.

Primul a fost USR, sau mai degrabă liderul său Dan Barna și a câțiva acoliți s-au apucat să ceară chestii imposibile primului ministru desemnat Ludovic Orban. Noroc că reacția vigilentă a jurnaliștilor și a media în general i-a adus la realitate și au decis să voteze viitorul guvern în Parlament.

Mult mai ciudată a fost reacția lui Victor Ponta. El a spus clar și tare că Pro România nu va vota guvernul Orban. Au urmat negocieri și câțiva lideri ai acestui partid credeau că dacă tot ai votat căderea guvernului Dăncilă este necesar să participi și să votezi în Parlament și guvernul desemnat să-l înlocuiască.

Cel mai sonor pentru acest vot era Mihai Tudose, fostul prim ministru, înlocuit de doamna Dăncilă. Mihai Tudose este acum în situația de europarlamentar, deci nu putea vota, dar apropiați ai acestuia din Filiala Brăila au decis să voteze viitorul guvern. Interesant că și lideri precum Daniel Constantin și mai ales Sorin Câmpeanu erau de acord să voteze învestirea guvernului Orban. 

Guvernul a fost învestit și pe pe Ponta l-a apucat nebunia. S-a certat contondent cu Mihai Tudose pe Facebook și doar faptul că este europarlamentar l-a făcut pe Ponta să ezite să-l dea afară.

Dar ce este mai ciudat este că i-a dat imediat afară pe Daniel Constantin și pe Sorin Câmpeanu.  Păi Ponta spunea pe la televiziuni că are un candidat de prim ministru în Sorin Câmpeanu, pe motive notorietate și mai ales onorabilitate. Cred că domnul Câmpeanu a exercitat postul interimar de prim ministru după demisia lui Ponta în 2015. 

Tot acest scandal pur și simplu dezagregă acest partid și Ponta rămâne singur. Și se pare că așa și vrea. Dintr-un partid de perspectivă care putea fi o alternativă mai modernă și europeană a PSD, Ponta îl desființează.

Asta nu poate avea decât o explicație, Ponta își dorea să preia PSD fără camarila lui Dragnea, cum a mărturisit anterior. Asta reiese și din informațiile date chiar de el că discuta cu PSD, inclusiv cu doamna Dăncilă și probabil făcuseră un pact ca să-i blocheze și întârzie pe liberali.
În acest mod Ponta greșește profund. Nu va mai avea în spate un partid viabil cu care putea negocia cu oricine.

Se poate observa că Ponta nu a învățat nimic din prostiile anterioare pe care le-a comis. 
A rămas doar arogant și mincinos, de aceste hibe nu se poate dezbăra.

joi, 7 noiembrie 2019

Bilanțul mandatului Iohannis

Se fac 5 ani de când a fost ales președintele Iohannis și este necesar un bilanț.

Cum de a fost ales Iohannis?
Iohannis care era profesor de liceu la Brukental în Sibiu, a devenit inspector școlar și apoi a candidat la primăria Sibiului. După un test nereușit a fost ales primar al acestui oraș, fiind probabil cel mai de succes primar din România, poate și după Băsescu. Ceea ce a realizat Iohannis, vă mărturisesc că mi-am spus după prima mea vizită în Occident, în Germania, în 1990. Dacă ar fi cineva cineva în stare să zugrăvească și să repare Sibiul, acesta ar arăta cu nimic mai prejos decât vechile orașe germane, distruse și refăcute după război. Exemple erau Praga, cu care Sibiul are asemănări imperiale, sau mai recent cu Gdanskul (Danzig) care arată ca un foarte frumos oraș olandez.

Succesul lui Iohannis a fost total, Sibiul a devenit capitală europeană în 2007 sprijinit de Luxemburg și Junker, viitor președinte al Comisiei Europene, a contribuit la acest lucru.  Asta l-a împins în reflectoarele notorietății naționale. După căderea guvernului Boc, a fost propus de viitoarea coaliție PNL-PSD ca prim ministru și doar manevrele lui Băsescu nu l-au făcut să ocupe acest post.

Apoi a fost convins de Crin Antonescu să se alăture PNL, printre puținele idei bune în materie de personalități. În conjuctura insuccesului lui Antonescu la europarlamentarele din 2014, Iohannis a fost propulsat candidat prezidențial din partea PNL fuzionat cu PDL. 

Iohannis a beneficiat și de imagologia pozitivă a neamțului în România. Îmi amintesc de anecdota cu Arghezi invitat la studioul cinematografic de la Buftea, după ce l-a vizitat și a văzut aparatura modernă cu care este dotat a întrebat: Da nemți aveți?

Împotriva evidențeleor printr-un efort al diasporei care a presat pe cei de acasă să-l voteze, Iohannis a fost declarat președinte împotriva lui Victor Ponta.

Primul an, 2015 a fost un an de acomodare, în situația coabitării cu un prim ministru PSD, fostul său contracandidat, Victor Ponta. Tragedia de la Colectiv urmată de demisia lui Ponta l-a pus pe președintele Iohannis la o alegere. Și a făcut atunci, probabil cea mai mare eroare a mandatului său. A propus, prost sfătuit, un prim ministru tehnocrat, pe Dacian Cioloș. Cu toate că a fost totalmente asumat de PNL, Cioloș s-a ferit de asocieri cu acest partid și a fost tocat de adversarii de la PSD, care controlau guvernul prin Dâncu. Probabil că Cioloș avea în cap un alt proiect politic, după cum s-a văzut ulterior.
Dacă Iohannis ar fi propus tot un guvern PSD, acesta ar fi fost supus unei erodări avansate și ar fi pierdut alegerile parlamentare din 2016. Astfel, PSD a reușit un rezultat istoric de 45%, pe fondul unui management politic extrem de prost din partea PNL și a ezitărilor lui Cioloș și a unei prezența slabe la vot.
Acesta este și replică polemică la jurnaliștii critici ai lui Iohannis, care evită să spună acest lucru, fiind cam toți suporterii lui Cioloș. Doar Stelian Tănase subliniază acest lucru.

Având exemplul foarte controversat și negativ al predecesorului Băsescu, Iohannis a dorit să fie opusul lui și din acest motiv a fost acuzat de jurnaliști de neimplicare, de lene, de absență din peisaj. Pe de altă parte PSD l-a acuzat mereu că nu lasă guvernul să lucreze. Care aserțiune este valabilă?

Vorbind de Băsescu, el este cel care a lansat în tradiția lui Vadim Tudor porecle abjecte și ticăloase, referindu-se la adversarii săi politici, pentru Crin Antonescu, iar pe Iohannis ca premierul de la Grivco, al lui Dan Voiculescu, vizită la sediul acestuia niciodată dovedită. Inclusiv noul prim ministru Orban a primit porecla de Sică Mandolină. Pentru Ponta a fost mai milos, l-a făcut Pisic și mai ales dottore, după plagiatul său. Dar uite că nici acest personaj toxic n-a scăpat, acum i se spune Petrov, după pseudonimul cu care semna turnătoriile la securitate.

Perioada critică a începutul anului a 2017 a fost marcată de propunerea tâmpită și paranoică a lui Dragnea a lui Sevil Șaideh ca prim minstru și respinsă de Iohannis. 

Dragnea care se visa dicatorul paranoic din umbră al României, neputând accede la funcția de prim ministru din cauza condamnării sale cu suspendare. 
Dragnea a fost apoi mai realist și l-a propus pe Grindeanu, un obscur profesor de matematică din Banat. Totodată Iordache ministrul său de justiție a început asaltul împotriva justiției, ceea ce a declanșat proteste fără precedent ca mărime și durată din partea societății civile.
Absentul Iohannis a fost prezent la aceste proteste în celebra sa geacă roșie, însă a fost present și la ședințele de guvern care încercau să promoveze ordonanțele pe justiție. Pesediștii au renunțat la Iordache și ordonanțe, înlocuindu-l cu perfidul Tudorel Toader.  A început un asalt la justiție în Parlament și de restrângere a prerogativelor prezidențiale. Iohannis a trimis la CCR respingerea acestor legi, dar aici era fieful dementului Dragnea și aceste legi ticăloase au intrat în funcție. 

Se discută pe larg de către criticii lui Iohannis că a demis-o pe Laura Codruța Kovesi, uitând că președintele a utilizat toate mijloacele legale care să preîntâmpine acest lucru. Când acestea s-au epuizat a demis-o. I-a făcut un bine! Azi Laura Codruța Kovesi este Procurorul Uniunii Europene. Aceleași tertipuri le-a încercat Toader și cu Augustin Lazăr, dar au fost blocate și întârziate de către Iohannis. Doar când trecutul lui Lazăr a ieșit în public acesta a trebuit să-și dea dimisia. De altfel numirea unor procurori șefi a fost blocată de acțiunea lui Iohannis. 

Problemele lui Dragnea c primii sai miniștri s-ai soldat cu demiteri. Grindeanu a fost demis cu scandal, prin moțiunea de cenzură a PSD. Următorul prim ministru, Mihai Tudose a avut relații onorabile cu Iohannis, dar a intrat iremediabil în conflict cu Dragnea și și-a dat demisia. 

Ultimul prim ministru propus a fost doamna Dăncilă, o slugă supusă a lui Dragnea, o individă insignifiantă, cu educație precară și celebră prin gafe. Criticii lui Iohannis se întreabă de ce a acceptat-o? Păitocmai de aia, a fost bomboana otrăvită, centura cu explozibil care a distrus prin preastația sub orice critică orice urmă de credibilitate  a PSD și a lui Dragnea.  Și asta pefondul măririi iresponsabile a pensiilor și salariilor bugetarilor. Doar celor din sistemul medical li se cuvenea această reparație!

Rezultatul s-a văzut la 26 mai când președintele Iohannis a inițiat simultan cu votul pentru europarlamentare și referendumul pe justiție, gest extrem de riscant după criticii din jurnalismul strepezit și rauvoitor. 

Iohannis și forțele democratice au înregistrat un mare succes. Referendumul a trecut întârind fără precedent poziția președintelui.
PNL a câștigat aceste alegeri cu 27.5 % și USR a făcut 22% cu puțin sub PSD. Aceast aa arătat reculul formidabil al PSD care a a scăzut electoral la jumătatea și a lipsit de orice legitimiate PSD și pe Viorica Dăncilă, pentru că Dragnea a ieșit din viața politică pe 27 mai direct la pușcărie!

Confruntarea cu forțele democratice a devenit acută. Pentru că nu sunt mecanisme normale și simple de anticipate care ar fi asanat situația, guvernul Dăncilă a continuat, ea a devenit șefa PSD și candidat prezidențial. Așa că se impunea demiterea guvernului prin moțiunea de cenzură. Aici a intrat în scenă Ludovic Orban care prin negocieri dificile a strîns o majoritare care a dat jos guvernul. 

Iohannis l-a numit pe Orban ca premier desemnat urmând negocierea unui guvern care să treacă prin Parlament. A urmat o negociere extrem de dificilă.
Pentru că Barna, candidat prezidențial și camarila lui de la USR au pus niște condiții absurde care au stârnit mirarea și revolta jurnaliștilor independenți și neutri. Asta a condus la scăderea spectaculoasă a încrederii electoratului în USR.
 A urmat circul lui Ponta, el a susținut sus și tare că Pro România nu votează guvernul Orban.

Orban a negociat din nou bine și guvernul a trecut. Este guvernul Iohannis, cum spun iar vocile strepezite de la Ziare.com ale Ioanei Ene Dogoiu și Magdei Grădinaru. Păi cînd erau ordonanțele pe justiție trebuia să se implice, iar acum nu?

Cel care a pierdut acum teribil este Victor Ponta care arată că nu a învățat nimic, dând afară pe deputații care au votat gvernul Orban, pe Sorin Câmpeau și Daniel Constantin referința onorabile în acest partid nou. S-a mai certat și a acuzat grav pe Mihai Tudose reperul cel mai importnat al partidului.  Pro România în loc să se consolideze ca alternativă viabila la PSD se destramă. Păcat!

Astfel, cu răbdare, pas cu pas Iohannis a redobândit puterea morală a celui mai important personaj politic din România. 
El este candidatul fără adversari la alegerile prezidențiale de duminică 10 noiembrie.

Se discuta aseară despre dezbaterile care lipsesc între candidații prezidențiali. De fapt cele decisive din turul doi, fiind date exemple cele dintre Constantinescu și Iliescu din 1996 și cele dintre Băsescu și Năstase din 2004.

Dar se uită că în 2000 nu au existat astfel de dezbateri între Iliescu și Vadim Tudor. Iohannis nu are nimic de câștigat din aceste dezbateri. De fapt el urmează modelul german Angela Merkel pe care nu am văzut-o dezbătând ceva cu adversarii politici. 

Văd că niște cretini de la PSD, din Sibiu și de la Focșani agită xenofobia folosind numele lui Iohannis, a lui Orban, mai nou Hellvig, Kovesi. Cui se adresează? Celor peste patru milioane de români din diaspora care privesc străinătatea ca un lucru care să le aducă prosperitate. Probabil că se gîndesc la cei educați pe vremea lui Ceaușescu la un național-comunism scârbos și xenofob. 

Așa că vom avea alegeri cu deznodământ așteptat. 


Iar bilanțul președintelui Iohannis este pozitiv cum am argumentat mai sus.