Victoria Maiei Sandu în mass media românești

Victoria Maiei Sandu la președinția Republicii Moldova a fost pe larg reflectată în media românească de către către analiști precum Dan Dungaciu, expertul cel mai informat privind Republica Moldova, alți analiști, înclusiv DW.

Dar nu de aceste analize care văd o șansă bună pentru îmbunătățirea relațiile dintre basarabeni și români blocate de președinți moldoveni anti români, ci despre doi notorii așa ziși pricepuți vreau să me exprim.

 

Primul spre rușinea lui este un moldovean peltic și prost intenționat, numit maestrul din Găgești, adică expolitrucul futecist Ion Cristoiu care declară acru că odată cu alegerea pro europenei și filoromânei Maia Sandu nu mai are rost să eliberăm Basarabia de rusnaci! Prost, tâmpit și ticălos. 

Alt mare expert în pârțuri jurnalistice este consultantul politic Cosmin Gușă. În politică a dat chix cam peste tot, acum este consultant politic și a descoperit că Maia Sandu a fost aleasă de oculta ruso-germană! Adică Putin și Merkel au dat mâna tovărășește să o aleagă pe doamna Sandu. Nu moldovenii diasporeni din Frankfurt cărora li s-au terminat buletinele de vot, că prea o votau pe Maia Sandu. 

Gușă a luat o porție sănătoasă de înjurături, apostrofări și miștocăreli  pe Facebook pentru flatulențele jurnalistice și părerile de doi bani.  

 

Astea le citesc în stiri pe surse, sait cam pesedist, care are grijă ca abureli gen Cosmin Gușă să devină publice.

Maia Sandu, vești bune și unele nu prea

În fine din Basarabia, sau mai oficial Republica Moldova vin vești bune. Această republică, rezultată din ciumpăvirea la nord și la sud a Basarabiei de către Stalin, cu mari probleme politice și economice pare a fi pe drumul cel bun!

Alegerile de ieri 15 noiembrie au dat-o câștigătoare la un scor considerabil pe Maia Sandu în confruntarea cu rusofonul Igor Dodon. 

De aproape 30 de ani asupra acestei fărâme din imperiul sovietic a planat incertitudinea. Spre deosebire de celelalte țări desprinse din imperiul canceros al bolșevismului cetățenii Republicii Moldova au oscilat între românism, puțini! și rusism, destul de mulți. Poate și vecinătatea cu România, paradoxal a dăunat. Dacă lituanienii, letonii, estonii și chiar ucrainienii trăiau identitatea în propriul lor teritoriu, basarabenii aveau opțiunea României. Cetățenii Republicii Moldova oferea un exemplu trist de deznaționalizare început de țarism și continuat de bolșevici. Scurtul intermezzo din România Mare nu a lăsat urme adânci, din cauză că mulți români basarabenii au fost strămutați în Asia sovietică și propaganda sovietică a exercitat spălarea pe creier, inventând limba moldovenească cu scriere chirilică. Primul semn de trezire a fost trecerea la alfabetul latin. Și ezitările politice din România și complicațiile și intervențiile ruse au încetinit apropierea celor două țări surori.  

Maia Sandu reprezintă speranța într-un viitor european al Republicii Moldova și a unor relații cu adevărat bune cu frații din dreapta Prutului. Asta resuscitează proiectul autostrăzii Chișinău-Iași_târgu Mureș care ar trebuie să devină o prioritate în viitorul apropiat. Și să sperăm și alte proiecte de infrastructură ca de exemplu cale ferată cu ecartament normal, european, proiecte energetice. 

Dinspre Moldova nu au venit numai vești bune. La Piatra Neamț s-a produs dezastrul de la Spitalul Județean la Secția de ATI a pacienților cu Covid. Un incendiu a dus la decesul a 10 pacienți și rănirea gravă prin arsuri a medicului care avea în responsabilitate secția ATI, transportat ulterior la îngrijire în Belgia. Evenimentul a isterizat media pentru că povestea are și reflexe politice. Spitalul este în responsabilitatea Consiliul Județean condus de toxicul pesedist Ionel Arsene. Pesediștii nu mai știau ce să facă, dau din colț, în colț. Ciolacul de salvare a găsit niște hârti care ar demomstra că lucrările care au condus la dezastru aveau aprobare oficială. Antena 3 cu javrele care populeaza acest post încearcă să scoată vinovat guvernul PNL. Cu toate că Arsene a fost primul care a cerut să nu se politizeze această catastrofă care este în curtea PSD și îi poate afecta rezultatul electoral din 6 decembrie. Acest dezastru are rădăcini în falimentul sistemului medical românesc, parazitat de șpagă, delăsare, subfinanțare și subdotare.

Anterior, pe câmpul politicii problema care pare a crea iritare este declarația unor oficiali PNL care ar prefera un guvern cu PMP, UDMR și minorități. Ori este cam clar că aceste partide nu pot da o majoritate. USRPLUS trebuie după mine să fie cooptat fără ezitare în guvernul de după 6 decembrie. În primul rând ar responsabiliza pe liderii partidului, experți în dat cu părerea și ar demonstra abilităților viitorilor lor miniștri. USRPLUS lăsat pe afară n-are nicio logică, poate cea de acum electorală, care focalizează bazinul electoral zis de dreapta. Personal nu dau șanse PMP să treacă de 5% și să intre în Parlament. Mai bine ar fi intrat în PNL și ar fi valorificat cele 3-4 procente.

Și dinspre SUA lucrurile încep să se clarifice. Trump nu vrea să recunoască înfrângerea, cu toate că unii zic că el se pregătește pentru 2024. Cred că este prea târziu, și așa și el și Biden sunt oameni care nu mai au vivacitatea de a cocnduce ea mai puternică țară din lume.  În plus nici un președinte nu a mai revenit după ce a pierdut primul mandat.

Observ că Trump are foarte mulți români care îl susțin cu fervoare. Tot ceea ce a făcut bine Trump este obturat de comportamentul său absolut contradictoriu în relațiile cu restul lumii.  A tratat democrațiile europene cu suspiciune și a negociat surprinzător de amical cu dictatori precum Kim Jon-un și Putin. Este de notat că este totuși primul republican care nu pune războiul pe primul plan. Aștept ca SUA să își reformuleze politicile europene și să continue să sprijine România ca un factor pro-american la Marea Neagră.

Biden Președinte

Ieri a avut loc un eveniment foarte important în lume, candidatul democrat Joe Biden a devenit președinte ales al SUA.

Evenimentul este extrem de important, pentru că impactul acestei alegeri are un  ecou mondial, SUA este încă liderul necontestat al lumii, în pofida părerii unora.

Alegerile americane au avut loc în 3 noiembrie, iar rezultatul a devenit clar de abia  pe 7 noiembrie. Asta din cauza problemelor speciale în care a avut loc votul în condiții de pandemie, fiind favorizat votul prin corespondență și asta adus la eforturi mari de numărare. 

Problema este nu este de ce a câștigat Biden, ci de ce a pierdut Trump?

Populația Americii este în majoritate provenită din emigranții de la începutul secolului XX din Europa. Ei erau albi și au ajuns într-o Americă unde negrii ocupau posturi de muncă maxim ca lustragii. Despre negrii  a persistat și persistă mentalitatea ca să fie în poziții subordonate. Această mentalitate s-a mai schimbat în decursul celui De-al Doilea Război Mondial și mai ales în vremea Războiului din Vietnam, când afro americanii s-au dovedit camarazi excelenți, perioada fiind simultană cu mișcarea de emancipare a lui Martin Luther King.

După alegerea lui Obama, concomitent cu criza zonei industriale  clasice din Rust Belt sentimentul de frustrare  a crescut și au fost exploatat de Donald Trump și de Bannon, consilierul său. Așa s-a ajuns la alegerea extrem de controversatului Donald Trump, care este mai mult om de show, dezvoltator imobiliar și foarte bogat, dar care a folosit populismul ca vehicul electoral. Este și așa foarte ciudat că un bogătaș, un miliardar poate exprima revolta unor oameni care detestă bogatașii. Îmi amintesc cum David Rockefeller nu a avut nicio șansă să devină candidat prezidențial în anii 80, poate și că numele său era legat de una dintre cele mai mari averi clasice americane. La Donald Trump a contat și emisiunea sa populară, mai ales la cei care l-au votat. Trebuie să ne reamintim cum a declarat în mod revoltător cum el poate împușca pe cineva pe Broadway fără să fie pedepsit, declarațiile misogine și antifeministe și cu iz rasist. 

Una peste alta comportamentul său prezidențial a fost complet nepotrivit, de maimuțoi, nu de președinte în multe situații. Asta a contat cel mai mult la revolta oamenilor, care nu l-au mai vrut președinte. În plus felul în care a gestionat criza pandemică a fost complet irațională în țara celui mai avansat  sistem medical din lume.

Nu se pot trece cu vederea unele inițiative foarte bune pe plan extern. Trump nu este un vultur al războiului, precum ceilalți președinți republicani. El a declanșat retragerea armatei americane din zonele de război din Asia și Orientul Mijlociu. A început negocierile de ieșire din cel mai lung război în care este implicată America, cel din Afganistan. De asemenea inițiativele sale de pace au dat rezultate, prin încheierea de relații diplomatice ale unor țări arabe din  Golf cu Israelul, din motivul resurgenței Iranului ca izvor de terorism șiit și a comportamentului descreierat al Turciei lui Erdogan. 

Trump a greșit crezând că poate aplica relațiile de afaceri, de business cu lideri dictatori. Are clar admirație pentru liderii dictatoriali, se visa la fel într-una din cele mai consolidate democrații ale lumii. Exemplul clar a fost manipularea sub care a căzut în relația cu dicatorul nord-coreean nebun   Kim Jon-un.

Alegerea lui Biden, un versat politician american a cărui viață este o treime din istoria SUA a fost rezultatul reacției unei majorități de oameni normali. O spuneau deja sondajele care și-au dovedit corectitudinea, chiar dacă în dimineața de 4 noiembrie numărătorile îl dădeau câștigător pe Trump. S-a văzut că votul prin corespondență a fost cel care l-a dat pe Biden câștigător chiar în statele decisive, precum Michigan, Wisconsin, Pennsylvania, câștigate la mustață de Trump în 2016.

Observ că Trump se agață de putere aiurea, n-are nicio șansă. Curtea Supremă nu seamănă cu CCR-ul lui Dorneanu. 

Competiția electorală din 3 noiembrie 2020 a fost dintre doi oameni în vârstă. Ei au la această vârstă competență și înțelepciune care să-i facă președinți de consilii de administrație, dar nu CEO - directori de firme. Ei pot fi încă profesori universitari, dar nu rectori. Așa că partidele politice americane trebuie să selecționeze oameni în puterea vârstei care să facă față funcției. Cu toate că Trump pare încă în putere, el are momente în care trebuie să meargă la Mar al Lago să se odihnească. Am văzut cum funcția prezidențială la albit pe Obama.

Sper ca Biden, sprijinit de doamna Harris să poată îndeplini preogativele prezidențiale și să dea semne că America conduce lumea.

Am urmărit cu sufletul la gură această competiție electorală la CNN. M-am trezit să văd exit poll-ul de la 2 noaptea pe 4 noiembrie. Am urmărit cât de competent urmăreau numărarea voturilor cei de acolo. Este clar că CNN îl favoriza pe Biden. Dar am aflat că până și Fox News, instrumentul mediatic al lui Trump îl dădea câștigător pe Biden înaintea lui CNN!

România, Ungaria și Polonia - câteva considerații istorico-politice

România, Ungaria și Polonia au avut un destin comun în istorie.

Este foarte adevărat că românii au realizat statul național de abia acum 150 de ani în primă fază a României formată din Principatele Unite, desăvârșind România Mare doar acum 100 de ani. 

În istoria medievală a Estului European au existat două mari regate: al Ungaria cu care românii din  Transilvania au o istorie comună de 1000 de ani și Polonia, care a fost multă vreme putere suzerană pentru Moldova. 

Regatul maghiar s-a prăbușit sub loviturile otomane în 1526 și au Ungaria a fost pașalâc turcesc până a fost înglobată în Austria habsburgică pe la 1700 împreună cu posesiunile asociate Ungariei. Visul ungurilor de se reface regatul medieval l-au trăit în urma compromisului din 1867 în cadrul Imperiului Austro-Ungariei, dar pe o perioadă scurtă de un pic mai mult de 50 de ani. Obiectivul principal al politicienilor maghiari a a fost de a deznaționaliza populațiile minoritare într-un stat unde ei erau inițial în minoritate. Cu excepția evreilor, toate celelalte minorități au refuzat maghiarizarea și prăbușirea acestui stat cu politici reacționar anacronice a fost obiectivă și grăbită de finalul Primul Război Mondial. Tratatul de la Trianon a fost o o traumă națională de care ungurii nu s-au vindecat nici astăzi. De aceea în următoarea sută de ani maghiarii au fost o națiune revizionistă cu aer imperial. Spre deosebirea manifestă a jumătății fostului imperiu habsburgic al austriecilor care s-au împăcat cu soarta pierderii a trei sferturi din teritoriu și au devenit republică. Ungaria a rămas cu aceste vise revizioniste neîmplinite și națiunea maghiară este probabil cea mai sensibilă la argumentul nostalgiei imperiale. Din acest motiv au sprijinit Republica  sovietică a lui Bela Kun din 1919 care era revizionistă și agresivă la adresa României și a Cehoslovaciei. Este adevărat că în perioada comunistă a fost Revoluția din 1956 anticomunistă, dar și cu reflexe revizioniste. Toate acestea sunt azi exploatate fără niciun scrupul de către Orban Viktor care folosește orice mijloc, inclusiv sprijinul lui Putin pentru a-și atinge obiectivele neo-revizioniste știind clar că aceste politici sunt îndreptate împotriva României pe motivul Republicii Moldova și mai nou împotriva Ucrainei vehement antiputinise pe Crimeea. 

Polonia a fost cel mai puternic stat medieval din Estul Europei care a dominat și înglobat vecini. Polonezii au format un stat comun cu vecinii din Lituania, au stăpânit Belarus și Ucraina, au fost suzeranii cavalerilor teutoni din Prusia. Suspectez că Teutonii au renunțat la catolicism de frica înglobării în nația poloneză. Sunt azi nume de germani prusaci cu nume de origine poloneză. Polonia avea puternice legături cu Ungaria și Stefan Bathory, principe al Transilvaniei a devenit un important rege al Poloniei. Însă în secolul al XVIII-lea puternicul regat polonez s-a prăbușit și a fost împărțit între cei trei vecini, Prusia, Austria și mai ales Imperiul Țarist care a înglobat cea mai mare parte a Poloniei, cu excepția Galiției și a Poloniei mici din jurul Cracoviei, intrate în componeneța Austriei. Refacerea Poloniei după Primul Război Mondial a fost o reușită. Statul era în granițele vechiului regat, cu multe minorități, 30% și cu o problemă spinoasă și un contencios cu Germania în privința coridorului polonez care dădea ieșirea la Marea Baltică a Poloniei prin intermediului orașului liber Danzig (azi Gdansk) și care a fost motivul declanșării celui De-al Doilea Război Mondial. Noul stat polonez era de un antirusism și antibolșevism virulent.  Tragedia poloneză a fost că Polonia era urâtă atât de Germania cât și de noul stat sovietic pe motiv că stăpânea teritorii rusești și că suferiseră înfrângerea pe Vistula a armatelor bolșevice. Aceste amintiri sunt și azi foarte vii în Polonia. Polonia spre deosebire de Ungaria nu are idei revizioniste. Polonia a fost pur și simplu mutată spre Vest de Stalin în teritoriilor germane. Și Polonia și Ungaria nu mai au minorități, evreii au fost exterminați și eventualii supraviețuitori au emigrat în Israel. În Polonia de azi o influență extrem de importantă o are Biserica Catolică, care a devenit de-a dreptul reacționară și este susținută mai ales de către foștii strămutați din fostele teritorii poloneze interbelice și care trăiesc azi, paradoxal în fostele teritorii germane. Am văzut asta cu ochii mei în Wroclaw unde era o expoziție despre Lwow și abunda de restaurante ucrainiene. Din acest motiv există o susținere a acestui partid PiS care arată atitudini manifest anti-europene. Dar există acum și reacția societății civile, mai ales femeile în privința interzicerii avorturilor.  

România Mare a fost desăvârșirea idealului național reunind toate teritoriile în care  românii erau majoritari, sau făcuseră parte din principatele române. În România nu mai erau motive de revizionism. De ce a apărut mișcarea extremistă naționalistă, xenofobă și mai ales antisemită? Pentru că noul stat român avea minorități de 27-30%. Obiectul principal al urii naționaliștilor erau evreii care făceau parte din burghezie, erau în număr mare în profesiuni liberale și foarte bine reprezentați în mediul universitar. Pentru că această mișcare extremistă a luat naștere în universitățile românești, la Iași și București virulent antisemită, la Cluj antimaghiară. Mișcarea extremistă era și antisistem, în contra marilor partide românești cu sechelele excelent ilustrate de Caragiale în O scrisoare pierdută. Aceste atitudini au fascinat intelectualitatea tânără și care determinat adeziuni la cei mai importanți viitori mari intelectuali români: Eliade, Noica, Cioran. Mișcarea legionară avea și o importantă componentă religioasă ortodoxistă și de aici succesul important în rândul clerului. Era ceea ce azi denumim populism cu lozinca: omul și pogonul și reflexe de de tip bolșevic care au făcut-o populară și în rândul lucrătorilor industrali. Această mișcare care a avut ca argument politic terorismul și asasinatele. A devenit periculoasă establishmenului politic românesc, generând represiunea comandată de Carol al II-lea și fiind definitiv zdrobită de generalul Antonescu. Parte din ideologia legionară a fost însușită de comunismul ceaușist și a continuat sub forma post decembristă a PRM. Se cultiva xenofobia, eufemism pentru antisemitism și a găsit răsunet din cauza educației mincinoase că suntem asaltați de străini răuvoitori. PRM a dispărut după eșecul dezastruos al liderului Corneliu Vadim Tudor și a dispariției sale fizice. El supraviețuiește bine mersi în PSD și s-a manifestat plenar în vremea lui Dragnea. Dragnea era un individ de anvergură provincială, cu succes în capitalismul de cumetrie postdecembrist, dar nu are forța și alonja intelectuală a unui Orban Viktor și al lui Kaczynski. În plus emigrația economică masivă a deschis ochii românilor și un partid extremist nu mai are mare succes. PSD nu mai are succes decât în zone sărace și în precariatul provenit din proletariatul inventat de Ceaușescu cu industrializare masivă, falimentară azi. Pentru România aderarea la UE și la NATO a fost un succes evident și partide extremiste sau antieuropene de tipul celor din Ungaria și Polonia nu au sorți de izbândă la noi. Manifestările de gen peremist cu exacerbarea anticorupției și eliminarea ei chiar prin mijloace neortodoxe apar în mod paradoxal azi la pluseriști. Cum susținea cineva cu mai multă sau puțină dreptate unii dintre ei l-au votat în 2000 pe Corneliu Vadim Tudor!

Această analiză se vrea un răspuns la considerații apărute pe contributors.ro.