Jurnal de front cu generalul Ciucă

Nicolae Ciucă

De când generalul (în rezervă) Ciucă a fost desemnat ca prim  ministru  circulă un clip viral  din filmul Războiul de Independență, realizat de Sergiu Nicolaescu, în care un dorobanț interpretat de George Mihăiță strigă cu disperare Ciucă, probabil un camarad în primejdie? Se non e vero e ben trovato!

https://www.youtube.com/watch?v=UJP9tbNHY34

Săptămâna politică a fost extrem de agitată. Cioloș a fost suficient de cinic ca să aibă tupeul să se prezinte fără nicio șansă în Parlament. Cel mai penibil este că acest partid USR nu are decât vreo doi, trei care au fețe de miniștri. Și aici vorbim de Drulă și Ghinea. Guvernul Cioloș a fost votat de cei 80 de parlamentari USR și de cei 40 de liberali disidenți ai lui Orban care au fost de fapt 8, cu el inclusiv. 

În această situație joi, a doua zi după consultările cu partidele, Iohannis la însărcinat pe Ciucă să formeze un guvern minoritar cu PNL și UDMR. Este o soluție proastă pentru că acest viitor guvern este unul minoritar, fără o susținere a unei majorități parlamentare. De ce această soluție? Pentru că Iohannis s-a săturat de USR ca de mere acre, i-a și definit ca criziști! Cred că cei de la USR au depășit orice decență atacându-l mai rău și mai nedrept pe președinte pentru incapacitatea și frustrările lor. Am citit un dosar interesant în Dilema veche despre radicalizare, centrat politic pe apariția AUR. Treaba este că și USR este rezultatul unei radicalizări electorale, a celor nemulțumiți de PNL. Și așa a apărut Uniunea Salvați România, moșită de Nicușor Dan. Dacă Nicușor Dan era o personalitate ca matematician, cei care au ajuns să facă azi politică în USR sunt la fel ca în toate partidele, cei mai tari în coate. Și așa s-a ajuns ca în fruntea acestui partid să apară mulți impostori. Acum, liderul Dacian Cioloș are o carieră politică datorată în întregime PNL, nu vorbesc de cea profesională. De aceea și frustrări din partea liberalilor cum s-a situat Cioloș. El nu este un politician nou, ci unul vechi și cu o tinerețe revoluționară, obscură și sulfuroasă. Uimește și că unii dintre acești tineri sunt fii de foști politruci și securiști. Dar nu contează ce a fost tac-tu, ci contează ceea ce faci tu! Și mulți nu au confirmat, pentru că au fost frământări și este un partid în care s-a lăsat cu excluderi, sau marginalizări, dacă nu apari în gașca care făcea jocurile. Fiind un partid radical, atitudinea lor la guvernare nu a fost de echipă, ci au continuat să se comporte ca niște oengiști. În Parlament mai merge, dar în guvern care este o echipă este extrem de nociv. Inclusiv ministrul Drulă care lasă regrete publice pentru activitatea sa la Transporturi trebuie să înțeleagă că vremea când ministrul Transporturilor Traiana Băsescu dărâma un guvern este istorie. La fel de multe regrete lasă și Ghinea, care a avut ambiția să facă un PNRR acceptat de Uniunea Europeană. Chiar dacă eu personal nu-l înghit, nu pot să nu admir efortul lui. 

Ruptura dintre USR și PNL s-a produs pe un motiv politic. Cu cinism USR nu a acceptat proiectul Anghel Saligny. Cinic, pentru că neavând o bază electorală în zona rurală, USR nu a fost interesat de acest proiect. Culmea că elemente de PNDL se regăsesc și în PNRR și era foarte simplu ca acele condiționări de la UE să se regăsească în Anghel Saligny. Au motivat doar că primarii vor fura, sau cheltui aiurea acești bani destinați să urbanizeze zona rurală. USR după cum se vede ține mai mult la oamenii lor, nu la principii, pe care se laudă că le susțin. În plus Vlad Voiculescu, un om cu merite în acțiunea umanitară de procurare de medicamente lipsă în România nu a înțeles că meseria de ministru al Sănătății este o căciulă mult prea mare și în condițiile de pandemie. Și doamna Mihăilă a fost la fel de neinspirată. Ce mă miră este că USR avea în medicul Adrian Wiener un profesionist cu calități manageriale. Observ că acesta a dispărut, probabil s-a retras cătrănit de cecitatea și interesele mici și scârboase ale colegilor. 

Toate acestea au condus la această ruptură, de PNL și UDMR, extrem de iritat de asocierea cu AUR a USR la moțiunea de cenzură. USR se află acum singur și izolat în opoziție, probabil foarte susținut de mass media partizană. Așa s-a ajuns la această soluție proastă cu un guvern Ciucă minoritar în susținerea parlamentară. Numirea lui Ciucă a nemulțumit USR, că nu au fost invitați și imediat au apărut calomniatori ai generalului pentru cariera sa militară. Aceasta este experta militară, madam Pippidi! Alina Mungiu Pippidi de la o mare activistă a democrației a derapat și deraiat, tot o ține cu statul paralel, prostii vehiculate de pesediști și alți indivizi rău mirositori. Păcat că este sora unui mare regizor și fiica unui medic exemplar care a plecat de curând dintre noi. Este clar că este nevoie de un guvern cu puteri depline care să gestioneze catastrofa din sănătate și desfășurarea PNRR. Calitatea de fost militar este un plus în aceste vremuri rele, dar a contat în primul rând alegerea lui Iohannis. Iată că dorința USR de a pleca din fruntea guvernului s-a realizat! USR se află într-o poziție dificilă, în coaliție ar fi beneficiat de avantajele guvernării, mai ales că aveau niște miniștri buni, pe care i-am amintit, Plătesc pentru aroganța și atitudinea radicală în situații care nu cerea această atitudine. 

Nu am amintit și de erorile lui Cîțu de a nu negocia cu răbdare cu niște colegi mai năbădăioși precum useriștii. Se pune în cârcă guvernului și faptul că valul patru al pandemiei nu a fost bine pregătit. Dar cum să iei măsuri vara când se părea că nu există primejdia acestui val, când îți săreau toți în cap că lovești în HORECA, când economia este în revenire? Că spitalele trebuiau mai bine pregătite, dotate ATI este adevărat, dar realitatea simplă este că românii NU S-AU VACCINAT! Tulpina delta ne-a lovit din plin și acum oamenii se îngrămădesc la vaccinare care este singura soluție, nu prostiile iresponsabile ale criminalilor de la AUR, tâmpeniile fufelor găzduite cu generozitate de Antena3. Inclusiv cretinii pesediști care aveau o atitudine ambivalentă și care nu au făcut gestul de a se vaccina public. La fel și autoritățile bisericii ortodoxe, care pare a nu fi preocupată de credincioși, ci de alte lucruri, biserici, sau imbecili ca Teodosie care trebuia caterisit.

Destul cu frontul politic!

Am fost la pescuit joi și azi de dimineață pe Argeș după știuci și șalăi, vremea a fost frumoasă, peștii nu au apărut. Joi dimineața m-am așezat într-o zonă de m-a bătut un vânt rece, noroc că m-am mutat. 

Am văzut pe internet filmul My Salinger Year. Recunosc că era programat la Centrul Cultural, dar am ezitat, mă duc la concerte, filme văd și pe internet. A apărut inclusiv No Time to Die, ultimul James Bond, filmat din sală și fără subtitrare, măcar in English. Filmul pe care l-am văzut se ocupă cu experiența unei tinere scriitoare în devenire, care se angajează ca dactilografă și secretară al agenției literare a celebrului autor J. D. Salinger, asta în 1995! Personajul principal este simpatica și frumoasa actriță Margaret Qualley. De pe IMDB aflu cu surprindere că este  fiica lui Andi Mc Dowell, într-adevăr seamănă mult cu mama ei. În film mai apare și Sigourney Weaver, șefa tinerei secretare și autorul J. D Salinger. Acesta apare ori cu spatele, ori fără să-l vezi bine. Este cunoscut cât de retras a fost acest scriitor, care a avut un succes extraordinar cu De veghe în lanul cu secară.

Evenimentul sportiv al săptămânii a fost etapa a treia a Champions League. 

Cel mai tare meci a fost Atletico - Liverpool. Liverpool a bătut cu noroc 3-2, cu un spaniol eliminat. Real a zdrobit-o în deplasare pe Șahtar Donețk care îi bătuseră în ambele meciuri anul trecut, dar doar după ce ucrainenii si-au dat primii un autogol! PSG a bătut greu pe Leipzig, iar City a bătut în deplasare cu 5-1 pe  Brugge, egala PSG! La fel și Manchester United pe Atalanta fiind conduși cu 2-0 și salvați în ultimul moment de Ronaldo cu un gol cu capul. Benfica a rezistat vreo 70 de minute, cu goluri neacordate, dar au căzut după o lovitură liberă imparabilă a lui Sane și au fost învinși cu 4-0. Cei de la Barcelona au învins greu pe Dinamo Kiev a lui Lucescu. Cum spunea cineva antrenorii de la marile echipe, Guardiola, Klopp, până și Pochetino șle poți desluși ideile tactice, singurul care nu are nicio idee tactică este Koeman. Cele mai tari echipe îmi par Bayern, Chelsea și Manchester City, Liverpool are probleme de apărare, iar Real să vedem! Mourinho cu Roma a luat o bătută teribilă cu 6-1 de la o echipă anonimă norvegiană în Europa League.

Mulțumesc celor care au răbdarea să citească părerile mele. 

Ploiești în anii 50-60

Eu, cel de jos dreapta, cap în cap cu Doina vecina mea, e și o pată albă în poză pe obrazul meu!

Am observat că postarea cu ștrandurile ploieștene ale copilăriei și adolescenței au zgândărit amintirile multor colegi. Îi mulțumesc domnului Iordache care mi-a transmis poze cu ștrandul Astra de demult și de azi, ajuns un fel de baltă. Păcat de ștrand și de delăsare! 

Asta m-a determinat să mă apuc să evoc copilăria mea ploieșteană. M-am născut și am crescut până la 18 ani în Ploiești. 

Ploiești era unul dintre cele mai industrializate și mai poluate orașe din România. Niciodată nu am văzut din Ploiești munții,  cum pot să-i vadă azi ploieștenii. În ciuda poluării teribile, iernile erau geroase și pline de zăpadă, iar verile călduroase, noroc că vacanțele de vară le petreceam la țară la rude, în Prahova și în zona Sibiului. 

Pentru că era multă zăpadă, am prins și iarna din 54, când treceam prin tuneluri de zăpadă de o parte și alta a străzii. Tata mi-a făcut o sanie de lemn de care eram mândru, era tâmplar de meserie. Ploiești este un oraș așezat în câmpie, fără dealuri. Dar în spatele străzii era un maidan cu o ridicătură de vreo 2 metri pe care noi îl denumeam derdeluș, mai ne dădeam cu sania pe străzile cam goale și fără mașini. De sărbătorile Crăciunului mergeam cu sania să umplu sifoane la fabrica de pe Rudului cu sania nu numai pentru ai mei, dar și pentru vecini, contra unui comision. Atunci mergeam cu Bună Dimineața de Ajun și de Anul Nou cu sorcova., din care îmi ieșeau niște bănuți pentru cărți!

Modificările climatice ar fi consecința activităților umane îmi par clar exagerate. Probabil au o contribuție, dar în mică măsură, alții sunt factorii care influențează clima globală.

Grădinița se afla vis a vis de casa mea și am petrecut cele două grupe, ce mică și cea mare echipat cu șorțuleț unisex! cum se vede în poza atașată (eu sunt jos în dreapta, cap în cap cu vecina Doina). Se vede că pe acea vreme erau premise pentru LGBT pentru că și băieții și fetele aveau aceleași șorțulețe! Obicei care a continuat și în clasele primare, după câte îmi amintesc, numai că era pepit, nu bleu ca cel de la grădiniță. Stalin și ciracii lui români oare aveau presimțiri contemporane?

În timpul școlii după ce am fost făcut pionier în clasa a II-a am început să frecventez Palatul Pionierilor, loc foarte important de petrecere a timpului în copilărie. Citeam ca un apucat biblioteca Palatului Pionierilor pe care prin a 6-a am epuizat-o. Erau doar traduceri din literatura sovietică, cu copii eroi din Revoluție și Marele Război. Palatul Pionierilor era un instrument perfect de îndoctrinare. O țin minte pe activista gheboasă care ne povestea transpusă de  Nadejda Krupskaia, partenera de viață a marelui Lenin și de cetățenii sovietici, oameni noi creați de Stalin. Am avut ocazia în 1977, la Moscova să constat nesimțirea absolută a sovieticului și apoi într-o excursie în Turcia, explicația unei tinere rusoaice că jefuirea de către sovietici la Berlin a tezaurului Agamemnon, descoperit la Troia de Schliemann, a fost normală, era trofeu de război! Asta era îndoctrinarea de care am avut parte în prima parte a educației mele școlare. M-am dezbărat de ea în liceu, când timpurile s-au mai schimbat și literatura clasică cu fondatorul ei, Titu Maiorescu au fost repuși în drepturi. A contribuit și Europa Liberă, singurul post de radio pe care îl ascultau rudele mele de la țară, eu având acasă doar difuzor. Și că tot am amintit de Palatul Pionierilor, ca să ajung acolo treceam pe lângă Muzeul de Istorie al Regiunii Ploiești, fondat de viitorul meu profesor de istorie Nicolae Simache. Câte semnături am în cartea vizitatorilor muzeului, sunt nenumărate, se pot găsi la arhivă.

M-am mutat la Biblioteca Regională Ploiești de unde am împrumutat tot felul de cărți, literatură clasică, cu îndrumări de la prieteni și de la școală. Aici era șefă doamna Cernăianu, soția marelui antrenor de la Petrolul! Pe lângă Bibliotecă mișunam pe la Muzeul de Științe Naturale cu diorame de dinozauri, sau acvarii. Dar și expoziții de tot felul.

Am fost și sunt cititor pasionat. Am început cu Andersen, Ispirescu și Creangă și am continuat cu Dumas Tatăl și Victor Hugo. Vecinele o sfătuiau pe mama să nu mă mai lase să citesc atât, că mă stric la cap! Pe la 10 -11 ani am descoperit Colecția de Povestiri Științifico Fantastice. Am colecționat până spre studenție, căutam numere vechi. Un vecin mi-a dat câteva fascicule din primele numere, care cuprindeau romanul Uraniu de Adrian Rogoz și Cristian Ghenea, prevestitor pentru viitoarea mea meserie. De fapt aceste povestiri au fost impulsul pentru meseria de nuclearist pe care am ales-o și practicat-o și ca inginer și ca profesor la Politehnică!

În pofida poluării Ploiești a dat atleți de mare calibru. Fotbaliștii de la Petrolul au fost după UTA Arad, cei care au spart dominația Dinamo, CCA (ulterior din 67 Steaua). Nu mai țin minte primele două titluri succesive, 58 și 59, dar am fost martor al parcursului din 65-66 când Petrolul a luat al treilea titlu de campioană. Atunci a fost legendara victorie cu 3-1 împotriva lui Liverpool în Cupa Campionilor Europeni. Nu am avut talent sportiv, nici pentru handbalul lui Fiște, nici pentru voleiul lui Petrea. Jucam doar fotbal în curte școlii elementare nr 1, sediul vechi care avea pe frontispiciul data fondării cu litere romane de pe la sfârșitul secolului XIX, care era în fundul curții casei mele, treceam pe acoperișul unei magazii ca să sar acolo. 

Distracția cea mai importantă pentru copiii din vremea mea era mersul la cinema. Am mers de mic dus de Moșu', vecinul din curte. Mergeam la toate sălile din oraș, mai ales la Tineretului, Progresul, Popular. Mai apoi mergeam pe la Muncitoresc și mai ales la Cinemascop, unde în 1964 am serbat 100 de ani de la înființarea liceului nostru. Filmele din anii 50 și începutul anilor 60 era predominant sovietice, îmi amintesc însă de Valurile Dunării cu interpretarea extraordinară a lui Ciulei, care părea coleg cu taică-meu, nu moșierul rafinat din alt film. Șocul a fost în finalul verii din 63? când am văzut primul western, Ultimul tren din Gun Hill, pe urmă filmele americane și franceze polițiste, sau seria Angelica au devenit normale. Îmi amintesc și de cozile de la Cei 7 Magnifici.

Vremea a trecut, am devenit licean la Caragiale, opțiunea maică-mii, cu toate că eram mult mai aproape de liceul A. Toma (ulterior Mihai Viteazul) din bulevard, datorită prestigiului de care se bucurau profesorii de acolo. 

Am terminat liceul și am devenit student la Politehnică, opțiunea majorității colegilor mei. Așa că literatura și istoria au rămas doar Violon d'Ingres.

Tot de prin Dilema veche și altele

Am găsit prin Dilema veche evocări ale industriei petrolului scrise de un prahovean, câmpinean, după câte îmi dau seama. Articolul de față se ocupă cu istoria Rafinăriei Astra Română. Și asta îmi evocă adolescența mea ploieșteană. Ploieștiul era plin de bazine de înot, darul interbelic al acestor rafinării. Am învățat să înot în râul Olt, dar mi-am consolidat tehnicile în cele două bazine care țineau de Astra Română. Locuind în sudul orașului traversam calea ferată să ajungem în colonie, unde erau vilele unde locuiseră tehnicienii, inginerii de la Astra. Ce îmi sărea în ochi erau terenurile de tenis, în vremea când tenisul era totuși un sport aristocratic, spre deosebire de fotbal, mai simplu, fără rachete și costumație. Țin minte că bazinul din fundul aleii avea și platformă de sărituri, nu mai știu dacă am avut curajul să sar. 

Elev la Caragiale, nu prea am mers la ștrandul Vega, care ulterior s-a acoperit. Și prin studenție am început să frecventez ștrandul Unirea, vis a vis de 1 Mai, fosta Concordia unde lucra tatăl meu, tot peste cale ferată la Gara de Sud.

Revenind la Astra Română, directorul ei a fost și geologul Patriciu, tatăl lui Dinu Patriciu, profesor la IPGG. Asta explică de ce Dinu Patriciu, arhitect, a devenit petrolist și a avut credit de la olandezi, Astra fiind Shell Deterding, companie anglo-olandeză.

https://dilemaveche.ro/sectiune/la-fata-timpului/articol/a-fost-odata-astra-romana

Am citit și avatarurile cu călătoriile lui Andrei Manolescu. Mă mir că-mi aduc minte că a fost jurnalist la BBC. Manolescu descrie dificultățile călătoriei spre Marea Britanie. Și eu am avut experiența vizei la Ambasadei Marii Britanii. Cred că am avut o invitație de la prietenul meu londonez, dar cu cei de la ambasadă nu am avut nicio problemă. De ce? Pentru că cu un an înainte fusesem în Statele Unite, și acea viză era o mare garanție!

Dosarul Dilemei vechi se referă la cei de vârsta de mijloc, cei de 40 de ani. Constat că eu mă apropii ce final fiind la aproape dublul acestei vârste, 

Citesc acum în fiecare joi România Literară. Am găsit chioșcul care o primește. Constat cu melancolie cum statutul scriitorului a decăzut. Și că cei de la România literară se cam citesc și comentează între ei, dar totuși apar și noutățile literare ale momentului. 

Într-un articol apare evocarea lui Neagoe Basarab, cu prilejul a 500 de ani de la Învățăturile tatălui către fiul său Teodosie. Este o operă în slava veche, limba de cancelarie a principatului Valahiei. Din câte știu prenumele Neagoe, mai apare la Neagu Djuvara. Cred că Neagoe este o grecizare a lui Neagu. Acum Neagu - Neagoe dă numele de familie la mulți cu acest nume, dar și a derivatelor, Negulescu, Negescu și numele meu Neguț! Tata mi-am povestit odată că numele nostru provine de la o femeie din secolul XIX cu numele Neaga!

Replici la Dilema veche

Constat cu surprindere că mai nou, cei care afișează la finalul articolelor Facebook, greblează comentariile și nu le permit afișarea lor pe Facebook. Mi se pare o măgărie absolută. Am văzut de exemplu că pe pagina lui Cîțu se publică necenzurat, fără administrator tot felul de porcării antiCîțu, acolo se poate, cum e posibil la alți acest filtru?

Așa că mă simt obligat să dau replică pe propriul meu blog. 

În primul rând am constatat surprins că și la madam Dogioiu, mai nou, opiniile mele sunt cenzurate. Culmea când eram critic apăreau, mai nou nu apar. Și culmea că agream multe din opiniile sale, nu mizeriile pe care le publică trolii useriști absolut iresponsabili. 

Am citit două articole politice în Dilema veche și m-am simțit dator să dau o replică. 

Înainte de asta vreau să-mi exprim revolta și scârba la cum este umplut de lături președintele Iohannis. În cârca lui jurnaliștii pro-USR aruncă toate acuzele de care se face vinovată întreaga clasă politică românească, incapabilă să reacționeze și să acționeze conform bunul simț. Și aici îi bag pe toți indiferent de culoarea lor politică. Am ajuns într-o situație absurdă. Un partid cu pretenții reformatoare USR se aliază să dea jos propriul guvern, motivând că doar pe primul ministru Cîțu, cu PSD și, cel mai jenant, cu AUR partid naționalist, extremist, cu simpatii ...rusofile!!!!!!  

Am citit articolul lui Andrei Cornea, pe care nu-l suspectez de simpatii sau antipatii, însă care pare manipulat de aceeași presă că Iohannis l-ar ține în brațe pe Cîțu. Acesta este premier demis și nu-l mai ține în brațe nimeni. A rămas premier demisionat și președintele PNL. I-am replicat lui Cornea, că soluția Orban în fruntea PNL era să pui jupânul lup la turma liberală. În schimb Iohannis a făcut pedagogie politică cu uteciștii de la USR care își iau angajamente la fel ca predecesorii, pe care nu pot să le îndeplinească și așa l-a însărcinat pe Cioloș să fie candidat de prim ministru. Măcar asta să le deschidă ochii și să negocieze onest cu foștii parteneri de coaliție și ca prim pas să fie la Camera Deputaților președinte un liberal. 

Acest articol are măcar o anume ingenuitate, dar articolul politic scris de Sever Voinescu m-a scos din sărite. El vorbește de lamentabilul președinte Iohannis. Cum poți să ai acest tupeu să vorbești de lamentabili și să-l invoci pe Caragiale concitadinul nostru, al meu și al lui, doar că eu am învățat și la liceul care-i poartă numele? Păi el vorbește, el care a numărat în parlament voturile precum Ghiță steagurile? Cum e să vorbești de un comportament lamentabil, tu care ai fost sluga unui președinte care s-a dovedit, hoț, corupt și jegos turnător la securitate? Băsescu cel care aranja vapoarele lui Ceaușescu de la Anvers. 

Este păcat că revista mea culturală preferată are și altfel de contribuții, precum a lui Petre Iancu care jignește calitatea de jurnalist la Deutsche Welle.

Scriu cu amărăciune acest bilet postare!

P.S.

Am avut surpriza unor comentarii dure, diametral opuse cu ale mele. Îmi dau seama acum că ăsta este riscul opiniilor politice, nu toți ți le împărtășesc, și ți le anulează în stilul "ba pe a mă-tii", fără niciun argument. Inițal am vrut să le șterg, dar le-am lăsat. Singurul lucru care m-a deranjat a fost că acești comentatori, nu numai la această postare nu și-au declinat identitatea, cu toate că se pare că mă cunosc. Totdeauna mi-am exprimat opiniile sub propria identitate fără anonimități și pseudonime. 

Despre oraș și țară cu Iulian Țecu

Vă invit să urmăriți transmisia video de pe FB Pitești 24 o conversație despre actualitatea politică românească.

https://www.facebook.com/Pitesti24/videos/1092331844636691

Dacian Cioloș în rolul lui Tom Cruise la fel și Naționala de fotbal a României

Vă mărturisesc că de câteva săptămâni nu mai urmăresc posturile de știri pentru că m-a mâhnit valul de lături aruncat de jurnaliști în capul președintelui Iohannis. Dacă pentru premierul Cîțu pot fi justificate atacurile, jurnaliștii partizani ai USR îl învinuiau pe președinte că nu le satisface doleanțele. Cea mai infamantă este acuza de președinte Grivco, minciună toxică, inventată chiar în laboratoarele Antenei 3 ale patronului Grivco, Dan Voiculescu.

Și iată că ieri 11 octombrie președintele Iohannis invită partidele la consultări. PNL, PSD, AUR nu propun niciun premier, după căderea guvernului Cîțu. USR se înfoaie cocoșește și se prezintă cu propunerea omului vechi, șef acum al unui partid nou, Dacian Cioloș! A fost ca în vremurile pe când Cioloș, ca noi toți ăștia mai vechi activam în UTC și ne luam angajamente pe care era clar că nu le putem îndeplini. Ca în bancul cu soțul care ajunge acasă târziu și este luat de nevastă la rost, păi am fost la o ședință de angajamente. Păi cum este asta, întreabă soția? Simplu! spune soțul, vin eu acasă și-ți spun că asta seară ne-a tragem de două ori și tu sari în sus și zici: ba nu, de trei ori! Și vai de noi dacă reușim o singură dată!

După consultări, unde ceilalți uteciști de la PSD tot o țin gaia mațu cu anticipatele care sunt practic imposibile. Ar trebui în viitor să se facă revizuirile constituționale ca anticipatele sa fie mai simple, dar asta ține tot de pesediști. 

Siguri pe ei, cei de la USR clamând salvarea patriei au venit cu Cioloș și cu un program de reforme. Cred că nu le-a trecut prin cap că Iohannis care a spus că nu se mai implică în formarea unei coaliții le-a făcut hatârul useriștilor și l-a numit pe Cioloș candidatul de prim ministru însărcinat cu formarea unui guvern. A fost după mine o lecție de pedagogie politică, nu te întinde mai mult decât ți-e plapuma! 

Vreau să spun că după acest anunț care a căzut ca o bombă, televiziunile de pălăvrăgeli politice au intrat în fibrilație.  PNL prin vocea lui Cîțu a declarat că așteaptă ca USR și Cioloș să treacă la consultări cu aliații de la moțiune, recte cu PSD și mai ales cu AUR. Probabil că cei mai supărați pe USR pentru această alianță de conjunctură sunt cei de la UDMR care văd în AUR extremiștii xenofobi. 

Așa că am urmărit cu nemaipomenită plăcere toate emisiunile politice, pentru că merită. Ce am observat este că useriștii încearcă în continuare să arunce pisica moartă în curte PNL, victima moțiunii câștigătoare a PSD; AUR și mai ales USR. M-am uitat inclusiv la hanznaua de la Antena 3, dar nu este recomandabil sp urmărești amestecul de minciuni și manipulări specifice acestui post.

Astfel președintele Iohannis l-a pus pe Cioloș în rolul lui Tom Cruise din Mission Impossible. Nu de alta, da primul din serie avea în prolog doi mari actori români, regretatul Caramitru și Marcel Iureș!

M-am uitat și la meciul esențial pentru locul secund în grupă al naționalei românești de fotbal cu Armenia de pe Ghencea. Nu am prea văzut prima repriză, nici golul dat de Mitriță cu capul, el cel mai mic fotbalist din formație. Am urmărit mai ales repriza a doua, când Germania a lămurit treaba și i-a bătut pe Makedonia de Nord cu 4-0 și nu mai erau dezbateri politice. Final mai prost ca ăsta n-am văzut demult, ai noștri nu erau în stare să țină mingea și se apărau cu disperare, noroc cu portarul Niță. M-am umplut de nervi mai ales în ultimele 10 minute, inclusiv prelungirile la cât de prost jucau românii, norocul lor că armenii sunt mai mediocri. Au mari șanse acum să rămână pe locul doi, unde putem juca în eliminatoriile pentru cele trei locuri de la Mondialul din Qatar. Ca să ne calificăm trebuie să trecem de alte echipe și vă dau locurile doi din celelalte grupe: Portugalia, Suedia, Elveția, Ucraina, Cehia, Scoția, Norvegia, Croația, Albania. Mission Impossible!

Finala Nations League

Aseară s-a consumat finala Nations League, onouă competiție fotbalistică europeană. Turneul final s-a disputat în Italia între 4 echipe: Italia, Spania, Franța și Belgia. Opinia mea este că aceste echipe sunt cele mai bune din Europa și alături de Brazilia și Argentina, cele mai bune din lume. Germania nu mai e ce  a fost, Olanda nu mai contează și restul.... vai de noi!

Aș remarca intrarea în acest careu a Belgiei. Belgia are vedete care joacă în cele mei bune echipe europene de club, Real, Atletico Madrid, Manchester City, Chelsea. În semifinale a jucat extraordinar cu Franța și a pierdut în final, după ce i s-a anulat un gol din ofsaid. A fost de departe cel mai frumos joc de fotbal disputat în acest an! Pentru că aglomerarea de vedete care se vede doar la echipele de club era prezentă în naționalele Franței și ale Belgiei.  În finala 3-4 era învinsă și a pierdut la Italia cu 2-1. Italia a fost învinsă în semifinale de o Spanie tânără și care controlează jocul prin pasatorii de mare valoare.

În finala prima repriză dintre Franța și Spania a fost de tatonare între două echipe ce păreau obosite de meciurile din semifinală. Dra repriza a doua a fost complet diferită, Spania pasa bine și a dat gol, dra imediat a intervenit geniul lui Benzema și a egalat cu o rachetă care a mers la vinclu, probabil alături de bijuteria lui Salah din Liverpool Manchester City cele mai frumoase goluri din acest an. Golul victoriei a fost dat dintr-o fază extrem de controversată. Mbappe era în ofsaid, dar faptul că Eric Garcia a încercat să atingă mingea să o devieze pentru că nu știa că Mbappe e în ofsaid a fost fatală. Mingea a ajuns la Mbappe care primea mingea de la adversar și a dat gol. Decizie VAR contestată de unii, car conform regulamentului. Nu este prima oară când un fotbalist aflat în ofsaid evident prinde o minge deviată de adversar, mi ales portar și dă gol!

Ca joc dec fotbal acest turneu final a fost superior Campionatului European desfășurat în această vară. 

Și mă bucur că am văzut cel mai bun fotbal din lume!

Jurnal cu PERT

De ieri a început Simpozionul PERT numărul 21 despre Experimentul Pitești - Reeducare prin tortură. Prescurtarea îmi amintește de lucrarea mea de diplomă unde aveam metode PERT de programarea lucrărilor de punere în funcțiune a CNE. Nu-i nicio legătură, aceasta era o metodă matematică care utiliza grafuri.

Urmăresc acest simpozion de când l-a inițiat de prof. Ilie Popa, fost coleg de serviciu. Este un simpozion dedicat genocidului comunist. Căci această denumire a fost refuzată pe la universitățile americane de către stângiștii marxiști, aceiași care au inventat corectitudinea politică, woke și cancel culture, cum a arătat în prezentarea sa domnulNae Constantinescu, comiliton politic de la PAC pe vremuri. Piteștiul are renumele sinistru al experimentului de tortură din pușcăriile comuniste la începutul anilor 50. Este un moment de rememorare a vremurilor câinești prin care am trecut și pe care tinerii de azi nu le mai percep așa de clar. E vremea mea de înrăire, de activare a memoriei epocii în care nemernicii mi-au mâncat bucuriile tinereții. 

Am promis să mă ocup de treburi culturale, dar Dilema veche mă obligă să reacționez. În paginile ei, un individ care mă calcă pe nervi cu opiniile lui se ocupă de alegerile din Germania. Se autointitulează jurnalist la Deutsche Welle, dar opiniile lui nu prea au legătură cu această instituție germană. Petre Iancu nu se rezumă la alegerile germane și își bagă nasul și în afacerile românești. Și dacă are dreptul la partizanate și părtiniri, are însă nerușinarea să folosească expresia inventată de jurnaliștii ticăloși, președintele Grivco la adresa lui Iohannis. Pe lângă faptul că este o minciună vehiculată de un individ legat de Dan Voiculescu și haznaua puturoasă Antena 3, care a fost și la răcoare precum patronul, această golănie a fost preluată iresponsabili de așa ziși jurnaliști. Iancu parcă nu a aflat că între timp președintele Iohannis a primit premiul Carol cel Mare de la o prestigioasă fundație germană, nu din altă parte. Ce legătură are Iancu cu Deutsche Welle? Toată tevatura asta internă este legată de faptul că avem o clasă politică impostoare, incapabilă să-și asume propriile erori și doar să dea vina pe alții. 

Tot în aceeași revistă este dosarul Smintelii, foarte potrivit vremurilor de azi, când spitalele sunt pline de bolnavi în stare critică și nemernici, care nu au nicio legătură cu patriotismul, urlă în public să nu respectăm regulile sanitare. În acest dosar are un articol și un vechi client de al meu, Cătălin Prisăcariu. El scrie despre sminteala definită de cronicari și de Noul Testament, ajungând la actualitate. Și se întreabă cum indivizi cu legături vechi și grele cu securitatea o duc bine mersi azi. Cei luați în vizor sunt Isărescu și Patriarhul Daniel. Sunt documente care îl acuză pe Isărescu de colaborări, turnătorii securiste. De bine de rău acest individ a condus finanțele românești, moneda națională prin vremuri grele și s-a descurcat onorabil. Despre patriarh nu am elemente și nu mă bag. Dar Prisăcariu se face că uită pe cel mai semnificativ și sonor turnător securist, care timp de  10 ani a fost președintele României. Pe Băsescu îl uită, pentru că îl pupa în cur cu foc pe vremea când  acesta a reușit să reactiveze SRI ca organ de hărțuire a adversarilor politici. Și golanul ăsta de presă se mai ia de PNRR, unde clar nu are nicio expertiză. Dacă PNRR ar fi fost prost nu ar fi fost acceptat. Individul se plânge că PNRR nu are reforme. Reforme d'alea pe care nu au fost în stare să le inițieze genialii Voiculescu și Stelian Ion? Reformele care să scoată retardarea din români, să se ducă rapid să se vaccineze să oprim valul de infectări și decese. 

Clasa politică românească de azi abundă în lichele și îmi trezește scârbă, singurul care face figură aparte aste chiar președintele Iohannis, care ne dă o anvergură europeană. Dar atât de această incapacitate crasă de face politică onestă la români. 

O veste de ultimă oră a fost legată de meciul României cu Germania la fotbal. Am văzut în direct golul superb al lui Ianis Hagi și apoi de frică nu am mai deschis televizorul. De ce mi-a fost frică nu am scăpat, am pierdut, chiar dacă onorabil, când unii se așteptau la o înfrângere categorică. Am putea să ajungem pe locul 2, dar eliminatoriile vor fi foarte dificile, în două ture!

Am văzut filmul francez The Crew - Braqeuers, film care a dus la serialul din 2021. Și am mai văzut două filme psihologice americane: The Guilty și The Card Counter. 

Am scos de pe internet și am citit romanul thriller A Quiet Man Victor  the Aassassin #9 de Tom Wood.

A apărut în traducere ultima carte a istoricului Niall Ferguson Apocalipsa. Titlul original este Doom și am scormonit internetul și am dat de acest studiu al dezastrelor omenirii. Cartea dedicată și problemelor pandemiei, pare mai interesantă decât cea a lui Fareed Zakaria, 10 Lecții despre covid pe care am abandonat-o. Prefer să citesc în original aceste cărți, chiar dacă la una am avut dificultăți legate de modele matematice care mi-ar fi trezit dificultăți în românește.

Marți am fost la Purcăreni la baltă. Vremea a fost închisă și peștii trofeu nu s-a arătat la undițe. Eu am luat un ciortan la palmă și Mitică un caras mai mărișor.

Vă urez un weekend plăcut!