Jurnal cu PERT

De ieri a început Simpozionul PERT numărul 21 despre Experimentul Pitești - Reeducare prin tortură. Prescurtarea îmi amintește de lucrarea mea de diplomă unde aveam metode PERT de programarea lucrărilor de punere în funcțiune a CNE. Nu-i nicio legătură, aceasta era o metodă matematică care utiliza grafuri.

Urmăresc acest simpozion de când l-a inițiat de prof. Ilie Popa, fost coleg de serviciu. Este un simpozion dedicat genocidului comunist. Căci această denumire a fost refuzată pe la universitățile americane de către stângiștii marxiști, aceiași care au inventat corectitudinea politică, woke și cancel culture, cum a arătat în prezentarea sa domnulNae Constantinescu, comiliton politic de la PAC pe vremuri. Piteștiul are renumele sinistru al experimentului de tortură din pușcăriile comuniste la începutul anilor 50. Este un moment de rememorare a vremurilor câinești prin care am trecut și pe care tinerii de azi nu le mai percep așa de clar. E vremea mea de înrăire, de activare a memoriei epocii în care nemernicii mi-au mâncat bucuriile tinereții. 

Am promis să mă ocup de treburi culturale, dar Dilema veche mă obligă să reacționez. În paginile ei, un individ care mă calcă pe nervi cu opiniile lui se ocupă de alegerile din Germania. Se autointitulează jurnalist la Deutsche Welle, dar opiniile lui nu prea au legătură cu această instituție germană. Petre Iancu nu se rezumă la alegerile germane și își bagă nasul și în afacerile românești. Și dacă are dreptul la partizanate și părtiniri, are însă nerușinarea să folosească expresia inventată de jurnaliștii ticăloși, președintele Grivco la adresa lui Iohannis. Pe lângă faptul că este o minciună vehiculată de un individ legat de Dan Voiculescu și haznaua puturoasă Antena 3, care a fost și la răcoare precum patronul, această golănie a fost preluată iresponsabili de așa ziși jurnaliști. Iancu parcă nu a aflat că între timp președintele Iohannis a primit premiul Carol cel Mare de la o prestigioasă fundație germană, nu din altă parte. Ce legătură are Iancu cu Deutsche Welle? Toată tevatura asta internă este legată de faptul că avem o clasă politică impostoare, incapabilă să-și asume propriile erori și doar să dea vina pe alții. 

Tot în aceeași revistă este dosarul Smintelii, foarte potrivit vremurilor de azi, când spitalele sunt pline de bolnavi în stare critică și nemernici, care nu au nicio legătură cu patriotismul, urlă în public să nu respectăm regulile sanitare. În acest dosar are un articol și un vechi client de al meu, Cătălin Prisăcariu. El scrie despre sminteala definită de cronicari și de Noul Testament, ajungând la actualitate. Și se întreabă cum indivizi cu legături vechi și grele cu securitatea o duc bine mersi azi. Cei luați în vizor sunt Isărescu și Patriarhul Daniel. Sunt documente care îl acuză pe Isărescu de colaborări, turnătorii securiste. De bine de rău acest individ a condus finanțele românești, moneda națională prin vremuri grele și s-a descurcat onorabil. Despre patriarh nu am elemente și nu mă bag. Dar Prisăcariu se face că uită pe cel mai semnificativ și sonor turnător securist, care timp de  10 ani a fost președintele României. Pe Băsescu îl uită, pentru că îl pupa în cur cu foc pe vremea când  acesta a reușit să reactiveze SRI ca organ de hărțuire a adversarilor politici. Și golanul ăsta de presă se mai ia de PNRR, unde clar nu are nicio expertiză. Dacă PNRR ar fi fost prost nu ar fi fost acceptat. Individul se plânge că PNRR nu are reforme. Reforme d'alea pe care nu au fost în stare să le inițieze genialii Voiculescu și Stelian Ion? Reformele care să scoată retardarea din români, să se ducă rapid să se vaccineze să oprim valul de infectări și decese. 

Clasa politică românească de azi abundă în lichele și îmi trezește scârbă, singurul care face figură aparte aste chiar președintele Iohannis, care ne dă o anvergură europeană. Dar atât de această incapacitate crasă de face politică onestă la români. 

O veste de ultimă oră a fost legată de meciul României cu Germania la fotbal. Am văzut în direct golul superb al lui Ianis Hagi și apoi de frică nu am mai deschis televizorul. De ce mi-a fost frică nu am scăpat, am pierdut, chiar dacă onorabil, când unii se așteptau la o înfrângere categorică. Am putea să ajungem pe locul 2, dar eliminatoriile vor fi foarte dificile, în două ture!

Am văzut filmul francez The Crew - Braqeuers, film care a dus la serialul din 2021. Și am mai văzut două filme psihologice americane: The Guilty și The Card Counter. 

Am scos de pe internet și am citit romanul thriller A Quiet Man Victor  the Aassassin #9 de Tom Wood.

A apărut în traducere ultima carte a istoricului Niall Ferguson Apocalipsa. Titlul original este Doom și am scormonit internetul și am dat de acest studiu al dezastrelor omenirii. Cartea dedicată și problemelor pandemiei, pare mai interesantă decât cea a lui Fareed Zakaria, 10 Lecții despre covid pe care am abandonat-o. Prefer să citesc în original aceste cărți, chiar dacă la una am avut dificultăți legate de modele matematice care mi-ar fi trezit dificultăți în românește.

Marți am fost la Purcăreni la baltă. Vremea a fost închisă și peștii trofeu nu s-a arătat la undițe. Eu am luat un ciortan la palmă și Mitică un caras mai mărișor.

Vă urez un weekend plăcut!