Toți trei, Doamne și toți trei!

 

Am prezentat mutrele celor trei viitori miniștri din cabinetul Luca Niculescu: Florin Manole, Bogdan Ivan și Alexandru Rogobete. Acești trei străluciți neica nimeni care au parazitat și cabinetul coaliției conduse de  Ilie Bolojan. 

Florin Manole cel sfătos, care nu a fost în stare  să facă legea salarizării care ne aducea fix 770 de milioane de Euro. A fost în stare să zboare la Mikonos să pună România la mezat!

Bogdan Ivan, fost ministrul Energiei, care a cauționat idioțeniile lui Ghiță de la Nuclearelectrica cu SMR-urile de la Doicești. Bucuros și el să vând interesele României cu gaze la preț de trei ori mai mare, alt mare patriot de doi bani.

Rogobete, în fine ministrul Sănătății, medic fără rezidențiat, dar ajuns în post de ministru pe politică, individ care a mâncat căcat împotriva lui Bolojan, folositor că va fi din nou ministru să nu facă nimic la Sănătate.

Cam astea sunt ofertele PSD în cabinetul Luca Niculescu!

Vai de noi și de România!

Nu îl mai amintesc pe Grindeanu, alt patriot gata să vândă țara oricui, numai lui să-i fie bine!

Luca Niculescu și PSD

 

După căderea în Parlament a guvernului Siegfried Mureșan, președintele Nicușor Dan a propus un nou prim ministru, pe Luca Niculescu, fost jurnalist și diplomat. Pare o alegere neutră. Pesedeii au fost inițiali furioși, acum se recalibrează. Problema este cine va face parte din acest guvern. Se preconizează un guvern politic în care pesedei vor furniza miniștri în principal. Dar nu vor să guverneze singuri. PNL și UDMR au declarat că vor vota guvernul, deci dacă PSD se decide guvernul Niculescu are șanse să treacă. Ilie Bolojan s-a săturat să guverneze timp de 5 luni fără puteri executorii, luate de moțiunea de cenzură. În pofida acestor limitări Ilie Bolojan a reușit să finalizeze PNRR. Dacă PSD ar fi votat legea salarizării s-a mai fi adăugat 770 de milioane de Euro. Iată că CE ne-a mai dat totuși 330 milioane de Euro. Bolojan a reușit să treacă și furcile caudine a agențiilor de rating. Deci bilanțul este pozitiv, deficitul este în scădere, la fel și inflația. 

Și dintr-o dată PSD s-a trezit că vrea să guverneze alături de PNL și UDMR! Îi exclud pe cei de la USR. De ce oare? Pentru că acest guvern ar trebui să continue acțiunile de reducere a deficitului și alte acțiuni de austeritate. Și ei trebui să găsească un  țap ispășitor pentru aceste măsuri. Și PNL și Bolojan sunt ideali pentru a motiva austeritatea. Grindeanu a depășit orice tupeu. El îndeamnă pe Bolojan să guverneze, de parcă ce a făcut Bolojan în aceste 5 luni? A guvernat cu succes sub înjurăturile și minciunile PSD, dar și acoliților foști în PNL. Pentru că acești intitulați liberali nu mai sunt în PNL, chiar dacă justiția ticăloșită și-a depășit atribuțiile și-și bagă nasul în viața partidelor.  Doar scârbă trezesc un Tișe sau fostul jurnalist Rareș Bogdan. 

Deci sunt mari probleme și delicate. Și PSD nu vrea să gestioneze aceste probleme cum este și miliardul de Euro cerut de magistrați, ticăloasă această decizie, ei centrează ei dau cu capul! Este apoi rectificarea bugetară și bugetul pentru anul 2027. Se discută și pare că și PSD a înțeles că trebuie o reformă teritorială administrativă. În aceste condiții pedeseii sunt la ananghie și vor să împartă povara cu cei pe care i-a înjurat continuu.

Vă mai amintiți? dedicat colegilor de promoție

Legendă fotografie:
De sus de la stânga la dreapta:
Primul rând
Florin Stănescu, Traian Mușat, Gheorghe Runceanu,  Vlad Vasilescu
Rândul doi
Horia Tănase, Doina Niță, Adrian Ruiu, Laurian Anania, Adriana Șoancă
Rândul trei
Gheorghe Alecu, Nicu Busoiu, Costică Țipirig, Puiu Dumitru, Ion Diaconescu, Iulian Cheptenaru, Elisabeta Popa, Mioara Catană, Lucian Biro
Rândul patru (doar doi)
Eu, Johnny Burchilă
Rândul cinci
Cezar Pietrăreanu, Gigi Lucaciu, Nicolae Nae, Fane Drăghici, Nicu Stan, Viorel Șerban.

Lipsesc din poză:
Suzana Avrigeanu, Florin Bederu, Lia Ciupagea, Cezar Dragomirescu, Radu Gheorghiu, Ștefan Marin, Diana Mateescu, Ion Plămădeală (plecat deja din primul semestru),  Costică Popescu, Mircea Popescu, Gigi Tomoiagă, Ionel Țilică, Florin Vlăsceanu (mutat apoi la Hidro).

Copiate dintr-un blog mai vechi https://joenegut.blogspot.com/2019/09/amintiri-din-studentie-primul-an.html

Eu cu Mioara Catană (Dumnezeu să o odihnească!)

Zilele astea calde din octombrie mi-au amintit de primele zile de student la Politehnică, Energetică, prima promoție care a dat examen la Secția CNE. Era începutul lui octombrie 1967, acum 59 de ani!

Eram în localul de pe strada Ștefan Furtună, azi numită Mircea Vulcănescu, acum fiind acolo Muzeul Militar. 

Era o sală în care încăpeam anul I, noi cei 40 de studenți la CNE și alte grupe de la Termoenergetică, vreo 100, unde doamna Kreindler ne preda Analiza Matematică. Eram în cămașă cu mânecă scurtă. Doamna Kreindler ne povestea cât de dificil era examenul de intrare la Ecole Polytechnique, Paris.

Eram la începutul studenției, unii au abandonat pe parcurs, am început 40 și am terminat 40, pentru că s-au mai adăugat colegi de la Termo în anul III. Eram plini de iluzii, de speranțe, pe care unii și le-au îndeplinit. Eu am avut noroc! Am avut șansa să fiu în echipa care a construit și pus în funcțiune al doilea reactor de cercetări din România, reactorul TRIGA la Institutul de Cercetări Nucleare Pitești.

Din cei în poză azi unii nu mai sunt, să ne amintim și de ei!

Acolo atunci, din întâmplare am văzut pe una din cele mai frumoase studente din Politehnică. Ei bine acum locuind în Pitești am revăzut-o ea fiind piteșteană și stabilită în Pitești. A îmbătrânit și ea!

E la fel de frumoasă vremea ca atunci, dar au trecut aproape 60 de ani de atunci.

Guvernul Mureșan a căzut, ce facem în continuare?

Această postare are mult năduf. Nu am reacționat când guvernul Mureșan a căzut în Parlament, am așteptat să văd ce face președintele. Mă întreb și acum cum am putut alege un astfel de om președinte? Intelectualii rafinați se iau de păr, am urmărit disputele dintre Daniel Funeriu și  Andrei Cornea. Funeriu îl acuză pe Cornea și pe ceilalți că au făcut demersuri serioase ca Nicușor Dan să fie candidat prezidențial. Retrospectiv vorbind ce aveam de ales la alegerile din mai 2025? Pe Crin Antonescu care dă dovezi de damblageală și tembelism, mușcă ce a pupat și condus, adică PNL, în loc să dea cu parul în PSD. Nici vorbă de derbedeul putinist Simion! Surpriza feroce este comportamentul lui Nicușor Dan. În loc să reprezinte interesele celor care l-au votat, tot ce face este să lovească în partidele care l-au sprijinit, în primul rând în PNL. Se pare că obsesia lui este Bolojan. După ce a reușit să creeze coaliția PSD PNL USR UDMR și Minorități nu a făcut absolut nimic să tempereze obsesia PSD de a dărâma guvernul Bolojan. După căderea acestuia prin moțiune de cenzură, președintele Dan a numit pe Veștea care nu era de loc în vederile conducerii PNL cu scopul de distruge PNL. Veștea a picat cu succes și timp de 4 luni l-a lăsat pe Bolojan să se chinuie să finalizeze PNRR și să mențină ratingul României. Acesta a finalizat cu succes PNRR, dacă scârbele lui Grindeanu votau și legea salarizării se obținea aproape încă un miliard de Euro. Bolojan a reușit să convingă agențiile de rating să ne mențină ratingul de business. Ultimii au fost cei de la Standard & Poor's, în pofida opiniilor economiștilor lui pește prăjit autohtoni au menținut ratingul României.

Și ce face domnul președinte Dan? Scrie pe Facebook că acest rezultat este datorat eforturilor întregului popor. Probabil a eforturilor teroriste ale PSD și AUR de a bloca guvernul Bolojan în ceea ce face. Curat declarație gen Ceaușescu! Nicușor Dan este la această oră cel mai toxic politician român.

Sfântă nerușinare te numești Nicușor Dan!

Aventuri pariziene

Am avut ideea să combin  o vizită la Londra cu una la Paris,  Afacerea a căzut și așa am zis ia să fac eu un city break la Paris. Am început să caut pe saituri de avioane care ar fi cea mai bună soluție și ieftină!

Și am găsit! Plecam la Paris joi 24 septembrie dimineața devreme și mă întorceam la București duminică pe 27. Zborurile erau economice și ieftine. Și am căutat și o cazare la fel de ieftină. Cazarea la Picpus mi s-a părut foarte scumpă, de la vreo 50 Euro în 2000 și ceva și s-a făcut 225 azi și a căzut. Am căutat și Marne La Vallee la Ibisul de acolo, dar nici ăsta nu mi-a convenit. Și așa am făcut rezervarea la Ibis Budget Port de Montmartre, suna bine și era și ieftin! Când a auzit Julian că am făcut rezervarea acolo m-a înjurat și m-a făcut bou, era în zona periferică a Parisului, plină de negri și nasoală. Dar asta a a fost!

Am venit miercuri în București. Am avut probleme cu check in online, mi-au luat 10 euro, dar l-am făcut. La București m-am revăzut cu Vlad Zografi și am petrecut o seară plăcută la COȘ, cine știe apreciază și apoi un coniac la el acasă. Vlad este scriitor și senior redactor la Humanitas. A fost la noi la Institut, a plecat la București, a prins o bursă și a făcut un doctorat la Paris în fizică, dar reîntors a optat pentru literatură. 

Joi am plecat de la sora mea la Gara de Nord cu trenul la Otopeni. Am urcat în cursa WizzAir de Paris. Erau destui țigani în avion, am stat lângă unul tânăr, fără probleme. Șocul a fost că am ajuns la aeroportul de low cost Beauvais la 100 de km de Paris! Am găsit un transfer cu autocarul și într-o oră și un sfert am ajuns la Port Maillot. Pe drum o familie de țigani a ocupat bancheta din spate a autocarului, un el și o ea și o fetiță de 4-5 ani care se tot miorlăia. În fața mea era o familie cu o fetiță și țiganca i-a cerut apă. Apoi fetița de țigan a mers să cerșească sticksuri de la fetița româncă. Cineva mi-a explicat că țiganii își iau copiii mici și îi înscriu la ajutor social și trăiesc de pe urna lui! Dar în Paris am văzut un tânăr român, bun de muncă care cerșea și auzindu-ne vorbind românește l-a abordat pe Julian să-i cerșească o țigară. Ghidonat de Julian am luat un metrou de la Port Maillot până la Champs Elisee de unde  am interceptat linia 13 și am mers spre St Denis până la Saint Ouen. Stația era închisă și am coborât o stație înainte Guy Moquet. Ajuns sus în stradă am constatat disperat că nu am internet să mă orientez. Am acasă Vodafone și Digi. Vodafone a fost vândută în Franța și este în loc și SFR, dar și asta este la vânzare și Digi nu are echivalent. Am abordat la o cafenea o tânără care să mă ajute, dar ea mi-a indicat direcția inversă greșită. La o altă cafenea o doamnă m-a îndrumat corect și am luat autobuzul 21 până la capăt St Ouen. Și am coborât și am luat spre locul unde se afla hotelul. Eram în periferia Parisului plină de negri, arabi și alți emigranți. La începutul străzii Rue Dr Babinski erau adăposturi de homleși. Într-o seară am văzut și voluntari distribuind mâncare. Pe stradă erau dispuse două hoteluri ieftine F1 și hotelul meu Ibis budget. Personalul era doar cu negri. Am primit camera, era foarte curată, știam deja dispunerea. Intram în cameră pe baza unui cod numeric. Am făcut un duș și l-am contactat pe Julian și mi-a spus să iau metroul în direcția inversă până la Duroc, acolo mergeam pe Rue de Sevres la braseria Segale. I-am dat cadourile care mi le-a cerut din România. Și ne-am pus pe bere. Julian Negulesco este ploieștean și caragialist, dar și fan Petrolul, actualmente cu PSG, cu trei ani mai mare ca mine, dar a terminat în 63 și ne-am petrecut. Însă blogul meu i-a plăcut și ne-am văzut prima dată acum trei ani la București. Julian a rămas în 69 în Franța. Era student la regie de teatru, a montat o piesă cu care a mers la un festival de teatru studențesc la Nancy. A decis să rămână chiar fără o lescaie, a plecat la Paris, nu știa o boabă de franceză, dar în trei luni a învățat și a devenit actor francez. A făcut un film de succes având-o parteneră pe Jeanne Moreau!  Asta ajuns și în Contemporanul din acea vreme citind despre Julian. Și-a modificat numele din rațiuni practice Negulesco în loc de Negulescu, ca și Ionesco în loc de Ionescu. A cunoscut toată emigrația românească de la Paris, fiind prieten cu Cioran, cunoscând-o pe Monica Lovinescu și cam pe toți românii parizieni. 

Am plecat de la braserie și am luat-o spre nord pe Rue de la Bel Chasse spre Orsay, trecând pe lângă Matignon, sediul primului ministru. 

Apoi eu am intrat la Orsay. Știam ce vreau am  căutat Courbet, dar ma găsit imensul tablou Înmormântare la Ornans, despre care citisem. Am trecut pe la Școala de la Barbizon frecventată și de Grigorescu. Și am ajuns la Impresioniști. La tabloul lui Fantin Latour, multe tablouri Monet. Dar obiectivul era Van Gogh. Am tras poze cu autoportretul, cu portretul doctorului Gachet.

M-am întors la hotel coborând la Guy Moquet. Pe strada Avenue de St. Ouen primele cafenele sunt normale, apoi apar localuri, turcești, arabe, africane și în fine  ajung pe Babinski cotind la dreapta unde trebuie să fi atent la mașini. Mașinile vin cu viteză mică, viteza maximă este în Paris 30 km/oră! Abundă de biciclete, electrice unele, apoi și taxiurile par a fi electrice. Se circulă liberal și pe roșu atât mașini și pietoni. 

Vineri dimineața, zi splendidă și ajung la Luvru. Coadă mare, dar se rezolvă. Intru chitit la antichitatea egipteană. Ajung și trag un cadru cu un sfinx, atât, restul e închis după cum am aflat. Trec rapid pe lângă antichitatea greacă, pozez un vas crater. Trec și de cea romană și ajung la o expoziție specială cu Orientul Mijlociu foarte vechi, perioada sumeriană cu statui cu ochi bulbucați și dau de niște relicve de acum 6-8000 de ani!

Întru în zona picturii, cea italiană cu un o madonă de Cimabue, în stil bizantin și apoi Giotto, mai umană și prerenascentistă. Normal mă opresc la Mona Lisa și merg prin arta franceză, Napoleon, Pluta Meduzei. Ajung la la arta veche franceză cu un Francois Premier pictat de Clouet. Dau și de un Van Eyck și multă pictură flamandă cu încununarea Vermeer. Gata și cu Luvrul. 

O iau pe jos spre Place du Marche St Catherine. Pe la începutul lui 1990 am văzut o melodramă americană cu o frumoasă actriță care se încheia în această piațetă. Mi-am dorit să văd această piațetă. Și la prima ieșire la Paris, în 1995 venind din Germania ne-au debarcat în Place de la Bastille. Și am pornit pe lunga stradă Rue de Rivoli. Obosiți, am luat-o spre dreapta și am nimerit într-o mică piațetă dreptunghiulară, era Place du Marche St. Catherine! Am ras rapid două beri și trebuia la ora unu să mă întâlnesc cu Dan. 

Dar între noi se interpusese Papa. Papa Leon era în vizită odată cu mine și centrul Parisului era ocupat. Am reușit să schimb niște metrouri și am ajuns la biserica St Germain des Pres. Acolo l-am recunoscut eu, că vorbea cu mine la telefon, Dan Vasilache este cu un an mai mic și am aflat că legătura noastră era prin Mere Clarisse, vecina noastră, profesoară la Notre Dame de Sion. Eu am fost un bou că am abandonat lecțiile gratuite de franceză pe care mi le oferea vecina. El spunea că ne-am mai întâlnit, eu sunt sigur că nu, doar cu fratele lui Bibi, scriitor, căruia i-am adus la Ploiești niște cărți scoase la Paralele 45 editura de la Pitești. Dan a făcut calculatoare și este prieten cu prietenul meu din copilărie Micki Brenner, locuitor la New York pe care l-a trezit ca să vorbim. Am mers la faimoasa Cafe de Flore, unde veneau Sartre și suprarealiștii. Am comandat o excelentă supă de ceapă cu crutoane și brânză.  Apoi am luat un confin de canard, adică pulpă de rață și în final o plăcintă de mere. Vecini cu noi erau niște americani din Oklahoma, dar am aflat că sunt trumpiști și i-am lăsat în pace. M-am despărțit de Dan, sperând la o altă revedere.

Am revenit la hotel, am făcut un duș și am plecat în oraș din nou a Segale la o bere. Era vineri seara și era foarte cald. La întoarcere era în plină desfășurare meciul Turcia Franța. La cafeneaua care era aproape de gura metroului lumea se îngrămădise să vadă meciul. Mergând spre hotel în zona africană am văzut că africanii se uitau la un meci din Africa cu Gabon!

Sâmbătă, ultima zi de Paris. M-am plimbat pe Rue de Sevres și am ajuns la un magazin Lacoste, o bluză de care voiam să-mi cumpăr făcea 120 de Euro. M-am văzut o ultimă oară cu Julian. Era mai rece dimineața, am dat eu de băut bere și niște vin  și el cafea. Când vorbeam era mare agitație pe stradă. Venea papa Leon de la Institutul Catolic și am filmat o mașină am apucat doar să-i văd mâna cu care ne saluta. Erau o mulțime de cardinali cu capișonul roșu pe stradă pe jos. 

În fine, ne-am despărțit și eu trebuia să ajung la familia Breitenstein din St Germain en Laye. Ca să ajung acolo trebuia să iau un RER. Am ajuns la stația Gare St Lazaire și de acolo trebuia să ajung la Auber, stația de RER. Am bâjbâit nu-mi era de folos internetul. Am luat RER care acum este un tren, nu un metrou. La St Germain en Laye, capăt de drum mă aștepta Peter. Stăteau într-un bloc privat din apropiere, liftul te duce direct în casă! Am luat masa și apoi am decis să facem cumpărături. Am cumpărat un tricou Lacoste, aici era 110 Euro, economie de 10 Euro față de centrul Parisului! La fetele mele, sora și cumnata le-am luat parfumuri Guerlain L'Heure Bleu, parfum nou! Ana, soția lui Peter mi le-a luat cu un discount generos și doamnele vânzătoare le-au împachetat frumos. Le-am tras cuplului Breitenstein o poză cu locul unde a locuit Debussy, pe lângă casa lor! St Germain en Laye este o zonă de lume cu bani, case frumoase de oameni bogați. Apoi am vizitat castelul construit de Francisc Întâi, loc unde s-a născut Ludovic al XIV-lea. Chiar am făcut o poză cu clădirea respectivă. Ne-am plimbat prin parcul castelului unde este o vedere splendidă a Parisului cu zgârie norii de la Defence și Tour Eiffel. Parcul a fost conceput de Le Notre, grădinarul lui Ludovic XIV.  Peter mi-a aranjat un Uber de la hotel la 5.30. La întoarcere am bâjbâit să dau de Sainte Lazare. Am mers mult cu metroul prin Paris. Și la un moment dat o tânără s-a oferit să-mi ofere locul. Și am întrebat-o: Je suis ci vieux? și mi-a răspuns: Oui! Cu părul alb dezordonat și cu barba albă neîngrijită eram cam bătrân!

Duminică m-am trezit devreme am coborât și am așteptat taxiul. În fața hotelului era o stradă cu sens unic foarte îngustă pe care se curgeau mașini cu tineri africani. Între cele două hoteluri era un bar de noapte și în fața lui era mare agitație, fete care dansau. Se pare că erau exclusiv africani. Cei din mașini agățau tinere și plecau cu ele. Uberul m-a dus rapid la stația de transfer cu autocarul spre aeroportul Beauvais. Am ajuns și m-am așezat la o coadă imensă. M-a lămurit un tip din coordonatori că avionul meu era la terminalul 2. Aici erau avioane Ryanair de România. Când să trec m-a luat unul că am două bagaje, troler și rucsac. Mi-am burdușit totul în troler și jacheta am pus-o pe mine, Dar tragedia a fost că a trebuit să scot parfumurile să le pun la vedere să le vadă cei de la control, mare bătaie de joc. Nu mi-au permis nici sticla de apă. Nu mai vreau Ryanair!  Din avion se vedea o Dunăre spre Belgrad cu debit foarte scăzut. 

Am ajuns cu bine la București.

Nu mai vreau low cost, nu mai vreau hoteluri în zone dubioase!

Siegfried Mureșan desemnat prim ministru

 

Surpriza politică a desemnării lui Sigfried Mureșan ca prim ministru nu am avut  timp să o analizez. A fost sejurul severinean, apoi aventura pariziană.

Poate că este mai bine, pot privi și opina acum când a trecut ceva timp de la desemnarea de către președintele Dan a lui Sigfried Vasile Mureșan. Observ că acum, după ce în prealabil pesedeii îl ironizau și îl suspectau pe Mureșan de loialități germane, brusc Grindeanu i-a descoperit și prenumele românesc, Vasile și-l tot pronunță ca să-l derobeze de anumite apartenențe aristocratic germane. Va să zică este tot un fel de rumân înhămat la carul autohtonismului românesc. 

Numirea sa ca prim ministru desemnat a surprins, iar marii politologi păreriști au sărit că iar e un cuțit în spatele PNL, pentru că Dan nu l-a anunțat pe Bolojan și trebuie tratată numirea că ostilă. Cu toate că PSD la care a apelat Bolojan și  PNL declară sentențios că nu votează guvernul Sigfried Mureșan, coaliția PNL USR UDMR a decis să meargă până la capăt   la votul din Parlament pentru confirmarea acestui guvern. 

Siegfried Mureșan este un tânăr om politic bine conectat la afacerile europene, la UE, a fost raportor pe bugetul UE, deci toate acestea sunt un avantaj atât pentru România, dar și pentru UE. 

Programul de guvernare este foarte bine făcut, promite relaxări, precum revenirea TVA de la 21% la 19%, creșteri de pensii și salarii. Asta doar dacă bugetul va permite. Problema este că bugetul nu a putut profita de legile emise de reducere a aparatului administrativ central și local, pentru că este parazitat de pesedei. Însă temerea cea mai mare este reformarea companiilor de stat burdușite cu idioți de la PSD care scurg banii statului în buzunarul lor și al PSD! Acest a fost principalul motiv  care a dus la căderea guvernului Bolojan. Nu minciuna ipocrită că sunt interesați de popor care a suportat austeritatea. Pentru că banii să fie economisiți cu demiterea acestor paraziți din companiile de stat și a unui aparat administrativ local și central care macină banii bugetului. Programul este atât de bine făcut că pesedeii îl văd produs de Inteligența Artificială!

În plus au apărut în presa americană declarațiile ambasadoarei americane în Grecia, Guifoyle care s-a lăudat că a contribuit la căderea guvernului Bolojan pentru că a refuzat cumpărarea gazului lichefiat american. Că la prostia debitată a produs efecte politice de către această fostă candidată la mariajul cu Donald Trump  Jr, dar culmea și fosta nevastă a lui Newsom, guvernatorul Californiei și lider democrat! Adevărul că această doamnă s-a întâlnit cu Grindeanu și idiotul de Bogdan Ivan, fost ministru al Energiei. Se pare că Bolojan a refuzat acest gaz scump din motivul simplu că începe exploatarea gazului de la Neptun Deep, românesc și evident mai ieftin. Asta a deschis oportunitatea să se dea cu barda în acești dobitoci pupători de dosuri MAGA. Dumitriu de la USR le-a făcut denunț penal  pentru afectarea intereselor României. Sub lupă este și filorusul de la AUR, Simion, care și el este unul din dobitocii care iubesc pe clovnul de la Casa Albă. Văd că Diaconescu, fostul ministru se teme că se afectează relațiile româno-americane. Păi, afacerea este exclusiv internă, să se dea cu bocancul în gura pesedeilor care mâncau rahat că România are mari probleme cu guvernarea Bolojan. Dimpotrivă, deficitul bugetar a  scăzut vertiginos, stăm mai bine și J. P Morgan l-a refuzat pe Nicușor Dan, pentru că trebuie să garanteze cu Bolojan acest împrumut. 

Toate acestea ar trebui să ducă la votarea guvernului Mureșan, mai ales că sabia lui Damocles a alegerilor anticipate atârnă și ar putea să trimită mulți pesedei la plimbare și mai ales acasă. Chiar dacă își tot fac sondaje unde stau foarte bine. Mă întreb dacă or să treacă de 15 %?

Speranțele unui guvern Grindeanu tind asimptotic spre zero.

Vremuri rele

Au trecut deja 36 de ani de la Decembrie 1989 și credeam că democrația românească s-a consolidat, că vremea impostorilor, a salvatorilor a trecut. Nici vorbă! Proba a dat-o evenimentul alegerilor prezidențiale din 2024 când un impostor cu cu loialități dubioase, dar care debitează nerozii pseudopatriotice  era cât p-aci să devină președintele României. Așa că ne-am bucurat că Nicușor Dan, promovat candidat prezidențial de rafinații noștri intelectuali a devenit președintele României până în 2030. Se poate spune acum că dezamăgire mai mare nu există. Acest matematician este certat cu logica și acțiunile și atitudinile lui provoacă nu dezamăgire, ci revoltă! Nu a fost în stare să îl ia de guler pe celălalt matematician, Grindeanu aterizat în postul de șef al PSD să renunțe la tâmpenia de a da jos guvernul din care făceau parte. Suntem în situația să avem un guvern demis, interimar de mai mult de 100  de zile. Ce a făcut președintele?  S-a ocupat să bage cuțitul pe la spate unui partid pretins aliat , promovând un candidat de la PNL, neaprobat de conducerea partidului, care nu a primit aprobarea Parlamentului. Nicușor Dan nu se grăbește să desemneze al candidat de prim ministru. Îi convine! Chiar lipsit de putere guvernul demis Bolojan a reușit să gestioneze bine țara. Doar nemernicia PSD, a dat cu piciorul la a 770 de milioane de Euro, pentru legea salarizării. Am încheiat PNRR destul de bine doar  prin efortul lui Bolojan, care a trebuit să repare ticăloșia unui Florin Manole, ministru al muncii prins la plimbări dubioase în Mikonos. Nu mai are trompetă individul care era gura critică a PSD împotriva lui Bolojan. Acest zbor dubios în Mikonos a trezit revoltă în media. Iar Justiția guralivă a lui Savonea tace chitic. Văd că totuși ANI și DNA vor declanșa în anchetă. Că nu numai micul ticălos Manole era prezent acolo. Era și Cristian Deliorga, judecător CCR, cu mutră de securist bătrân și președintele Tribunalului Constanța erau prezenți în acest zbor, unde nu lipsea nici Victor Ponta, prezent la tot felul de chilipiruri, pe banii babacăi. Zborul era organizat de Camera de Comerț și Industrie de Mihai Daraban și mai era și Gruia Stoica, afacerist și pușcăriaș. Ce mai, corupția în floare! 

Cel mai grav în sfărâmarea democrației este interferența Justiției în politică. Instanțele se grăbesc să dea decizii referitoare la viața partidelor. Iar neputinciosul de președinte Dan nu este în stare să ia de guler pe Savonea și ejusdem farinae. M-au enervat foarte tare minciunile ziaristului Ioniță privind pe evenimentele care au dus la ieșirea USR din guvernul Cîțu în 2021. Ei au ieșit ca proștii, nu i-a dat afară nimeni, Iohannis nu-și băga nasul în viața partidelor, cum face acum Dan. Căderea lui Cîțu l-a obligat pe Iohannis să bage PSD la guvernare. Și eroarea lui  a fost că l-a pus pe generalul Ciucă șef la PNL și prim ministru, care nu avea legătura cu politica și l-a încălecat PSD cu sprijinul unor javre colaboraționiste de la PNL. Măcar Iohannis se lupta cu PSD în primul mandat și a avertizat Justiția să-și facă treaba. Și și-a făcut-o atunci băgându-l la pușcărie pe atotputernicul Dragnea în urma unui proces penal. Nu a unor cauze inventate azi de gunoaie liberale.

În acest tablou dramatic rămâne figura de martir  a lui Bolojan, care se străduie să ducă căruța României la liman!

Pe plan extern rămân consecințele clovnului idiot de la Casa Albă, Trump. S-a băgat într-un război cu Iranul pe care nu-l poate câștiga decât cu sacrificii umane prin debarcări în Iran. Continuă tâmpeniile cu anexări de teritorii pe care nu le ia nimeni în serios, dar stârnesc îngrijorări și nesiguranță. 

Și mai rămâne războiului dementului Putin în Ucraina unde este înglodat într-un război de uzură. Ucraina a distrus în Rusia uzine și rafinării, în schimb Putin atacă localități din Ucraina și omoară civili. Și Trump joacă cazaciocul cu Putin. Vai de noi!

Aș remarca dosarul din România Literară privind Inteligența Artificială. Opinez că este un nou instrument, nu ceva înfricoșător. 

Am trecut o vară secetoasă, cu Dunărea la cel mai scăzut nivel, cu incendii prin Grecia, Spania. 

Vremuri rele!

M-am săturat de PSD și de Grindeanu

 

De când s-a formata guvernul de coaliție PSD-PNL-USR-UDMR sub conducerea lui Ilie Bolojan, PSD a avut tot timpul ceva de comentat, ceva să nu-i convină. În primul rând prin vocea lui Sorin Grindeanu. Totuși până în momentul când Bolojan intenționa să se atingă de de privilegiile și parazitismul PSD din companiile de stat treaba a mers târâș grăpiș. PSD parcă este autist,  prim ministrul Bolojan este acuzat că a introdus austeritatea în România, de parcă aceste condiții dificile de reducere a deficitului bugetar nu au determinate de guvernarea absolut iresponsabilă a pesedistului Ciolacu, care s-a împrumutat, că plătim anul ăsta 12 miliarde de Euro, doar dobânzi. Din momentul amenințării că privilegiile pesediste sunt amenințate Grindeanu și haita pesedistă a decis  moțiunea de cenzură care a condus la demiterea guvernului din care pesediștii s-au retras în data de 5 mai anul acesta. Pentru succesul moțiunii de cenzură s-au aliat cu AUR și celelalte partidulețe extremiste și au găsit majoritatea succesului moțiunii de cenzură. Iată că au trecut deja 3 luni și acest guvern Bolojan administrează fără puteri depline România. Și culmea, o face bine!

Pentru că președintele Dan a admis tot felul de posibile guverne, dar are o condiție, guvern fără AUR!

PSD a demis pe Bolojan și-l împroașcă cu minciuni. Ultima se referă la energie în condițiile secetei cumplite care a condus la oprirea unităților nucleare electrice de la Cernavoda.   De parcă nu ar fi fost la conducerea ministerului Energiei și au îngropat un proiect care ar fi dus la mărirea debitului Dunării vechi prin bararea brațului parazit Bala, care se varsă tot în Borcea. În momentul deciziei construirii centralei de la Cernavoda nimeni nu a prevăzut o secetă care să ducă la un debit total de 1370 mc/sec. Proiectul era pentru media anuală de 6000mc/sec. Doar o parte din acest debit ajunge la Cernavoda și de aceea se observă că soluția ar fi fost turnurile de răcire, folosite și la alte CNE din Franța și Germania așezate pe râuri mari. 

Astea sunt minciunile scârboase, cel mai grav că în loc să vadă de interesul național, PSD boicotează jaloanele PNRR, care pot duce la mari pierderi de bani de la UE. Asta doar să satisfacă interese a unor false sindicate, și lideri sindicali cu mentalitate comunistă. Este o contradicție de termeni, sindicate în zona de funcționari publici. Sindicatele au apărut să apere drepturile muncitorilor,  nu ale funcționarilor!

Grindeanu împroașcă cu minciuni și cere plecarea guvernului Bolojan, de parcă ar putea fi altceva în loc până la formarea unui guvern aprobat de Parlament. Se pare că președintelui Dan îi convine guvernul demis al lui Bolojan care administrează bine România. A reușit să evite decizia agențiilor de rating scăderea ratingului de țară la categoria junk, pentru că reducerea deficitului bugetar este o realitate, și măsurile acestui guvern demisionar sunt cele așteptate. Singura problemă este turbulența politică și un guvern cu puteri depline care nu i se pot reproșa lui Bolojan.

Cum am mai spus Grindeanu împroașcă scena publică cu minciuni scârboase. Publică sondaje mincinoase în care PSD este cotat încă bine cu toate că realitatea este că PSD este la cea mai de jos cotă, votanții lor migrând la populiștii iubitori de Putin, AUR și ceilalți ticăloși ai politicii autohtone. 

Grindeanu se tot laudă că poate forma o majoritate, doar că-i mai lipsesc 15 voturi. Poate fi în stare PSD să mai guverneze cu marile restricții bugetare, când ei mint cu populisme de doi bani ca pot mări pensiile și salariile? Nu au învățat mimic din ultimele experiențe politice. Împreună cu extremiștii au trimis la Parlament niște oameni care nu au nicio legătură cu politica, fără studii sau cu studii false, nu au nicio legătură cu interesul național, sau cu patriotismul!

Destul cu Grindeanu și PSD! La gunoi!

România Literară din această săptămână are un dosar extins privind fotbalul prin evenimentul major al Campionatului Mondial. Interesant ce spune Cristian Vasile despre denumirea acestui joc. Până prin anii 50 toți îl denumeau futbol, ca în limba engleză, dar autorităților comuniste nu le suna bine, așa că au introdus denumirea de fotbal!

Dosarul Dilemei este dedicat salvatorilor național. Se invocă din istorie Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare. În sotto voce mai pare și Antonescu. Dar dezastrul militar de la Cotul Donului, pogromurile de la Iași și Odesa, deportările evreiești din Transnistria îl fac absolut inacceptabil. Mai nou apar salvatori în genul lui Călin Georgescu. Mă întreb cum un astfel de personaj absolut penibil să aibă succes? Poate la proști și de ăștia nu ducem lipsă.

Problema cu statuile

În ultima vreme apare din nou problema cu statuile. Dacă după Revoluția din Decembrie 1989, toate statuile care aminteau de comunism au fost date jos, iată că mai nou apare din nou problema statuilor. Acest lucru este reflectat în articolul lui Sever Voinescu https://www.dilema.ro/tilc-show/in-chestia-statuilor-cazul-goga-cazul-paunescu din Dilema. 

În discuție sunt busturile lui Octavian Goga și al lui Adrian Păunescu. Goga avea un bust tocmai al Iași în Copoul, cam ciudat, el fiind ardelean și a fost îndepărtat în martie anul acesta. Bustul lui Adrian Păunescu se află în Grădina Icoanei, ce caută oare el acolo?

Octavian Goga este eroul luptei pentru afimarea românilor din Transilvania unde a făcut și pușcărie la Seghedin. A scris versuri care-l desemnează ca: Poetul pătimirii noastre, de un înalt patriotism. Se pare că la un moment dat patriotismul lui Goga a degenerat în naționalism și șovinism. Îmi amintesc cum era citat prin diatribe împotriva guvernului Ionel Brătianu în 1917, exact în timpul Războiului de Reîntregire, un moment mai mult decât nepotrivit, dar oameni care habar nu aveau de context îi citau cuvintele. Sever Voinescu spune că Goga s-a cam țicnit la bătrânețe. Însă totul s-a întâmplat mai devreme. Mi-a picat în mână culegerea de articole din anii 30, numită Mustul care fierbe, articole extrem de virulente, de extremă dreaptă în care apare prea mărit Viorel Trifa, liderul tinerilor legionari. Trifa a emigrat ulterior în SUA, dar i-a fost descoperit trecutul deocheat și a fost expulzat din America. Goga a condus efemer un guvern în 1938 care însă a emis prima legislație antisemită, care afecta pe compatrioții noștri de naționalitate evreiască. A murit atunci în !938 și pe sicriu era pusă zvastica. Așa că o organizație de combaterea a antisemitismului a cerut îndepărtarea bustului lui din Copou.

Iată că, mai nou IICCMER, institutul de studiu al crimelor comunismului cere îndepărtarea bustului lui Adrian Păunescu din Grădina Icoanei și au sărit în sus rudele și cei care erau vrăjiți de manipularea absolut toxică a Cenaclului Flacăra care preamărea comunismul și pe dictatorul Ceaușescu, exact în finalul acestui regim care producea frig, lipsuri alimentare, curent oprit și mai ales frică!

Am avut un schimb de opinii vehement  despre venirea comunismului în România. Este adevărat a venit pe tancurile sovietice și ciubotele bolșevice au făcut praf România, că minoritari au fost în conducerea PCdR, dar jupân era românul get beget Gheorghiu Dej. Ana Pauker care este mereu amintită a fost îndepărtată și era să fie executată, dacă nu murea Stalin, care pusese la cale Complotul Halatelor Albe având pe evrei ca vinovați. Ana Pauker a plâns când a auzit că a murit Stalin, dar i s-a atras atenția  că dacă mai trăia, risca să fie împușcată!

Episodul guvernării Goga a fost extrem de serios pentru că au fost grav afectate interesele unui minorități a cetățenilor români. În schimb comunismul, care este de departe cel mai dezastruos și rușinos episod din istoria recentă a românilor, ne-a afectat pe toți. În primul rând a fost afectată și distrusă elita politică a României, dar și celelalte elite, burghezia, muncitorii harnici care nu au acceptat comunismul, fruntașii satelor declarați chiaburi. Cei care au torturat, înfometat, ucis pe deținuții politici au fost români verzi. Toată pleava României a participat conștient din ranchiună și invidie la distrugerea a ceea ce erau cei mai buni  și admirabili români. Comunismul  făcut și ceva pozitiv privind accesul nelimitat la școlarizare, a schimbat statutul unor rurali, făcându-i muncitori cu servici și casă la bloc, de unde și nostalgia unor proști și a urmașilor lor. Ei bine poetul onorabil și cu multe versuri bune Adrian Păunescu a participat conștient la proslăvirea unui regim ticălos și antinațional și a dictatorului pe care-l durea în bască de români. Când s-a văzut la strâmtoare Ceaușescu a mai promis 100 de lei. Degeaba! A fost îndepărtat, judecat și executat, cum merita! Iar lui Păunesc să-i lăsăm statui și nume de școli, al unui manipulator abject al nenorocirii căzute pe capul românilor numită comunism?

Cred că ar fi mult mai nedrept decât în cazul Goga!

Înapoi la realitatea imediată vedem cum nemernicii pesediști  în frunte cu Grindeanu și falșii patrioți AUR ciopârțesc în Parlament legile necesare ca aerul pentru jaloanele PNRR. E în primejdie un purcoi de bani și ei zic că fac bine românilor, lipsind România de acești bani veniți la la Comisia UE prin PNRR. I-aș chema în fața judecății pentru trădare de țară! 

Acum Bolojan se luptă cu seceta de pe Dunăre și criza de energie, care poate afecta funcționarea Unității 2 dec la Cernavoda. La conferința de presă de ieri a luat prima cuvântul o individă de la Gândul care a citit, nu era în stare să țină minte o acuzație mârșavă la adresa guvernării lui, marca PSD. Cum a decăzut jurnalismul românesc, care are școli acum, nu ca în anii 90. 

Interesul național

Urmăresc cu stupoare realitatea politico economică a României. Nu prea îmi dă ghes dorința de a mai fi activ politic, dar ce se întâmplă acum în România este o catastrofă politică. De 3 luni guvernul Bolojan este demis și decidenții politici în frunte cu Nicușor Dan nu sunt în stare să pună în loc un guvern cu puteri depline. Sorin Grindeanu și haita lui de imbecili iresponsabili având-o lideră pe Olguța Vasilescu au demis prin moțiune de cenzură, dar sunt incapabili să formeze un guvern. În această situație dramatică, Guvernul Bolojan, fără miniștrii demisionari de la PSD continuă să gestioneze problemele acute ale României. Ultimul succes al acestei guvernări a fost menținerea ratingului României la același nivel și nu aruncarea în categoria junk, care ar fi explodat dobânzile la care ne împrumutăm. Agenția Fitch decisese să retrogradeze România, dar demersurile guvernului demis Bolojan i-au determinat să mențină ratingul. Motivul retrogradării nu era dat de performanțele guvernării în privința reducerii deficitului bugetar, ci instabilitatea politică, lipsa unui guvern cu puteri depline. Nicușor Dan a sărit și el să se laude că uite că România performează, uitând că el este principalul vinovat că nu avem încă un guvern votat de Parlament. Tentativele sale au fost de cel mai prost gust. Nu mai vorbim de Eugen Tomac care nu a ajuns nici măcar la Parlament cu guvernul său. Guvernul Veștea format din puciști de doi bani din PNL a căzut cu succes, pentru că patrioții de la AUR, cu proiecțiile din sondaje se văd jupânii României și vor anticipate, nevotând guvernul propus de Nicușor Dan. 

Opinia mea este că dacă ar fi coerent și omul pe care credeam că l-am votat, Nicușor Dan ar fi acceptat cea mai bună soluție, guvernul Sigfried Mureșan care putea încheia rapid jaloanele PNRR și celelalte probleme stringente ale României. Văd că Grindeanu se tot laudă că va forma un guvern. Și încearcă să-i ademenească pe cei de la UDMR, care ar vota acest guvern alături de tot felul de naționaliști. Oare?

Dar cel mai dramatic este cum cred PSD și Grindeanu că estetic situația. Blocând în justiție toate deciziile necesare luate de guvernul demis Bolojan. Justiția în România este la cota cea mai de jos. În loc să judece și să facă dreptate au devenit o marionetă în mâna pesediștilor, pentru că guvernul Bolojan le-a tăiat pensiile nerușinate și vrea să mărească vârsta de pensionare. Cuiul lui Pepelea este și legea salarizării pe care slugile PSD sindicale din sănătate boicotează această lege. Mai sunt și cei din învățământ care au primit promisiuni fără nicio bază de la Ciolacu pentru mărirea salariilor. Dacă această lege nu se adoptă acești sindicaliști nu au decât de  pierdut că sume importante din PNRR nu vor intra în buget și măriri de salariu o să fie la sfântul Așteaptă. Este o rușine acest pseudo sindicalism, sindicatele apărau interesele legitime ale muncitorilor, aceste sindicate de acum sunt niște reziduuri comuniste!

Avem în Parlament cea mai proastă clasă politică din ultimii 35 de ani. Sunt indivizi care nu au nicio legătură cu această demnitate, studii incomplete, fără bacalaureat, cu studii la universități private dubioase. Patriotismul este cel mai mult le lipsește acestor indivizi, care clamează că sunt patrioți. Nu au învățat nimic, nu știu că cei mai periculoși inamici ai românilor au fost dintotdeauna rușii, care au smuls din trupul Moldovei istorice  Basarabia, care azi se numește Republica Moldova. 

Și în toată această cacofonie și lipsă de interes național, rămâne Ilie Bolojan, reparatorul intereselor legitime ale României. Cum spune Eugen Rădulescu de la Banca Națională suntem cu spatele la zid și aceste hiene politice în frunte cu PSD nu au habar de interesul național legitim, ci doar de menținerea sistemului extractiv care le aduce bani nemeritați. Și în alte părți sunt dispute politice, cum este în Polonia, dar când interesul național este în discuție el primează și politicienii acționează în primul rând pentru interesul național!

Libertatea de impresie

Zilele trecute am avut o conversație cu un preot. Era parohul bisericii și împreună cu ceilalți doi preoți au ținut o slujbă frumoasă, au cântat psaltic foarte frumos cum s-au exprimat niște prieteni. În schimb, când m-am conversat cu el la masă m-am speriat și îngrozit! Acest preot era un aurist înverșunat, un emul al banditului în sutană Teodosie Șpagoveanul! Preoțimea română a întreținut în secolele trecute românismul, pentru că erau alfabetizați. Știu că biserica ortodoxă după Reformă și s-au cam codit la introducerea limbii poporului, pentru că ei  credeau că suntem pravoslavnici, adică mai mult slavi, limbă pe care doar ei o înțelegeau. Nu! Suntem români și folosim limba română și trebuie să înțelegem ceea ce predică popa din Evanghelie. Dar româna, chiar sub acoperământ chirilic s-a impus să înțeleagă și enoriașii. Limba română s-a dezbrăcat de straiul chirilic în vremea lui Cuza. Cert este că Eminescu a scris în româna cu caractere latine. Cu mare întristare observ că în învățământul religios și în învățământul românesc nu se mai predă patriotismul. Acest preot avea opinii extremist putiniste. Nu l-am contrazis decât în momentul când a declarat că președintele Navrocki al Poloniei este filo Putin! I-am replicat că un polonez care ține cu rușii, sau mai rău cu Putin nu este polonez! Îngrozitor! Acest preot român nu-i pasă dacă pierdem banii pe care îi dă UE, era pornit pe Bolojan, singurul om politic cu capul pe umeri din România de azi. Preoții români au rânjit mereu la ideile extremist, fals naționaliste cum a fost și cu legionarii în interbelic. Acești preoți uită că pravoslavnicii ruși sunt cei care au rupt din trupul Moldovei istorice, Basarabia, Republica Moldova de azi. Ungurii au deținut istoric provincia Transilvaniei. Aceste provincii le-am reîntregit în 1918, dar Basarabia am pierdut-o din nou în 1944. Măcar am recuperat Transilvania de Nord. Acești falși patrioți știu o istorie stricată și neadevărată. A dispărut teama și mai vechi și ura față de ruși, cei mai periculoși dușmani ai noștri, pentru că eram o piedică să ajungă în Balcani la celelalte neamuri slave, bulgarii și sârbii. Pe auriștii recrutați din cei care au fost aduși de la coada vacii, cu locuință la bloc și servici la oraș unde frecau menta și se ocupau de fușăraie, obiecte industriale care se găsesc acum la orice magazin de bricolaj îi mai înțeleg. Ei au uitat cum mureau de frig la bloc, fără apă caldă și cu cozi la mâncare și își aduc aminte doar de avantajele muncitorului industrial. Iar preoții în loc să-i educe patriotic le bagă în cap prostii de la Călin Georgescu!

Ieri, venind de la gară, duminică în autobuz m-a izbit un puternic miros de nespălat. Suntem și aici campioni pe invers la curățenie corporală, parcă nu au cam toți baie unde să se spele sub braț.

Situația politică a rămas la fel. Bolojan este obligat să rămână la conducerea guvernului demis prin moțiune de cenzură pentru că președintele Nicușor Dan nu este în stare să ia o decizie să găsească o majoritate negociată pentru un guvern cu puteri depline. În același timp Grindeanu bate câmpii periculos și amenință că nu votează legea salarizării să pierdem bani. Niște false sindicate, astea de funcționari amenință cu greve. Ăștia sunt falșii patrioți împreună PSD și AUR. PSD și-a tras un sondaj de la CURS de râd și curcile de rezultatele sondajului!

Javrele de la AUR sunt nervoase că dronele trimise de la stăpânul lor Putin au început să fie doborâte când spațiul aerian al României este încălcat și se întreabă dacă se merită costul rachetelor care le-au doborât. Aferim de asemenea patrioți, ar trebui chemați să dea seamă pentru trădare!

Când justiția face politică

La noi nu mai miră nimic. Investigația Recorder a arătat cât de jos a ajuns una din puterile pe care se sprijină o democrație, adică justiția.

Acum, după ce justiția a intrat în jocul politic al PSD, adică sistemul de jefuire al României, justiția nu mai face dreptate, nici justiție. Cum se explică suspecta decizie a Tribunalului Ilfov, unde este jupân Thuma, un escroc pripășit pe la liberali? Cum explică justiția deciziile Tribunalului București de anulare a unui congres la PNL? Nu are cum interfera în viața unui partid și este pentru prima dată când se implică în această mizerie ordonată de PSD și foștii acoliți din PNL. Acum vedem rezultatele numirilor în justiție în procuratură cât și prezența la CSM a numitei Savonea, cu studii dubioase de Drept. DNA l-a acuzat pe Ciucu, primarul Bucureștiului fără nicio dovadă palpabilă.

Dar ultima mârșăvie le întrece pe toate. DIICOT a pornit o acțiunea împotriva lui Viorel Pașca care conduce asociația caritabilă Dumbrava Dumnezeu poartă de Grijă. Acesta are organizate aziluri pentru oameni bolnavi în stare terminală, persoane fără adăpost, oameni foarte necăjiți. Minciuna DIICOT le-a explodat în față cu mitingul de protest organizate la Oradea în sprijinul lui Pașca, afirmațiile doctorului Dejeu care spune că Pașca și organizația sa eliberau astfel paturi de spital necesare unor urgențe, dar și sprijinul oferit de preotul Cristian Terheș, europarlamentar. Terheș este un personaj controversat, este însă preot și creștin și știe ce a făcut Pașca în sprijinul celor necăjiți. 

De ce aceste acțiuni? Toate îl vizează pe Ilie Bolojan. Să-l păteze pe Ciucu colaboratorul lui cel mai apropiat, să arunce vina acestor azile în capul lui Bolojan care a fost președintele Consiliului Județean Bihor. Asta pentru că a îndrăznit să taie privilegiile magistraturii la pensii nesimțite. Există însă și judecători cu conștiință care și-au dat seama de subțirimea acuzațiilor. 

Este foarte trist ce se întâmplă acum cu justiția și cu politica românească ajunsă la mâna unor impostori.

PS

Documentul care arată cât de mârșavi sunt cei care zic că reprezintă statul român!

Represiunea comunistă din România

Știu că ultima mea postare a ridicat sprâncene, este o chestiune delicată!

Dar hai să discutăm de cea mai rușinoasă pagină a istoriei noastre, represiunea comunistă din România. Comunismul a venit pe tancurile sovietice împreună cu o parte din liderii politruci ai Partidului Comunist din România (PCdR). 

Chestiunile delicate privind represiunea antisemită din România dinaintea și din timpul războiului au fost lăsate de o parte pentru că miza era mult mai mare impusă de NKVD și Stalin, distrugerea elitelor românești. Politrucii de etnie evreiască au fost forțați să renunțe la frustrările lor pentru că miza era mult mai mare. Represiunea comunistă a început odată cu abdicarea forțată a Regelui Mihai. Din 1948 până în la începutul anilor 60 represiunea a luat cele mai diverse forme. Sub coordonarea sovietică Gheorghiu Dej și acoliții au început vânătoarea și și distrugerea elitelor țării.

Elita politică a fost închisă la Sighet, închisoare în imediata vecinătate a marelui prieten URSS, Acolo au fost martirizați eroi ai neamului care au contribuit la formarea României Mari, precum Iuliu Maniu, marele istoric Gheorghe Brătianu, în primul rând pentru că era fiul lui Ionel Brătianu, cel care interzisese PCdR. Apoi a fost sinistrul experiment de reeducare de la Pitești, unde tineri erau bătuți și torturați în scopul reeducării comuniste. Experimentul acesta sinistru a fost stopat pentru că era prea odios. Toți rezistenții din munți cu arma în mână au fost urmăriți, prinși, împușcați și băgați toți la legionari că era cel mai simplu, pentru rolul lor deochiat din perioada de dinainte declanșării Războiului Mondial.

Cel mai mare și teribil experiment carceral de exterminare a fost Canalul. Acolo au muncit până la epuizare și murit un număr imens de deținuți. Au fost închiși fruntașii satelor numiți chiaburi, au fot închiși burghejii, au fost închiși intelectualii și artiștii. Trebuia distrusă elita românească în toate domeniile.

Recunosc că familia mea nu a suferit consecințele represiunii comuniste. Învățătorul Costescu, om de stânga, țărănist pe care tata îl admira a făcut Canalul, pentru că a făcut politică țărănistă. Profesorul meu de matematici Ion Grigore, cel mai faimos profesor al Ploieștiului, care a dat jumătate din premianții la Olimpiada de Matematică într-un an a făcut Canalul. A fost martor la moartea senatorului Onoriu Bănescu, nașul bunului meu prieten Radu Vișinescu. Crima profesorului Grigore este că s-a apucat de politică liberală în 1945 și a fost ajutor de prefect. Când a fost făcut primul profesor emerit, Gheorghiu Dej s-a justificat cinic că rușii au făcut-o. Radu Vișinescu născut în 1939 a prins cea mai proastă perioadă a comunismului românesc.  Tatăl său, mare avocat și primar al orașului Costești Argeș, a fost arestat și ținut fără proces ani la rând. Unchiul său din Siguranța Statului a făcut 17 ani de pușcărie. Radu nu a putut intra la Școala Medie Bălcescu din Pitești, a făcut un an la școala medie comercială și abia apoi s-a transferat la liceu. A intrat la Drept dar a fost dat afară, când i-au luat la puricat dosarul. A reușit finalmente să intre la Medicină Stomatologie când presiunea ideologică nu maiu era așa de puternică. 

Mii ce oameni au murit în pușcăriile comuniste din cauza bătăilor și torturilor, a inaniției, alții au ieșit bolnavi și distruși. 

Noi copiii acelor vremuri nu știam nimic despre acele lucruri. Dar am aflat din adolescență prin surse suplimentare. Pentru mine au fost radiourile de la țară ale rudelor, Alunisul patern și Avrigul matern, care erau fixate pe unde scurte la Europa Liberă. Știam bine că cei care ne-au băgat pe comunismul au fost sovieticii - rușii și din acest motiv, detestam limba rusă, chiar dacă aceasta era limba lui Pușkin, Pasternak, Tolstoi, Dostoievski, Bulgakov și mai ales Soljenițîn.

Eu m-am trezit în liceu. Bine spunea însă o doamnă după 1990 că noi nu știm istoria adevărată a României. Toată istoria românilor începând de la Revoluția de la 1848 a fost deformată și falsificată, pentru că lideri erau Brătienii, cei care au adus proiectele fundamentale ale României, Independența, I. C. Brătianu și Carol I și România Mare, Ionel I. C Brătianu și Ferdinand Întregitorul. Istoria interbelică era obturată, falsificată. În comunism eram eliberați de ruși și sovietici. De abia după 1968 s-au dezvoltat idei naționale, care au derapat într-un naționalism comunist abject. Am suportat apoi mizeriile, lipsurile materiale, frigul din cauza paranoiei lui Ceaușescu. 

Și azi după 35 de ani, sunt destui români care au nostalgia acestui regim scelerat.  A dispărut și teama de ruși care ne-au impus comunismul ca să trăim acum aberațiile unor gunoaie precum Călin Georgescu și George Simion agenți putiniști în România.

Trebuie să ne amintim de aceste vremuri rușinoase și scelerate cu care ne-a blagoslovit comunismul

Pogromul de la Iași, iunie 1941. Unicitatea unei barbarii din istoria noastră

S-au comemorat 85 de ani de la Pogromul de la Iași. Este una din cele mai rușinoase pagini din istoria noastră. Mă simt dator să republic pe blogul meu articolul domnului Alexandru Muraru despre acest eveniment.

Peste 13.000 de morți în 48-72 de ore, gropi săpate înaintea crimei, două trenuri ale morții: verdictul unui masacru pe care statul român l-a plănuit, l-a administrat și l-a executat cu propriile instituții. Pogromul de la Iași, desfășurat în ultimele zile ale lui iunie 1941, a fost una dintre cele mai mari crime împotriva populației evreiești petrecute în Europa în afara lagărelor naziste de exterminare. Concluzia istoricilor este fără echivoc: o operațiune premeditată, pregătită prin ordine oficiale de la nivelul cel mai înalt al regimului de atunci – dictatorul Ion Antonescu și viceprim-ministrul Mihai Antonescu, propagandă –, planificare administrativă și acțiune coordonată a statului. În 48-72 de ore, au fost uciși peste 13.000 de oameni, aproape o treime din comunitatea evreiască a orașului. Holocaustul din România a fost, în bună măsură, opera propriilor instituții: Serviciul de Informații Speciale, armata, jandarmeria, poliția, serviciile și administrația locală (prefecturi, gardieni publici etc), cu participarea semnificativă a localnicilor și a grupurilor paramilitare de legionari, au conceput, au organizat și au executat crima în masă din inițiativă proprie, cu metode sălbatice de exterminare, la un nivel al masacrării și cu o amplitudine aproape unice.1 Duminică, 28 iunie 2026, președintele Statului Israel, Isaac Herzog, a participat la Iași la ceremonia de stat dedicată împlinirii a 85 de ani de la pogrom și la reînhumarea a 22 de victime identificate abia recent. În fața mormintelor a pus o singură întrebare: „Cum poate fi înțeleasă o asemenea cruzime, răspândită în întreaga societate?”2 Cifrele rămân cutremurătoare tocmai prin precizia lor administrativă. Un raport al Serviciului Special de Informații din 23 iulie 1943, întocmit pe baza listelor ținute de sinagogile ieșene, a numărat 13.266 de victime, între care 40 de femei și 180 de copii. Estimările istoricilor pornesc de la circa 3.200 și urcă, la Jean Ancel, spre aproape 15.000.3 Conform recensământului din 1930, Iașul avea 102.872 de locuitori, dintre care 34.662 evrei. Jean Ancel a numit ce s-a petrecut acolo un „pogrom administrativ”, iar Dennis Deletant a subliniat ritmul ieșit din comun al uciderilor.4 O comunitate aproape întreagă a fost ucisă în mai puțin de o săptămână, una dintre cele mai rapide rate de exterminare din Europa verii lui 1941. Cronologia unei decizii Premeditarea este scrisă în calendar. Pe 18 iunie, un detașament de circa 160 de ofițeri ai Serviciului Special de Informații pleca spre Moldova. Pe 20 iunie, în cimitirul evreiesc din Păcurari se săpau gropi comune: până pe 26 iunie, două erau gata, una de aproape treizeci de metri, alta de cincisprezece. Pe 21 iunie, Ordinul nr. 4147 cerea evacuarea bărbaților evrei între 18 și 60 de ani din zona dintre Siret și Prut. Generalul Constantin Z. Vasiliu dădea dispoziții pentru „curățirea terenului”, eufemismul administrativ al uciderii.5 Toate acestea s-au petrecut înainte ca primul avion sovietic să fi atins orașul. Mecanismul morții era pus la punct cu zile întregi înainte ca pretextul să fie inventat. Pretextul a venit pe urmă. Bombardamentele sovietice din 24 și 26 iunie au făcut pagube (initial limitat, ulterior semnificative), dar au hrănit zvonul că evreii ar fi semnalizat avioanelor cu lanterne și pânze roșii. Un tipar antisemit, un fals mit răspândit aproape cu o precizie matematică de serviciile speciale ale aliaților nazistilor din Europa, concomitent cu o radicalizare instituțională și civilă pe orizontală și verticală, a serviciilor de ordine, apărare publică, administrație și a populației. În noaptea de 28 iunie, percheziții conduse de 140 de polițiști și 677 de jandarmi, organizați în 40 de echipe, s-au soldat cu 317 arestări. Pe ziduri au apărut afișe care chemau la crimă: „Cu fiecare evreu ucis, ucizi un comunist.” Apoi ancheta internă a regimului a desființat totul. Pe 2 iulie, generalul Leoveanu raporta că niciun soldat român sau german nu fusese ucis, că nu existau urme de gloanțe, că „revolta evreiască” nu avusese loc niciodată. Comunicatul oficial din 1 iulie, care anunța execuția a 500 de „iudeo-comuniști”, era o minciună.6 Statul a ucis mii de oameni, apoi a mințit despre motivul pentru care îi ucisese. Cui i-a folosit minciuna? Regimului care avea nevoie de un alibi pentru o decizie luată în absența oricărei provocări. Trenurile morții Un element central al genocidului și mai ales al Holocaustului l-a reprezentat folosirea industriei, a tehnologiilor și a invențiilor lumii moderne și urbane puse în slujba crimei. Trenurile de marfă pentru a transporta evrei au rămas o imagine emblematică a dezumanizării și a folosirii acestor mijloace pentru a grăbi exterminarea semenilor. Dar aproape nicăieri în Holocaust acestea nu au fost folosite drept camere de asfixiere, într-o dimensiune a sălbăticiei nemiîntâlnite. Pe 29 iunie, mii de evrei au fost mânați în curtea Chesturii Poliției, care a devenit o veritabilă “fabrică a morții”, cum avea să o numească istoricul Jean Ancel, expresia totală a unui “pogrom administrativ”. Rapoartele oficiale i-au numărat pe rând: o mie dimineața, trei mii și jumătate la prânz, cinci mii spre seară. În jurul orei două după-amiaza, mitralierele, armele automate, ciomegele și ranga s-au abătut asupra lor. Un martor ocular, maiorul Constantin Darie, a estimat între 3.000 și 4.000 de morți și răniți grav doar în acea curte. Cel puțin 254 de trupuri au fost duse imediat la gropile comune din cimitir, cu patru camioane și douăzeci și patru de căruțe. Apoi au venit trenurile. Primul, spre Călărași, a pornit în zori, la 4 dimineața, pe 30 iunie cu aproximativ 2.500 de evrei înghesuiți în 33–39 de vagoane de marfă pecetluite, câte 80 până la 150 într-un vagon construit pentru 35. A mers șapte zile și jumătate, aproape 500 de kilometri, pe un traseu ocolit dinadins. Pe podea fusese pus var nestins și carbid, care, în contact cu aerul, au degajat gaze toxice accelerând asfixierea. La Târgu Frumos, trenul a oprit pentru prima dată după 17 ore; aici s-au descărcat 654 de cadavre, la Mircești 327, la Săbăoani 300. Când trenul a ajuns la Călărași, pe 6 iulie, mai trăiau 1.076 de oameni, dintre care 69 muribunzi, alți câteva zeci decedând în următoarele zile. Al doilea , plecat la 6 dimineața din gara Iași, avea de parcurs 20 de kilometri până la Podu Iloaiei, dar a făcut aproape nouă ore: din 1.902 deportați, 1.194 nu au ajuns vii. Supraviețuitorul Iancu Țucărman avea să spună că din cei 140 din vagonul lui au rămas opt.7 Erau cetățeni români, născuți la Iași, din familii așezate acolo de generații, unii din trei fiind copiii sau nepoții evreilor eroi care luptaseră pentru aceeași țară ân Marele război pentru reîntregire. Brutalitatea a fost atât de dezlănțuită și atât de publică încât a tulburat până și pe germani. Reprezentanții unui regim care organiza deja exterminarea industrială a evreilor Europei au cerut autorităților române să restabilească ordinea în stradă, pentru a-și desfășura mobilizarea fără perturbări.8 Misiunile diplomatice au consemnat ce avea să fie ulterior falsificat: consulul german Fritz Schellhorn raporta, pe 1 iulie, circa 1.182 de cadavre descărcate la Podu Iloaiei, iar ministrul Reichului la București, Manfred von Killinger, transmitea la Berlin, în septembrie 1941, cifra de 4.000 de morți.9 Când reprezentanții crimei industriale îți cer să faci ordine pe străzile tale, măsura barbariei a fost depășită. Rădăcini și răspunderi Nimic din toate acestea nu a apărut peste noapte. Iașul fusese, vreme de două decenii, unul dintre laboratoarele antisemitismului românesc: aici predicase A.C. Cuza, aici se născuse Liga Apărării Național-Creștine, aici universitatea devenise, din anii ’20, un focar al mișcărilor studențești antisemite și al Gărzii de Fier. Ura fusese rostită, tipărită, predată și tolerată ani la rând, până a ajuns să pară firească. Răul deplin se pregătește cu ani înainte, în limbajul îngăduit, în stereotipul lăsat să circule, în excluderea privită cu indiferență. Se va obiecta că era război, că panica frontului explică totul. Cronologia răstoarnă obiecția. Gropile fuseseră săpate înainte de bombardamentul care a stârnit zvonul. Ordinele plecaseră înainte ca vreo lanternă să fi fost „văzută”. Propria anchetă a regimului a stabilit că nu existase nicio revoltă. Masacrul fusese decis dinainte, iar panica a fost întreținută ca să îl acopere. Dreptatea a rămas neîmplinită. În timpul războiului, un singur român a fost judecat pentru crimele de la Iași: sergentul Mircea Manoliu, achitat pe 25 iulie 1941, deși martorii îl legau de uciderea unor civili. Ion Antonescu și trei dintre colaboratorii săi aveau să fie condamnați la moarte și executați pe 1 iunie 1946, însă miile de oameni care apăsaseră pe trăgaci, conduseseră trenurile sau jefuiseră casele nu au răspuns aproape niciodată.10 Pogromul de la Iași a rămas una dintre cele mai mari crime din istoria României și una dintre cele mai mari nedreptăți lăsate fără pedeapsă. Trebuie subliniate câteva concluzii indubitabile: 1. Pogromul de la Iași nu a fost un act spontan, ci o operațiune planificată de autorități ale statului român. Conducătorul statului, Ion Antonescu, viceprim-ministrul, Mihai Antonescu, alți înalți oficiali din Interne, Armată și servicii secrete au emis ordine scrise sau telefonice, au coordonat, monitorizat și decis exterminarea. Decizii locale au fost de asemenea luate pe parcursul zilelor infernului. Pregătirea eșafodajului crimei a fost realizată de Secția a II-a Contraspionaj a Marelui Stat Major, în coordonare cu Serviciul Special de Informații (SSI), iar ordinele privind deportările cu „trenurile morții” au fost date de Ion Antonescu și Mihai Antonescu. 2. Responsabilitatea pentru Pogrom revine în principal instituțiilor statului român, cu participarea și sprijinul unor unități germane. Armata, poliția, jandarmeria, serviciile de informații și autoritățile civile române au avut un rol esențial în organizarea și executarea represiunii, în timp ce militari germani au participat la arestări, maltratări și asasinate, atât la Iași, cât și în alte regiuni din nordul României. Geografia războiului a jucat un rol important, apropierea de frontiera cu URSS (16 Km), radicalizarea din interiorul aliaților naziști în operațiunea Barbarossa, presiunea superiorilor și antisemitismul generațional au fost factorii adiacenți care au contribuit apreciabil la întregul tabloul al sălbaticei crime în masă. Unitățile germane aflate la Iași în tranzit spre front au luat parte la masacre, au jucat un rol de presiune și coerciție, dar minor în raport cu responsabilitatea fără dubii a regimului Antonescu și a instituțiilor statului român. 3. Justiția postbelică a sancționat doar o parte dintre responsabili, existând un dezechilibru semnificativ între inculparea civililor și cea a militarilor. Explicațiile indicate sunt dificultatea identificării unor militari aflați în tranzit și, mai ales, interesul autorităților comuniste de după război de a proteja imaginea armatei române, ceea ce a limitat tragerea la răspundere a unor cadre militare implicate. 4. Pogromul de la Iași a fost rezultatul colaborării dintre structuri ale statului și al propagandei antisemite organizate. Rețele informative ale SSI au fost folosite pentru a alimenta și provoca tulburări antisemite, demonstrând că violența a fost precedată de măsuri de pregătire și instigare. 5. Cercetarea istorică actuală, bazată pe documente de arhivă, mărturii și investigații judiciare, permite reconstituirea cu un grad ridicat de certitudine a mecanismului de organizare și desfășurare a Pogromului de la Iași. În ultimele decenii, accesul la surse arhivistice a consolidat înțelegerea responsabilităților instituționale și individuale, oferind o imagine mult mai completă decât cea disponibilă imediat după război. Pogromul de la Iași a fost unul dintre primele și cele mai mari masacre ale Holocaustului prin gloanțe sau metode barbare de tortură sau eliminare fizică din Europa, marcând debutul campaniei de exterminare desfășurate de regimul Antonescu împotriva evreilor din România și din teritoriile aflate sub administrație românească. Pogromul a inaugurat seria marilor crime în masă comise de regimul Antonescu odată cu intrarea României în războiul împotriva Uniunii Sovietice și a reprezentat preludiul masacrelor din Basarabia, Bucovina, Odesa și Transnistria.  Ulterior, în vara anului 1941, unități din armata și jandarmeria română au ucis peste 45.000 de evrei în Basarabia și Bucovina, iar în Odesa, în octombrie 1941, forțele române au masacrat aproximativ 15.000–20.000 de evrei ca represalii după atentatul asupra comandamentului român. În Transnistria, aflată sub administrație românească între Nistru și Bug, deportările, execuțiile, foametea și epidemiile provocate deliberat au transformat provincia într-un vast spațiu al exterminării, unde au pierit cel puțin 250.000 de evrei români și ucraineni aflați sub control românesc. Concluzia Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România (organism înființat sub mandatul lui Ion Iliescu si devenit ulterior document oficial al statului român) este că între 280.000 și 380.000 de evrei români și ucraineni au fost uciși sau au murit în teritoriile aflate sub administrație românească, ceea ce plasează regimul Antonescu printre principalii autori ai Holocaustului din Europa de Est.12 Ce a pierdut Iașul Exterminarea unei treimi a evreilor ieșeni în timpul Pogromului din iunie 1941, urmată de deportări, persecuții și emigrarea aproape completă a supraviețuitorilor în deceniile următoare, a produs una dintre cele mai profunde rupturi din istoria orașului. Iașul nu a pierdut doar zeci de mii de locuitori, ci și o parte esențială a identității sale urbane și culturale. Pierderea unei elite intelectuale și profesionale. Comunitatea evreiască a furnizat medici, avocați, profesori, ingineri, oameni de afaceri, artiști și cercetători care au contribuit decisiv la modernizarea orașului. Dispariția lor a creat un gol care a afectat dezvoltarea economică și academică a Iașului pentru generații. Slăbirea economiei urbane - Evreii reprezentau un segment important al comerțului, industriei ușoare, sistemului bancar și meșteșugurilor. Distrugerea acestei clase antreprenoriale a redus dinamismul economic al orașului și a întrerupt numeroase rețele comerciale. Pierderea caracterului multicultural al Iașului - Până în 1941, Iașul era unul dintre cele mai importante centre ale vieții evreiești din Europa de Est. Limba idiș, presa, teatrele, școlile, sinagogile și organizațiile culturale făceau parte din identitatea orașului. După război și după emigrarea masivă spre Israel, Statele Unite și alte țări, această lume aproape a dispărut. O diminuare a capitalului uman și social - Orașul a pierdut generații întregi de tineri care ar fi devenit profesioniști, inovatori și lideri comunitari. Efectele unei asemenea rupturi demografice s-au resimțit timp de decenii. Ruperea continuității memoriei urbane - Numeroase cartiere, instituții și spații publice și-au pierdut comunitățile care le-au creat și animat. După 1945, iar apoi în perioada comunistă, memoria contribuției evreilor la dezvoltarea Iașului a fost adesea marginalizată sau trecută sub tăcere. Pierderea prestigiului internațional - Înainte de război, Iașul era recunoscut drept unul dintre cele mai importante centre ale culturii evreiești din Europa de Est. După Pogrom și emigrarea supraviețuitorilor, acest rol a fost practic anulat. Într-o perspectivă istorică, se poate spune că Pogromul de la Iași și consecințele sale au schimbat definitiv structura demografică, economică și culturală a orașului. Iașul a continuat să existe și să se dezvolte, dar nu a mai fost niciodată orașul cosmopolit în care comunitatea evreiască reprezentase, timp de secole, unul dintre principalii vectori ai modernizării și ai vieții intelectuale. Acesta este unul dintre cele mai importante efecte pe termen lung ale Holocaustului în România: nu doar distrugerea unor vieți, ci și transformarea ireversibilă a unor comunități și a identității orașelor din care acestea făceau parte. La 85 de ani, primejdia nu a dispărut. Antisemitismul și revizionismul istoric, deghizate adesea în formule de discurs public aparent legitime, se ridică din nou în România și în Europa.11 Memoria funcționează ca o instituție de securitate, alături de armată și de justiție. O societate care își reabilitează propriii călăi din 1941 își slăbește apărarea în 2026. Mihail Sebastian nota în Jurnal că masacrul de la Iași este „o obsesie de care nu scăpăm”. Datoria publică este ca el să rămână o obsesie. Întrebarea „cum?” nu are un răspuns liniștitor. Gropile din Păcurari au fost săpate înainte de crimă fiindcă niște oameni au hotărât că pot fi săpate, iar alți oameni, din toate păturile societății, au dus hotărârea la capăt. Cele peste 13.000 de victime au murit pentru că statul a decis, iar destui cetățeni au fost gata să execute decizia. Singurul răspuns pe care îl datorăm celor care zac în acele gropi este să facem ca o asemenea decizie să nu mai fie cu putință niciodată. Note 1. Asupra caracterului premeditat al pogromului și a ordinului din 20 iunie 1941 de săpare a gropilor comune în cimitirul evreiesc din Păcurari, v. Jean Ancel, Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941, trad. Carol Bines, pref. Yehuda Bauer (Iași: Polirom, 2005); Radu Ioanid, The Holocaust in Romania: The Destruction of Jews and Roma under the Antonescu Regime, 1940–1944, ed. a 2-a (Lanham, MD: Rowman & Littlefield, 2022). 2. Discursul președintelui Isaac Herzog la ceremonia de stat dedicată împlinirii a 85 de ani de la Pogromul de la Iași, Cimitirul Evreiesc din Păcurari, 28 iunie 2026, Cancelaria Președintelui Statului Israel, president.gov.il. 3. Raportul Serviciului Special de Informații din 23 iulie 1943, întocmit pe baza listelor decedaților ținute de sinagogile din Iași, a identificat 13.266 de victime (între care 40 de femei și 180 de copii); pentru estimări mai înalte, v. Jean Ancel, Martiriul evreilor din România (1940–1944). Documente și mărturii (București: Hasefer, 1991). Conform recensământului din 1930, Iașul număra 102.872 de locuitori, dintre care 34.662 evrei. 4. Sintagma „pogrom administrativ” aparține lui Jean Ancel, Preludiu la asasinat; asupra ritmului excepțional al uciderilor, v. Dennis Deletant, Hitler’s Forgotten Ally: Ion Antonescu and His Regime, Romania 1940–44 (Basingstoke: Palgrave Macmillan, 2006). 5. Ordinul nr. 4147 din 21 iunie 1941 privind evacuarea bărbaților evrei (18–60 de ani) din zona dintre Siret și Prut; asupra codului „Curățirea terenului” și a detașamentului operativ al Serviciului Special de Informații trimis în Moldova la 18 iunie 1941, v. Ancel, Preludiu la asasinat, și Raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România (Iași: Polirom, 2005). 6. Comunicatul oficial publicat în Monitorul Oficial, 1 iulie 1941; memoriul confidențial al generalului Leoveanu către Ion Antonescu din 2 iulie 1941, reprodus și analizat în Ioanid, The Holocaust in Romania, și Ancel, Preludiu la asasinat. 7. Pentru cele două „trenuri ale morții” (Iași–Călărași și Iași–Podu Iloaiei), numărul victimelor și condițiile din vagoane (var nestins și carbid pe podea), v. Ancel, Preludiu la asasinat, capitolul „Trenul morții”, și Ioanid, The Holocaust in Romania; mărturia supraviețuitorului Iancu Țucărman este consemnată în literatura de specialitate și în arhivele de istorie orală. 8. Asupra intervenției comandamentelor militare și a Consulatului german din Iași pentru restabilirea ordinii, pe baza documentelor din arhivele germane, v. Ottmar Trașcă și Dennis Deletant (ed.), Al III-lea Reich și Holocaustul din România, 1940–1944. Documente din arhivele germane (București: Editura Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, 2007). 9. Telegrama ministrului plenipotențiar al Reichului, Manfred von Killinger, către Auswärtiges Amt (Berlin), 1 septembrie 1941, raportând circa 4.000 de victime, citată în Raul Hilberg, The Destruction of the European Jews (New Haven: Yale University Press, 2003); raportul consulului german Fritz Gebhard Schellhorn din 1 iulie 1941; Curzio Malaparte, Kaputt (1944). 10. Procesul sergentului T.R. Mircea Manoliu (achitat de un tribunal militar la 25 iulie 1941) și procesul mareșalului Ion Antonescu în fața Tribunalului Poporului (condamnare la moarte și execuție la 1 iunie 1946); v. Ioanid, The Holocaust in Romania, și Raportul final, ed. cit. 11. Avertismentul președintelui Isaac Herzog privind recrudescența antisemitismului în Europa (Iași, 28 iunie 2026) și mesajul președintelui Nicușor Dan la ceremonia de comemorare; Mihail Sebastian, Jurnal, 1935–1944 (București: Humanitas, 1996). 12. Cifrele sunt preluate din Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România, Raport final, ed. Tuvia Friling, Radu Ioanid, Mihail E. Ionescu, președinte comisie: Elie Wiesel (Iași: Polirom, 2004), secțiunea „Numărul victimelor” din Concluziile generale, p. 387–388; v. și capitolul „Transnistria”, p. 178.