Hop și drona

Nu am mai comentat realitatea politică și socială de aproape patru săptămâni. Pentru că nu se merita!

Dar iată că drona rusească a pus capac la toate. Președintele Dan a discutat cu Mark Rutte privind activarea articolului 4 al NATO. S-a produs și o solidarizare europeană privind agresiunea neprovocată produsă de pătrunderea unei drone explozive rusești în România, la Galați, care a căzut peste un bloc de 10 etaje și a explodat provocând avarii grave la apartamentul de dedesubt și rănirea mamei și a unui copil. Președintele Dan a ajuns la fața locului. S-a discutat de ce drona nu a fost distrusă, cu toate că a fost detectată. A fost un interval prea scurt doar patru minute și o lovitură deasupra unei zone populate ar fi putut provoca consecințe grave sau obuzul racheta să fi pătruns în spațiul Ucrainei. Parcă nu de acolo venea și scăpase de distrugerea sistemelor antidronă ucrainene. 

Sunt aproape 4 săptămâni de când guvernul Bolojan a căzut la moțiune și nu avem încă un guvern cu puteri depline. Însă guvernul interimar condus de Ilie Bolojan și-a făcut datoria privind condiționările din PNRR, dând proiectul legii salarizării, intens contestată de așa zisele sindicate, care reprezintă pe bugetarii paraziți din administrația publică și centrală. S-au semnat și contractele din SAFE contestate de nemernicii antiromâni de la AUR.  Declarațiile AUR de ieri sunt identice cu ale lui Putin!

Dacă până ieri părea acceptabilă o guvernare PSD AUR, după ieșirile de ieri ale lui Grindeanu și Simion țara este în pericol dacă ar cădea pe mâna acestor agenți putiniști! Acești indivizi sunt absolut toxici. Au fost în stare să dea jos guvernul din care PSD a făcut parte, dar nu sunt în stare să dea un nou guvern și președintele Dan după cele întâmplate ieri este pus în fața unor soluții imposibile. 

După ce au dat jos guvernul Grindeanu și acoliții lui fățarnici și nemernici nu au făcut decât să arunce cu kkt în ventilatoarele de la Antena3, România tv și Realitatea tv. curg minciunile deșănțate privind guvernarea Bolojan, fac denunțuri penale împotriva lui Bolojan și miniștrilor PNL și USR fără suport, iar Antena3 ce părea oarecum credibilă face o manipulare scârboasă pentru creduli și proști. 

Avem o clasă politică absolut iresponsabilă, Grindeanu a dat jos guvernul Bolojan ca un pompier care a dat foc la casă, dar nu este în stare să stingă focul și totul s-a complicat și mai tare. 

Care ar fi soluția? Un nou guvern fără trădătorii de patrie de la PSD și AUR!

ICN 55

Ieri 18 mai s-au sărbătorit 55 de ani de la înființarea ICN Institutul de Cercetări Nucleare locul meu de muncă din 1972 până în 2007. Ne-am revăzut mai muți colegi de serviciu, s-au făcut evocări, am retrăit amintiri. Suntem oameni în vârstă unii sunt chiar bătrâni. 

Profit dec ocazie să-mi reamintesc. 

În 1971 eram în ultimul an de facultate. Intrasem la Energetică, prima promoție care am dat examen la Secția de Centrale Nucleare Electrice, CNE în 1967. La CSEN Comitetul de Stat pentru Energia Nucleară s-au făcut repartițiile la instituțiile care țineau de CSEN pe 1 septembrie 1972. Făcusem practică la IFA Măgurele, dar cred că în acea vară s-au pus bazele acestui institut de cercetări. Am luat repartiție la CSEN 8 colegi. Erau Anania Laurian, Avrigeanu Suzana, Biro Lucian, Dragomirescu Cezar, doamna Dumitrescu de la Termo, Lucaciu Gheorghe, eu, Neguț Gheorghe și Constantin Popescu. Sm fost ultimul care a plecat din institut, ceilalți având familiile în București și aiurea. La înființare s-a numit Institutul pentru Tehnologii Nucleare, ITN. Funcționa provizoriu la IF Măgurele, dar urma să se mute la Pitești. Spre surpriza mea toți au fost repartizați la ITN cu excepția mea la IFA, dar la Centrul de Documentare pentru Publicații Nucleare. După trei luni m-am transferat la ITN în decembrie 1972, la secția I. Nu era nimic ca să tragă la București și salariu era mai mic cu 200 de lei. Cred că am luat decizia bună! La ITN m-am împrietenit cu Mihai Vasilescu, cu care am rămas bun prieten până azi, și cu  un om extrem de inteligent, Victor Raica. În vara lui 1973 am avut un incident amuzant, dar posibil neplăcut. În față la Eva m-au oprit doi milițieni, care mi-au cerut legitimația de serviciu. Pe legitimația era numele institutului, numărul de marcă, am avut 260, numele meu și dedesubt director și semnătura. Când au văzut legitimația cei doi s-au căcat efectiv pe ei. Au crezut că sunt director! Umblau după tineri netunși, aveam părul lung. Și unul mi-a spus să mă tund, iar celălalt să mi-l scurtez puțin!

În toamna lui 1973 am plecat în armată și când m-am întors în primăvara lui 1974  m-a abordat Horia Ștefan care era șeful Grupului Reactor. Și așa am ajuns la acest grup care avea ca obiectiv construcția reactorului de cercetări TRIGA, exact ce mă interesa. 

Cred că pe 4 iulie 1974 am plecat prima oară la Pitești cu automotorul. La gară ne-a preluat maistrul Balaș și am ajuns la situl institutului. Aleea era gata și la capătul ei domnul Balaș ne-a arătat o groapă cam de un metru jumătate și ne-a zis: aici va fi reactorul! Horia Ștefan a plecat să preia moștenirea tatălui, preotul bisericii din Baden Baden și dus a fost. Este azi în Canada și este mare fan Trump. Conducerea Secției Reactor a fost preluată de Marin Ciocănescu, proaspăt revenit de la bursa din Franța. Cu el am învățat meserie pentru că am făcut multe lucruri legate de acest reactor. vasul de aluminiu de 300 de metri cubi a fost făcut la Ploiești sub supravegherea mea, împreună cu inginerul Gibbon de la General Atomics. Era de fapt englez, fusese tanchist în armata lui Montgomery în Libia contra lui Rommel. Într-o noapte tensionat a albit complet și așa a rămas, avea peste 50 de ani. Cea mai mare teamă cu tancul de aluminiu a fost la cutremurul din  4 martie1977. Tancul era pus pe niște capre în hala reactorului lângă groapa adâncă de 10 metri unde trebuia introdus. Nu a pățit nimic, era o zonă stabilă seismic. 

În 18 noiembrie 1979 reactorul la care munceam de 4 ani a devenit critic sub coordonarea doctorului Whittenmore. Am devenit operator principal și șef de tură. Dar din 198-0 când la IRNE Institutul de Reactori Nucleari Energetici, cum era redenumit din 1976 a venit calculatorul CDC cu display, mult mai user friendly. decât cel cu cartele. Am început să lucrez cu el în analize de termohidraulică. Aveam u colectiv de tineri colegi veniți tot de la CNE din Politehnică. Un succes important a fost când bucla de testare pierdea multă căldură. L-am rugat pe Mac, Nicolae Ivan să calculeze care este coeficientul de transfer de căldură și suspectam că este apă și Mac a confirmat. Făcusem pariu că dacă nu e apă beau eu apă din piscină, dacă nu o să bea ei. 

Pe  2 mai 1986 eram la tura de după amiază. Era zi festivă a Tineretului, eram specialist în tură în zile de astea, Crăciun , Paști. Fusesem la pescuit și am adus niște cărășei pe care i-am prăjit să-i mâncăm cu colegii. Pe la 4 după amiază era un nor negru și deodată dozimetria a înnebunit! Venise norul de la Cernobîl! Valorile erau de mii de ori mia mari. Știam de dezastru de la Europa Liberă, detectat de o centrală nucleară suedeză. În România eram singura instalație nucleară în funcțiune cu dozimetrie completă și am dat alarma. La Pitești s-au luat primele măsuri de protecție nucleară. A fost momentul în care am realizat pericolul care poate apărea în meseria pe care o practicam. 

În 2003 m-am hotărât să mă înscriu la doctorat, cu teza pe care l-ma susținut-o în aprilie 2006. În 2007 ma fost selecționat să devin director la Agenția Națională de Deșeuri Nucleare ANDRAD. În 2010 m-am pensionat. 

 Am avut șansa, datorită relației de prietenie cu profesorul Ilie Prisecaru, să devin profesor asociat la Politehnică la Catedra de Nucleare, predând din 2009 până în 2020 la anul IV și masterat. Asta m-a ținut în formă intelectuală. Am realizat și multe lucrări științifice suport pentru doctorat, cared le găsesc citite și citate și azi!

Am vizitat cu Cătălin Ducu instalațiile pentru testele viitorului reactor rapid cu plumb Alfred, ICN area viitor în cercetarea românească! dacă aș fi la începu m-aș apuca de termohidraulica plumbului.

Mircea Eliade, iarăși....

Am citit și ceea ce scrie Sever Voinescu corespunde cu opiniile mele și de aceea vreau să vi-l ofer. Cum putem oare să scoatem pe unii dintre cei mai străluciși intelectuali, scriitori, artiști, doar că au avut opinii greșite într-o anumită epocă?

S-au împlinit nu demult 40 de ani de la moartea lui Mircea Eliade și, coincidență sau nu, peste puțin timp se vor reuni la București sute de savanți din domeniul istoriei religiilor, într-o adunare de anvergură mondială, cu ocazia Conferinței Anuale a Asociației Europene pentru Studiul Religiilor și a Conferinței Regionale a Asociației Internaționale pentru Istoria Religiilor. O asemenea adunare a specialiștilor în istoria religiilor la București este, în primul rînd, o confirmare a profilului internațional binemeritat al specialiștilor români din și din jurul Institutului de Istoria Religiilor, unul dintre cele mai performante institute al Academiei noastre. Dilema se bucură să aplaude performanțele acestui institut cu atît mai mult cu cît avem același binecuvîntat fondator. Reamintesc că așteptata întrunire bucureșteană a specialiștilor în istoria religiilor nu e o premieră. Mi-amintesc bine febrilitatea cu care un eveniment similar a fost organizat la București acum douăzeci de ani. Una dintre ancorele prin care, atunci, s-a legat simbolic reuniunea specialiștilor în istoria religiilor din toată lumea de orașul București a fost figura/memoria lui Mircea Eliade. Atunci se împlineau două decenii de la moartea sa și urma, peste un an, centenarul nașterii.  În 2006, ca și acum, Mircea Eliade era o figură controversată. Cum este și astăzi. Sau poate că azi, într-un moment în care tot mai mulți indignați au descoperit plăcerea vînătorii de „fasciști” printre marile nume ale culturii, încă și mai controversat.

Ce s-a întîmplat cu memoria lui Mircea Eliade în ultimii douăzeci de ani? Într-un sens, multe. Au intrat în circuitul cultural mai larg documente și relatări nu neapărat descoperite, dar cunoscute pînă de curînd numai în cercuri experte. Au intrat, de asemenea, în circuitul cultural mai larg cîteva cărți cu adevărat serioase despre Mircea Eliade. De la excelenta Mircea Eliade – prizonierul istoriei a lui Florin Țurcanu (ediția românească a apărut în 2005-2006, la cîțiva ani după ediția franceză) pînă la recenta Secrete, minciuni și consecințe. Trecutul ascuns al unui mare savant și asasinarea discipolului său de Bruce Lincoln, cu precizarea că această carte este deplin convingătoare cînd vorbește despre Mircea Eliade, dar greu de acceptat cînd vorbește despre asasinarea profesorului Culianu. Scenariul în care Christinel Eliade e un fel de mamacita de clan legionaro-securist și transmite ordinul de asasinat într-un chip subtil (ca în filme, niciodată boss-ul nu ordonă explicit un asasinat, ci doar clipește într-un anumit fel sau oftează într-un anumit fel și clanul înțelege ce are de făcut) mi se pare cel puțin extravagant. Fie și pentru că – pot personal mărturisi – bătrînii legionari din Chicago mai degrabă o antipatizau pe văduva lui Mircea Eliade, pe motiv că era o aprigă monarhistă.

Dubii cu privire la angajamentul legionar de tinerețe al lui Mircea Eliade ridică, astăzi, numai ignoranții și escrocii politici. Există mulți de aceste feluri printre noi, e adevărat. De asemenea, dubii cu privire la valoarea culturală incomensurabilă a operei sale ridică doar o mînă de activiști radicali fără importanță. În ceea ce-l privește pe Eliade, acestea ar fi, cred, reperele certe pentru orice minte cît de cît echilibrată și deschisă a zilelor noastre: un om de imensă valoare cu un angajament legionar. De aici încolo începe discuția. Și-a schimbat Eliade convingerile politice din tinerețe după anii ’50? Unii zic că da, alții că nu. Există o legătură între preocupările sale științifice și literare, pe de o parte, și convingerea politică vinovată? Unii zic că da, alții zic că nu. Este legătura asta atît de puternică încît convingerea politică viciază definitiv, nu doar moral, ci și epistemic, prin pre-orientare ideologică, cercetarea lui științifică și producția lui literară? Unii zic că da, alții zic că nu.

Adaug și faptul că încercăm să răspundem acestui gen de întrebări într-o epocă ciudat de asemănătoare celei pe care, prin Eliade, o judecăm. Într-un moment în care crește intensitatea confruntărilor ideologice și radicalismul e tot mai cuprinzător în mediul intelectual,  judecăm un angajament extremist făcut de un intelectual român exact în vremuri precum cele pe care le trăim, cînd o grămadă de intelectuali fac același lucru, unii dintre ei fiind chiar dintre cei care se ocupă serios de judecarea autorului Nopții de Sînziene. Ne ajută asta sau nu să avem o judecată cît de cît utilă nouă pe termen lung? Poate că da, poate că nu.

Ca om pasionat de subiect, văd lucrurile și din alt unghi. Mircea Eliade a trăit 79 de ani. Ultimii 30 de ani i-a trăit în America, fiind profesor într-o mare universitate. Toți acești 30 de ani, omul a trăit ca pe o pojghiță de gheață. Zi de zi. Știa bine ce făcuse în tinerețe și știa bine că, dacă adevărul despre tinerețea lui legionară va fi descoperit pe de-a întregul, pojghița se rupe și totul, de la prestigiu și lauri pînă la la siguranța zilei de mîine, se duce. Să trăiești 30 de ani cu această neliniște sau, mai bine zis, conform acestei neliniști, elaborînd strategii de disimulare și croșetînd minciunele, gîndindu-te că cineva, undeva, poate oricînd scoate la iveală textele acelea, nu e deloc ușor. Va fi evaluat, în mintea lui, probabil, și varianta unui regret public, expiatoriu, așa cum făcuse prietenul său Cioran. Numai că așa ceva funcționa bine pentru rolul socio-cultural de singuratic și inaccesibil autor de mansardă care mănîncă la cantină și deplînge existența universului. Pentru rolul de profesor universitar, cu influență enormă în tot cîmpul academic american, cu discipoli și doctoranzi, cu conferințe și congrese, dar și cu ambiția unui Nobel literar, regretul de acest gen nu funcționează. Totuși, Eliade nu voia să sfîrșească, precum Carl Schmitt sau Heidegger, la margine.

Și-a disimulat sau și-a schimbat Mircea Eliade convingerile în anii americani? Absolut toți studenții îl descriu ca pe un profesor admirabil și prietenos, absolut deloc antisemit și absolut deloc radical. Nu știu, nu pot să zic că îi cunosc sufletul, deși atît de mulți par a fi siguri că i-l știu. Dar faptul că a ascuns, abil, bucăți din biografia sa, trecîndu-le sub tăcere, manipulînd afecțiunea celor din jur sau, alteori, mințind de-a dreptul, e cert. Acum, iată și unghiul meu de vedere: a meritat?

Mircea Eliade a lăsat în urmă nu doar o impresionantă operă de istoric al religiilor și o vastă literatură, ci o școală de istoria religiilor care, la jumătatea anilor ’80, cînd Eliade a murit, era cea mai prestigioasă școală de acest gen din America. Cariera pe care a făcut-o pe merit și pe care a protejat-o, protejîndu-se prin declarații false despre tinerețea sa, a rămas un exemplu intelectual pentru mulți români. Pentru tinerii români care i-au urmat, fie în anii comunismului (cazul lui I.P. Culianu), fie imediat după căderea comunismului (cazul mai tuturor cercetătorilor religiilor din România formați în primii douăzeci de ani de după 1989, ei fiind chiar cei care dau prestigiul de azi institutului mai sus pomenit), figura lui Mircea Eliade a fost un veritabil pol magnetic al destinului, motivația însăși pentru care au pornit-o pe acest drum și primul lor model de performanță intelectuală. Adaug rolului major pe care Eliade l-a jucat mult timp după moarte în mobilizarea la lucru a multor tineri intelectuali, desigur, opera sa vastă. Știu că există contestări ale valorii ei – unora le place literatura lui, altora nu le place; unii spun că modul în care Eliade făcea istoria religiilor este irelevant astăzi, alții spun că rămîn fundamentale cîteva dintre ideile sale, precum camuflarea sacrului în profan, sau cîteva dintre analizele fenomenului religios, cum ar fi analiza șamanismului. Fapt este că nimic din toate acestea nu ar fi existat dacă Eliade s-ar confruntat în timpul vieții cu acuzațiile și probele care-i contestă memoria, acum. Ar fi fost, sînt sigur, zdrobit, alungat de la catedră, ocolit de elita meseriei sale, poate chiar alungat din America. Dar destinul a curs cum a curs, nu e nici meritul, nici vina nimănui, și nu aș zice că a curs nefavorabil. Eliade a „descărcat” în lume binele de care a fost în stare: a scris, a îndrumat studenți, a sprijinit cariere, a inspirat pe mulți. Acestea sînt consolidate. Acum, de cîtva timp, privim și spre cele rele. La 40 de ani de la moartea sa și după ce gloria lui s-a construit temeinic, e cazul să știm totul despre Mircea Eliade fără să fim anxioși că cineva ni-l dă jos de pe soclu, ni-l răpește sau chiar ni-l interzice. Chiar dacă se găsesc niște nimeni care cer interzicerea lui Eliade, asta nu cred că trebuie să ne sperie. Nu se va întîmpla tocmai pentru că respectul pentru numele lui este deja un fenomen cultural național.

Nu pot încheia aceste rînduri fără să spun ceva extrem de important, în context. Cel mai mare deserviciu care poate fi făcut memoriei lui Mircea Eliade în aceste vremuri de contestare nu este atacul unor neisprăviți care și-au găsit un scop în viață să vîneze „fasciști” prin ziare sau pe rețele. Cel mai mare deserviciu este asumarea apărării lui Eliade de partide politice de genul AUR. Nimic mai rău pentru memoria lui Mircea Eliade decît să fie apărat de un partid care nu-și poate ascunde admirația pentru legionari.

Moțiunea a trecut, guvernul Bolojan a căzut

Cam asta s-a întâmplat pe 5 mai în România. Guvernul Bolojan, rezultat a unei coaliții de patru partide, PSD, PNL, USR, UDMR și minorități care a funcționat aproape 10 luni a fost demis prin moțiune de cenzură inițiată și votată de PSD și AUR plus ceilalți așa numiți suveraniști. 

Ce este de neînțeles pentru mine și pentru mulți ca mine este de ce PSD a răsturnat guvernul din care a făcut parte. De fapt PSD nu este la primă mișcare curioasă. Liderul actual al PSD, Sorin Grindeanu a fost demis prin moțiunea de cenzură inițiată chiar de PSD. S-a mai întâmplat și cu guvernul Cîțu demis de moțiunea USR și sprijinită de PSD. Guvernul Bolojan avea de rezolvat niște probleme delicate din PNRR și începerea programului SAFE. Sunt anumite condiționări, care, nerezolvate pot conduce la pierderea de sume importante care se puteau adăuga la buget. Dacă guvernul Bolojan le rezolva și putea, prin efortul în primul rând al lui Bolojan, el putea pleca liniștit în august. Așa aceste probleme sunt în aer, nu e clar care va fi guvernul viitor. PSD a mizat că PNL va produce o revoltă în interior care să ducă la continuarea coaliției cu PSD. Așa își dorește și președintele Nicușor Dan. Dar, dacă privim relația PNL cu PSD ea nu lasă loc de experiențe favorabile, dimpotrivă! USL cu PNL și PSD au câștigat în 2012 alegerile cu peste 60 %, dar coaliția a colapsat în 2014 prin trădările lui Ponta față de Antonescu. La fel și coaliția din 2020 forțată de ieșirea USR de la guvernare l-a obligat pe președintele Iohannis să formeze guvernele PSD PNL în intervalul 2021-2024. Pur și simplu PSD  a încolăcit PNL ca un șarpe boa și s-a dat drumul la împrumuturi pentru care anul acesta plătim 12 de miliarde de Euro numai dobânzi! Experiențele dezastruoase de colaborare politică a PSD și PNL au determinat pe Bolojan și PNL să decidă retragerea în opoziție și refuzul de a mai forma coaliții cu acest PSD. Nu au mai contat anumite voci care pledau pentru continuarea colaborării cu PSD. În momentul de față Ilie Bolojan este cel mai de încredere om politic la României și PNL crește în sondaje. Cei dispuși să colaboreze din PNL cu PSD își vor compromite cariera politică. 

PSD s-a grăbit să-l demită pe Bolojan pentru că le afecta direct interesele, scoaterea acoliților din administrația de stat,  banii care nu mai vin la baronii locali, scoaterea paraziților pesediști din conducerea întreprinderilor de stat de unde ronțăiau ca șobolanii.

PSD demonstrează că este un partid obtuz,  retrograd, nu mai există nicio diferență față de AUR. Minciunea ipocrită că reprezintă interesele  celor dezavantajați, nu mai ține, PSD este plin de oameni îmbogățiți pe spinarea poporului pe care l-au jefuit și acum plătim dobânzi exorbitante pe banii dați de pomană care nu i-au adus lui Ciolacu și PSD decât eșecuri electorale.  

Și președintele Nicușor Dan s-a poziționat într-o postură clar dezavantajoasă, și ar trebui să fie ferm cu PSD în privința formării viitorului guvern.

Ce se va întâmpla este greu de spus. Va fi în stare PSD și acoliții să gestioneze problemele grele ale României? Nu prea cred. Sper ca să se prăbușească rapid și este în pericol să fie fagocitat rapid de AUR. Pe moment doar un viitor guvern Bolojan ne poate aduce la liman!

Mai am o chestiune de comentat.

Pe moment în spațiul public sunt voci care cer punerea la zid a memoriei lui Octavian Goga, și excluderea din literatură a lui Radu Gyr. Noi românii avem o mare problemă cu trecutul interbelic. Cei mai străluciți intelectuali români, de calibru internațional au avut un trecut politic deochiat. Dacă ne gândim la Mircea Eliade, la Emil Cioran, la Constantin Noica, Vintilă Horia, scriitori și filosofi de cel mai înalt calibru, aceștia au promovat și pactizat cu mișcările extremiste interbelice din România. Însă opera lor i-a cauționat și efortul unui Gabriel Liiceanu sau Andrei Pleșu, emuli ai lui Noica îi face să aibă loc în memoria intelectualității și culturii române. Și Radu Gyr și Goga au un trecut politic odios. Dar Goga a suferit pentru opiniile lui patriotice și a făcut pușcărie în Ungaria dualistă. Consăteanul lui Goga, Emil Cioran ne are probleme, Goa are! La fel și Radu Gyr, îngrozitor pentru ideile lui politice este autorul celor mai puternice poezii anticomuniste scrise în literatura noastră. Ioan Aurel Pop pledează pentru o atitudine moderată, Gyr a plătit pentru adeziunile lui cu pușcărie înainte și după 1944, Goga, poetul pătimirii noastre  s-a stins prea repede ca să nu fie asasinat la Sighet. Excluderea unor nume din trecut este atributul unor regimuri totalitare. Trăim în democrație și trebuie să medităm la astfel de decizii pripite. 

Alea jacta est la PSD!

Cam așa se poate spune că a făcut PSD! Dacă la Cezar zarurile s-au dovedit câștigătoare, lumea spune că zarurile PSD se dovedesc necâștigătoare. Să declanșezi o criză politică în acest moment cu războiul din Iran, cu creșterea prețurilor și criza de combustibil, cu problemele delicate privind finalizarea PNRR este mai mult decât o crimă, este o greșeală, cum spunea Talleyrand. Se pare că PSD nu înțelege că nu mai este partidul din vremea lui Dragnea, când avea majoritatea și putea face prostii, care și atunci s-au dovedit catastrofale. Coaliția asta complicată, cu patru partide cu obiective diferite în care PSD a jucat rolul de Gică Contra s-a destrămat. PSD acuză că din cauza lui Bolojan, inflexibil și care nu are grijă de cei oropsiți. Mare ipocrizie la pesediști, care sunt cei mai bogați parlamentari. Originea criticării vehemente a reformelor lui Bolojan este determinată de faptul că Bolojan vrea să termine sistemul de capitalism de cumetrie pe care l-a dezvoltat PSD sub toate denumirile în acești 36 de ani de democrație. Oamenii PSD sunt cei care au umplut administrația publică cu personal bugetar inutil, care s-au mufat și parazitează la toate posturile de conducere din întreprinderile de stat. De aceea și reacția violentă a Olguței Vasilescu contra Oanei Gheorghiu, responsabilă cu reformarea întreprinderilor de stat și trecere a o parte din active pe bursă. Oamenii PDD instalați acolo fără griji și obligații într-un dolce farniente, vor fi înlocuiți cu manageri din economia de piață. Vorba lui Bolojan că în cămara statului s-au năpustit șobolanii care au găsit-o acum goală a fost copiată prostește de liderii PSD ca în bancul ăla când unii stau pe gard și strigă celor de jos: Pupați-ne în cur, iar ceilalți le replică: Și noi pe voi!

Cine are de profitat? Cred că nimeni, cu toate că cei de la AUR pot să mai muște de nemulțumirile electoratului din bazinul care-l împart cu PSD. Bolojan a dovedit în 9 luni deguvernare că poate repara finanțele găurite de Nicu și Marcel. Pentru că politicile economice și financiare ale unui guraliv prost precum  Câciu au condus la acest dezastru bugetar. Austeritatea trebuie menținută până când parametrii bugetari sunt îndepliniți. Și acest lucru nu poate fi realizat decât de un lider inflexibil precum Ilie Bolojan. Bolojan a spus că s-ar da la o parte dacă ar fi un nou prim ministru ca să îi continue politicile, pentru că nu mai sunt resurse în cămara guvernamentală. Cineva spunea că cel mai important minister este cel al dobânzilor pe care le plătim pentru ca să ne facem iluzia că trăim bine și a dezastrului bugetar unde PSD are rolul proeminent. 

PSD nu se poate duce decât în cap. Este într-un fel bine, pentru că majoritatea responsabilă a electoratului se mobilizează. Idioțeniile răspândite de personaje toxice precum Călin Georgescu au reflexe în oameni obișnuiți. Un individ în vârstă așteptând la un cabinet medical spune să vină rușii! O atitudine atât de iresponsabil, arată precaritatea gândirii, individul spunând că lui nu-i pasă, că trăiește în Spania. Dar vine să se trateze în România, unde nu contribuie cu nimic la sănătate. Și nu era singurul, mai era cineva care lucra în străinătate și nu avea card de sănătate. Și ne plângem că sănătatea este subfinanțată. 

Să sperăm că guvernul minoritar Bolojan va avea timp până în august să finalizeze PNRR și să reducă deficitul bugetar și de ce nu să administreze România până la alegerile din 2028. S-ar putea să trăiesc cu iluzii, dar speranța moare ultima!

Orașul meu

Revista Dilema mi-a dat ideea unei noi postări. Despre orașul meu. 

M-am născut și am crescut până la maturitate în orașul meu, Ploiești. Ploieștiul este un un important oraș industrial din România veche. Miza acestui oraș a fost petrolul! Orașul este pur și simplu înghesuit de rafinării. Mirosul copilăriei a fost mirosul de gaz, de unde și numele de găzari dat ploieștenilor,  Petrolul este și numele legendei fotbalistice a orașului, de trei ori campioana României prin anii 50-60. Am fost martorul ultimului titlu câștigat în 1966, când eram în clasa a zecea. Orașul beneficia de școli bune și de multe bazine de înot, asta datorită faptului că fiecare rafinărie avea o colonie unde locuiau tehnicieni și ingineri petroliști străini. Dar de învățat înotul, l-am făcut de unul singur, copil pe Olt, la bunicii materni, în Avrig. Revenind la școli am fost elevul renumitului liceu I.L. Caragiale, fostul liceu Petru și Pavel. Fațada liceului de pe Bulevard a fost distrusă de bombardamentele americane din 1944 și  s-a muta în spațiul generos al fostului Liceu Comercial. Acolo a primit în 1952 denumirea de I. L. Caragiale după celebrul elev al acestui lăcaș de învățământ. Liceu a ajuns celebru datorită profesorului Grigore și a elevilor lui străluciți la Olimpiadele de Matematică. Generația mea nu a fost la fel de faimoasă, dar și eu olimpic mai de mijloc. 

Liceului de pe Bulevard, unde funcționase Petru și Pavel i-a fost refăcută fațada în anii 50, cu aer de clădire sovietică și unde funcționa un liceu de chimie industrială, a redevenit liceu teoretic, Liceul nr. 2 A. Toma, ulterior Mihai Viteazul. Asta în finalul anilor 50 și cam toți colegii mei de elementară au devenit elevi ai acestui liceu. Eu traversam orașul să ajung la Caragiale. Fiind mai bine poziționat Mihai Viteazul a devenit cel mai important liceu ploieștean. 

Ploiești este un oraș de câmpie, plat, cam ca Bucureștiul aflat la 60 de kilometri mai la sud, București mai are ceva dealuri, Ploieștiul este plat. Clima nu-i deosebită cu ierni reci, am amintiri de iarna din 1954 cu zăpadă de doi metri cu tuneluri ca să traversezi strada. Verile erau fierbinți și uscate. 

Am locuit pe strada Babeuf, numită după un revoluționar francez. Strada  numea de fapt Costake Conaki, după 89 nu a revenit la denumire originală, ci s-a numit Pictor Petre Negulescu. Dădea în strada Jdanov, fostă C. A. Rosetti, redenumită apoi Bobâlna? Strada era paralelă cu Bulevardul, mândria ploieșteană. În marginile bulevardului erau vile și case somptuoase. Ploiești este un oraș urât și fără personalitate, este doar Tribunalul din centru, care era Palatul Culturii pe vremea copilăriei mele, unde se afla biblioteca Regională de unde am citit o grămadă de cărți. Pe vremea pionierilor am epuizat biblioteca de la pionieri. 

Al doilea oraș al copilăriei este Sibiul. Mergeam în fiecare vară la rudele mamei la Avrig. Ce diferență între Alunișul muntean de lângă Slănic Prahova și Avrig. La Avrig ajungeam în altă țară. Era zona săsească, cea mai urbanizată zonă rurală a României Mari. Și mergeam o săptămână cel puțin la Sibiu, la tanti Marina, sora cea mică a mamei. De acolo am amintirea orașului medieval cu turnuri și cu amintirea cavalerilor acelor timpuri pe care o sugera cetate Sibiului. La Sibiu mi-a făcut educația vizuală pentru că acolo este Muzeul Brukenthal, unde este multă artă flamandă și olandeză. Sibiul a fost al doilea oraș al copilăriei mele. Iar ce a făcut primarul Iohannis din el acum merită toată lauda.

După terminarea liceului am devenit ca mai toți colegii mei, student la Politehnica din București. Și așa am locuit timp de 7 ani în București. Este în ordine al treilea oraș al meu. Orașul studenției, cea mai frumoasă perioadă a vieții mele. Aici mi-am desăvârșit educația intelectuală, am frecventat teatrele Capitalei, sălile de concerte am citit multă literatură, dar nu mi-am neglijat studiile, deși am avut ceva frustrări, din cauza unor profesori proști. Am făcut studii de inginerie nucleară, ce-mi dorisem ca licean. După un interval petrecut în București la Institutul de Tehnologii Nucleare, care funcționa la IFA, din 1974  am ajuns la Pitești unde mi-am petrecut cea mai  mare parte a vieții. M-am împlinit profesional, am participat la punerea în funcțiune de la stadiul de groapă la terminarea punerii în funcțiune a reactorului nuclear de cercetări TRIGA. 

Orașul Pitești când am sosit în toamna lui 1974 era cam jumătate cât este azi. Ceaușescu legat de zonă a transformat târgul negustoresc de vreo 50000 de locuitori într-o citadelă industrială. Este în primul rând combinatul petrochimic Arpechim, care funcționa cu petrol de import iranian, apoi din Irak. Asta a condus la falimentul lui când a fost privatizat după 90, pentru că OMV nu era interesat să importe țiței pentru Arpechim. S-a construit la Mioveni, Uzina de automobile Dacia, probabil una din  investițiile bune, pentru că producea ceva ce interesa pe oameni, mașini mici! Mai erau și alte întreprinderi importante care au adus mulți muncitori din zona rurală, care le-a schimbat statutul și azi regretă ei și progeniturile lor comunismul. Piteștiul cum îi spune numele este ascuns între dealuri. Clima lui este mai sănătoasă comparată cu Ploieștiul extrem de poluat, cum mi-am dat seama după prăbușirea industriilor poluante și am fost capabil să văd munții din Ploiești. Pitești este așezat pe malul Argeșului, lucru care mi-a dat posibilitatea să revin la o pasiune a copilăriei, pescuitul. Pitești era un oraș de negustori, fără personalitate și clădiri ca să-l distingă. În centru mai sunt clădiri unde se află fosta Primărie devenită muzeu de artă, Curtea de Apel unde a funcționat  Palatul Culturii, unde m-a prins cutremurul din 1977 la bridge. Casele de negustori sunt azi cârciumi, pentru că arată mai acătări. Piteștiul are o viață culturală prin Teatrul Municipal Alexandru Davila și mai nou, de vreo 18 ani Filarmonica Pitești. Un prieten al meu este pornit pe această viață culturală, el piteștean get beget care spune că locuim într-un oraș de maneliști și gherțoi interesați de muzică de proastă calitate și spune de filarmonica că ar fi o Meterhanea - orchestră turcească! Cum am spus, am locuit prima oară pe Craiovei într-un bloc care era exact în vârful dealului de unde începea coborârea spre centru printr-un cartier de case mizerabile. După cutremur aceste case au fost rase și s-a făcut un parc. După Revoluție, proprietarii și șmecherii au început să construiască vile și blocuri în această zonă verde. M-am mutat în 1976 în decembrie în cartierul Găvana doi într-un bloc de 10 etaje de garsoniere. Aici mi-am petrecut 10 ani, cu mulți colegi de la institut, făcând vacanțe comune la mare, la munte și în Deltă la pescuit. Prin căsătorie m-am mutat la blocul din buricul târgului. Sunt de 51 de ani piteștean și acesta este orașul meu. Ba am fost declarat la niște aniversări, Fiu al Argeșului și Muscelului!

După Revoluție am reușit în fine să merg în Occident și să văd alte orașe ale mele la care visam. În 1977 am ajuns la Moscova despre care am amintiri teribile. În 1983 am ajuns la la Praga care mi-a plăcut foarte mult, dar am revăzut-o după 1990 și mi-a plăcut și mai mult pentru că toate clădirile istorice fuseseră reparate și albite. Am vizitat Amsterdam, Berlin, multe din orașele Germaniei, dar inima mi-a rămas la Viena, care se vede că este imperială și capitală comparată cu Praga sau Budapesta. Am  fost la Paris în 1995 opt zile și în 1996 la Londra care m-a dezamăgit în comparație cu Parisul. Dar revăzută după 20 de ani Londra pare mai mult un fel de Manhattan. Am trecut prin New York de trei ori, am fost la Chicago și Los Angeles în America. 

Recunosc că mi-a plăcea să trăiesc la Viena. Însă pentru că în fiecare vară ajung la Avrig la verișoara mea Măriuca să facem băi la Ocna Sibiului îmi place enorma zona. Aici mă simt bine în Avrig, micul oraș, devenit între timp și să adăst în piețele Sibiului să respir atmosfera burgheză central europeană. Acestea sunt orașele mele.

E criză, e criză!

De obicei nu mă mai uit la scena politică, oglindită în media, la televiziuni în special. Prietenul Iulian mă tot anunță când primul ministru Bolojan este prezent la interviuri. Și în ultimul timp Bolojan este prezent des la interviuri. Asta îmi spune că primul ministru este îngrijorat. Și este îngrijorat că Grindeanu și PSD au o atitudine autistă privind problemele complicate ale țării. Și această atitudine iresponsabilă se manifestă acum și mai vehement pe fondul crizei carburanților declanșată de războiul din Iran. Aseară am urmărit la Digi24 o dezbatere despre actuala criză politică din România. Dacă te uiți la Antena 3 acolo sunt parcă obsedați de Bolojan la fel ca PSD care plătește pe acești mercenari. Celelalte televiziuni nu contează, la ele se uită plebea needucată care nu-și dă seama de catastrofa în care ne aflăm.

I se poate reproșa orice lui Bolojan, dar faptul că nu este responsabil privind problemele țării în niciun caz. 

Suntem în vecinătatea unui război distrugător în Ucraina, a apărut și aventura lui Trump în Iran. Eu îl înțeleg pe Netanyahu ca a declanșat atacul împotriva conducerii Iranului și a instalațiilor sale militare. Hoarda criminală la conducerea Iranului nu are în cap decât să facă o bombă atomică pe care să o arunce în capul Israelului. Este extrem de trist că popii ăia bărboși care-și chinuie și ucid propriul popor nu au învățat nimic din istorie. Persanii lui Cirus cel Mare i-au eliberat pe evrei din robia babiloniană și evreii au fost etern recunoscători. Relațiile Israelului cu Iranul șahinșahului Pahlavi au fost foarte bune până la instaurarea regimului teocratic al lui Khomeini. Dar totul s-a schimbat și acești popi criminali au construit un regim represiv militar care nu are în cap decât amenințarea vecinilor, cum se  vede din acest conflict. Cred că Trump a fost ademenit în acest conflict cu toate repercusiunile lui. Iranul trebuie învins precum Germania nazistă. Și asta este foarte dificil dacă porți doar un război aerian. 

Revenind în țară se observă PSD nu înțelege nimic din actuala criză internă și externă. În primul rând baronii PSD nu înțeleg că pomenile din banul public pe care și-au construit averi nu se mai pot. Nu există banii de tocat în guvernele PNL PSD din 2021 - 2024. Deja plătim 60 de miliarde de lei dobânzi pentru aceste nerozii bugetare. Și în momentul de față crizele externe s-au acutizat, războiul din Ucraina, cel de acum din Iran și criza combustibililor, au consecințe în scăderea producției mondiale la care suntem cuplați. Și acum PSD-ului și lui Grindeanu i s-a pus pata pe Bolojan și pe USR. Ei nu înțeleg că nu au nicio șansă să se revină la dezmățul financiar trecut. Nu înțeleg că nu Bolojan este problema, că oricine urmează lui Bolojan are de rezolvat aceleași probleme grave. Bolojan este garanția noastră la Uniunea Europeană că un program de austeritate temporar poate rezolva problemele noastre de buget. Culmea că în acutizarea crizei, PSD nu mai au aliați pe cei de la AUR. Pentru că acest partid AUR  nu rezolvă nimic, doar acumulează nemulțumiri aprobate de liderii populiști acestui partid. Pus în fața guvernării acest partid s-ar destrăma imediat. PSD care a exploatat ipocrit sărăcia românilor nu mai este viabil. Românii numai sunt săraci, o dovedește faptul că alimentează în continuare BMW-urile Merțanele, și Audiurile ca să meargă o juma de kilometru. Oamenii săraci există, însă sunt o minoritate pe care mizează în continuare PSD, după cum avertiza Victoria Stoiciu și asta le îngustează baza electorală. Trebuie strânsă cureaua. Asta nu înțelege nici nesimțita de Savonea care vrea bani pentru magistrați, care i-ar datora statul, bani adăugați la cele mai mari salarii din România. pe care le plătește statul. Păi cum să nu le dea dreptate curțile de justiție, cei centrează ei dau cu capul?

Ce se poate întâmpla? Dacă PSD continuă atitudinea asta de șantaj și ies din coaliție, ajung în opoziție cu AUR și vor pierde și mai și! Se poate ajunge la un guvern minoritar, care va fi sprijinit pe sub masă de AUR, care nu are interesul răsturnării guvernului Bolojan. Așa s-a întâmplat ți în 2007 cu PNL care a guvernat în minoritate după ce i-au dat afară pe PDL de la guvernare și PSD a sprijinit guvernul Tăriceanu. Dar PSD în opoziție nu are decât de pierdut și îi este fagocitat electoratul de  către AUR. 

AUR nu va face o majoritate cu PSD pentru că nu vrea la guvernare, doar după ce Bolojan va rezolva dilemele bugetare. Singura soluție normală la cap este ca PSD să rămână la guvernare!

Haos

Nici că se găsea un dosar cu nume mai potrivit în revista Dilema, Haos!

Haosul putea cuprinde și la finalul lui 2024 și România. Intervenția președintelui Iohannis și a CCR a condus la anularea turul doi al prezidențialelor. Riscam să avem un președinte, agent al serviciilor secrete al Rusiei, un individ paranoic și cam nebun. Haosul a fost evitat și reluarea alegerilor în 2025 au dus la alegerea lui Nicușor Dan. E un președinte normal cu toate că sunt multe frustrări legate de ezitările lui, de alegeri unele cam frustrante. Dar haosul a fost eliminata cu guvernul de coaliție PSD, PNL, USR, UDMR și Minorități. Guvernul lui Ilie Bolojan este un guvern al austerității, pentru că trebuie reparat imensul deficit bugetar al guvernelor PNL PSD din 2021-2025. Cu toate că guvernul Bolojan a intrat în pâine de 8 luni el a reușit să termine anul 2025 cu un deficit redus la 7,2%. Ne aflăm într-o recesiune tehnică, determinată și de războiul di Ucraina și acum de cel din Iran, dar măsurile lui Bolojan dau roade. Însă cum spunea cineva în România Literară ne aflăm în țara Miței Baston, unii find gata ca Mița să toarne de o Rivoluție. Și coaliția de guvernare merge înainte cu toate că PSD și mai ales Grindeanu sunt puși pe o altă Rivoluție, ca să provoace haos. Însă haosul PSD se amână. Între timp PSD a pierdut AUR ca partener de provocat haosul. Mizând pe participarea lor au tot amenințat pe Bolojan cu răsturnarea guvernului. Se pare că au rămas singuri. AUR pare a fi devenit mai moderat, PSD disperat acuză pe Bolojan de conivență cu AUR. Să sperăm că haosul provocat de PSD nu se va produce. 

Însă lumea întreagă a intrat în haos de când la Casa Albă s-a instalat un senil cu accente de demență. Este președintele Trump! La fel ca Ceaușescu vrea să intre nu în istorie, măcar în geografie și a redenumit Golful Mexic ca Golful America și mai nou strâmtoarea Ormuz, Strâmtoarea Trump.

Haosul a început cu umilirea eroului Ucrainei primit la Casa Albă să ie forțat să accepte ordinele prietenului scelerat al lui Trump, dictatorul Putin. Donald's Trump are o fascinație pentru dictatori, vrea să fie și el la fel. 

Ultima lui aventură este războiul din Iran alături de Israel. Dacă pentru Israel și Netanyahu, acest război este de supraviețuire, trebuie anihilat potențial de ar mă nucleară a Iranului, Trump se află în treabă. Că Trump ar vrea să elibereze pe iranieni de dictatura fascistă a ayatolahilor. Acest război a provocat un haos mondial pentru că prețul petrolului a crescut semnificativ prin blocarea strâmtorii pe unde trece 20% din petrolul mondial. Deocamdată acesta este haosul, Iranul și decidenții lor continuă să dea cu rachete și drone în vecinii arabi din Golful Persic. Sper ca haosul să fie terminat odată cu epuizarea resurselor Iranului și un viitor mai bun pentru iranieni.

Rămâne însă Trump care s-a certat cu toți aliații occidentali care nu vor să-i facă pe plac. Rar am mai pomenit un astfel de narcisist. Și americanii în majoritate dezaprobă acest război și rezultatul la urne în toamnă n-o să-i fie favorabil!

Iepoca de aur

De câtva timp mă frământă un schimb de replici cu un prieten trăitor în străinătate. După ce-mi trimite un videoclip cu îngrozitoare confuzii și habarnisme din cultura de bază a elevului român de azi declanșează o diatribă privind generația noastră care a construit Iepoca de aur a lui Ceaușescu. Trebuie să mărturisesc că sunt unul dintre cei care au ajuns adolescenți când se puneau bazele Iepocii de aur a lui Ceaușescu. Paradoxal, am trăit acea vreme ca student sărac, acea perioadă de început care a însemnat începuturile dictaturii lui Ceaușescu. Mi-e și rușine să-mi aduc aminte ca student în acea perioadă la ce mizerii m-am dedat ca să am și eu bani pentru satisfacții culturale, să-mi vând cartela de masă și alte lucruri de care mi-e jenă să-mi amintesc. Paradoxal această perioadă pe care  aș restrânge-o la 1965 -1971 a fost perioada cea mai liberală a comunismului românesc. Prietenul meu îmi reproșa că am construit și eu Iepoca de aur a lui Ceaușescu. 

Comunismul românesc s-a implantat într-o țară în care ideile progresiste socialist comuniste erau cam străine. Probabil că din acest motiv represiunea din prima parte a comunismului românesc a fost sălbatică și urmărea ideea bolșevică a desființării elitelor, care însă a găsit în patria mea suficiente cozi de topor care au participat cu entuziasm la această represiune prin cei din securitate, din torționarii din pușcăriile comuniste, din miliție și politrucii analfabeți. Și așa a fost posibil Sighetul unde a murit marea elită a României interbelice, experimentul Pitești pentru distrugerea tinerei generații postbelice, Canalul. Așa că în anii 60 această elită cam dispăruse. Am înlocuit-o noi, elita care apărea în liceele unde mai predau profesori de mare calitate, cu studii interbelice, cum a fost Liceul I.L. Caragiale din Ploiești, unde am învățat și eu. Și noi am intrat în economia Iepocii de aur cu entuziasm! Dar nu am ajuns niciodată elita României! Pentru că elita României era formată din cei care erau politrucii retardați ai lui Ceaușescu, cei care i-au acceptat necondiționat aberațiile.

Din păcate, noi românii nu am avut Revoluția Maghiară din 1956, Primăvara de la Praga din 1968, sau Solidarnosc din Polonia anilor 80. A fost o rezistență anticomunistă în munți în anii 50, etichetată de tot felul de mizerabili ca legionară, de fapt anticomunistă, activă și aici în Munții Argeșului care a produs o securitate rea, proastă și susceptibilă, pe care o cunosc bine.  Dar această represiune ne-a făcut să reacționam izolat și ineficient.

Iepoca de aur a lui Ceaușescu a produs o deplasare masivă a celor de la țară, în care trăiau în condiții vitrege, la oraș, la bloc, în condiții onorabile de trai, cu baie, toaletă, bucătărie și mai ales servici! Ceaușescu a dezvoltat o industrie masivă pe model stalinist care cheltuia enorm de multe resurse financiare și de altă natură. În același timp s-au produs începând din perioada Dej crime ecologice. Au fost distruse toate bălțile Dunării, care preluau debitele de inundații și erau o bogăție de pește incomparabilă cu cea produsă de agricultura din aceste bălți secate. Îmi amintesc că la geografie al finalul anilor 50, începutul lui 60 ni se preda de vântul Băltărețul care uda Oltenia, azi nu mai e și Oltenia este foarte secetoasă! Agricultura socialistă a fost o catastrofă, țăranii furau ca să aibă cu ce supraviețui și România trăia de pe urma loturilor particulare. 

S-a creat o industrie grea, am devenit campioni mondiali la producția de oțel pe cap de locuitor,  Combinatul Siderurgic Galați făcut atunci azi trebuie intervenția statului să-l salveze ca și alte ramuri strategice ale economiei. S-au distrus toate resursele, Ceaușescu ne-a obligat să plătim împrumuturile făcute de el să construiască industria din anii 70, ajungând astfel în anii 80 să trăim în foame și frig.

Suntem oare vinovați noi că am construit aceste întreprinderi consumatoare de resurse și cu produse nevandabile?  Că aceasta a fost Iepoca de aur pe care o regretă în continuare beneficiarii foști rurali de viață la bloc și servici. Unora nu le poți scoate din cap că trăim azi mult mai bine, comparativ cu vremea când aveau servici să frece menta și să facă fușăraie, pe care azi le găsești peste tot la magazinele de bricolaj. 

O singură ramură a înregistrat succese deosebite, sportul. O să mai câștigăm o Cupă a Campionilor la Fotbal cum a făcut Steaua, sau să ajungem campioni mondiali la handbal, să să mai avem campioni la tenis cum au fost Năstase, sau Țiriac? 

Sunt și eu îngrozit de degradarea învățământului în special cel preuniversitar, de faptul că a apărut o clasă politică cu studii dubioase și manifestări în consecință.  Acum mulți dintre cei educați studiază în străinătate, dar deosebirea este că majoritatea nu se mai întoarce, cum o făceau patrioții români care au pus bazele României moderne.

Însă a apărut și există azi o clasă medie, capabilă, care ne salvează la fiecare alegeri când ies la vot să blocheze opțiunile plebei needucate. 

Războiul din Iran & bugetul

Joi a apărut ca de obicei Dilema. E plină de articole cu caracter politic. Problema principală a articolelor din Dilema este războiul din Iran. Deși a fost bombardată infrastructura militară a Iranului și principalii lideri, ayatolahul Kamenei și Larijani, al doilea om al puterii din Iran au fost uciși, succesorul ayatolahului Kamenei, fiul lui este rănit grav și internat se pare la Moscova Iranul rezistă. Cu toate acestea Iranul rezistă încă, trimite rachete peste toți vecinii din Golf și provoacă distrugeri. Au blocat strâmtoarea Ormuz prin care trecea cam 20% din petrolul mondial, ceea ce a dus la creșterea prețurilor la combustibilii pentru mașini. Sunt critici și controverse privind implicarea Statelor Unite prin decizia lui Trump, atât interne cât și externe. Pe de altă parte este interesant articolul lui Gareth Evans din Dilema intitulat: Când este un război ilegal justificabil din punct de vedere moral?. Pentru că acest război necesar existențial pentru Israel, are justificări morale privind populația Iranului. Un iranian stabilit în România spune că doar 20% din populația iraniană este susținătoarea regimului teocratic. Dar represiune exercitată de securitatea iraniană reprezentată de Gărzile Revoluționare face greu ca acest regim sinistru și corupt să se mențină încă. Acum 47 de ani populația Iranului era în procent între 50 și 70% analfabetă și conservatoare ceea ce a făcut posibilă revoluția islamică a lui Khomeini, erau foarte mulți împotriva acțiunilor modernizatoare ale șahului. Acum s-a schimbat, populația iraniană analfabetă este sub 10%, însă  cei care beneficiază de avantaje și privilegii nu acceptă democratizarea. SUA și Israel urmăresc epuizarea resurselor de rachete și drone, dar Iranul rezistă încă. Trump a decis se pare o acțiune de desant pe insula Karg de unde se încarcă petrolul Iranului. Nu se știe dacă se va întâmpla în condițiile războiului cu drone, care au schimbat datele problemei. Trump acționează ca un copil răzgâiat pentru că aliații din NATO nu se aliniază în spatele lui pentru a asigura circulația petrolierelor prin strâmtoarea Ormuz.  Nu este de loc clar când și cum se va termina acest război. Eu îmi doresc ca regimul ayatolahilor să se prăbușească.

Este foarte bine că președintele Dan a organizat CSAT ca România să sprijine logistic armata SUA și Parlamentul a aprobat acest sprijin.  S-a văzut din nou că așa zișii patrioți suveraniști s-au împotrivit, Asta arată că ei de fapt sunt agenții lui Putin! Sper să fie pedepsiți acești ticăloși ai lui Călin Georgescu. S-a întâlnit la Bruxelles cu Rutte, șeful NATO, alt semn pozitiv. Președintele Dan a fost supus criticilor pentru nehotărârea lui, pentru că nu a fost prezent la Davos și Munchen, s-a dus doar la Washington ca observator la Consiliului Păcii. Votanții sunt excedați, doar nucleul dur de la USR îl mai susține necondiționat. Sper ca Nicușor Dan să fie mai hotărât și să acționeze potrivit.

Un alt subiect fierbinte este aprobarea bugetului pe 2026, foarte întârziat. Contrele au pornit de la ipocrita inițiativă a PSD de a introduce un pachet de ajutoare pentru defavorizați. Este o nerușinare totală  că Grindeanu spune că Bolojan sprijină pe cei cu mașini de 100000 de Euro, când alde Câciu, distrugătorul bugetelor anterioare umblă cu astfel de automobil! PSD s-a făcut de râs pentru că a mizat pe sprijinul AUR pentru această inițiativă și a fost păcălit. Până la urmă s-a găsit resursa de la Ministerul de Justiție. Însă în Parlament s-au produs contre dure între pesediști, Grindeanu și PNL și USR. Până și Bolojan a reacționat, el care este reținut de obicei. PSD este ridicol, se leagănă în bula lui. Ei sunt disperați că Bolojan urmează să îndepărteze pe toți pesediștii din sinecurile de stat pe care le parazitează de 35 de ani. Sper ca liderii PSD care sunt mai pragmaticii să-i convingă pe Grindeanu  & ejusedm farinae să renunțe la limbajul agresiv și la prostii tip alegeri anticipate. Să sperăm că va veni și primăvara! 

Stat național, Uniunea Europeană și amintirea Imperiului Habsburgic

Aceste opinii mi-au fost determinate de interviul luat lui istoricului neerlandez Eric Storm, autor al unei volum numit Naționalismul. O istorie globală, recent tradus în limba română. El vorbește despre invenția Revoluției franceze numită statul național. și spune: '' Așadar, se inventează un nou tip de stat, statul național. Iar statul național este foarte diferit de formele anterioare de statalitate, de monarhiile absolute, de imperiile tradiționale, dar și de orașele-stat etc. Cea mai clară distincție este față de monarhia absolutistă, unde suveranitatea aparține monarhului și îi este dată prin grația lui Dumnezeu. În contextul prăbușirii monarhiei absolutiste și al transferului puterii politice către Adunarea Națională în Franța, națiunea nu a fost definită ca o comunitate culturală, ci pur și simplu ca solidaritatea locuitorilor Franței de la acea vreme. Astfel, evreii și protestanții, care erau minorități disprețuite, au obținut și ei drepturi de cetățenie, fiind membri cu drepturi depline ai acestei noi națiuni franceze. La fel, germanii din Alsacia și Lorena, precum și bascii, bretonii și minoritatea vorbitoare de limbă flamandă din nord. Așadar, limba nu era o problemă. Toți locuitorii au primit cetățenia. Și acest lucru este și mai clar în Constituția spaniolă din 1812, unde națiunea spaniolă era definită ca fiind formată din toți locuitorii, inclusiv cei din coloniile spaniole din America de Sud și din Filipine. Astfel, națiunea spaniolă era formată din oameni locuind pe trei continente, iar limba nu era o problemă.''

Însă statul național a evoluat în condiții secolului al XIX și începutul secolului XX. Astăzi suntem în Europa o uniune de state numite Uniunea Europeană. Și spune în continuare Eric Storm:

''De aceea, ceea ce vedem deja este că Uniunea Europeană tinde să devină un fel de „imperiu multicultural“, așa cum a fost Imperiul Habsburgic pe la mijlocul secolului al XIX-lea, cu engleza un fel de lingua franca, dar și cu o administrație de tip birocratic care oferă stabilitate. În contextul instabil actual, poate că este firesc să se vorbească despre o structură suprastatală perfecționată, reformată inteligent și pe baza experienței istorice, dacă ne gândim la Imperiul Habsburgic. Altfel spus, până și cei mai sceptici încep să se gândească cum ar putea fi consolidată Uniunea Europeană, nu cum ar putea părăsi UE.''

Și aici încep să polemizez cu această idee. Unii istorici, cred că aceia care nu au avut experiența Imperiului Habsburgic au o opinie idealizată despre acest imperiu multicultural, oare? Și după 1867 el a devenit Imperiul Austro Ungar. Cine s-a simțit bine în acest imperiu? Ei bine, evreii! Pentru că într-adevăr având caracterul acesta multinațional, evreii nu se mai simțeau singuri și pentru că împăratul se simțea tatăl tuturor popoarelor din Imperiu. În imperiul Austro Ungar au început să se simtă bine și maghiarii. Pentru că erau parteneri egali cu germanii austrieci și erau liberi să maghiarizeze minoritățile. În momentul apariției dualismului, Regatul Ungariei, pe care Imperiul Habsburgic îl moștenise prin recucerirea teritoriilor lui de la Imperiul Otoman a decis că este un stat național, spre deosebire de restul imperiului dominat de austrieci, care au decis că este un stat multinațional. Asta în condițiile când la formarea dualismului, Ungaria avea 45% cetățeni maghiari! Și tot cea s-au străduit până în 1918 a fost să maghiarizeze minoritățile. Au suportat asta șvabii bănățeni și mai ales cei din zona Sătmarului. Pe sași nu au îndrăznit! Românii, cei mai mulți minoritari din Regatul Ungariei au suportat această discriminare. Evreii s-au declarat maghiari și au adoptat maghiara ca limbă maternă și i-au fericit pe stăpânii maghiari. Dar cu românii și cu sârbii au fost mai greu, pentru că erau schismatici, adică ortodocși, chiar dacă jumătate dintre români au devenit Uniți cu Roma și din acest motiv și mai naționaliști români. Nici experiența slovacilor nu a fost una fericită. Mulți au adoptat maghiara ca limbă, există o literatură slovacă în maghiară. Nici în partea austriacă nu a fost chiar o fericire. Cehii care erau numeric egali cu germanii austrieci au suferit efectele germanizării, până în secolul XIX, când a apărut renașterea cehă. Cel mai bine este ilustrată părerea cehilor despre imperiu în Pățaniile soldatului Sveik a lui Hasek.

Revin și spun că Imperiul Habsburgic/Austro Ungar este o idealizare intelectuală, artistică apărută în cărțile unui Stefan Zweig, dar și reversul despre realitatea habsburgică în cărțile lui Kafka, sau Robert Musil.  

Cred că există azi în Europa state în care minoritățile sunt tratate mult mai bine decât în Imperiul Habsburgic. Sunt statele cu un greu trecut colonialist, cum este Marea Britanie, Franța sau Țările de Jos, dar nici în România minoritățile nu au probleme. Cu toate că la noi s-a dezvoltat o mișcare anti minorități pe care o vedem pe stadioanele de fotbal, și care este minoră!

Iran șiiți istorie

În plus de ce am scris despre Iran am beneficiat de scrierile lui Bernard Lewis, unul din cei mai importanți istorici ai Orientului Mijlociu.

Istoria șiită pornește de la al treilea calif Uthman, asasinat. Asasinarea lui a fost calificată corectă de facțiunea rebelă care a devenit cea șiită. A fost înlocuit de califul Ali, care era din ramura lui Ali, ginerele lui Mahomed. Șiismul a rămas ca o ramură rebelă a Islamului. Din această rebeliune a apărut secta asasinilor cunoscuți  de pe vremea cruciaților, dar care se ocupa de uciderea prinților islamici, nu neapărat de cruciați. Ei au fost eliminați de Islamul sunit și au constituit ulterior o sectă a Islamului numită ismailiți, care sunt azi în special în Pakistan și liderul lor este Aga Khan! Culmea că Aga Kan de azi este european pe jumătate, fiind după mamă creștin.

Iranul a devenit șiit, datorită dinastiei Savafide care a preluat conducerea Iranului în secolul al XVI-lea. Până atunci Iranul era sunit, ca toate celelalte state din Orientul Mijlociu.

Islamul are principii diferite de creștinism. Pe când Isus propovăduia că să dăm, Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu, la mahomedani statul este  același lucru cu biserica.

Din acest punct de vedere revoluția din Iran a lui Komeini diferă de celelalte revoluții, franceză, bolșevică. 

Iran - război

Ziua de sâmbătă ne-a luat pe toți pe nepregătite s-a declanșat un atac combinat la Israelului și SUA contra Iranului. Prietenul meu Iulian habar nu avea pe la 10 dimineața pentru că nu deschisese niciun aparat sau dispozitiv de informare. Am fost criticat de un amic că nu reacționez la aceste evenimente. Acțiunea Israelului poartă numele de Răgetul leului, iar cea americană Furie Epică! Atacul a fost distrugător pentru că liderul suprem al Iranului Kamenei a fost ucis și împreună cu el numeroși lideri militari. Se pare că numeroase obiective militare au fost distruse. Ținta este din nou distrugerea capacității de a produce arma nucleară și confirmă o postare a mea privind scopul acestei arme atomice, distrugerea Israelului. 

Informații despre Iran din vremea șahului am avut de la verișoara mea Măriuca și soțul ei Mihai, care a funcționat ca maistru la o fabrică care făcea remorci pe la mijlocul anilor 70, pe vremea șahului Pahlavi. El mi-a spus că analfabetismul era foarte ridicat cam 70%, în statistici apărea ca 50%, iar între timp se pare că a scăzut sub 10%. Mihai și-a luat carnet de conducere la secția de analfabeți.  A fost printre ultimii care au părăsit Iranul în 1979 când revoluția islamică era în plină desfășurare, ajungând la Istanbul cu un ultim avion. De ce a apărut revoluția islamică? Se pare că ayatolahii în frunte cu Komeini, refugiat în Franța nu erau de acord cu politica de modernizare a șahului. Revin la cea ce spune profesorul Cioroianu, plebea needucată și analfabetă își dorea un regim islamic dur, cu legea Șariei. În plus excesele poliției secrete a șahului a exasperat administrația americană a președintelui Carter care i-a retras sprijinul determinând o criză importantă în echilibrul politic al Orientului Mijlociu. Și așa revoluția islamică a lui Komeini a reușit. Ca toate revoluțiile de acest tip, în primul rând cele comuniste, cu care această revoluție a semănat a generat o clasă privilegiată și restul poporului iranian. Privilegiații sunt ayatolahii și mulahii religioși și rudele lor. Dar la fel de privilegiați sunt militarii care constituie Gardienii Revoluției. Probabil că sunt selectați din plebea needucată. Însă regimul teocratic a lăsat baltă dezvoltarea industrială și bunăstarea poporului și a privilegiat industria militară. Așa s-au dezvoltat dronele Shahed care au fost vândute Rusiei. Banii obținuți din petrol s-au orientat exclusiv la finanțarea armatei și industriei conexe și la finanțarea organizațiilor teroriste din întreg Orientul Mijlociu, Hamas, Hezbollah, rebelii Houthi din Yemen, regimul din Siria, milițiile șiite din Irak. Cel care a dezvoltat acest sistem este liderul suprem Kamenei, unul dintre cei mai scelerați dictatori, cu nimic mai prejos decât demenții Putin și Kim Jon-un. Că nu-i păsa de poporul iranian este represiunea sălbatică a protestelor care au precedat acest război, ce a dus la moarte a peste 35000 de iranieni. De aceea moartea lui Kameniei a fost primită cu bucurie în anumite cartiere ale Teheranului. Există o parte solidă din partea iranienilor care însă mai suportă acest regim represiv, plebea needucată și resentimentară care urăște Occidentul.

Chiar dacă a fost lovită puternic armata iraniană a replicat cu lovituri în întreg Orientul Mijlociu, ba chiar în Cipru. În Israel a fost lovit un buncăr au murit 10 oameni. Noutatea este că loviturile rachetelor și dronelor au fost țintite la Bahrain, Qatar, Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Oman, Arabia Saudită, Iordania. Asta a produs solidarizarea acestor state arabe sunite împotriva Iranului. victime colaterale a acestui război sunt și turiștii aflați în Abu Dabi și Dubai, unde sunt resorturi de lux. Sunt și turiștii români, abundă de fufe cu buze umflate și de gherțoi maneliști, dar cred că le-a cam ieșit pe nas distracția din Emirate. Sunt blocați, pentru că aeroporturile s-au închis și nu prea ai cum să ajungi de acolo în Riadh, sau în Iordania. 

Ce va urma? Este foarte neclar. Netanyahu și Trump justifică și atacul împotriva vârfurilor teocratice și ale armatei ca sprijin pentru  o eventuală revoltă populară, care să răstoarne acest regim teocratic represiv. Problema este că nu este clar dacă există o conducere organizată a protestatarilor. Ar fi fiul șahului, dar el este în exil în SUA. Unii se tem de  un război civil. Din păcate Orientul Mijlociu nu are experiența democrațiilor de tip european. S-a văzut și la Primăvara Arabă. Să sperăm că există lideri moderați în clasa conducătoare existentă, care să negocieze pacea în acest război, să renunțe la regimul teocratic și să intre în negociere cu poporul! Este păcat de acest popor care a produs o importantă civilizație în Antichitate, un puternic stat medieval care s-a luptat pentru supremație cu Imperiul Otoman.

 Să dea Allah și Dumnezeu!

De ce nu va fi folosită bomba nucleară?

Am citit despre opinia lui Walesa, fostul lider al Solidarnosc și președinte al Poloniei despre faptul că ceea ce face Trump este o acțiune inteligentă în privința Rusiei. Tărăgănarea acțiunilor împotriva Rusiei este ca acesta încolțit, să nu fie obligat să folosească ultima soluție, folosirea bombei nucleare. În timpul Războiului Rece discuțiile sovieto americane privind utilizarea bombelor atomice a primit denumirea MAD - Nebunie adică Mutual Assured Destruction - distrugere mutuală asigurată! Acest concept înseamnă că este o nebunie să folosești arma atomică după Hiroshima. După mine, care am lucrat în industria nucleară, este adevărat în cea cu utilizări pașnice, folosirea armei nucleare ar fi o nebunie. Cu forța explozivă a acestor dispozitive nucleare cea mai mare parte din Europa, Rusia europeană, SUA, China s-a transforma în deșerturi nucleare într-un mediu cu radioactivitate letală. Am văzut cu ochii mei efectul Cernobîl după dezastrul nuclear pe monitoarele radioactivității la Reactorul TRIGA, când se înregistrau valori de mii de ori mai mari decât în condiții obișnuite. Războiul nuclear ar distruge definitiv civilizația contemporană, nimeni nu va scăpa. În aceste condiții, chiar dacă Putin este dement și acțiunile lui dovedesc asta, recurgerea la armele nucleare ar fi blocate de generalii ruși din instinct de conservare în primul rând și cred și din patriotism. Una este războiul de uzură convențional, dar care a trecut într-o fază nouă prin utilizarea dronelor, alta este războiul nuclear. 

O dovadă a folosirii armelor de distrugere în masă este pandemia de Covid 19. Sunt convins că virusul a fost scăpat accidental din laboratoarele militare din China. Rezultatul, cei mai mulți morți în China, dar și în SUA din cauza iresponsabilității lui Trump. Lumea s-a oprit aproape o jumătate de an, s-au descoperit vaccinurile anti Covid, hulite azi de iresponsabili și dobitoci, vaccinuri care au contracarat acest instrument de război biologic, însă pentru radioactivitatea generată de efectele armelor nucleare nu a fost descoperit vreun antidot. Pot visa inclusiv ayatolahii să dea cu bombe atomice peste Israel, Kim Jon-un să dea cu bombe peste prosperii săi frați din sud, ar fi poate local, dar ar duce la un război atomic global.

Nu sunt convins că Walesa are dreptate în privința lui Trump, polonezul este probabil un conservator, dar Trump greșește căutând în coarne lui Putin, eu cred că Trup admiră dictatorii și așa se vrea și el, dar cred că nu poate! Circul de la Consiliul Păcii, unde a fost bine că a participat și președintele Dan a a arătat că Donald Trump este un clovn penibil.  A urmat discursul despre starea națiunii, care arată că Statele Unite sunt în momentul de față o națiune divizată. Este uluitor că un individ ca Trump are lips de bun simț să își înjure adversarii în direct și fără rușine, confirmă ce spune actorul Robert de Niro că Trump nu trebuia să viseze să fie candidat prezidențial. Oricum ceea ce se anunță pentru Trump la alegerile mid term nu sună bine pentru el.

Revenind la intern văd că se tot evaluează scena politică cu sondaje și a opiniilor celor care le fac. Vladimir Ionaș zice că PSD este în creștere, iar USR se prăbușește. Este clar că există mari frustrări, în special de cei din zona oamenilor cu pregătire precară, care pot fi fermecați de ticăloși precum Călin Georgescu, sau un idiot ca Simion. Și au emit o opinie confirmată de alegeri din România. În momentul în care spectrul politic arată desenat de aceste sondaje, există însă o majoritate formată din clasa medie din România, neexplorată de sondaje care se mobilizează și răstoarnă toate sondajele. S-a văzut asta la alegerea președintelui Nicușor Dan, sau la alegerea primarului Capitalei, Ciprian Ciucu. Un interesant dosar publică Dilema despre dictatură. unii se întreabă serios în America dacă Trump este dictator, dar Curtea Supremă i-a anulat tarifele de care suferă în primul rând americanii. E greu să fii dictator fascist în America. La noi, mă întorc la situația din 2016 în care clasa medie era cam sastisită după catastrofa de prim ministru Cioloș și PSD - Dragnea a câștigat alegerile. Societatea civilă s-a trezit, cam târziu dar s-a trezit și erau proteste pe ger și zăpadă, cu guvernul lui Grindeanu, liderul de azi al PSD. A fost momentul în care plebea needucată, cum zice profesorul Cioroianu a decis în alegeri. Dar românii educați s-au trezit și în 2019 la Europarlamentare, PSD a suferit cea mai mare catastrofă. Alegerile din 2020 au dat o majoritate PNL USR la guvernare, dar ambele au greșit și s-a spart din prostie și suficiență și Iohannis nu a mai avut de ales când spectrul războiului din Ucraina se profila. Alianța PNL PSD cu Ciucă, un general fără simț politic și mai ales Ciolacu au făcut praf bugetele României și o catastrofă reparată de Bolojan, Ilie sărăcie pentru această gloată needucată cultivată de mizerabilii de la Realitatea tv, România tv și mai ales de Antena 3.  Însă dacă nu se mobilizează aceste resurse de bun simț dib electoratul român rămâne ca plebea needucată să ajungă la putere, cum se exprima plastic profesorul Cioroianu. 

Altă problemă este obsesia PSD de a alunga pe Bolojan de la șefia guvernului României și excluderea din coaliție a USR. Fără USR în coaliție PSD ar fi majoritar și și-ar impune mai ușor agenda politică absolut iresponsabilă. Inclusiv voci de la PSD îl critică pe Grindeanu și pe Ciolacu care are obrăznicia să vorbească din gaura unde s-a ascuns la Buzău. Uite că Grindeanu este consecvent pe această chestiune și a declarat că va face un referendum dacă mai fac parte dintr-un guvern condus de Bolojan și cu USR în coaliție. Reacția PNL a fost promptă și i-a avertizat pe cei de la PSD dacă nu mai vor să continue să o spună clar, Bolojan rămâne liderul incontestabil al partidului. 

Își dau seama și cei din PSD că Ilie Bolojan este garanția internațională a României privind stabilitatea noastră economică. Sper ca vizita de la Bruxeelles se pare că repară mizeriile create de CCR. 

Asta nu-i împiedică pe obsedații la ordin de la Antena 3 să-l toace zilnic, pe Bolojan, folosind și pe dizidentul liberal Thuma. Eu le-o spun. Degeaba! 

Ce-mi doresc eu pentru 2026

Ce îmi doresc eu pentru 2026? 

Mi-aș dori ca Orban Viktor să piardă alegerile din Ungaria. Văd că disperatul de Rubio US State Secretary a venit la Budapesta să-l mângâie pe cap. Sper ca ungurii să nu se lase prostiți. Pentru că m-am săturat ca Orban să vină prin România, în Transilvania ca vodă (groful) prin lobodă. Ciolacu l-a obligat să treacă prin București întâi pe la primul ministru român.

Mi-aș dori ca democrații să câștige alegerile din toamnă la Congres, să-l văd pe Trump suspendat. A reușit să enerveze o majoritate de americani. M-am săturat de interviurile lui date din ușa avionului. Măcar să fie dur cu Iranul, iranienii sunt conduși de cea mai toxică bandă de criminali care-și chinuie și omoară propriul lor popor. 

Acum a inaugurat Consiliul Păcii la Washington prilej să se lustruiască. A fost prezent și președintele Nicușor Dan,  în calitate de observator, că nu prea avem de gând să-i mai dăm 1 miliard de dolari lui Trump. Ideea fost ca să se întâlnească cu președintele Trump și să reseteze cumva relațiile americano- române. legat de asta, ca de obicei Tiță în Dilema scrie prostii! 

Mi-aș dori ca războiul lui Putin în Ucraina să se sfârșească. Dar asta depinde și de atitudinea lui Trump față de Ucraina. El insistă ca Zelenski să cedeze la pretențiile lui Putin. Asta l-a revoltat pe președintele ucrainean, care l-a criticat pe Trump. Trump face erori după erori în relație cu Europa. Și i-a îndepărtat cu pretențiile absurde privind Groenlanda și-a îndepărtat aliații europeni din NATO. În loc să facă presiuni asupra lui Putin să cedeze și să facă pace în Ucraina, e fascinat de acest dictator criminal și apoi împreună cu aliații europeni să se confrunte cu China. Înfrângerea fie și diplomatică, dar și militară a lui Putin ar face pe chinezi să pregete într-o acțiune militară împotriva Taiwanului. 

De fapt articole din Observator cultural îmi confirmă dorințele, privindu-i pe Orban și pe Trump.

O altă dorință legată acum de situația noastră din țară s-a rezolvat după decizia de ultimă instanță a CCR. În fine problema privind pensiile speciale ale magistraților a obținut aprobarea. Cred că a contat faptul că pierdeam 230 de milioane de Euro din PNRR și nu știu cum ar fi justificat această pierdere acești indivizi care sunt acum în CCR. Ceva trebuie schimbat în funcționarea acestei instituții. Această decizie a consolidat poziția primului ministru Bolojan. El va adopta prin ordonanțe de urgență reducerea cheltuielilor cu administrația publică și programul de relansare economică. Veștile bune vin și de la Banca Națională, inflația va scădea la sub 3% la finalul anului! I-ma văzut aseară moaca lui Grindeanu care are tupeul să dea vina pe Bolojan pentru întârzieri, mințea cu seninătate că aveau un program de relansare economică.

Mi-aș dori să văd că Mircea Cărtărescu ia premiul Nobel pentru Literatură. Dar nu depinde de ce a scris ci de ce mai doresc suedezii. Foarte puțin probabil. 

Și vor nu vor unii și despre fotbal. S-a consumat primul tur al calificărilor pentru optimi în Champions League.

În fine mi-aș dori ca Real Madrid să câștige  din nou Champions League! Asta nu este imposibil, dar este greu! 

Sunt după mine favorite: Arsenal, PSG, Manchester City, Bayern, Real și Barcelona. Arsenal dominat  toamna fotbalistică, dar mă uit acum în campionatul englez că au ridicat piciorul de pe accelerație. Este sindromul de care a suferit și Liverpool anul trecut în aceeași perioadă. Liverpool după multe meciuri proaste pare a-și fi revenit, după victoria de la Sunderland, și meciul cu Brighton  din Cupa Angliei, dar nu o văd prea departe în eliminatoriile din Champions League. 

Marți seara s-au desfășurat meciurile tur de calificare în optimi din Champions League. Primul meci a fost la Istanbul între Galatasaray și Juventus. După primă repriză lucrurile păreau rezolvate. Juve conducea cu 2-1. Dar repriza a doua a arătat un Juve complet prăbușit, o fi contat și meciul cu Inter din campionat? Au luat oamenii bătaie cruntă cu 5-2! Mă amuzau tricourile lui Galatasaray cu 5 steluțe, păi ce să facă Real Madrid cu 15 victorii în Champions League?

După primele 20 de minute din meciul Monaco - PSG se contura o surpriză. PSG a luat rapid două goluri și a mai ratat și un penalti. Dar intrarea lui Desire Doue în locul lui Dembele a schimbat total fața jocului. Doue a dat două goluri, Hakimi pe al treilea și s-a terminat 3-2 pentru PSG. Asta arată că PSG area resurse, cu toate că are mulți accidentați. Meciul serii s-a desfășurat la Lisabona între Benfica și Real Madrid. Real revenea la Lisabona unde a suferit o corecție cu 4-2 pentru Benfica. Deci știau ce-i așteaptă. Portughezii au pornit vijelios și au fost cam 20 de minute de dominare fără pericol la poarta lui Courtois. Însă linia de mijloc a lui Real s-a impus categoric dominând partida. Valverde, Tchouameni, Guler și Camavinga cu o prestație de excepție au făcut jocul. Apărarea cu Rudiger și Huisen și-a făcut datoria, doar un șut complicat a fost apărat de Courtois. Vinicius Jr. a fost omul meciului, printr-un gol de excepție, dar și prin scandalul provocat de atitudinea lui Vini după gol care a întrerupt 10 minute partida. Real s-a stabilizat, se simte mult mai bine. Asta și pe fondul prestației Barcelonei din ultimul timp. A pierdut două meciuri din campionat și a pierdut și locul întâi, dar mai ales  a fost demolată în semifinalele  Copey del Rey de Atletico cu 4-0! Barcelona trebuie să renunțe la apărarea avansată surprinsă mereu și primește goluri. 

Miercuri seara au fost surprize. Neplăcute pentru Cristi Chivu că a luat bătaie de la schiorii norvegieni de la Bodo Glimt cu 3-1. Toate echipele italiene trec printr-o situație foarte neplăcută. Cel mai rău este cu Juventus, dar și Atalanta și Inter trebuie să bată acasă cu mai mult de 2-0! Au fost și  victoria așteptată a lui Bayer cu Olympiacos 2-0. Surpriză a fost că Atletico Madrid după cea a condus pe Brugge a fost egalată și s-a terminat 3-3.

Aflu că Real are alternativa să joace în optimi cu Sporting Lisabona, sau mai rău cu Manchester City!

A fost și o ultimă răsuflare a iernii, oare? Vine primăvara peste mai mult de o săptămână.