Orașul meu

Revista Dilema mi-a dat ideea unei noi postări. Despre orașul meu. 

M-am născut și am crescut până la maturitate în orașul meu, Ploiești. Ploieștiul este un un important oraș industrial din România veche. Miza acestui oraș a fost petrolul! Orașul este pur și simplu înghesuit de rafinării. Mirosul copilăriei a fost mirosul de gaz, de unde și numele de găzari dat ploieștenilor,  Petrolul este și numele legendei fotbalistice a orașului, de trei ori campioana României prin anii 50-60. Am fost martorul ultimului titlu câștigat în 1966, când eram în clasa a zecea. Orașul beneficia de școli bune și de multe bazine de înot, asta datorită faptului că fiecare rafinărie avea o colonie unde locuiau tehnicieni și ingineri petroliști străini. Dar de învățat înotul, l-am făcut de unul singur, copil pe Olt, la bunicii materni, în Avrig. Revenind la școli am fost elevul renumitului liceu I.L. Caragiale, fostul liceu Petru și Pavel. Fațada liceului de pe Bulevard a fost distrusă de bombardamentele americane din 1944 și  s-a muta în spațiul generos al fostului Liceu Comercial. Acolo a primit în 1952 denumirea de I. L. Caragiale după celebrul elev al acestui lăcaș de învățământ. Liceu a ajuns celebru datorită profesorului Grigore și a elevilor lui străluciți la Olimpiadele de Matematică. Generația mea nu a fost la fel de faimoasă, dar și eu olimpic mai de mijloc. 

Liceului de pe Bulevard, unde funcționase Petru și Pavel i-a fost refăcută fațada în anii 50, cu aer de clădire sovietică și unde funcționa un liceu de chimie industrială, a redevenit liceu teoretic, Liceul nr. 2 A. Toma, ulterior Mihai Viteazul. Asta în finalul anilor 50 și cam toți colegii mei de elementară au devenit elevi ai acestui liceu. Eu traversam orașul să ajung la Caragiale. Fiind mai bine poziționat Mihai Viteazul a devenit cel mai important liceu ploieștean. 

Ploiești este un oraș de câmpie, plat, cam ca Bucureștiul aflat la 60 de kilometri mai la sud, București mai are ceva dealuri, Ploieștiul este plat. Clima nu-i deosebită cu ierni reci, am amintiri de iarna din 1954 cu zăpadă de doi metri cu tuneluri ca să traversezi strada. Verile erau fierbinți și uscate. 

Am locuit pe strada Babeuf, numită după un revoluționar francez. Strada  numea de fapt Costake Conaki, după 89 nu a revenit la denumire originală, ci s-a numit Pictor Petre Negulescu. Dădea în strada Jdanov, fostă C. A. Rosetti, redenumită apoi Bobâlna? Strada era paralelă cu Bulevardul, mândria ploieșteană. În marginile bulevardului erau vile și case somptuoase. Ploiești este un oraș urât și fără personalitate, este doar Tribunalul din centru, care era Palatul Culturii pe vremea copilăriei mele, unde se afla biblioteca Regională de unde am citit o grămadă de cărți. Pe vremea pionierilor am epuizat biblioteca de la pionieri. 

Al doilea oraș al copilăriei este Sibiul. Mergeam în fiecare vară la rudele mamei la Avrig. Ce diferență între Alunișul muntean de lângă Slănic Prahova și Avrig. La Avrig ajungeam în altă țară. Era zona săsească, cea mai urbanizată zonă rurală a României Mari. Și mergeam o săptămână cel puțin la Sibiu, la tanti Marina, sora cea mică a mamei. De acolo am amintirea orașului medieval cu turnuri și cu amintirea cavalerilor acelor timpuri pe care o sugera cetate Sibiului. La Sibiu mi-a făcut educația vizuală pentru că acolo este Muzeul Brukenthal, unde este multă artă flamandă și olandeză. Sibiul a fost al doilea oraș al copilăriei mele. Iar ce a făcut primarul Iohannis din el acum merită toată lauda.

După terminarea liceului am devenit ca mai toți colegii mei, student la Politehnica din București. Și așa am locuit timp de 7 ani în București. Este în ordine al treilea oraș al meu. Orașul studenției, cea mai frumoasă perioadă a vieții mele. Aici mi-am desăvârșit educația intelectuală, am frecventat teatrele Capitalei, sălile de concerte am citit multă literatură, dar nu mi-am neglijat studiile, deși am avut ceva frustrări, din cauza unor profesori proști. Am făcut studii de inginerie nucleară, ce-mi dorisem ca licean. După un interval petrecut în București la Institutul de Tehnologii Nucleare, care funcționa la IFA, din 1974  am ajuns la Pitești unde mi-am petrecut cea mai  mare parte a vieții. M-am împlinit profesional, am participat la punerea în funcțiune de la stadiul de groapă la terminarea punerii în funcțiune a reactorului nuclear de cercetări TRIGA. 

Orașul Pitești când am sosit în toamna lui 1974 era cam jumătate cât este azi. Ceaușescu legat de zonă a transformat târgul negustoresc de vreo 50000 de locuitori într-o citadelă industrială. Este în primul rând combinatul petrochimic Arpechim, care funcționa cu petrol de import iranian, apoi din Irak. Asta a condus la falimentul lui când a fost privatizat după 90, pentru că OMV nu era interesat să importe țiței pentru Arpechim. S-a construit la Mioveni, Uzina de automobile Dacia, probabil una din  investițiile bune, pentru că producea ceva ce interesa pe oameni, mașini mici! Mai erau și alte întreprinderi importante care au adus mulți muncitori din zona rurală, care le-a schimbat statutul și azi regretă ei și progeniturile lor comunismul. Piteștiul cum îi spune numele este ascuns între dealuri. Clima lui este mai sănătoasă comparată cu Ploieștiul extrem de poluat, cum mi-am dat seama după prăbușirea industriilor poluante și am fost capabil să văd munții din Ploiești. Pitești este așezat pe malul Argeșului, lucru care mi-a dat posibilitatea să revin la o pasiune a copilăriei, pescuitul. Pitești era un oraș de negustori, fără personalitate și clădiri ca să-l distingă. În centru mai sunt clădiri unde se află fosta Primărie devenită muzeu de artă, Curtea de Apel unde a funcționat  Palatul Culturii, unde m-a prins cutremurul din 1977 la bridge. Casele de negustori sunt azi cârciumi, pentru că arată mai acătări. Piteștiul are o viață culturală prin Teatrul Municipal Alexandru Davila și mai nou, de vreo 18 ani Filarmonica Pitești. Un prieten al meu este pornit pe această viață culturală, el piteștean get beget care spune că locuim într-un oraș de maneliști și gherțoi interesați de muzică de proastă calitate și spune de filarmonica că ar fi o Meterhanea - orchestră turcească! Cum am spus, am locuit prima oară pe Craiovei într-un bloc care era exact în vârful dealului de unde începea coborârea spre centru printr-un cartier de case mizerabile. După cutremur aceste case au fost rase și s-a făcut un parc. După Revoluție, proprietarii și șmecherii au început să construiască vile și blocuri în această zonă verde. M-am mutat în 1976 în decembrie în cartierul Găvana doi într-un bloc de 10 etaje de garsoniere. Aici mi-am petrecut 10 ani, cu mulți colegi de la institut, făcând vacanțe comune la mare, la munte și în Deltă la pescuit. Prin căsătorie m-am mutat la blocul din buricul târgului. Sunt de 51 de ani piteștean și acesta este orașul meu. Ba am fost declarat la niște aniversări, Fiu al Argeșului și Muscelului!

După Revoluție am reușit în fine să merg în Occident și să văd alte orașe ale mele la care visam. În 1977 am ajuns la Moscova despre care am amintiri teribile. În 1983 am ajuns la la Praga care mi-a plăcut foarte mult, dar am revăzut-o după 1990 și mi-a plăcut și mai mult pentru că toate clădirile istorice fuseseră reparate și albite. Am vizitat Amsterdam, Berlin, multe din orașele Germaniei, dar inima mi-a rămas la Viena, care se vede că este imperială și capitală comparată cu Praga sau Budapesta. Am  fost la Paris în 1995 opt zile și în 1996 la Londra care m-a dezamăgit în comparație cu Parisul. Dar revăzută după 20 de ani Londra pare mai mult un fel de Manhattan. Am trecut prin New York de trei ori, am fost la Chicago și Los Angeles în America. 

Recunosc că mi-a plăcea să trăiesc la Viena. Însă pentru că în fiecare vară ajung la Avrig la verișoara mea Măriuca să facem băi la Ocna Sibiului îmi place enorma zona. Aici mă simt bine în Avrig, micul oraș, devenit între timp și să adăst în piețele Sibiului să respir atmosfera burgheză central europeană. Acestea sunt orașele mele.

E criză, e criză!

De obicei nu mă mai uit la scena politică, oglindită în media, la televiziuni în special. Prietenul Iulian mă tot anunță când primul ministru Bolojan este prezent la interviuri. Și în ultimul timp Bolojan este prezent des la interviuri. Asta îmi spune că primul ministru este îngrijorat. Și este îngrijorat că Grindeanu și PSD au o atitudine autistă privind problemele complicate ale țării. Și această atitudine iresponsabilă se manifestă acum și mai vehement pe fondul crizei carburanților declanșată de războiul din Iran. Aseară am urmărit la Digi24 o dezbatere despre actuala criză politică din România. Dacă te uiți la Antena 3 acolo sunt parcă obsedați de Bolojan la fel ca PSD care plătește pe acești mercenari. Celelalte televiziuni nu contează, la ele se uită plebea needucată care nu-și dă seama de catastrofa în care ne aflăm.

I se poate reproșa orice lui Bolojan, dar faptul că nu este responsabil privind problemele țării în niciun caz. 

Suntem în vecinătatea unui război distrugător în Ucraina, a apărut și aventura lui Trump în Iran. Eu îl înțeleg pe Netanyahu ca a declanșat atacul împotriva conducerii Iranului și a instalațiilor sale militare. Hoarda criminală la conducerea Iranului nu are în cap decât să facă o bombă atomică pe care să o arunce în capul Israelului. Este extrem de trist că popii ăia bărboși care-și chinuie și ucid propriul popor nu au învățat nimic din istorie. Persanii lui Cirus cel Mare i-au eliberat pe evrei din robia babiloniană și evreii au fost etern recunoscători. Relațiile Israelului cu Iranul șahinșahului Pahlavi au fost foarte bune până la instaurarea regimului teocratic al lui Khomeini. Dar totul s-a schimbat și acești popi criminali au construit un regim represiv militar care nu are în cap decât amenințarea vecinilor, cum se  vede din acest conflict. Cred că Trump a fost ademenit în acest conflict cu toate repercusiunile lui. Iranul trebuie învins precum Germania nazistă. Și asta este foarte dificil dacă porți doar un război aerian. 

Revenind în țară se observă PSD nu înțelege nimic din actuala criză internă și externă. În primul rând baronii PSD nu înțeleg că pomenile din banul public pe care și-au construit averi nu se mai pot. Nu există banii de tocat în guvernele PNL PSD din 2021 - 2024. Deja plătim 60 de miliarde de lei dobânzi pentru aceste nerozii bugetare. Și în momentul de față crizele externe s-au acutizat, războiul din Ucraina, cel de acum din Iran și criza combustibililor, au consecințe în scăderea producției mondiale la care suntem cuplați. Și acum PSD-ului și lui Grindeanu i s-a pus pata pe Bolojan și pe USR. Ei nu înțeleg că nu au nicio șansă să se revină la dezmățul financiar trecut. Nu înțeleg că nu Bolojan este problema, că oricine urmează lui Bolojan are de rezolvat aceleași probleme grave. Bolojan este garanția noastră la Uniunea Europeană că un program de austeritate temporar poate rezolva problemele noastre de buget. Culmea că în acutizarea crizei, PSD nu mai au aliați pe cei de la AUR. Pentru că acest partid AUR  nu rezolvă nimic, doar acumulează nemulțumiri aprobate de liderii populiști acestui partid. Pus în fața guvernării acest partid s-ar destrăma imediat. PSD care a exploatat ipocrit sărăcia românilor nu mai este viabil. Românii numai sunt săraci, o dovedește faptul că alimentează în continuare BMW-urile Merțanele, și Audiurile ca să meargă o juma de kilometru. Oamenii săraci există, însă sunt o minoritate pe care mizează în continuare PSD, după cum avertiza Victoria Stoiciu și asta le îngustează baza electorală. Trebuie strânsă cureaua. Asta nu înțelege nici nesimțita de Savonea care vrea bani pentru magistrați, care i-ar datora statul, bani adăugați la cele mai mari salarii din România. pe care le plătește statul. Păi cum să nu le dea dreptate curțile de justiție, cei centrează ei dau cu capul?

Ce se poate întâmpla? Dacă PSD continuă atitudinea asta de șantaj și ies din coaliție, ajung în opoziție cu AUR și vor pierde și mai și! Se poate ajunge la un guvern minoritar, care va fi sprijinit pe sub masă de AUR, care nu are interesul răsturnării guvernului Bolojan. Așa s-a întâmplat ți în 2007 cu PNL care a guvernat în minoritate după ce i-au dat afară pe PDL de la guvernare și PSD a sprijinit guvernul Tăriceanu. Dar PSD în opoziție nu are decât de pierdut și îi este fagocitat electoratul de  către AUR. 

AUR nu va face o majoritate cu PSD pentru că nu vrea la guvernare, doar după ce Bolojan va rezolva dilemele bugetare. Singura soluție normală la cap este ca PSD să rămână la guvernare!

Haos

Nici că se găsea un dosar cu nume mai potrivit în revista Dilema, Haos!

Haosul putea cuprinde și la finalul lui 2024 și România. Intervenția președintelui Iohannis și a CCR a condus la anularea turul doi al prezidențialelor. Riscam să avem un președinte, agent al serviciilor secrete al Rusiei, un individ paranoic și cam nebun. Haosul a fost evitat și reluarea alegerilor în 2025 au dus la alegerea lui Nicușor Dan. E un președinte normal cu toate că sunt multe frustrări legate de ezitările lui, de alegeri unele cam frustrante. Dar haosul a fost eliminata cu guvernul de coaliție PSD, PNL, USR, UDMR și Minorități. Guvernul lui Ilie Bolojan este un guvern al austerității, pentru că trebuie reparat imensul deficit bugetar al guvernelor PNL PSD din 2021-2025. Cu toate că guvernul Bolojan a intrat în pâine de 8 luni el a reușit să termine anul 2025 cu un deficit redus la 7,2%. Ne aflăm într-o recesiune tehnică, determinată și de războiul di Ucraina și acum de cel din Iran, dar măsurile lui Bolojan dau roade. Însă cum spunea cineva în România Literară ne aflăm în țara Miței Baston, unii find gata ca Mița să toarne de o Rivoluție. Și coaliția de guvernare merge înainte cu toate că PSD și mai ales Grindeanu sunt puși pe o altă Rivoluție, ca să provoace haos. Însă haosul PSD se amână. Între timp PSD a pierdut AUR ca partener de provocat haosul. Mizând pe participarea lor au tot amenințat pe Bolojan cu răsturnarea guvernului. Se pare că au rămas singuri. AUR pare a fi devenit mai moderat, PSD disperat acuză pe Bolojan de conivență cu AUR. Să sperăm că haosul provocat de PSD nu se va produce. 

Însă lumea întreagă a intrat în haos de când la Casa Albă s-a instalat un senil cu accente de demență. Este președintele Trump! La fel ca Ceaușescu vrea să intre nu în istorie, măcar în geografie și a redenumit Golful Mexic ca Golful America și mai nou strâmtoarea Ormuz, Strâmtoarea Trump.

Haosul a început cu umilirea eroului Ucrainei primit la Casa Albă să ie forțat să accepte ordinele prietenului scelerat al lui Trump, dictatorul Putin. Donald's Trump are o fascinație pentru dictatori, vrea să fie și el la fel. 

Ultima lui aventură este războiul din Iran alături de Israel. Dacă pentru Israel și Netanyahu, acest război este de supraviețuire, trebuie anihilat potențial de ar mă nucleară a Iranului, Trump se află în treabă. Că Trump ar vrea să elibereze pe iranieni de dictatura fascistă a ayatolahilor. Acest război a provocat un haos mondial pentru că prețul petrolului a crescut semnificativ prin blocarea strâmtorii pe unde trece 20% din petrolul mondial. Deocamdată acesta este haosul, Iranul și decidenții lor continuă să dea cu rachete și drone în vecinii arabi din Golful Persic. Sper ca haosul să fie terminat odată cu epuizarea resurselor Iranului și un viitor mai bun pentru iranieni.

Rămâne însă Trump care s-a certat cu toți aliații occidentali care nu vor să-i facă pe plac. Rar am mai pomenit un astfel de narcisist. Și americanii în majoritate dezaprobă acest război și rezultatul la urne în toamnă n-o să-i fie favorabil!

Iepoca de aur

De câtva timp mă frământă un schimb de replici cu un prieten trăitor în străinătate. După ce-mi trimite un videoclip cu îngrozitoare confuzii și habarnisme din cultura de bază a elevului român de azi declanșează o diatribă privind generația noastră care a construit Iepoca de aur a lui Ceaușescu. Trebuie să mărturisesc că sunt unul dintre cei care au ajuns adolescenți când se puneau bazele Iepocii de aur a lui Ceaușescu. Paradoxal, am trăit acea vreme ca student sărac, acea perioadă de început care a însemnat începuturile dictaturii lui Ceaușescu. Mi-e și rușine să-mi aduc aminte ca student în acea perioadă la ce mizerii m-am dedat ca să am și eu bani pentru satisfacții culturale, să-mi vând cartela de masă și alte lucruri de care mi-e jenă să-mi amintesc. Paradoxal această perioadă pe care  aș restrânge-o la 1965 -1971 a fost perioada cea mai liberală a comunismului românesc. Prietenul meu îmi reproșa că am construit și eu Iepoca de aur a lui Ceaușescu. 

Comunismul românesc s-a implantat într-o țară în care ideile progresiste socialist comuniste erau cam străine. Probabil că din acest motiv represiunea din prima parte a comunismului românesc a fost sălbatică și urmărea ideea bolșevică a desființării elitelor, care însă a găsit în patria mea suficiente cozi de topor care au participat cu entuziasm la această represiune prin cei din securitate, din torționarii din pușcăriile comuniste, din miliție și politrucii analfabeți. Și așa a fost posibil Sighetul unde a murit marea elită a României interbelice, experimentul Pitești pentru distrugerea tinerei generații postbelice, Canalul. Așa că în anii 60 această elită cam dispăruse. Am înlocuit-o noi, elita care apărea în liceele unde mai predau profesori de mare calitate, cu studii interbelice, cum a fost Liceul I.L. Caragiale din Ploiești, unde am învățat și eu. Și noi am intrat în economia Iepocii de aur cu entuziasm! Dar nu am ajuns niciodată elita României! Pentru că elita României era formată din cei care erau politrucii retardați ai lui Ceaușescu, cei care i-au acceptat necondiționat aberațiile.

Din păcate, noi românii nu am avut Revoluția Maghiară din 1956, Primăvara de la Praga din 1968, sau Solidarnosc din Polonia anilor 80. A fost o rezistență anticomunistă în munți în anii 50, etichetată de tot felul de mizerabili ca legionară, de fapt anticomunistă, activă și aici în Munții Argeșului care a produs o securitate rea, proastă și susceptibilă, pe care o cunosc bine.  Dar această represiune ne-a făcut să reacționam izolat și ineficient.

Iepoca de aur a lui Ceaușescu a produs o deplasare masivă a celor de la țară, în care trăiau în condiții vitrege, la oraș, la bloc, în condiții onorabile de trai, cu baie, toaletă, bucătărie și mai ales servici! Ceaușescu a dezvoltat o industrie masivă pe model stalinist care cheltuia enorm de multe resurse financiare și de altă natură. În același timp s-au produs începând din perioada Dej crime ecologice. Au fost distruse toate bălțile Dunării, care preluau debitele de inundații și erau o bogăție de pește incomparabilă cu cea produsă de agricultura din aceste bălți secate. Îmi amintesc că la geografie al finalul anilor 50, începutul lui 60 ni se preda de vântul Băltărețul care uda Oltenia, azi nu mai e și Oltenia este foarte secetoasă! Agricultura socialistă a fost o catastrofă, țăranii furau ca să aibă cu ce supraviețui și România trăia de pe urma loturilor particulare. 

S-a creat o industrie grea, am devenit campioni mondiali la producția de oțel pe cap de locuitor,  Combinatul Siderurgic Galați făcut atunci azi trebuie intervenția statului să-l salveze ca și alte ramuri strategice ale economiei. S-au distrus toate resursele, Ceaușescu ne-a obligat să plătim împrumuturile făcute de el să construiască industria din anii 70, ajungând astfel în anii 80 să trăim în foame și frig.

Suntem oare vinovați noi că am construit aceste întreprinderi consumatoare de resurse și cu produse nevandabile?  Că aceasta a fost Iepoca de aur pe care o regretă în continuare beneficiarii foști rurali de viață la bloc și servici. Unora nu le poți scoate din cap că trăim azi mult mai bine, comparativ cu vremea când aveau servici să frece menta și să facă fușăraie, pe care azi le găsești peste tot la magazinele de bricolaj. 

O singură ramură a înregistrat succese deosebite, sportul. O să mai câștigăm o Cupă a Campionilor la Fotbal cum a făcut Steaua, sau să ajungem campioni mondiali la handbal, să să mai avem campioni la tenis cum au fost Năstase, sau Țiriac? 

Sunt și eu îngrozit de degradarea învățământului în special cel preuniversitar, de faptul că a apărut o clasă politică cu studii dubioase și manifestări în consecință.  Acum mulți dintre cei educați studiază în străinătate, dar deosebirea este că majoritatea nu se mai întoarce, cum o făceau patrioții români care au pus bazele României moderne.

Însă a apărut și există azi o clasă medie, capabilă, care ne salvează la fiecare alegeri când ies la vot să blocheze opțiunile plebei needucate. 

Războiul din Iran & bugetul

Joi a apărut ca de obicei Dilema. E plină de articole cu caracter politic. Problema principală a articolelor din Dilema este războiul din Iran. Deși a fost bombardată infrastructura militară a Iranului și principalii lideri, ayatolahul Kamenei și Larijani, al doilea om al puterii din Iran au fost uciși, succesorul ayatolahului Kamenei, fiul lui este rănit grav și internat se pare la Moscova Iranul rezistă. Cu toate acestea Iranul rezistă încă, trimite rachete peste toți vecinii din Golf și provoacă distrugeri. Au blocat strâmtoarea Ormuz prin care trecea cam 20% din petrolul mondial, ceea ce a dus la creșterea prețurilor la combustibilii pentru mașini. Sunt critici și controverse privind implicarea Statelor Unite prin decizia lui Trump, atât interne cât și externe. Pe de altă parte este interesant articolul lui Gareth Evans din Dilema intitulat: Când este un război ilegal justificabil din punct de vedere moral?. Pentru că acest război necesar existențial pentru Israel, are justificări morale privind populația Iranului. Un iranian stabilit în România spune că doar 20% din populația iraniană este susținătoarea regimului teocratic. Dar represiune exercitată de securitatea iraniană reprezentată de Gărzile Revoluționare face greu ca acest regim sinistru și corupt să se mențină încă. Acum 47 de ani populația Iranului era în procent între 50 și 70% analfabetă și conservatoare ceea ce a făcut posibilă revoluția islamică a lui Khomeini, erau foarte mulți împotriva acțiunilor modernizatoare ale șahului. Acum s-a schimbat, populația iraniană analfabetă este sub 10%, însă  cei care beneficiază de avantaje și privilegii nu acceptă democratizarea. SUA și Israel urmăresc epuizarea resurselor de rachete și drone, dar Iranul rezistă încă. Trump a decis se pare o acțiune de desant pe insula Karg de unde se încarcă petrolul Iranului. Nu se știe dacă se va întâmpla în condițiile războiului cu drone, care au schimbat datele problemei. Trump acționează ca un copil răzgâiat pentru că aliații din NATO nu se aliniază în spatele lui pentru a asigura circulația petrolierelor prin strâmtoarea Ormuz.  Nu este de loc clar când și cum se va termina acest război. Eu îmi doresc ca regimul ayatolahilor să se prăbușească.

Este foarte bine că președintele Dan a organizat CSAT ca România să sprijine logistic armata SUA și Parlamentul a aprobat acest sprijin.  S-a văzut din nou că așa zișii patrioți suveraniști s-au împotrivit, Asta arată că ei de fapt sunt agenții lui Putin! Sper să fie pedepsiți acești ticăloși ai lui Călin Georgescu. S-a întâlnit la Bruxelles cu Rutte, șeful NATO, alt semn pozitiv. Președintele Dan a fost supus criticilor pentru nehotărârea lui, pentru că nu a fost prezent la Davos și Munchen, s-a dus doar la Washington ca observator la Consiliului Păcii. Votanții sunt excedați, doar nucleul dur de la USR îl mai susține necondiționat. Sper ca Nicușor Dan să fie mai hotărât și să acționeze potrivit.

Un alt subiect fierbinte este aprobarea bugetului pe 2026, foarte întârziat. Contrele au pornit de la ipocrita inițiativă a PSD de a introduce un pachet de ajutoare pentru defavorizați. Este o nerușinare totală  că Grindeanu spune că Bolojan sprijină pe cei cu mașini de 100000 de Euro, când alde Câciu, distrugătorul bugetelor anterioare umblă cu astfel de automobil! PSD s-a făcut de râs pentru că a mizat pe sprijinul AUR pentru această inițiativă și a fost păcălit. Până la urmă s-a găsit resursa de la Ministerul de Justiție. Însă în Parlament s-au produs contre dure între pesediști, Grindeanu și PNL și USR. Până și Bolojan a reacționat, el care este reținut de obicei. PSD este ridicol, se leagănă în bula lui. Ei sunt disperați că Bolojan urmează să îndepărteze pe toți pesediștii din sinecurile de stat pe care le parazitează de 35 de ani. Sper ca liderii PSD care sunt mai pragmaticii să-i convingă pe Grindeanu  & ejusedm farinae să renunțe la limbajul agresiv și la prostii tip alegeri anticipate. Să sperăm că va veni și primăvara! 

Stat național, Uniunea Europeană și amintirea Imperiului Habsburgic

Aceste opinii mi-au fost determinate de interviul luat lui istoricului neerlandez Eric Storm, autor al unei volum numit Naționalismul. O istorie globală, recent tradus în limba română. El vorbește despre invenția Revoluției franceze numită statul național. și spune: '' Așadar, se inventează un nou tip de stat, statul național. Iar statul național este foarte diferit de formele anterioare de statalitate, de monarhiile absolute, de imperiile tradiționale, dar și de orașele-stat etc. Cea mai clară distincție este față de monarhia absolutistă, unde suveranitatea aparține monarhului și îi este dată prin grația lui Dumnezeu. În contextul prăbușirii monarhiei absolutiste și al transferului puterii politice către Adunarea Națională în Franța, națiunea nu a fost definită ca o comunitate culturală, ci pur și simplu ca solidaritatea locuitorilor Franței de la acea vreme. Astfel, evreii și protestanții, care erau minorități disprețuite, au obținut și ei drepturi de cetățenie, fiind membri cu drepturi depline ai acestei noi națiuni franceze. La fel, germanii din Alsacia și Lorena, precum și bascii, bretonii și minoritatea vorbitoare de limbă flamandă din nord. Așadar, limba nu era o problemă. Toți locuitorii au primit cetățenia. Și acest lucru este și mai clar în Constituția spaniolă din 1812, unde națiunea spaniolă era definită ca fiind formată din toți locuitorii, inclusiv cei din coloniile spaniole din America de Sud și din Filipine. Astfel, națiunea spaniolă era formată din oameni locuind pe trei continente, iar limba nu era o problemă.''

Însă statul național a evoluat în condiții secolului al XIX și începutul secolului XX. Astăzi suntem în Europa o uniune de state numite Uniunea Europeană. Și spune în continuare Eric Storm:

''De aceea, ceea ce vedem deja este că Uniunea Europeană tinde să devină un fel de „imperiu multicultural“, așa cum a fost Imperiul Habsburgic pe la mijlocul secolului al XIX-lea, cu engleza un fel de lingua franca, dar și cu o administrație de tip birocratic care oferă stabilitate. În contextul instabil actual, poate că este firesc să se vorbească despre o structură suprastatală perfecționată, reformată inteligent și pe baza experienței istorice, dacă ne gândim la Imperiul Habsburgic. Altfel spus, până și cei mai sceptici încep să se gândească cum ar putea fi consolidată Uniunea Europeană, nu cum ar putea părăsi UE.''

Și aici încep să polemizez cu această idee. Unii istorici, cred că aceia care nu au avut experiența Imperiului Habsburgic au o opinie idealizată despre acest imperiu multicultural, oare? Și după 1867 el a devenit Imperiul Austro Ungar. Cine s-a simțit bine în acest imperiu? Ei bine, evreii! Pentru că într-adevăr având caracterul acesta multinațional, evreii nu se mai simțeau singuri și pentru că împăratul se simțea tatăl tuturor popoarelor din Imperiu. În imperiul Austro Ungar au început să se simtă bine și maghiarii. Pentru că erau parteneri egali cu germanii austrieci și erau liberi să maghiarizeze minoritățile. În momentul apariției dualismului, Regatul Ungariei, pe care Imperiul Habsburgic îl moștenise prin recucerirea teritoriilor lui de la Imperiul Otoman a decis că este un stat național, spre deosebire de restul imperiului dominat de austrieci, care au decis că este un stat multinațional. Asta în condițiile când la formarea dualismului, Ungaria avea 45% cetățeni maghiari! Și tot cea s-au străduit până în 1918 a fost să maghiarizeze minoritățile. Au suportat asta șvabii bănățeni și mai ales cei din zona Sătmarului. Pe sași nu au îndrăznit! Românii, cei mai mulți minoritari din Regatul Ungariei au suportat această discriminare. Evreii s-au declarat maghiari și au adoptat maghiara ca limbă maternă și i-au fericit pe stăpânii maghiari. Dar cu românii și cu sârbii au fost mai greu, pentru că erau schismatici, adică ortodocși, chiar dacă jumătate dintre români au devenit Uniți cu Roma și din acest motiv și mai naționaliști români. Nici experiența slovacilor nu a fost una fericită. Mulți au adoptat maghiara ca limbă, există o literatură slovacă în maghiară. Nici în partea austriacă nu a fost chiar o fericire. Cehii care erau numeric egali cu germanii austrieci au suferit efectele germanizării, până în secolul XIX, când a apărut renașterea cehă. Cel mai bine este ilustrată părerea cehilor despre imperiu în Pățaniile soldatului Sveik a lui Hasek.

Revin și spun că Imperiul Habsburgic/Austro Ungar este o idealizare intelectuală, artistică apărută în cărțile unui Stefan Zweig, dar și reversul despre realitatea habsburgică în cărțile lui Kafka, sau Robert Musil.  

Cred că există azi în Europa state în care minoritățile sunt tratate mult mai bine decât în Imperiul Habsburgic. Sunt statele cu un greu trecut colonialist, cum este Marea Britanie, Franța sau Țările de Jos, dar nici în România minoritățile nu au probleme. Cu toate că la noi s-a dezvoltat o mișcare anti minorități pe care o vedem pe stadioanele de fotbal, și care este minoră!

Iran șiiți istorie

În plus de ce am scris despre Iran am beneficiat de scrierile lui Bernard Lewis, unul din cei mai importanți istorici ai Orientului Mijlociu.

Istoria șiită pornește de la al treilea calif Uthman, asasinat. Asasinarea lui a fost calificată corectă de facțiunea rebelă care a devenit cea șiită. A fost înlocuit de califul Ali, care era din ramura lui Ali, ginerele lui Mahomed. Șiismul a rămas ca o ramură rebelă a Islamului. Din această rebeliune a apărut secta asasinilor cunoscuți  de pe vremea cruciaților, dar care se ocupa de uciderea prinților islamici, nu neapărat de cruciați. Ei au fost eliminați de Islamul sunit și au constituit ulterior o sectă a Islamului numită ismailiți, care sunt azi în special în Pakistan și liderul lor este Aga Khan! Culmea că Aga Kan de azi este european pe jumătate, fiind după mamă creștin.

Iranul a devenit șiit, datorită dinastiei Savafide care a preluat conducerea Iranului în secolul al XVI-lea. Până atunci Iranul era sunit, ca toate celelalte state din Orientul Mijlociu.

Islamul are principii diferite de creștinism. Pe când Isus propovăduia că să dăm, Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu, la mahomedani statul este  același lucru cu biserica.

Din acest punct de vedere revoluția din Iran a lui Komeini diferă de celelalte revoluții, franceză, bolșevică. 

Iran - război

Ziua de sâmbătă ne-a luat pe toți pe nepregătite s-a declanșat un atac combinat la Israelului și SUA contra Iranului. Prietenul meu Iulian habar nu avea pe la 10 dimineața pentru că nu deschisese niciun aparat sau dispozitiv de informare. Am fost criticat de un amic că nu reacționez la aceste evenimente. Acțiunea Israelului poartă numele de Răgetul leului, iar cea americană Furie Epică! Atacul a fost distrugător pentru că liderul suprem al Iranului Kamenei a fost ucis și împreună cu el numeroși lideri militari. Se pare că numeroase obiective militare au fost distruse. Ținta este din nou distrugerea capacității de a produce arma nucleară și confirmă o postare a mea privind scopul acestei arme atomice, distrugerea Israelului. 

Informații despre Iran din vremea șahului am avut de la verișoara mea Măriuca și soțul ei Mihai, care a funcționat ca maistru la o fabrică care făcea remorci pe la mijlocul anilor 70, pe vremea șahului Pahlavi. El mi-a spus că analfabetismul era foarte ridicat cam 70%, în statistici apărea ca 50%, iar între timp se pare că a scăzut sub 10%. Mihai și-a luat carnet de conducere la secția de analfabeți.  A fost printre ultimii care au părăsit Iranul în 1979 când revoluția islamică era în plină desfășurare, ajungând la Istanbul cu un ultim avion. De ce a apărut revoluția islamică? Se pare că ayatolahii în frunte cu Komeini, refugiat în Franța nu erau de acord cu politica de modernizare a șahului. Revin la cea ce spune profesorul Cioroianu, plebea needucată și analfabetă își dorea un regim islamic dur, cu legea Șariei. În plus excesele poliției secrete a șahului a exasperat administrația americană a președintelui Carter care i-a retras sprijinul determinând o criză importantă în echilibrul politic al Orientului Mijlociu. Și așa revoluția islamică a lui Komeini a reușit. Ca toate revoluțiile de acest tip, în primul rând cele comuniste, cu care această revoluție a semănat a generat o clasă privilegiată și restul poporului iranian. Privilegiații sunt ayatolahii și mulahii religioși și rudele lor. Dar la fel de privilegiați sunt militarii care constituie Gardienii Revoluției. Probabil că sunt selectați din plebea needucată. Însă regimul teocratic a lăsat baltă dezvoltarea industrială și bunăstarea poporului și a privilegiat industria militară. Așa s-au dezvoltat dronele Shahed care au fost vândute Rusiei. Banii obținuți din petrol s-au orientat exclusiv la finanțarea armatei și industriei conexe și la finanțarea organizațiilor teroriste din întreg Orientul Mijlociu, Hamas, Hezbollah, rebelii Houthi din Yemen, regimul din Siria, milițiile șiite din Irak. Cel care a dezvoltat acest sistem este liderul suprem Kamenei, unul dintre cei mai scelerați dictatori, cu nimic mai prejos decât demenții Putin și Kim Jon-un. Că nu-i păsa de poporul iranian este represiunea sălbatică a protestelor care au precedat acest război, ce a dus la moarte a peste 35000 de iranieni. De aceea moartea lui Kameniei a fost primită cu bucurie în anumite cartiere ale Teheranului. Există o parte solidă din partea iranienilor care însă mai suportă acest regim represiv, plebea needucată și resentimentară care urăște Occidentul.

Chiar dacă a fost lovită puternic armata iraniană a replicat cu lovituri în întreg Orientul Mijlociu, ba chiar în Cipru. În Israel a fost lovit un buncăr au murit 10 oameni. Noutatea este că loviturile rachetelor și dronelor au fost țintite la Bahrain, Qatar, Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Oman, Arabia Saudită, Iordania. Asta a produs solidarizarea acestor state arabe sunite împotriva Iranului. victime colaterale a acestui război sunt și turiștii aflați în Abu Dabi și Dubai, unde sunt resorturi de lux. Sunt și turiștii români, abundă de fufe cu buze umflate și de gherțoi maneliști, dar cred că le-a cam ieșit pe nas distracția din Emirate. Sunt blocați, pentru că aeroporturile s-au închis și nu prea ai cum să ajungi de acolo în Riadh, sau în Iordania. 

Ce va urma? Este foarte neclar. Netanyahu și Trump justifică și atacul împotriva vârfurilor teocratice și ale armatei ca sprijin pentru  o eventuală revoltă populară, care să răstoarne acest regim teocratic represiv. Problema este că nu este clar dacă există o conducere organizată a protestatarilor. Ar fi fiul șahului, dar el este în exil în SUA. Unii se tem de  un război civil. Din păcate Orientul Mijlociu nu are experiența democrațiilor de tip european. S-a văzut și la Primăvara Arabă. Să sperăm că există lideri moderați în clasa conducătoare existentă, care să negocieze pacea în acest război, să renunțe la regimul teocratic și să intre în negociere cu poporul! Este păcat de acest popor care a produs o importantă civilizație în Antichitate, un puternic stat medieval care s-a luptat pentru supremație cu Imperiul Otoman.

 Să dea Allah și Dumnezeu!

De ce nu va fi folosită bomba nucleară?

Am citit despre opinia lui Walesa, fostul lider al Solidarnosc și președinte al Poloniei despre faptul că ceea ce face Trump este o acțiune inteligentă în privința Rusiei. Tărăgănarea acțiunilor împotriva Rusiei este ca acesta încolțit, să nu fie obligat să folosească ultima soluție, folosirea bombei nucleare. În timpul Războiului Rece discuțiile sovieto americane privind utilizarea bombelor atomice a primit denumirea MAD - Nebunie adică Mutual Assured Destruction - distrugere mutuală asigurată! Acest concept înseamnă că este o nebunie să folosești arma atomică după Hiroshima. După mine, care am lucrat în industria nucleară, este adevărat în cea cu utilizări pașnice, folosirea armei nucleare ar fi o nebunie. Cu forța explozivă a acestor dispozitive nucleare cea mai mare parte din Europa, Rusia europeană, SUA, China s-a transforma în deșerturi nucleare într-un mediu cu radioactivitate letală. Am văzut cu ochii mei efectul Cernobîl după dezastrul nuclear pe monitoarele radioactivității la Reactorul TRIGA, când se înregistrau valori de mii de ori mai mari decât în condiții obișnuite. Războiul nuclear ar distruge definitiv civilizația contemporană, nimeni nu va scăpa. În aceste condiții, chiar dacă Putin este dement și acțiunile lui dovedesc asta, recurgerea la armele nucleare ar fi blocate de generalii ruși din instinct de conservare în primul rând și cred și din patriotism. Una este războiul de uzură convențional, dar care a trecut într-o fază nouă prin utilizarea dronelor, alta este războiul nuclear. 

O dovadă a folosirii armelor de distrugere în masă este pandemia de Covid 19. Sunt convins că virusul a fost scăpat accidental din laboratoarele militare din China. Rezultatul, cei mai mulți morți în China, dar și în SUA din cauza iresponsabilității lui Trump. Lumea s-a oprit aproape o jumătate de an, s-au descoperit vaccinurile anti Covid, hulite azi de iresponsabili și dobitoci, vaccinuri care au contracarat acest instrument de război biologic, însă pentru radioactivitatea generată de efectele armelor nucleare nu a fost descoperit vreun antidot. Pot visa inclusiv ayatolahii să dea cu bombe atomice peste Israel, Kim Jon-un să dea cu bombe peste prosperii săi frați din sud, ar fi poate local, dar ar duce la un război atomic global.

Nu sunt convins că Walesa are dreptate în privința lui Trump, polonezul este probabil un conservator, dar Trump greșește căutând în coarne lui Putin, eu cred că Trup admiră dictatorii și așa se vrea și el, dar cred că nu poate! Circul de la Consiliul Păcii, unde a fost bine că a participat și președintele Dan a a arătat că Donald Trump este un clovn penibil.  A urmat discursul despre starea națiunii, care arată că Statele Unite sunt în momentul de față o națiune divizată. Este uluitor că un individ ca Trump are lips de bun simț să își înjure adversarii în direct și fără rușine, confirmă ce spune actorul Robert de Niro că Trump nu trebuia să viseze să fie candidat prezidențial. Oricum ceea ce se anunță pentru Trump la alegerile mid term nu sună bine pentru el.

Revenind la intern văd că se tot evaluează scena politică cu sondaje și a opiniilor celor care le fac. Vladimir Ionaș zice că PSD este în creștere, iar USR se prăbușește. Este clar că există mari frustrări, în special de cei din zona oamenilor cu pregătire precară, care pot fi fermecați de ticăloși precum Călin Georgescu, sau un idiot ca Simion. Și au emit o opinie confirmată de alegeri din România. În momentul în care spectrul politic arată desenat de aceste sondaje, există însă o majoritate formată din clasa medie din România, neexplorată de sondaje care se mobilizează și răstoarnă toate sondajele. S-a văzut asta la alegerea președintelui Nicușor Dan, sau la alegerea primarului Capitalei, Ciprian Ciucu. Un interesant dosar publică Dilema despre dictatură. unii se întreabă serios în America dacă Trump este dictator, dar Curtea Supremă i-a anulat tarifele de care suferă în primul rând americanii. E greu să fii dictator fascist în America. La noi, mă întorc la situația din 2016 în care clasa medie era cam sastisită după catastrofa de prim ministru Cioloș și PSD - Dragnea a câștigat alegerile. Societatea civilă s-a trezit, cam târziu dar s-a trezit și erau proteste pe ger și zăpadă, cu guvernul lui Grindeanu, liderul de azi al PSD. A fost momentul în care plebea needucată, cum zice profesorul Cioroianu a decis în alegeri. Dar românii educați s-au trezit și în 2019 la Europarlamentare, PSD a suferit cea mai mare catastrofă. Alegerile din 2020 au dat o majoritate PNL USR la guvernare, dar ambele au greșit și s-a spart din prostie și suficiență și Iohannis nu a mai avut de ales când spectrul războiului din Ucraina se profila. Alianța PNL PSD cu Ciucă, un general fără simț politic și mai ales Ciolacu au făcut praf bugetele României și o catastrofă reparată de Bolojan, Ilie sărăcie pentru această gloată needucată cultivată de mizerabilii de la Realitatea tv, România tv și mai ales de Antena 3.  Însă dacă nu se mobilizează aceste resurse de bun simț dib electoratul român rămâne ca plebea needucată să ajungă la putere, cum se exprima plastic profesorul Cioroianu. 

Altă problemă este obsesia PSD de a alunga pe Bolojan de la șefia guvernului României și excluderea din coaliție a USR. Fără USR în coaliție PSD ar fi majoritar și și-ar impune mai ușor agenda politică absolut iresponsabilă. Inclusiv voci de la PSD îl critică pe Grindeanu și pe Ciolacu care are obrăznicia să vorbească din gaura unde s-a ascuns la Buzău. Uite că Grindeanu este consecvent pe această chestiune și a declarat că va face un referendum dacă mai fac parte dintr-un guvern condus de Bolojan și cu USR în coaliție. Reacția PNL a fost promptă și i-a avertizat pe cei de la PSD dacă nu mai vor să continue să o spună clar, Bolojan rămâne liderul incontestabil al partidului. 

Își dau seama și cei din PSD că Ilie Bolojan este garanția internațională a României privind stabilitatea noastră economică. Sper ca vizita de la Bruxeelles se pare că repară mizeriile create de CCR. 

Asta nu-i împiedică pe obsedații la ordin de la Antena 3 să-l toace zilnic, pe Bolojan, folosind și pe dizidentul liberal Thuma. Eu le-o spun. Degeaba! 

Ce-mi doresc eu pentru 2026

Ce îmi doresc eu pentru 2026? 

Mi-aș dori ca Orban Viktor să piardă alegerile din Ungaria. Văd că disperatul de Rubio US State Secretary a venit la Budapesta să-l mângâie pe cap. Sper ca ungurii să nu se lase prostiți. Pentru că m-am săturat ca Orban să vină prin România, în Transilvania ca vodă (groful) prin lobodă. Ciolacu l-a obligat să treacă prin București întâi pe la primul ministru român.

Mi-aș dori ca democrații să câștige alegerile din toamnă la Congres, să-l văd pe Trump suspendat. A reușit să enerveze o majoritate de americani. M-am săturat de interviurile lui date din ușa avionului. Măcar să fie dur cu Iranul, iranienii sunt conduși de cea mai toxică bandă de criminali care-și chinuie și omoară propriul lor popor. 

Acum a inaugurat Consiliul Păcii la Washington prilej să se lustruiască. A fost prezent și președintele Nicușor Dan,  în calitate de observator, că nu prea avem de gând să-i mai dăm 1 miliard de dolari lui Trump. Ideea fost ca să se întâlnească cu președintele Trump și să reseteze cumva relațiile americano- române. legat de asta, ca de obicei Tiță în Dilema scrie prostii! 

Mi-aș dori ca războiul lui Putin în Ucraina să se sfârșească. Dar asta depinde și de atitudinea lui Trump față de Ucraina. El insistă ca Zelenski să cedeze la pretențiile lui Putin. Asta l-a revoltat pe președintele ucrainean, care l-a criticat pe Trump. Trump face erori după erori în relație cu Europa. Și i-a îndepărtat cu pretențiile absurde privind Groenlanda și-a îndepărtat aliații europeni din NATO. În loc să facă presiuni asupra lui Putin să cedeze și să facă pace în Ucraina, e fascinat de acest dictator criminal și apoi împreună cu aliații europeni să se confrunte cu China. Înfrângerea fie și diplomatică, dar și militară a lui Putin ar face pe chinezi să pregete într-o acțiune militară împotriva Taiwanului. 

De fapt articole din Observator cultural îmi confirmă dorințele, privindu-i pe Orban și pe Trump.

O altă dorință legată acum de situația noastră din țară s-a rezolvat după decizia de ultimă instanță a CCR. În fine problema privind pensiile speciale ale magistraților a obținut aprobarea. Cred că a contat faptul că pierdeam 230 de milioane de Euro din PNRR și nu știu cum ar fi justificat această pierdere acești indivizi care sunt acum în CCR. Ceva trebuie schimbat în funcționarea acestei instituții. Această decizie a consolidat poziția primului ministru Bolojan. El va adopta prin ordonanțe de urgență reducerea cheltuielilor cu administrația publică și programul de relansare economică. Veștile bune vin și de la Banca Națională, inflația va scădea la sub 3% la finalul anului! I-ma văzut aseară moaca lui Grindeanu care are tupeul să dea vina pe Bolojan pentru întârzieri, mințea cu seninătate că aveau un program de relansare economică.

Mi-aș dori să văd că Mircea Cărtărescu ia premiul Nobel pentru Literatură. Dar nu depinde de ce a scris ci de ce mai doresc suedezii. Foarte puțin probabil. 

Și vor nu vor unii și despre fotbal. S-a consumat primul tur al calificărilor pentru optimi în Champions League.

În fine mi-aș dori ca Real Madrid să câștige  din nou Champions League! Asta nu este imposibil, dar este greu! 

Sunt după mine favorite: Arsenal, PSG, Manchester City, Bayern, Real și Barcelona. Arsenal dominat  toamna fotbalistică, dar mă uit acum în campionatul englez că au ridicat piciorul de pe accelerație. Este sindromul de care a suferit și Liverpool anul trecut în aceeași perioadă. Liverpool după multe meciuri proaste pare a-și fi revenit, după victoria de la Sunderland, și meciul cu Brighton  din Cupa Angliei, dar nu o văd prea departe în eliminatoriile din Champions League. 

Marți seara s-au desfășurat meciurile tur de calificare în optimi din Champions League. Primul meci a fost la Istanbul între Galatasaray și Juventus. După primă repriză lucrurile păreau rezolvate. Juve conducea cu 2-1. Dar repriza a doua a arătat un Juve complet prăbușit, o fi contat și meciul cu Inter din campionat? Au luat oamenii bătaie cruntă cu 5-2! Mă amuzau tricourile lui Galatasaray cu 5 steluțe, păi ce să facă Real Madrid cu 15 victorii în Champions League?

După primele 20 de minute din meciul Monaco - PSG se contura o surpriză. PSG a luat rapid două goluri și a mai ratat și un penalti. Dar intrarea lui Desire Doue în locul lui Dembele a schimbat total fața jocului. Doue a dat două goluri, Hakimi pe al treilea și s-a terminat 3-2 pentru PSG. Asta arată că PSG area resurse, cu toate că are mulți accidentați. Meciul serii s-a desfășurat la Lisabona între Benfica și Real Madrid. Real revenea la Lisabona unde a suferit o corecție cu 4-2 pentru Benfica. Deci știau ce-i așteaptă. Portughezii au pornit vijelios și au fost cam 20 de minute de dominare fără pericol la poarta lui Courtois. Însă linia de mijloc a lui Real s-a impus categoric dominând partida. Valverde, Tchouameni, Guler și Camavinga cu o prestație de excepție au făcut jocul. Apărarea cu Rudiger și Huisen și-a făcut datoria, doar un șut complicat a fost apărat de Courtois. Vinicius Jr. a fost omul meciului, printr-un gol de excepție, dar și prin scandalul provocat de atitudinea lui Vini după gol care a întrerupt 10 minute partida. Real s-a stabilizat, se simte mult mai bine. Asta și pe fondul prestației Barcelonei din ultimul timp. A pierdut două meciuri din campionat și a pierdut și locul întâi, dar mai ales  a fost demolată în semifinalele  Copey del Rey de Atletico cu 4-0! Barcelona trebuie să renunțe la apărarea avansată surprinsă mereu și primește goluri. 

Miercuri seara au fost surprize. Neplăcute pentru Cristi Chivu că a luat bătaie de la schiorii norvegieni de la Bodo Glimt cu 3-1. Toate echipele italiene trec printr-o situație foarte neplăcută. Cel mai rău este cu Juventus, dar și Atalanta și Inter trebuie să bată acasă cu mai mult de 2-0! Au fost și  victoria așteptată a lui Bayer cu Olympiacos 2-0. Surpriză a fost că Atletico Madrid după cea a condus pe Brugge a fost egalată și s-a terminat 3-3.

Aflu că Real are alternativa să joace în optimi cu Sporting Lisabona, sau mai rău cu Manchester City!

A fost și o ultimă răsuflare a iernii, oare? Vine primăvara peste mai mult de o săptămână.

Probleme cu scriitorii

Titlul postării nu este atractiv, așa că nu am speranțe să fie citit de multă lume. Oricum cititorii blogului meu sunt în scădere. Nu mai am mulți cititori care să posteze comentarii, era o vreme când aveam zeci de comentarii? Unii din cei care comentau s-au dus, alții nu mai îi interesează, probabil, ce scriu eu?

Acum citesc jurnalul ultim al lui Mircea Cărtărescu, Șapte ani stranii 2018-2024, voi avea mult de citit este gros. Am și alternativa unei cărți de istorie, Pământul și țara în Evul Mediu românesc, secolele XIII-XVI. Ca să pot să citesc și altceva decât un jurnal de scriitor care este foarte personal și cu multe care nu-mi spun nimic. 

Am terminat foarte repede memoriile Gabrielei Adameșteanu, Meserii nerecomandate femeilor într-o noapte, mai ales că aveam  temă comună, moștenirea politică a tatălui în comunism. Ambii, dar mai ales Cărtărescu se vaită că nu este citit suficient de mult. Cărtărescu și Adameșteanu sunt printre cei mai traduși scriitori români. Lui Adameșteanu i-am citit toate cărțile, are o proză realistă grea, plină de substanță. Din Cărtărescu rețin Theodoros, celelalte romane nu m-au atras, cu scrieri post moderniste, i-am citit jurnalele, și proza scurtă. 

Îmi amintesc că 1968 a fost declarat anul romanului. Marin Preda a scris Intrusul, Fănuș Neagu Îngerul  a strigat, Petru Popescu Prins, Nicolae Breban Animale Bolnave. Eram pe vremea aia student în anul II, mă împrietenisem cu Valeriu Demetrescu și devorasem și discutam aceste romane. 

Ei bine, acum mi se servesc autori precum Florina Ilis, sau Florin Chirculescu autori ale unor chixuri. Pe vremurile alea, cărțile lui Petru Popescu, sau Marin Preda se vindeau ca pâinea caldă. Prin lectura acestor cărți cititorii români își defulau frustrările, cărți unde se scria cu subînțelesuri, cu șopârle, pentru că nu exista presă liberă, aceste proze înlocuiau ziarele. Era și liber la literatura obsedantului deceniu, anii 50 și putea fi criticate derapajele sinistre ale proletcultismului și dictaturii proletariatului. La Europa Liberă am descoperit un alt autor de mare forță, pe Paul Goma și romanele lui care au apărut în Occident prima oară, după 90 fiind publicat în întregime acasă! 

Poezia a avut și ea momente bune în anii comunismului, mai ales prin Nichita Stănescu, și eu absolvent al aceluiași liceu, site-ul acestuia fiind plin de poemele lui Nichita. S-au mai distins Marin Sorescu și Adrian Păunescu, cel mai controversat. Păunescu a scris poezie patriotică bună, dar și multe encomioane lui Ceaușescu, o adevărată inundație de diarie poetică! Îmi plăcea poezie zis onirică a lui Leonid Dimov. Poate mai sunt și alții. L-am descoperit după 90 pe I.D. Sârbu, alt prozator important cu literatură de sertar.

A venit Revoluția și parcă scriitorii au fost loviți în cap. Breban a scos niște romane ilizibile. Și cineaștii au pățit la fel. Tot ce a mai creat Sergiu Nicolaescu au fost  rebuturi în mare parte. 

Dacă e să remarc pe cineva este Varujan Vosganian cu romanul său magic Cartea șoaptelor, dar și cu relatarea Revoluției din Decembrie ca un martor implicat prin Dublu autoportret. L-am descoperit și pe Dan Lungu autor a unor proze amuzante despre aventurile perdanților postcomunismului. 

Trebuie să remarc apoi trilogia Gabrielei Adameșteanu cu eroina sa Letiția Branea.

În rest sunt mari probleme. Interesul pentru lectură a scăzut, mai interesante sunt pozele și clipurile de pe Face Book sau Tik Tok.

Nici autorii din noile generații nu dau speranțe. Au apărut romane, mai ales feminine, despre sexualitate explicită, homosexualitate masculină sau feminină, sincronizate cu tendințele de afară. Toate astea nu prezintă pentru mine niciun interes. 

Cel mai rău stă poezia. Despre asta spune foarte conștient un poet optzecist, Liviu Ioan Stoiciu. Poeții scot cărți în ediții minuscule, pe care le citesc întrei ei, criticii noi sau nu le citește nimeni. Poetele scriu despre sexualitate neînfrânată, maternitate lehuzie, care nu au nicio legătură cu poezia de dragoste a clasicilor.

Acum când nu mai există îngrădiri scriitorii, și mă refer la cei tineri care nu au trăit cenzura nu sunt în stare să scrie ceva lizibil, interesant și important. Literatura gen Noul Roman Francez s-a dus demult, postmodernismul textualist la fel, nimeni nu mai este dispus să citească cărți fără subiect. Este o inflație de scriitori, majoritate fără  nicio relevanță literară.  Sunt și alternative ca de exemplu subsemnatul cu blogurile mele. Eu nu am nicio  aspirație literară. Mă bucur să scriu, chiar dacă sunt apostrofat, dar este o plăcere alături de lectură. Cineva mă îndemna să public pe hârtie, dar părerile mele nu stau  mai bine pe internet, unde le poate accesa oricine? Așa am avut plăcerea să am comentarii de la fiii ai unor camarazi din copilărie, sau colegi de serviciu. 

Aș vrea să citesc mai multă literatură de autori români și trăiesc frustrarea că nu-mi spun nimic autorii tineri de azi. 

Asta este foarte grav, literatura română este în criză. 

Meserii și vocații

Meserie, meserie!

Mi-a plăcut dosarul Dilemei din această săptămână: Meseriile trecutului, meseriile viitorului. Despre mine nu-i vorba decât de meseriile trecutului. Pensionat în prezent nu mi-a rămas ca meserie decât lectura și mâzgălelile astea pe blog.

Când eram mic îmi plăceau posturile milităroase de muschetar, primul meu roman citit la 8 ani al lui Dumas. Își amintește și o prietenă din copilărie  ed săbiile mele de lemn. Dar nu mi-a plăcut milităria vremii, experiența de militar nu a fost prea plăcută. Fiind în armată la antiaeriană iubeam să  știu despre avioanele dușmane, evident americane, era vremea lui F4C din Vietnam. 

Lecturile mă îndreptau spre istorie, abandonată ca meserie, mă pândea perioada de profesor la țară, deci era exclusă. Îmi plăcea matematica și fizica, eram bunicel. Așa că mă gândeam la fizică. Când eram în apropierea bacalaureatului, prietenul din copilărie Florin C. mi-a zis că la Energetică la Politehnica București s-a înființat Secția de Centrale Nucleare Electrice. Acolo e locul meu mi-am zis! Era concurență mare, mai mult de trei pe un loc. 

Am intrat primul, nu am terminat primul. De prin anul 2 nu mai m-a încântat ingineria, am dat de profesori foarte slabi, dar erau și savanți. precum Moțoiu la Centrale Electrice, Grecu la Turbine, sau Purica la Fizica Reactoarelor Nucleare. 

La repartiție am avut noroc și am fost repartizat la CSEN, adică urma să ajungem, la ITN - Institutul de Tehnologii Nucleare. Surpriza a fost că dintre de 8 repartizați, 7 au ajuns la ITN, iar eu la IFA, la Centrul de Documentații și Publicații Nucleare. N-am făcut mulți purici acolo, voiam să fie inginer.  Eram mereu în biblioteca IFA și citeam tot felul de publicații, se estima că reactorul de fuziune va fi funcțional în 2000, suntem deja în 2026 și încă nu există un reactor de fuziune! ITN se muta la Pitești. Însă am mai stat o perioadă în sediul IFA. M-am transferat acolo în decembrie 1972, având legitimația nr. 260. Eram la Secția I-a, care se ocupa de evaluări și calcule privind reactoarele nucleare. Dar în toamna lui 1973 m-au luat în armată, 6 luni. La reîntoarcere Horia Ștefan, șeful Grupului Reactor mi-a făcut oferta să vin al acest grup. Tentația era mare, urma să punem în funcțiune, reactorul de cercetări TRIGA, american. Și așa pe 14 iulie 1974, am aterizat prima oară la Pitești și sus pe deal am fost conduși spre o groapă de 1 metru jumate și mi s-a spus că acolo va fi reactorul. Și așa în noiembrie 1979, în cinstea congresului PCR nr. 12 parcă? reactorul TRIGA staționar a devenit critic, deci au început fisiunile nucleare controlate. În acei 5 ani, am fost implicat în achiziții de echipamente, am stat la Ploiești să urmăresc construcția vasului de aluminiu de 10 metri  înălțime. Îl însoțeam pe expertul american în sudură Gibbon. Era englez, tanchist de-al lui Montgomery în Africa de Nord în anii 40 și într-o noapte a albit complet la 18 ani! Mi-a fost frică că vasul s-a răsturnat la cutremurul din 1977, dar era o zonă sigură și nu a avut nicio problemă, era lângă gaura în care urma să fie introdus. Am râs în 1990 când la cutremurul de atunci un coleg a dat să fugă: ''Stai liniștit, este extrem de sigur aici, lipit de colosul de beton în care este îngropat reactorul!''. Singura neplăcere și coșmar a fost securitatea despre care am vorbit în altă parte. Pe perioada punerii în funcțiune eram omul de legătură dintre echipa noastră și experții americani veniți să ne pună în funcțiune TRIGA, șansă de a-mi îmbunătății limba engleză. Primeam reviste și cărți de la ei și am moștenit și un excepțional dicționar explicativ al limbii engleze, util și acum! Eram gură spartă și le explicam americanilor problemele politice ale lui Ceaușescu și sinistra lui soție, care mi-a creat dificultăți, când aceștia discutau cu alți colegi de ai mei. 

După 1980, eram șef de tură și operator principal la TRIGA. Dar am migrat spre cercetare, venise computerul CDC care avea display și era user friendly. Am dezvoltat un program de analiză termo-hidraulică cu ajutorul lui Sandu Catană, care avea niște programe similare cu cel furat inutil din Italia de un coleg, dar fără subrutinele de compilare a datelor de intrare. Sandu le avea, cum am spus, de la alte programe de construcție similară. Îmi amintesc că pentru a pregăti datele de intrare lucram cu creionul și calculam aceste date. Erau niște creioane mecanice cehoslovace, dar mergând în Cehoslovacia în 1983, acolo nu se găseau! Pentru aceste date de intrarea mi-a fost de mare folos cartea profesorului meu, Aurel Leca Principii Fundamentale ale Transferului de Căldură în Reactoare. Că am amintit de ieșirea în Cehoslovacia, am fost prima dată în URSS, amintirea duhorii veceurilor și cozile infernale sunt amintirile mele despre această țară, devenită între timp Rusia, mai mică, dar la fel de rea. De la ei a venit accidentul de la Cernobîl. Era pe 2 mai 1986, în tura de după amiază și detectoarele de radiații au înnebunit, erau valori cu trei ordine de mărime mai mari. Cred că am fost singura instalație serioasă nucleară care a detectat complet efectul Cernobîl la noi în țară!

Am început niște teste distructive pe elemente combustibile în reactorul pulsat de lângă cel staționar, din care am realizat cercetări și simulări pentru comportarea combustibilului în caz de accident. 

Între 1995 -1997 am făcut asistență la punerea în funcțiune a reactorului nr. 1 CANDU de la Cernavoda, la experiența mea adăugând și reactorul de putere, nu numai cel de cercetări. 

După 1990 am reușit să merg prima dată în Occident. Prima dată în Germania, la Heidelberg la o conferință a utilizatorilor de reactoare de cercetări TRIGA. Norocul meu este că am dat de bunul meu prieten Mircea Șelariu, emigrat în Germania și stabilit în apropiere de Heidelberg. El mi-a facilitat vize de intrarea în Germania și în Schengen, când aveam nevoie și când nu mergeam la vreo conferință și voiam să vizitez Europa. Aveam mereu articole admise la Conferința Nucleară Germană, unde am fost de cinci ori și de două ori la E-MRS Strasbourg, conferința de materiale nucleare. Asta mi-a permis să public în reviste de valoare cercetările mele. Cea mai dificilă problemă era să obțin aprobarea plecării la aceste conferințe, era ranchiuna unora, mai ales a directorului științific. Și în 2003 mă trezesc că unii fac doctorate cam dubioase și m-am enervat că obțineai un bonus la salariu, dacă aveai titlul de doctor. M-am înscris la Politehnică, la Energetică și am făcut un doctorat  rapid în 2 ani jumate, pentru că aveam deja multe articole publicate. Așa că am primit titlul de doctor în Inginerie Nucleară în 2006.  Asta mi-a deschis o oportunitate. Am avut oferta să devin director științific la Agenția Națională de Deșeuri Radioactive ANDRAD, recomandat de prietenul Cătălin D. M-am transferat cu probleme și piedici ranchiunoase de la Institut. 

Am continuat să merg la conferințe internaționale în domeniu. Am fost la Nice și la Toronto în 2007, trecând la întoarcere prin New York la prietenul Valeriu Demetrescu. Am fost în finalul lunii februarie 2008 la Las Vegas să văd șantierul depozitului de combustibil nuclear uzat de la Yucca Mountains, aflat exact pe Nevada Test Site unde s-au efectuat testele nucleare atmosferice și subterane apoi. Sovieticii s-au speriat de efectele bombei termonucleare de 50 Megatone din Novaia Zemlea și s-a renunțat la cele atmosferice. Aviz amatorilor din media rusă absolut iresponsabili. Apoi ne-am dus la Winnipeg, Canada la laboratorul pentru depozitul de deșeuri în granit canadian. M-am oprit și pe la New York, din nou cu Valeriu. A urmat o conferință la Orlando, în zona parcului Disney World în mai. În iunie am mers la altă conferință la Los Angeles la parcul Disney. Americanilor din nuclear le place organizarea conferințelor în parcurile Disney! 

În 2009 s-a decis fuziunea Agenției Nucleare, parazită și fără rost cu ANDRAD, salariile s-au redus cu 50% și am decis să ies la pensie, la 61 de ani în 2010, lucrasem în nuclear, zona a IV-a 25 de ani! Însă, între timp profesorul Ilie Prisecaru mi-a oferit posibilitatea să fie profesor asociat la plata cu ora la Energetică la Universitatea Politehnica. Așa că pe parcurs de 11 ani, până la pandemia din 2020 am fost profesor la Politehnică și mi s-a părut o perioadă foarte bună, îmi reînnoiam cursurile anual, predam la anul IV și la masterat. Studenții nu veneau în număr prea mare la cursuri, erau deja angajați, însă le dădeam lucrări scrise și atunci veneau. Majoritatea sunt mediocri, vreo 5 buni și câteodată unul foarte bun. Găsesc ușor de lucru pentru că este criză de ingineri și domeniul e în creștere.

Am avut noroc în profesie, am lucrat ce mi-am dorit, am lucrat un reactor nuclear de cercetări, de la stadiul de groapă la o instalație funcțională. Am inițiat și realizat mai multe experimente la reactor, confirmate și verificate comparativ cu experimente similare. Am scris vreo 35 de articole publicate în reviste de mâna întâi din domeniu, unele dintre ele citate și acum și am fost profesor universitar asociat, având o experiență profesională de 37 de ani și încă 11 ani de profesor! Nu am făcut degeaba umbră pământului.

Văicăreala la români

Această postare mi-a fost inspirată de un articol din Dilema aparținând lui Andrei Manolescu, dar și din realitatea curentă românească. Creșterea impozitelor locale pe proprietate a declanșat o văicăreală generală printre primari, dar și printre plătitori. Este în gena românească văicăreala asta? Dacă te iei după anumite tradiții se pare că așa este. În literatură este exemplul lui Moromete al lui Marin Preda atunci când trebuie să plătească fonciirea, adică impozitul pe proprietatea agricolă, cam ca acum. Se mai exemplifică cu bocetele bătrânelor la înmormântări, Didahiile lui Antim Ivireanul. Manolescu este tentat să spună că este un obicei venit din rural, dar descoperă pe aviatorul francez Blery care descrie condițiile precare ale soldaților români din timpul Primului Război Mondial, Războiul de Reîntregire și cu toate acestea soldații țărani nu se plângeau, nu se văicăreau!  Însă probabil că Blery nu știa că acești foști țărani acum soldați știau de promisiunile ferme al Regelui Ferdinand și ale lui Ionel Brătianu că vor fi împroprietăriți cu pământ după război. Mai se exemplifică cum se văicăresc acum țăranii din piață, dar și fermierii cu mii de hectare, în care autorul detectează doar strategii negustorești care să justifice prețurile produselor agricole.

Am dus-o foarte greu în deceniul 9, anii 80 și nu se auzeau văicăreli. Ceaușescu ne îndemna să mai punem o haină pe noi și să mâncăm rațional, că doar trăiam în cea mai bună epocă, după credința lui perversă care ne supunea la cele mai mari lipsuri și bătaie de joc. Toate astea le-au uitat cei care se văicăresc acum, când veniturile românilor sunt între 4 și 10 ori mai mari. 

Libertatea ne-a adus și dreptul să ne văicărim, în multe situații extrem de ipocrit. Vedem cu așa zișii stângiști din coaliție, după ce invocau faptul că trebuie să luăm măsuri pentru o relansare economică, premierul Bolojan și PNL au venit cu acest program și imediat au schimbat foaia pesedeii, vor un program de solidaritate socială, un motiv de mare văicăreală. Și primarii, inclusiv cei de la PNL se văicăresc de impozitele pe care ei trebuie să le adune de la cetățeni, pentru că este mai simplu să ceri de la guvern din buget, dar asta înseamnă noi împrumuturi costisitoare. Și în legea privind reducerea cheltuielilor din administrație pesedeii au lungit-o dorind ca primarii să conserve cei care taie frunză la câini, încărcând bugetul.

Am citit cu foarte mare interes ultima carte a Gabrielei Adameșteanu Meserii nerecomandate femeilor pe care o voi prezenta separat. Este însă ceva care mi-a fost și mie și ei comun, problemele tatălui. Adameștenii au fost o familie exemplară din Toporu, Giurgiu unde bunicul preot al autoarei a avut 7 fii, toți făcând cariere strălucite, în primul rând Dinu Adameșteanu, un strălucit arheolog în Italia, dar și ceilalți, medici, veterinari, avocați, etc. Toți au făcut studiile în anii 30 și au fost atinși de pasiunea devoratoare politică, devenind legionari. Asta s-a întâmplat și cu tatăl Gabrielei, profesorul de istorie Mircea Adameșteanu. S-au mutat din Târgu Ocna în orașul de adopție Pitești, unde romanciera și-a petrecut copilărie și adolescența. Tatăl Gabrielei a trăit tot timpul cu teama de a avea mari probleme cu securitatea. Cum subliniază autoarea securiștii i-au făcut viața amară tot timpul probabil contribuind la moartea lui. Cercetând arhivele CNSAS, dosarul tatălui ei, ea a văzut obstinația acestor funcționari siniștri ai terorii de a-l urmări fără să aibă nicio dovadă că ar fi împotriva regimului comunist, ba i-au pus în cârcă, după de deces și cazul nerezolvat a unor manifeste anticomuniste. Mulți nu înțeleg acest lucru, unii nu au fost în situația de fi sub presiunea securității. Eu am trăit acest coșmar în același oraș de adopție, Pitești. Motivul a fost oarecum similar pentru că și asupra tatălui meu a atârnat faptul că a fost membru al legionarilor, inactiv, dar membru. A intrat la comuniști și a fost exclus, cum a pățit și tatăl Gabrielei Adameșteanu. Salvarea lui a venit de la faptul că era simplu muncitor, altfel nu se știe ce pățea. A plătit prin faptul că nu a făcut politică cu mine, doar în 21 august 1968, când a venit negru de la serviciu, că intraseră rușii în Cehoslovacia, terminasem primul an de facultate. Am o ură viscerală pe acești funcționari a răului, de care am scăpat când le-am spus clar că nu am de gând să devin turnător. Și din acest motiv detest pe cel care ne-a fost președinte timp de 10 ani, fost turnător la securitate și securist. Mă întreb cum alții sunt detestabili, pe când acesta este încă admirat? Am făcu eroarea de a polemiza cu unii pe FB și m-am ales cu înjurături. Unul m-a trimis în marș la Moscova că l-am atacat pe acest individ. Culmea că cel care postează nu știe că am fost la Moscova, exact când se făceau 60 de ani de la glorioasa revoluție  din octombrie, de pe 7 noiembrie! Amintirile despre Moscova sunt cozile imense la mâncare, era 1977 și nu-mi imaginam că le voi trăi și eu și noi românii în anii 80. Dar cel mai pregnant îmi stau în amintire veceurile oribile în care nu puteai rezista din cauza mirosului îngrozitor și al faptului că puteai vedea mutra înroșită a vecinului care se scremea, prin despărțitura  ce venea până la umăr! Aferim de asemenea amintiri. Și cred că este mai bine să nu ai de a face cu indivizi îndoctrinați, fie cei extremiști așa ziși suveraniști, fie unii care cred că sunt de partea bună, dar se exprimă rău!

De ce vrea Iranul bomba atomică și încă niște chestii

Mă întrebam de ce vrea neapărat Iranul bomba atomică? Are Iranul dușmani direcția care-i pot afecta grav suveranitatea și independența? Una este situația tensionată dintre India și Pakistan, care au condus la construirea de bombe atomice în aceste țări. Iranul nu are adversari direcți, vecinii sunt state islamice, e adevărat sunite, doar Rusia este altceva, dar este cu ea în relații apropiate. Ce s-a întâmplat cu Iranul de la revoluția islamică a ayatolahului Komeini? În locul unui regim cu accente liberale al șahinșahului, s-a impus un regim reacționar, al unor popi demenți și siniștri, care au dezvoltat un regim militarist, care asupresc social pe iranieni, femeile sunt supuse unor restricții teribile. Iranul a sprijinit toate organizațiile islamice teroriste, din Orientul Mijlociu, dar Israelul le-a anihilat. Regimul din Siria sprijinit de Iran s-a prăbușit și el. După 47 de ani de regim teocratic, Iranul, o țară bogată, în primul rând în petrol, are cetățenii care o duc rău și foarte rău. Și de aceea s-au revoltat, primind represiuni sălbatice cu zeci de  mii de victime. Donald Trump a amenințat regimul ayatolahilor să înceteze represiunea cu amenințări de intervenție militară. Și ayatolahii sunt dispuși să negocieze programul nuclear. De ce doar programul nuclear? Pentru că Iranul vrea bombe atomice pe care să le arunce în Israel, o țară cu suprafață mică, să oblige pe israelieni să plece din cauza radioactivității! Din acest motiv Israelul le-a distrus facilitățile nucleare, cum a făcut și cu Irakul lui Saddam Hussein. Părerea mea este că Trump și SUA nu ar trebui în acest caz să negocieze, ci pur și simplu să ajute poporul iranian să scape de acești nenorociți siniștri. Trebuie să amintesc că ultima vizită a lui Ceaușescu, când deja românii se revoltaseră în decembrie 89 s-a petrecut în Iran, Probabil că acolo se gândea să fugă acolo?

În același timp trebuie să revin la Trump. Toate acțiunile sale au bulversat lumea. În loc să se ocupe cu inamicii tradiționali, cum este Rusia și alte puteri revizioniste, el a reușit să se certe cu aliații tradiționali ai SUA. Trump a devenit un revizionist. Vrea să anexeze Canada. Aveam mai mulți suporteri ai lui Trump în Canada, am impresia că și-au cam revizuit opiniile, I s-a pus pata pe Groenlanda, imbecilul de Simion s-a dus pe acolo prin America, pe unde l-au primit niște nulități politice și a făcut un tort cu forma Groenlandei pe care l-a tăiat provocator. Văd că sunt unii de pe la AUR, dar culmea! și de la PSD care vor o alianță cu Trump. Prefer o atitudine mai rezervată a României. Ca mai toată Uniunea Europeană. Un singur lucru bun se desprinde, faptul că UE a devenit conștientă că trebuie să se apere singură și să răspundă drastic Rusiei. Are modelul Ucrainei care îi ține în loc pe ruși cu resurse limitate. O analiză spune  că acțiunile lui Trump, în loc să slăbească China, au favorizat-o. Economia americană este la răscruce cu toate amenințările vamale, mai ales cu partenerii tradiționali, slăbind-o în loc să o favorizeze. Și acțiunile interne iresponsabile ale ICE au trezit o reacție puternică anti Trump în America. Dacă se continuă așa republicanii sunt pe cale să piardă majoritatea în Congres și asta poate conduce la suspendarea lui Trump. Inclusiv sunt țări care sunt gata să boicoteze Campionatul Mondial de Fotbal, care va avea loc în SUA, Canada și Mexic.

Să ne întoarcem la ale noastre. Ultima problemă a ajuns să fie probleme cu impozitele locale. Măsura creșterii acestor taxe a tot fost amânată. Ea este menită să acopere cheltuielile locale, dar primarii tot s-au învățat să ceară de la buget și apoi să le canalizeze nu se știe unde, cum este la faimoasa Olguța de la Craiova, cu CET-ul pe care nu l-a retehnologizat, dar banii i-a luat. PSD este în fruntea opoziției împotriva premierului Ilie Bolojan. Dacă pe de o parte acceptă în coaliție aceste măsuri  de austeritate bugetară, pe de altă parte spune că trebuie să avem grijă de popor, de fapt toată clientela politică pe care a cultivat-o de 36 de ani. Este capitalismul de cumetrie, poreclit așa chiar de fondatorul PSD, Ion Iliescu! Antena 3 a primit ordin să-l combată prin toate mijloacele media pe Ilie Sărăcie, cum l-au poreclit acești pseudo sindicaliști, care nu au muncitori în sindicatele lor, ci toată burtăverzimea din sistemul administrației centrale și locale, profesori care în loc să fie la școală umblă aiurea cu proteste, și milițieni care se cred polițiști, dar au aceleași mentalități, plus asistentele medicale care obligă pe aparținători și bolnavi cu șperț. Apare și Glăvan economistul lui pește care combate în Gândul că Bolojan și guvernul lui au mințit că nu stă așa de bine bugetul pe anul trecut, opinia cretinilor pesediști care în loc să se bucure că la anul vor avea bugetul reparat, fac tot ce le stă în putință să nu se repare. Antena 3 să dea în atac de cord anunțând cum că Bolojan este contestat în PNL și că o să fie dat jos. Au existat voci de contestare cum este alde Thuma, exact cei care au conlucrat iresponsabil cu pesediștii la dezmățul bugetar între 2021-2024. Și nu pot uita nici prostia USR care a ieșit iresponsabil de la guvernare în 2021, făcând posibil să revină la butoane PSD. Contrafactual, poate nu era nevoie în 2024 de coaliție cu PSD, dacă s-ar fi continuat politici inteligente care să se transforme în voturi pentru PNL și USR.

Eu sunt optimist că România are încă lideri care pot să producă speranțe pentru cetățenii ei. Nu-i prea văd prin PSD!

Și în fine trăim o iarnă normală, cu ninsori și frig!

Liber sau patriot?

Citind un interviu luat lui Dorian Galbinski, cel mai vechi redactor la BBC Secția română am rămas pe gânduri. A plecat din România în 1965 în Israel. a fost militar în Războiul de 6 zile din 1967, când Israelul a ocupat Ierusalimul de Est unde se aflau locurile sfinte ale evreilor. Apoi a reușit la un concurs la BBC secția română și astfel a ajuns cel mai vechi redactor al acestei secții până când această secție s-a închis prin 2008? Ne leagă faptul că avem un prieten comun prin colegul lui de redacție, Mihai Vasilescu - Edgar Șelaru la BBC, dar și prin prietenia cu actorul și prietenul meu de la Paris, Julian Negulesco. În acest interviu Dorian Galbinski vorbește că toată viața lui a vrut să fie un om liber și acest lucru s-a împlinit trăind la Londra în mediul englezesc extrem  de cosmopolit și îngăduitor. Mai vorbește și despre cum după Revoluție și românii și polonezii s-au adaptat, au venit în valuri prin Europa Occidentală la muncă. Se vorbea și se vorbește pozitiv de reparatorul polonez, dar la fel și de constructorul român de care am citit și în romane englezești de actualitate. Libertatea dată de prăbușirea comunismului atât în România, cât și în Polonia le-a dat posibilitatea oamenilor să circule și să muncească în Occident. Și acum, situația din Polonia a permis ca mulți dintre polonezi să se întoarcă acasă unde se câștigă la fel de bine ca afară. Acest fenomen se manifestă și în România, însă în mai mică măsură. Și comparându-ne noi românii cu polonezii ne despart anumite comportamente și mentalități.  Noi românii, vorbesc de cei din Principate, Țara Românească și Moldova, am avut o perioadă scurtă de independență, cam o sută de ani de la înființare până când la hotare au apărut turcii otomani. După războaie grele duse de importanți voievozi, Mircea cel Bătrân, sau Ștefan cel Mare am căzut sub robia turcească, într-o dependență și autonomie dată de Capitulații. Au fost perioade de confruntare,  dar  mai ales de negocieri și tranzacții, până la fanarioți când am căzut și mai tare sub otomani. De abia în secolul XIX, am reușit să scăpăm de turci, întâi printr-o protecție falsă a Rusiei și apoi prin Unirea din 1859, domnia lui Cuza și Carol I să devenim un stat independent din 1877.

Ce s-a întâmplat cu Polonia? Polonia a fost în perioada medievală cel mai mare și puternic stat din centrul și estul Europei. Moldova a fost sub influența Poloniei prin secolele XVI-XVII. Polonia a fost un puternic stat catolic în această zonă a Europei. Prusia și Cavalerii Teutoni au fost vasalii Poloniei, au dominat la un moment dat și Rusia, pe la începutul secolului al XVII-lea, care a dus la o ură cumplită a Rusiei față de Polonia. Dacă la 1683, Sobieski și polonezii au avut un rol determinant în despresurarea Vienei de asaltul turco otoman, Polonia s-a prăbușit în secolul al XVIII-lea. A fost împărțită între Prusia germană, Austria habsburgică care a luat Polonia din zona Cracoviei și partea leului cu Varșovia a intrat în componența Rusiei țariste, ca Regatul Poloniei. Dintr-o dată polonezii și-au pierdut independența, iar ei, oameni mândri și patrioți au avut două mari răscoale anti rusești în 1832 și 1863. După 1918 au reușit să respingă și să bată armatele bolșevice rusești care au invadat Polonia în 1921. Este singura țară care a bătut pe ruși în epoca modernă! Asta îi face mai mândri și mai patrioți, cum se vede și acum  cum reacționează la războiul hibrid rusesc. Iar liderii politici polonezi au fost cu adevărat patrioți, au furat mai puțin și au ajuns să dezvolte o Polonie, care azi este un model european de dezvoltare inteligentă.

Liderii politici români nu au dat dovadă de același patriotism, au furat mai mult, s-au legănat în iluzia că românii îi votează oricum pe pesediștii de azi. Și România a avut noroc cu perioade de dezvoltare impresionantă. Se trăiește cu mult mai bine față de 1990 și totuși azi sunt români extrem de nemulțumiți. De ce? O explicație este cum am mai spus, moștenirea ceaușistă! Sunt cei care datorită industrializării masive au plecat de la țară și și-au schimbat statutul. Ei, care acum sunt pensionari, fiii și nepoții lor sunt cei care au suferit restructurarea industrială, au ajuns șomeri, au plecat afară la muncă, dar erau slab calificați, leneși și s-au trezit că muncesc din greu afară și alții ca ei câștigă acum la fel în România. Asta îi face pe aceștia să creadă în balivernele unui periculos agent rusesc, cum este Călin Georgescu, sau prostul de George Simion. Ce este îngrijorător, este faptul că românii aceștia zic că sunt patrioți, dar nu înțeleg, sau au o educație defectă, atunci când oportuniștii periculoși vorbesc în numele lor. Să fii patriot și să accepți propaganda rusească tâlhărească, care spune că Bucovina de Nord este ocupată de Ucraina, când aceasta a fost realizată de Stalin, vectorul rusismului agresiv este o tâmpenie absolută. Iar acești falși patrioți nu fac nimic pentru unirea Basarabiei- Republica Moldova cu România și asta este strigător la cer!

Suntem liberi, suntem în UE, în Schengen, trăim bine, sunt zone în Ardeal unde nu există nicio diferență față de Occident. Eu petrec verile la Avrig, lângă Sibiu și resimt această atmosferă burgheză europeană.  

Dar acum trebuie să strângem cureaua pentru că falșii patrioți de la PSD, au făcut praf bugetul, mințind că sunt patrioți. 

Suntem azi liberi, să-l huiduim pe președintele Nicușor, dar nu suntem patrioți, pentru că nu ne iubim țara și niște cretini vorbesc de patriotism, gata să o pună la vânzare!