Represiunea comunistă din România

Știu că ultima mea postare a ridicat sprâncene, este o chestiune delicată!

Dar hai să discutăm de cea mai rușinoasă pagină a istoriei noastre, represiunea comunistă din România. Comunismul a venit pe tancurile sovietice împreună cu o parte din liderii politruci ai Partidului Comunist din România (PCdR). 

Chestiunile delicate privind represiunea antisemită din România dinaintea și din timpul războiului au fost lăsate de o parte pentru că miza era mult mai mare impusă de NKVD și Stalin, distrugerea elitelor românești. Politrucii de etnie evreiască au fost forțați să renunțe la frustrările lor pentru că miza era mult mai mare. Represiunea comunistă a început odată cu abdicarea forțată a Regelui Mihai. Din 1948 până în la începutul anilor 60 represiunea a luat cele mai diverse forme. Sub coordonarea sovietică Gheorghiu Dej și acoliții au început vânătoarea și și distrugerea elitelor țării.

Elita politică a fost închisă la Sighet, închisoare în imediata vecinătate a marelui prieten URSS, Acolo au fost martirizați eroi ai neamului care au contribuit la formarea României Mari, precum Iuliu Maniu, marele istoric Gheorghe Brătianu, în primul rând pentru că era fiul lui Ionel Brătianu, cel care interzisese PCdR. Apoi a fost sinistrul experiment de reeducare de la Pitești, unde tineri erau bătuți și torturați în scopul reeducării comuniste. Experimentul acesta sinistru a fost stopat pentru că era prea odios. Toți rezistenții din munți cu arma în mână au fost urmăriți, prinși, împușcați și băgați toți la legionari că era cel mai simplu, pentru rolul lor deochiat din perioada de dinainte declanșării Războiului Mondial.

Cel mai mare și teribil experiment carceral de exterminare a fost Canalul. Acolo au muncit până la epuizare și murit un număr imens de deținuți. Au fost închiși fruntașii satelor numiți chiaburi, au fot închiși burghejii, au fost închiși intelectualii și artiștii. Trebuia distrusă elita românească în toate domeniile.

Recunosc că familia mea nu a suferit consecințele represiunii comuniste. Învățătorul Costescu, om de stânga, țărănist pe care tata îl admira a făcut Canalul, pentru că a făcut politică țărănistă. Profesorul meu de matematici Ion Grigore, cel mai faimos profesor al Ploieștiului, care a dat jumătate din premianții la Olimpiada de Matematică într-un an a făcut Canalul. A fost martor la moartea senatorului Onoriu Bănescu, nașul bunului meu prieten Radu Vișinescu. Crima profesorului Grigore este că s-a apucat de politică liberală în 1945 și a fost ajutor de prefect. Când a fost făcut primul profesor emerit, Gheorghiu Dej s-a justificat cinic că rușii au făcut-o. Radu Vișinescu născut în 1939 a prins cea mai proastă perioadă a comunismului românesc.  Tatăl său, mare avocat și primar al orașului Costești Argeș, a fost arestat și ținut fără proces ani la rând. Unchiul său din Siguranța Statului a făcut 17 ani de pușcărie. Radu nu a putut intra la Școala Medie Bălcescu din Pitești, a făcut un an la școala medie comercială și abia apoi s-a transferat la liceu. A intrat la Drept dar a fost dat afară, când i-au luat la puricat dosarul. A reușit finalmente să intre la Medicină Stomatologie când presiunea ideologică nu maiu era așa de puternică. 

Mii ce oameni au murit în pușcăriile comuniste din cauza bătăilor și torturilor, a inaniției, alții au ieșit bolnavi și distruși. 

Noi copiii acelor vremuri nu știam nimic despre acele lucruri. Dar am aflat din adolescență prin surse suplimentare. Pentru mine au fost radiourile de la țară ale rudelor, Alunisul patern și Avrigul matern, care erau fixate pe unde scurte la Europa Liberă. Știam bine că cei care ne-au băgat pe comunismul au fost sovieticii - rușii și din acest motiv, detestam limba rusă, chiar dacă aceasta era limba lui Pușkin, Pasternak, Tolstoi, Dostoievski, Bulgakov și mai ales Soljenițîn.

Eu m-am trezit în liceu. Bine spunea însă o doamnă după 1990 că noi nu știm istoria adevărată a României. Toată istoria românilor începând de la Revoluția de la 1848 a fost deformată și falsificată, pentru că lideri erau Brătienii, cei care au adus proiectele fundamentale ale României, Independența, I. C. Brătianu și Carol I și România Mare, Ionel I. C Brătianu și Ferdinand Întregitorul. Istoria interbelică era obturată, falsificată. În comunism eram eliberați de ruși și sovietici. De abia după 1968 s-au dezvoltat idei naționale, care au derapat într-un naționalism comunist abject. Am suportat apoi mizeriile, lipsurile materiale, frigul din cauza paranoiei lui Ceaușescu. 

Și azi după 35 de ani, sunt destui români care au nostalgia acestui regim scelerat.  A dispărut și teama de ruși care ne-au impus comunismul ca să trăim acum aberațiile unor gunoaie precum Călin Georgescu și George Simion agenți putiniști în România.

Trebuie să ne amintim de aceste vremuri rușinoase și scelerate cu care ne-a blagoslovit comunismul