Ah, bugetul!

Realitatea politică și socială de la noi are o viteză atât de mare încât comentatorii politici riscă să dea cu bâta în baltă, pentru că aserțiunile lor se dovedesc a fi ori caduce, ori complet aiurea după câtva timp, ore, zile.

Nu știu de câte ori m-am precipat să mai scriu despre evenimentele la zi care ne afectează, ca apoi opiniiile mele să fie modificate sau nuanțate. 

Să vorbim în primul rând despre buget. 

Despre buget am auzit prima dată în 1995 în Canada. Era în mai și atunci se făceau dezbaterile pe buget. 

La noi acasă bugetul nu însemna încă nimic. De abia mai târziu i-am priceput importanța când economia noastră a virat-o spre capitalism cu adevărat.

După aderarea la UE bugetul trebuia să fie menținut într-un deficit de 3%. Iată că acum, după guvernarea de 3 ani a lui Dragnea ne aflăm într-o prăpastie bugetară. Ceea ce a făcut PSD a fost o bătaie de joc și ne-am trezit că bugetul se închide la un deficit de 4,6%. Asta însemnă față de limita de 3% niște zeci de miliarde de lei lipsă, făcuți praf și pulbere de tandemul Vâlcov-Teodoroici supervizat de Dragnea.

Așa că mă miră și scârbește obrăznicia ipocrită a pesediștilor, că de ce s-a împrumutat Câțu? În primul rând mă surprinde tupeul mizerabilului Daniel Zamfir, fost senator liberal trecut în tabăra pesedistă a populiștilor iresponsabili, care se face că nu știe ce au făcut cu bugetul țării.

Chiar dacă Câțu declară că are bani pentru mărirea pesiei cu 40%, toți economiștii serioși declară că ar fi o nebunie bugetară, care ar accentua deficitul în anii următori. Rămâne ca o creștere a pensiilor să fie în limite rezonabile, adică funcție de inflație și creșterea economică.

După tăirea pensiilor speciale și a asumării răspunderii pe votul la primărie în două tururi de scrutin guvernul Orban și-a cam îndeplinit obiectivele pe termen scurt, termen și pentru care își propusese să funcționeze. Deci mai rămân alegerile anticipate.

Faptul că PSD și UDMR au promovat în Parlament moțiunea de cenzură, dar nu se grăbesc să o voteze arată dilema în care se află PSD. Dacă ar trece, este primul pas spre anticipate. Deja Orban a anunțat că va promova această legislație prin OUG dacă se evaluează că moțiunea ar avea succes.

PNL este în situația win-win în orice situație. A promovat ceea ce trebuia, a dat țării un buget și o legislație necesară pentru localele de la începutul verii și pot iniția și anticipatele. PSD are numai de pierdut.  La fel și USR care în absența implicării guvernamentale nu are nimic de câștigat.

Mă surprinde ipocrizia unei doamne medic de meserie și păreristă fruntașă precum Alina Mungiu care trebuie să se priceapă privind inițiativa participării spitalelor private la diverse programe naționale. De ce este ipocrită?

Pentru că ar trebui ca pacientul să decidă singur la ce spital merge și dacă este privat să i se deconteze serviciile privind anumite acțiuni medicale. Eu de exemplu și mulți ca mine, inclusiv oameni cu posibilități materiale mai scăzute își fac analizele medicale în privat, din motive de aglomerație și nesiguranța rezultatelor. Spitalele de stat suferă în privința curățeniei și aglomerației și așa s-ar dezaglomera serviciile medicale. Evident că la privat serviciile de spitale se vor suporta de către pacient, dacă își va putea permite. 

Scriu și aceste lucruri mbilizat și de părerismele juridice ale doamnei Ioan Ene Dogioiu. O citesc la fel ca pe Nistorescu ca să mă enervez! Ea o tot dă cu CCR, care este un organism politic și nu juridic și cu excepția probabilă a dobitocului de Dorneanu fac politică la greu. Așa ca acești judecători au respins niște chestii neimportante, dar l-au dat jos pe moș Meleșcanu și îl păstrează pe Dragnea la pușcărie. Și cred că în privința alegerii în două tururi nu vor avea nicio obiecție. 

Așa că așteptăm anticipatele cu mare interes.

Pledoarie pentru 10 Mai Ziua Independenței Naționale a României

Tocmai s-a petrecut aniversarea lui 24 Ianuarie Ziua Unirii Principatelor cu stupida denumire unirea mică. Cum am spus Unirea Principatelor a fost primul pas spre constituirea statului român modern.

Au urmat instituirea monarhiei ereditare prin venirea pe tron în 1866 a principelui Carol, apoi declararea Independenței de Stat a României pe 10 Mai 1877 și apoi declararea României ca Regat în 1881. De atunci, după 1877 ziua națională a României a fost declarată 10 Mai până în 1948. 

De ce este atât de importantă ziau de 10 Mai? Pentru că această zi marchează apariția României ca stat independent.

Comuniștii au ales după 1948 ziua de 23 August ca zi națională, care nu are nicio egătură cu comuniștii pentru că în acea zi a avut loc lovitura de stat  comisă de Regele Mihai care a înlăturat pe dictatorul Mareșal Ion Antonescu. Pentru că nu era clar a tot fost redenumită în mai multe feluri care să sublinieze contribuția comuniștilor inexistentă în acel moment.

Atunci când în 1990 s-a discutat ce zi trebuie să devină zi națională. Politicienii din acea vreme au decis că trebuie să fie 1 Decembrie, Ziua Reîntregirii României cum frumos a spus cineva.

Dar de fapt noi de 1 Decembrie aniversăm România Mare un stat care din păcate nu mai există din 1940. Am pierdut Basarabia, Bucovina și Cadrilaterul și spre șansa noastră am recuperat în 1945 Ardealul de Nord. 

Ziua națională trebuie să fie o zi care să fie sărbătorită în mod egal de cetățenii ei, pentru noi este un fel de revanșă, pentru concetățenii maghiari este o zi tristă și din acest motiv nu este potrivită. Și mai există și argumentul calendaristic. Oamenii politici români din secolul XIX au ales 10 Mai pentru că este plină primăvară, cald și frumos în general. Puteau la fel de legitim să decidă ca 24 Ianuarie să devină Zi Națională, dar au ales 10 Mai. Cam toate țările își sărbătoresc ziua națională vara, sau în anotimuri cu vreme acceptabilă. Comuniștii când au decis schimbarea zilei naționale au avut în minte doar revanșa înpotriva monarhiei, pentru că pe 10 Mai a venit în România în 1866 Domnitorul Carol și tot de 10 Mai s-a declarat România regat. Aceste date sunt pietre de hotar în istoria României, dar nu pentru comuniști.

Ei au inventat 9 mai, pentru că ar fi fost în Camera Deputaților o replică a ministrului de externe Kogălniceanu, care nici măcar nu era Președintele Consiliului de Miniștri, dar și din motivul că ziua coincide cu Ziua Victoriei din 1945 a URSS împotriva Germaniei naziste, deci un motiv de ploconire mizerabilă în fața invadatorului bolșevic. Independența a fost declarată de către șeful statului român care era Principele Carol. 

Și comuniștii au dat o mică satisfacție cu ziua de 1 Mai Ziua Muncitorilor când lumea ieșea la iarbă verde cum ieșeau de 10 Mai. 

Așa că în mod normal ar trebui să revenim la 10 Mai ca zi națională. Sper ca viitorul Parlament să decidă și în această chestiune cu înțelepciune!

24 Ianuarie Unirea Principatelor

N-aș fi  scris aceste opinii dacă n-aș fi auzit reacțiile tâmpit naționaliste de tipul Mica Unire, dar mai ales recitirea interviului din 2018 luat istoricului Lucian Boia.

Aș porni cu niște amintiri personale ce trebuie să le ia în seamă idioții naționaliști tâmpiți de propaganda ceaușist național comunistă. Să le intre bine în cap: serbarea Unirii Principatelor a fost permisă prima dată de către comuniști de abia în 1959! Probabil și în contextul retragerii armatei de ocupație sovietice în 1858. Îmi amintesc foarte bine că aveam aproape 10 ani, iar în anii precedenți nu se sărbătorise.  Eu jucam într-o înscenare dramatică rolul lui Moș Ion Roată, cum își amintea un regretat coleg de școală.

Era și o dată festivă, se împlineau exact 100 de ani de la Unirea Principatelor, moment fundamental care a a dus la apariția unui nou stat european, România!

Deci acest eveniment petrecut acum 161 de ani este fundamental în evoluția modernă a statului în care trăiesc românii. Așa că idioțenia cu mica unire este o imbecilitate absolută.

De obicei se serbează la Iași, cu toate că la 24 ianuarie a fost confirmată alegerea la București a principelul Alexandru Ion Cuza. Este omagiu acestui principe fondator și se dă un pic de satisfacție Moldovei și Iașului. Nici anul acesta nu au lipsit frustrările moldovenilor. Moldova este cea mai subdezvoltată provincie românească, nu are încă o autostradă care să o unească cu celelalte provincii.

Aș aminti în acest context că prima preocupare a viitorului prim rege al României, Carol I a fost să construiască calea ferată care a unit sud vestul extrem al României vechi cu nord estul extrem al țării, între Turnu Severin și Suceava se putea circula cu trenul. 

Din păcate politicienii români de 30 de ani după Revoluție nu au înțeles acest deziderat important și în continuare munții ne-au blocat să facem aceste conexiuni de infrastructură. Aș da exemplul Poloniei care și-a făcut conectarea cu autostrăzi a întregului teritoriu, dar unde sunt încă în urmă este chiar în zona montană din sudul Poloniei de la granița cu Slovacia, dar acum doi ani lucrau ]n ritm sus’inut la aceast[ autostradă.

Am observat că primul ministru Ludovic Orban a lăsat la o parte festivismele din discursul de la Iași și a promis că va aborda frontal problema autostrăzii Unirii (semnificativ, NU?) dintre Ungheni, Iași și Târgu Mureș.

Cred că timpul vorbelor a trecut, dacă vrem să onorăm strămoșii trebuie să facem ceva și ca să o dovedim să unim provinciile, între Pitești și Sibiu, între Iași și Târgu Mureș și de ce nu între Suceava, Focșani și București.  

Așa înseamnă să sărbătorim Unirea Principatelor și celelalte uniri!

Omul zilei: Ludovic Orban

Această săptămână politică internă l-a avut în centru pe Ludovic Orban. 

Ludovic Orban a avut în aceste zile prima vizită la Bruxelles în calitate de prim ministru al României. Se pare că discuțiile au fost fructuoase, aderarea la spațiul Schengen nu mai are opozanți, s-a admis deficitul bugetar de peste 3% având în vederea politica falimentară a guvernelor precedente.

Dar cea mai fierbinte chestiune politică rămâne cea legată de alegerile anticipate.

Toți le doresc, dar toți critică guvernul și pe Orban.

Dacă la PSD și Ciolacul de salvare al acestui partid aflat în stare de faliment este normală atitudinea, mai ciudat este la partenerii politici și mai ales la analiștii politici.

Nu mai este o ciudățenie că Ioana Ene Dogioiu bate câmpii referitor la Orban. Îi bate obrazul că a primit în partid parlamentari aflați la Pro România sau la PSD. Acestă deontoloagă de doi bani nu înțelege că pentru a rezista la guvernare PNL și mai ales guvernul Orban, minoritar în parlament a trebuit să facă niște compromisuri.

În primul rând Orban a negociat cu succes moțiunea de cenzură care a dus la căderea guvernului Dăncilă ca și instalarea guvernului liberal minoritar Orban.

Observ că și liderul PLUS, domnul Dacian Cioloș critică acțiunea de primirea a acestor deputați în PNL, având în vedere declarații anterioare. Dar așa este în politică! Una este să te afli în opoziție, alta este să fii la guvernare și să fii minoritar în parlament.

Cred că Ludovic Orban este exact omul potrivit pentru a negocia cu PSD, PRO România, sau UDMR și am avut destul controverse cu alți camarazi de idei. El este un politician învechit în relelele politicii românești și îți trebuie talent și răbdare să negociezi cu niște indivizi cu apucături de tâlhari și mafioți.

Primul obiectiv realizat de guvernul Orban a fost bugetul României, fără de care țara nu mai putea funcționa.

S-au făcut pași pentru desființarea secției speciale și a pensiilor speciale. 

Sunt două probleme sensibile și controversate privind alegerea primarilor în două tururi și a alegerilor anticipate. Aceste două probleme sunt susținute foarte vocal de către USR. Având însă în vedere sondajele realizate în ultima perioadă este clar că USR PLUS sunt în cădere și aceste alegeri nu îi avantajează de loc. 

Unde nu părea convins de loc Ludovic Orban este la faptul că pentru a se proceda la anticipate el trebuie demis prin moțiune de cenzură și apoi să existe două tentative eșuate de formare a guvernului respinse de parlament. Dacă se zicem căderea prin moțiune de cenzură, sau demisie guvernului sunt previzibile, imprevizibil este să cadă de două ori guvernul propus de președinte. Asta pentru că există destui care să dorească să mai stea în parlament o jumătate de an, cum este cazul PSD unde mai mult ca sigur că parlamentarii se vor înjumătăți. 

Pentru a realiza aceste alegeri anticipate discutate de președintele Iohannis și premierul Orban ieri la Cotroceni PNL trebuie să fie sigur că are o majoritate sigură pentru realizarea acestui deziderat. Se părea că premierul Orban se simțea bine în calitatea lui de prim ministru și că i-ar fi fost greu să admită procedura anticipatelor.

Toți analiștii și politicienii deplâng situația delicată a premierului Orban pus în situația neplăcută de a fie demis și respins de trei ori! Ori dacă nu se asigură o majoritate pentru anticipate, Orban va fi pus în situația neplăcută de reveni la guvernare fără anticipate. În sprijinul presupusei situații delicate analistul politic Stelian Tănase se erija în suporterul absolut al lui Orban și criticul virulent al lui Iohannis și al lui Rareș Bogdan susținător fervent la anticipatelor. 

Dar după cum se vede Rareș Bogdan a avut dreptate și nu Stelian Tănase.

Mulți din media îl critică pe Rareș Bogdan pentru tendințele sale naționaliste, uitând că este ardelean din Cluj, antrenat în ipocrizia iezuită ungurească. Rareș Bogdan are și merite în scorul bun la PNL la alegerile europarlamentare. 

Dacă Orban ca reuși să treacă prin furcile caudine ale acestor proceduri privind alegerile anticipate el își va consolida poziția în partid, pentru că acolo tinerii liberali abia așteaptă pași greșiți din partea lui Orban.

Și un post scriptum la situația internațională referitor la situașția din Iran. Iranul s-a răzbunat pe americani lansând rachete împotriva unor baze din Irak fără victime omenești, având ân schimb promisiunea lui Doanald Trump cu noi sancțiuni economice menite a fragiliza regimul teocratic. Singurele victime ale acestor acțiuni militare iraniene au fost cei aflați în avionul ukrainian de pasageri. Acesta a fost doborât de iranieni crezînd în prostia unui avion inamic. Aceasta arată cât de rău este pregătită armata iraniană să riposteze. 

Alegeri anticipate

Acest subiect al alegerilor anticipate trezește multe discuții și controverse.

Analiști politici au reacționat negativ spunând că modalitatea greoaie face aproape imposibilă această modalitate de a pune în concordanță voința populară cu realitatea parlamentară. Stelian Tănase l-a pus la zid pe Rareș Bogdan că a îndrăznit să ridice această inițiativă. 

Problema ar fi că primul ministru pus în fața căderii de două ori în Parlament se pune într-o situație extrem de delicată și faptul că Ludovic Orban nu ar avea certitudinea numirii sale în acest post. 

De fapt evocarea alegerilor anticipate a fost făcută și de președintele Iohannis și Rareș Bogdan este considerat ca a fi un fel de purtător de cuvânt prezidențial. Inclusiv a existat polemica lui Varujan Vosganian cu Rareș Bogdan privind disponibilitatea lui Luovic Orbam de a-și da demisia.

Sondajele de început de an arată că PNL se află la un scor confortabil, cel făcut public ieri de Europa FM arată că PNL are 45% pe când PSD este de abia la 18.5%! USR PLUS este în scădere având 15% din opțiuni.

Este clar că aceste sondaj arată trendul favorabil al PNL și Ludovic Orban la Digi24 a arătat interesul pentru anticipate pentru a profita de această oportunitate. Este clar că și președintele Iohannis este interesat de un parlament cu majoritate de centru dreapta care ar putea avea inițiative constituționale care să-i întărească poziția, în primul rând privind modificări la declanșarea alegerilor anticipate și alte preogative.

Până la urmă se dovedește că Rareș Bogdan era în chestiune, în pofida opoziției analiștilor politici și alți politicieni.

Problema cea mai dificilă este de a găsi o majoritate favorabilă care să accepte scurtarea mandatului parlamentar în condițiile în care mulți parlamentari PSD mai mult de jumătate, sunt în situația de  a nu se mai regăsi în viitorul parlament. Trebuie ca  Ludovic Orban să găsească o majoritate sigură pentru a trece prin furcile caudine ale acestei proceduri parlamentare. În caz contrar există riscul ca la prima testare parlamentară guvernul să cadă, dar la al doilea test să aibă surpriza că trece guvernul.

Problema este deci complicată și aici este rațiunea acceptării unor deputați foști la PRO România, criticată de cei de la PLUS. USR PLUS se află în confortabila situație de a sta pe margine și a critica. Mă întreb dacă acestă postură le este de folos? După cum se vede din sondaje nu prea îi avantajează.

Revenind și la situația internațională, Cristian Pârvulescu, un critic acerb al lui Donald Trump l-a făcut praf pentru inițiativa de a-l lichida pe generalul iranian Soleimani. El spune că această inițiativă delegitimează mișcările civile împotriva regimului ayatolahilor, dar și alte mișcări anti iraniene din Siria sau Liban. Părerea mea că demonstrațiile mamut pentru funeraliile martirului Soleimani de Teheran sunt ipocrite și aranjate, noi românii ne amintim de Ceaușescu și adunările populare.

Contrar lui Pârvulescu cred că aceste represalii de natură economică care vor urma împotriva Iranului și chiar Irakului vor conduce la accentuarea nemulțumirii populare și prăbușirea acestui regim anacronic medieval. La fel s-a întâmplat cu regimuri dictatoriale din URSS sau fosta Iugoslavie, dar și revoluția româna s-=a declanșat pe fond de amri lipsuri materiale.

Prima din 2020!

Bun venit în noul an!

Și pentru că nu puteam sta departe de blog am să consemnez primele impresii din noul an.

Aș începe cu evenimentele interne.

Pe români, pe noi toți ne așteaptă evenimente electorale importante, alegerile locale și parlamentare. 

Am intrat în 1990 cu un guven nou, format de liberali și cu președintele Iohannis reales. 

Liberalii sunt pe val și ultimele dezvoltări arată că își doresc alegeri parlamentare anticipate. Ceea ce îi împiedică sunt procedurile greoaie, neconvenabile, cu căderea de două ori a unui guvern prin moțiune de cenzură și respingerea guvermului propus. Temeri mari le are în primul rând primul ministru Orban care riscă să nu mai fie el la butoane prin această procedură greoaie. Din acest motiv unii au pus tunurile pe Rareș Bogdan care este favorabil alegerilor anticipate și într-un fel purtător de cuvânt al președintelui Iohannis. Știri proaspete arată că UDMR se declară ferm pentru anticipate, dar fără alegeri locale în două tururi. Pentru această din urmă propunere susținută vehement de USR PLUS și la care se împotrivesc cei de la PSD și UDMR se poate rezolva prin tratative între PNL și USR PLUS pentru candidați unici. Ce să mai vorbim că la București USR nu se înțelege cu aliatul lor PLUS pentru un candidat unic, USR cu Nicușor Dan și PLUS cu Vlad Voiculescu.

Pe de altă parte PSD este în degringoladă. Chiar dacă Ciolacu invitat evident la Antena 3 amenință cu moțiunea de cenzură. PSD nu mai are la ora actuală un lider credibil și puternic și nici nu vrea să negocieze apropierea cu Victor Ponta care și-a distrus și el partidul Pro România. În plus un individ precum Budăi tot vehiculează incapacitatea guvernului Orban de a mări pensiile, cu toate că această creștere este prevăzută în buget.

Dacă manevra alegerilor anticipate reușește, atunci PNL poate obține împreună cu USR-PLUS și UDMR, sau ALDE și PMP, dacă intră în Parlament, o majoritate care să rezolve chestiunile constituționale care împiedică desfășurarea normală a vieții politice. Pe de altă parte guvernul PNL a rezolvat problema bugetului, unul din obiectivele guvernului Orban și poate gândi la anticipate ca să poată îndeplini obiectivele politice pe cale parlamentară. Cred că în revizuire constituțională ar trebui să fie și prerogativele CCR care a început să legifereze în locul Parlamentului. 

Cam atât despre situația politică internă.

Mult mai fierbinte pare a fi agenda externă.

În primul rând este dezastrul incendiilor din Australia care pune sub semnul întrebării și primul concurs de Mare Șlem la tenis.

Dar cel mai fierbinte subiect politic esste generat de consecințele lichidării generalului iranian Soleimani la Bagdad. Acțiunea a părut la prima împresie o surpriză. Eu care sunt obișnuit cu filme seriale cu teroriști parcă vedeam o nouă secvență din  Homeland!

Cred că planificatorii militari americani nu mai puteau accepta acțiunile împotriva militarilor americani și mai ales atacul împotriva ambasadei americane care aveau un numitor comun pe generalul iranian Soleimani, șeful Qud, forțele speciale iraniene externe care acționează în tot Orientul Mijlociu unde există șiiți, Liban, Siria, Yemen și Irak.

În momentul de față în Orientul Mijlociu nu există un stat care să arate semnele democrației. Irakul s-a dovedit neputincios la atacurile Statului Islamic și a trebuit să apeleze la armata americană, dar și la sprijinul iranian.

Consecințele lichidării lui Soleimani se dovedesc a veni ca un uragan.

Parlamentul irakian dela  Bagdad a votat expulzarea armatei americane de pe teritoriul ei, Iranul amenință cu represalii SUA și s-au retras și din acordul nuclear. 

În termeni stragici Iranul etse incapabil să poarte un război împotriva SUA, doar acțiuni teroriste. Iată că și NATO se reunește pentru a analiza situația nou creată. Franța ca de obicei are alte păreri, nici celelalte mari puteri europene nu au făcut declarații de susținere de Americii.

Opinia mea este că acțiunea ordonată de Trump este justificată, un terorist venea într-o altă țară să planifice acțiuni împotriva armatei și cetățenilor americani.

Iranul este după revoluția teocratică a lui Komeini o țară readusă la evul mediu, la obscurantism și represiune. Iranienii emigrați se comportă normal și dau dovadă de calități intelectuale și artistice de înalt nivel, doar clericii musulman rețin această țară în beznă și săsrăcie.

A se vedea acțiunile împotriva propriilor cetățeni prilejuite de revolta la mărirea prețului combustibilor. Iranul se află într-o foarte dificilă situație economică și reacția guvernanților iranieni, în primul rînd a molahilor azvârlă Iranul într-o criză și mai acută. 

Sper ca aceste acțiuni să ducă la prăbușirea regimului molahilor și pași spre normalizarea acestui stat vechi și important.

În conexiune cu această situație am citit cu stupoare reacția Alinei Mungiu privind România și acest conflict internațional. Această doamnă nu mai gândește normal.