duminică, 29 decembrie 2019

Bilanțuri politice la sfârșit de an

Acum când se termină 2019 se fac bilanțuri ale anului politic 2019, dar și al celor 30 de ani de democrație. Pentru că, în pofida sincopelor în această perioadă care este egală cu o generație România a trecut de la dictatura comunistă, una din  cele mai dure la democrație, chiar dacă uneori după spusele unui clasic: democrație originală. 

Românii au dovedit în cursul acestui an o apetență pentru democrație care ne distinge comparativ cu Polonia și Ungaria, care au avut o tradiție de rezistență în perioada comunistă pe care noi românii n-am avut-o. Observ că românii nu s-au lăsat pradă populismului cu tendințe dictatoriale care domină politica poloneză și cea ungurească. Dimpotrivă, votul din 26 mai a arătat că o majoritate a spus nu acelor tendințe populist conservatoare arătate de PSDragnea. Aș remarca că justiția, supusă tirului antireformator, menit să o supună politic a reacționat imediat și pericolul Dragnea a aterizat pe 27 mai 2019 la pușcărie, unde îi era demult locul. 

Acest vot a fost reconfirmat în victoria covârșitoare a președintelui Iohannis. Contrar opiniilor că în primul mandat nu a făcut nimic, vreau să remarc faptul că președintele Iohannis a fost liderul majorității forțelor anti-pesede. El a luptat cu mijoace exclusiv constituționale împotriva tendințelor de a acapara România bunul plac al lui Dragnea. Eroarea care i se poate reproșa lui Iohannis a fost guvernul Cioloș, incapabil să gestioneze problemele României și  care a permis refacerea PSD, victorios la parlamentarele din 2016. Cum remarca însă Stelian Tănase victoria forțelor democratice în 2019 s-a datorat și victoriei societății civile, dar acelei părți politizate a ei. Pentru că încă nu avem o societate civilă coagulată, multe probleme sociale nu sunt rezolvate din cauza faptului că nu este o implicare socială mai pronunțată, în primul rând a bisericii ortodoxe care are prin menirea ei acest scop, trasat din vremea lui Cristos. 

Meritul acestor părți ale societății civile este și apariția alternativei la partidele politice existente coagulată în Alianța USR PLUS care a obținut în 26 mai 2019 un rezultat foarte bun egal cu al PSD! Dar victoria i-a amețit pe liderii acestei alianțe, în special pe Dan Barna. USR care nu a înțeles că o candidatură la prezidențiale este neavenită, electoratul alianței USR PLUS prefera în majoritate pe Iohannis. Aceste alegeri arată cât de nepotrivit este Barna în fruntea USR, faptul că se agață de putere nu arată decât că el și ciracii lui folosesc aceleași mijloace electorale ipocrite și ticăloase, combătute anterior. 

În pofida numeroaselor probleme interne PNL a fost marele câștigător al testelor electorale ale anului 2019. Chiar dacă este un politician cu tarele clasice ale politicienilor români de la Caragiale încoace, Ludovic Orban s-a dovedit liderul potrivit. Succesul PNL s-a datorat și faptului că în PNL au apărut voci noi, tinere, în primul rând Rareș Bogdan, criticat vehement în media și de către adversarii politici  pentru anumite luări de poziție. De asemenea PNL a câștigat prezidențialele prin candidatul său Klaus Iohannis. Acesta apare mult mai implicat politic, dar asta deoarece, după moțiunea de cenzură care a alungat cel mai nepotrivit prim ministru în persoana Vioricăi Dăncilă, la Palatul Victoria s-a instalat un guvern liberal, condus de Ludovic Orban care va gestiona România până la viitoarele alegeri parlamentare, anticipate sau la termen. Acest guvern a fost capabil să dea României un buget. Este un buget care conține toate promisiunile iresponsabile ale PSD privind pensiile.

Prezentul articol este polemic pentru că răspunde și unor aprecieri ale unor comentatori politici.  Recunosc că m-au enervat afirmațiile lui Alexandru Gussi privind perioada Băsescu. Apare din nou marota cu USL, Gussi uitând intenționat că prima alianță a PDL-ului lui Băsescu s-a făcut  cu PSD la sfîrșitul lui 2008 și acea guvernare nu a luat nicio măsură anticriză în scopul ca să faciliteze victoria lui Băsescu în al doilea mandat. Acest lucru a determinat luarea de măsuri pentru tăierea salariilor în 2010. Au fost și anumite controversate acțiuni în justiție care nu aveau treabă cu dreptatea și care au dat apă la moară alegațiilor și campaniilor PSD duse prin A3 împotriva DNA și a justiției în general. Așa că nu mă mai miră că desființarea SIIJ  deplânsă de PSD și ALDE este împărtășită de nimeni altul decât Traian Băsescu! Există un interes comun ca justiția să fie amenințată și la dispoziția politicului care poate să-și facă de cap și de corupție. De remarcat că aceleași probleme sunt vizate de politicile anti-justiție și în Polonia și în Ungaria, unde corupția mică nu prea se vede, dar există marea corupție care a fost combătută de DNA în România. De asemenea deriva autoritară a lui Băsescu a fost argumentul folosit de Dragnea și PSD în parlament și în guvernare.


Pentru la anul îmi doresc sincer ca USR PLUS să-și revină ca să mobilizeze electoratul tânăr și responsabil și victoria forțelor democratice conduse de PNL la alegerile locale și parlamentare!

luni, 23 decembrie 2019

Politica după 30 de ani

Până la 22 decembrie 1989 în România de 45 de ani se făcea o singuă politică, a partidului comunist.
Revoluția din 1989 a deschis calea exprimării pluralismului politic.
Este adevărat că într-o lună FSN, acaparat de Iliescu și ciracii lui, politruci ai fostului PCR s-a declarat partid politic și a câștigat cu ușurință primele alegeri democratice din România. Acest FSN reșapat în FDSN, PDSR și PSD-ul de azi este moștenitorul fostului PCR. 
În schimb au apărut atunci, la începutul lui 1990 o grămadă de partide politice. Au reînviat partidele istorice, numite așa ironic în perioada 1945-1947.

În primul rând a reînviat PNȚ, căruia i s-a adăugat titulatura de Creștin Democrat, pentru că Corneliu Coposu l-a afiliat creștin democrației europene înainte de 1989. Din păcate PNȚCD a dispărut în 2000 din mai multe motive, a fost torpilat din interior, liderii lui nu au fost capabili să atragă tineri, a privit prea mult în trecut. Azi este acaparat de impostori și nu mai reprezintă nimic! Am fost membrul acestui partid de la începutul lui ianuarie 1990 și repede m-am convins de marile lui probleme, am fost exclus de două ori, penibil pentru partide care aveau nevoie de membri, nu de excluși. 

Singurul partid istoric prezent și azi și care a câștigat alegerile din acest an în premieră este PNL!
Am simpatizat acest partid de la început, eram prieten cu mulți din membrii lui timpurii în 1990, dar atunci eram țărănist. 
PNL a reușit rapid să se sciziparizeze în mai multe partidulețe care aveau pretenția că ee reprezintă adevăratul liberalism. Vinovatul principal a fost Radu Câmpeanu, primul lider al PNL. 
Datorită înțelepciunii  lui Mircea Ionescu Quintus aceste fracțiuni liberale s-au reunit în anul 2000 când au participat din nou ca  PNL. Atunci rezultatul nu a fost grozav, a avut ceva în jur de 10% la parlamentare. Unii îl visau ca un fel de partid balama, care să negocieze șantajist cu cei mari, cum visa Dinu Patriciu, cel mai important capitalist român, plecat dintre noi între timp.

Un partid care părea de viitor s-a format în 1991, a fost PAC Partidul Alianței Civice. Era partidul clasei mijocii, al intelectualilor, condus de Nicolae Manolescu, un mare critic literar, care s-a crezut un nou Maiorescu. Nu a fost, a dat faliment la alegerile prezidențiale și parlamentare din 1996. După înfrângere am fost singurul din 16 vorbitori la reeuniunea coducerii PAC care am pledat pentru fuziunea imediată cu PNL. Ceea ce am prezis s-a petrecut în martie 1998. 

Un alt partid care a fost pe cai mari a fost Partidul Democrat, condus de Petre Roman, desprins în 1992 de FSN. Era partea mai pragmatic, a unor viitori întreprinzători care au format acest partid. PD a fost un alt partid balama care a șantajat CDR în 1996 pentru a forma o majoritate democratică condusă de președintele Emil Constantinescu. PD care a fuzionat prin 2002 cu o facțiune a PNL s-a  redenumit PDL și a devenit partidul condus de Traian Băsescu. Acesta a reușit să ajungă în 2008 la 33% fiind la egalitate cu PSD! A fost mărirea și decăderea acestui lider, ajuns și președinte în două mandate între 2004 și 2014. Neșansa a fost și criza, dar și deriva autoritaristă a lui Băsescu. PDL a devenit un partid de ceva peste 10% și a fuzionat cu PNL în 2014. Resturile PDL din jurul lui Băsescu au format PMP. 

Coaliția din PNL și PDL care au și fuzionat în 2014 a reușit să îl impună președinte pe Klaus Iohannis. 
PNL a gestionat precar în perioada 2014 - 2016 și PSD a câștigat în 2016 alegerile cu un categoric 45%. 

PSD a format o majoritate la sfârșitul lui 2016 împreună cu ALDE, partid format în jurul lui Călin Popescu Tăriceanu din transfugi de la PNL.
PSD condus de Liviu Dragnea a gestionat catastrofal această victorie politică. A propus prim ministru pe Shevil Shaideh, soluție respinsă pe motive subînțelese clar, ca apoi să fie propuși în perioada 2016-2018 nu mai puțin de trei prim miniștri, unul căzut prin moțiune de cenzură inițată chiar de PSD. Politicile lui Liviu Dragnea privind justiția a declanșat reacția fermă a societății civile prin demonstrații de mare amploare care au pus presiune pe guvern, care a retras unele din aceste inițiative legislative toxice. 

În 2016 s-a lansat și un partid tânăr și dinamic numit USR - Uniunea Salvați România. Acest partid a reușit să mobilizeze electoratul tânăr care nu era prea era interesat de politică și impulsionat și de mișcările civice. În 2019 s-a aliat și cu partidul PLUS condus de Dacian Cioloș, fostul prim ministru din 2016. La europarlamentarele din 26 mai 2019 USR PLUS a reușit un remarcabil rezultat de peste 22% aproape de rezultatul obținut de PSD, alegerile fiind câștigate de PNL, renăscut sub lidershipul lui Ludovic Orban. 

Rezultatul obținut de USR-PLUS parcă le-a luat mințile liderilor acestui partid. În pofida faptului că sondajele spuneau că votanții USR-PLUS favorizau candidatura lui Klaus Iohannis, liderii acestei coaliții au decis să aibă un candidat prezidențial în Dan Barna, un candidat catastrofal, care a scos în primul tur ceva peste 10%.
În mod normal Barna trebuia să-și prezinte demisia, dar nu și-a dat-o! Au apărut și informații care îl arătau pe Barna ca un profitor mufat la fonduri europene. Cu toate aceste probleme clica din jurul lui Barna și amicul lui Cristian Ghinea, europarlamentar au început cu excluderi care mi-a amintit de copilăria politică a partidelor în 1990.
În plus Cristian Ghinea publică un articol de o revoltătoare ipocrizie privind metoda spitzenkandidat de la Parlamentul European pentru viitor președinte la Comisiei Europene. Ori grupul său parlamentar, Renew Europe a torpilat această modalitate de alegere a președintelui Comisiei Europene. Pentru mine este regretabil că acest partid pierde din încrederea electoratului care l-a privit ca o alternativă democratică, lucru care ar demobilza electoratul care l-a votat. 

PNL apare ca partidul câștigător al președinției României prin persoana lui Klaus Iohannis, cu un zdrobitor 66% față de candidatul PSD și al competițiilor electorale în perspectiva anului 2020. Pentru că și-a asumat guvernarea.
Din păcate aici USR-PLUS invitat să guverneze cu PNL aplică politica coiului: participă dar nu se bagă!
Contrar unor promisuni politice anterioare PNL a început să neutralizeze PMP și mai ales ALDE prin cooptare la guvernare, sau atragerea unor parlamentari în grupul parlamentar PNL, care a trezit reacții cum a fost al doamnei Săftoiu. Concluzia de aici este cea pragmatică: te faci frate cu dracul ca să treci puntea.
Ludovic Orban, liderul PNL este un politician vechi cu plusurile și minusurile asociate, dar a gestionat bine partidul și PNL este un câștigător net politic a finalului de sfârșit de an. 

PSD este marele perdant al anului 2019. Liderul lui Liviu Dragnea a intrat la pușcărie a doua zi după victoria PNL și a USR- PLUS. PSD este învins de demografie, bazinul său electoral s-a redus la ceva peste 2 milioane de votanți, din cauza faptului că din zonele unde PSD era lider autoritar s-a produs masiva emigrare economică, iar emigranții ori nu votează, ori s-au lămurit, votează contra PSD!


Cam ăsta este peisajul politic  la final de 2019, după 30 de ani de libertate și democrație.




Crăciunul și Anul Nou!

Cu ocazia sărbătorilor de an vă urăm:
Crăciun Fericit și Anul Nou cu sănătate și bucurii

Adriana și Joe Neguț


sâmbătă, 14 decembrie 2019

Ce ne facem cu USR-ul, dar cu PSD?


USR, partidul acesta apărut din nemulțumirea tinerilor votanți care căutau o alternativă a avut un succes surprinzător de bun la alegerile europarlamentare.
Și eu care sunt cam mefient cu noutăți politice, rămân liberal, am început să-i simpatizez pe unii dintre liderii acestui partid. Aduceau ceva proaspăt în politica românească.
Iată că acest succes parcă i-a înnebunit pe cei care conduc USR.
Prima eroare a fost ideea că trebuie neapărat să aibă un candidat prezidențial. Asta când majoritatea votanților USR erau dintre cei care îl votaseră acum 5 ani pe Iohannis. Cred că la această idee au contribuit și unii jurnaliști, nemulțumiți de proasta comunicare a președintelui Iohannis.

De la înscăunarea lui Dan Barna ca lider al acestui partid am tras conculzia că este o persoană nepotrivită. Într-un partid în care se promovează schimbul liber de idei Barna  făcea figura unui demagog și a unui personaj fără profil politic deosebit, confirmat și de dezvăluirile di Rise Project. Barna este unul din deștepții mufați la fonduri europene în proiecte în care se aruncă bani fără un scop precis. Mai ales că personajul politic cel mai apropiat de Barna, cum o dovedește și recentul scandal este europarlamentarul Cristian Ghinea. Ghinea este un tip arogant, obraznic și fără scrupule. Am avut și un schimb dur de mesaje pe forumul Dilemei vechi unde era jurnalist. Și experiența lui Ghinea ca ministru al fondurilor europene s-a dovedit un eșec, nu a prea făcut nimic. În plus a demisionat din postul de parlamentar chiar din penultima moțiune de cenzură nereușită, după europralamentare, când era necesar prezența oricărui parlamentar din opoziție.
Acești lideri și alții, precum și Năsui dovedesc că una spun și alta fumează, cum devine cazul.

Recentul scandal care zguduie acest partid riscă să-l prăbușească și mai mult în îcrederea publică. Pentru că este o chestie absolut ticăloasă care dovedește o teribilă lipsă de caracter din partea lui Barna. El o dă afară pe o colegă de partid pentru că a luat poziție împotriva unui falsificator la listele inițiativei "Fără Penali" noaptea ca hoții! În loc să fie felicitată și promovată este dată afară! 
Cred că era normal ca Barna să-și dea demisia după eșecul de la prezidențiale. Prezența lui Barna în fruntea USR dăunează grav sănătății acestui partid!

Mi-a plăcut foarte mult opinia lui Sever Voinescu de la Dilema veche privindu-l pe Iohanis: Rețeta îngenuncherii PSD o are iată, dl. Iohannis. Rece, incapabil de empatie și departe de orice patimă, omul dovedește că asediul isteric la adresa PSD nu duce departe.

Pentru că așa ajung și la PSD.
PSD este complet zdrobit la ora actuală, au o nouă conducere, parafrazând prin Ciolacul de salvare în locul lui VV Dăncilă. Ba acum se îngrămădește în parlament să promoveze legile pentru care guvernul Orban își asumă responsabilitatea. 

În schimb a început boicotul prin cei care sunt încă în fruntea unor instituții. Cum poți să califici faptul că la Inspecția Muncii de sub Violeta Alexandru, unul din miniștri cei mai nesuferiți PSD a dat salariile ciuntite pentru că plătiseră unele drepturi, fără să anunțe ministrul. La fel și cum pentru prima dată pensia a fost extrem de întârziată la plată, presupun că tot de la Casa de Pensii. Toate aceste lucruri duc la o singură concluzie, acești șefi pesediști trebuie înlocuiți de urgență.
Dar ce te faci, ca în cazul local al Piteștiului și Argeșului, unde cei potriviți petru funcțiile publice nu sunt pe placul liderului local și schimbarea pesediștilor întârzie? 

Cel mai tare m-a enervat obrăznicia lui Cazanciuc care se lega de PNL că a schimbat compoziția de la Consiliul de Supraveghere al Transelectrica. Păi mai are nerușinanarea să vorbească de liberalii care-și pun oameni, când ei au pus director general la această companie un teleormănean cu diplomă falsă.
Este normal ca unii din șefii acestor instituții să fie înlocuiți de liberali, dacă aceștia dispun de oameni competenți, dacă pică în eroarea PSD de a-și pune favoriții incompetenți n-o să fiede loc bine.
Lucrul ăsta este vechi bine. Citesc acum o carte despre societatea românească din  vremea Regulamentului Organic de la începutul secolului XIX, când abia ieșam di medievalitate și situația nu era diferită. Boierii punea slujbași favoriții și aceștia cereau pensie. Interesant că și atunci era interzis cumulul salariu pensie!

Despre jurnaliști ce să mai zic. Cristoiu avertizează că erorile PNL la guvernarea le contabilizeză USR în favoarea lui. Care USR?
Ioana Ene Dogioiu își continuă cârcotelile, acompaniată de Magda Grădinaru locotenenta ei. Ele sunt nemulțumite de ce face PNL la guvernare. Cum să promoveze prin asumare guvernamentală votul în două tururi la primar, că doar au semnat cu UDMR?
Noroc că cei care guvernează, inclusiv jurnaliști ca Ion M. Ioniță nu stau să citească doar opiniile doamnelor mai sus zise.

luni, 2 decembrie 2019

Gândind despre România

Ieri cu prilejul Zilei Naționale în ziare.com Petrișor Peiu scrie un articol polemic cu comparații statistice despre administrațiile maghiară și română a Transilvaniei. 
Înainte de Primul Război Mondial Transilvania era printre cele mai subdezvoltate regiuni ale Imperiului Austro Ungar. Mai rău stătea Croația? Dalmația? Galiția și Bucovina. 

Comparația după 100 de ani dintre Ungaria și Transilvania și Banatul pun aceaste provincii într-o lumină bună. Transilvania stă mai bine decât mai toate regiunile din Ungaria cu excepția Budapestei. 
Acesta este o știre bună!

Primul meu contact cu Ungaria l-am făcut în 1993 când am umblat o zi prin Budapesta. Ei ieșiseră din gulaș comunism, noi din dictatura jalnică a lui Ceaușescu. Evident că Ungaria arăta mai bine.

Între timp România a mai recuperat din subdezvoltare și în primul rând Transilvania.
Trebuie să spun că atunci când treci în Ungaria, totul arată mai îngrijit, comparat chiar cu Transilvania. Evident că cele spuse de Peiu din statistici arată că Transilvania s-a mișcat bine. El nu spune însă că cele mai importante orașe din Regatul Ungariei cu excepția Buadapestei și a Bratislavei, poate și Zagreb se aflau în Transilvania. Din acest motiv în Ungaria de azi, în afară de Budapesta, orașele maghiare sunt mici, până în 200000 de locuitori.
De aici și nostalgia maghiarilor după Transilvania și care le completa relieful cu munți înalți care lipsesc Ungariei de azi, cât și a orașelor importante din această zonă. 
Dar trebuie să recunoaștem că frumusețea și măreția acestor orașe transilvane nu s-a produs acum sau în cei o sută de ani.
Și trebuie să mai recunoaștem ceva că cele trei mari orașe transilvane, Cluj, Timișoara și Brașov nu sunt conectate rutier prin autostradă! 

Comparația lui Petrișor Peiu nu reflectă adevărul despre România. Pentru că România de azi este compusă din cele trei provinci istorice Valahia, Moldova și Transilvania.
În timp ce Principatele extracarpatice au stat sub dominația otomană, Transilvania aflată în Regatul Ungariei și ulterior în Imperiul Austriei a fost permanent în contact cu Occidentul prin Europa Centrală. 

Modernizarea Principatelor s-a produs prin finalul secolului al XVIII-lea sub influența fanarioților, da fanarioților! Și a Rusiei, paradoxal Rusia a fost un factor de modernizare pentru Principate, cum a fost și în Polonia și da...în Finlanda!

Modernizarea României, ieșirea ei din feudalitatea otomană s-a produs sub domnia reformatoare a Regelui Carol I, aceasta fiind mult întârziată față de Transilvania, care a redeșteptat și conștiința națională.

Când analizăm comparativ România și Ungaria trebuie să luăm în considerare, toate provinciile românești. Peiu analizează comparativ Ungaria cu Transilvania și nu mi se pare satisfăcător. 

Eu, spre exemplu, pot vedea că județul Argeș, de unde originează Peiu reprezintă un paradox românesc! 

Jumătatea nordică care înglobează și Muscelul este mult mai prosper ca sudul județului mai apropiat de Moromeții lui Preda. Și Argeș este județul cu cel mai ridicat nivel de trai din zona fostelor Principate cu excepția Bucureștilor și a Ilfovului. Tot Piteștii reprezintă un paradox, moștenește o administrare proastă timp de decenii comparat cu un oraș apropiat mult mai bine administrat, de care ar fi trebuit demult legat de autostradă, evident că vorbesc de Sibiu. 

Este evident că în aceste trei decenii de la Revoluția Română din Decembrie 1989, am făcut multe în vederea apropierii de Occident. Dar rămân multe locuri din România care rămân subdezvoltate și sărace, paradoxal în zonele cu cel mai bun teren agricol. Modelul oriental, balcanic încă își pune amprenta pe aceste zone, pe când deja Transivania a decolat.

Cea mai mare provocare care se pune acum românilor este să face și din aceste zone locuri în care lumea să trăiască decent și să aibă speranțe.


La Mulți Ani România!



sâmbătă, 30 noiembrie 2019

Ploieșteni de ieri... și de azi

Această carte este volumul colectiv lansat pe 27 noiembrie la Biblioteca Județeană Prahova Nicolae Iorga.
În care sunt și eu coautor!

De fapt ideea acestor volume, deja este cel de-al treilea, aparține colegului meu de liceu Marius Bâzu, mai mare cu un an, promoția 1966 a Liceului Ion Luca Caragiale din Pioiești. Ideea i-a apărut când au aniversat în 2016 cei 50 de ani de la terminarea liceului.
Noi purtăm cu dreptate numele celui care afost elev al acestui liceu căruia i s-a schimbat numele în timpul comunismului și sediul.

În acest volum invitații sunt Bogdan Stoicescu și Lucian Vasile, absolvenți ai Liceului nr.2 Mihai Viteazul, cu care ne aflăm în concurență de peste 50 de ani. Ei sunt acum în clădirea refăcută a Liceului Sfinții Petru și Pavel și noi suntem posesorii istoriei de 155 de ani a primului liceu de băieți din Ploiești fondat în 1864 de către Alexandru Ioan Cuza.

În rest sunt autori alumni ai liceului Ion Luca Caragiale: Marius Bâzu, Doina Popescu, Mihaela Ilieș, Stan Petrescu, Dan Vasilescu, Virgil Petrescu, Gheorghe Neguț, Cristian Mihăilescu, Dan Stănescu, Dan Costineanu.

Vă mărturisesc că am citit cu nesaț acest volum. Nu este o carte de literatură, niciun autor nu are pretenții literare, sunt amintiri, scrise mai cu acribie, sau mai puțin. Cum bine spunea Marius Bâzu, redactorul acestui volum Marius Bâzu sunt fragmente de istorie orală. Asta mie mi-a amintit de colegi, de profesori, sau de personalități, inclusiv personulități, mahări de partid, politruci etc, precum Balalia, șef de partid al regiuni cu care eram vecin pe strada Ana Ipătescu, paralelă cu strada mea, într-o vilă imensă, care nu mai știu cui aparține azi. Mai este amintit și Costică Mănescu, militant socialist, tatăl lui Manea Mănescu, profesor la liceu și ulterior prim ministru și cel care i-a pupat mîna lui Ceaușescu în decembrie 1989, când era deja prăbușit. Știu că acest Manea îl asigura pe profesorul meu iubit de matematică Ion Grigore că nu va avea nicio repercusiune politică și a fost trimis totuși la canal.


Mă și gîndeam cum o să scriu despre carte amintirile de copil și adolescent din anii 50-60, dar Marius Bâzu a avut grijă în a doua sa contribuție din volum să scrie despre viața unuia ca mine în epoca Gheorghiu Dej.  Vreau să mai completez la amintirile lui că nu prea am suferit de foame, pentru că ne descurcam cu ajutorul rudelor de la țară, comparativ cu anii 80 când CAP-ul falimentar redusese la maximum ajutorul acestora.

Concursurile școlare, olimpiadele creaseră în școală un fel de aristocrație, din care sunt mândru că am făcut și eu parte. Nu exista o diferențiere socială, uniformele, părul scurt și bentițele ne uniformizau. Îmi amintesc că doar Dan Andronescu își aranjase uniforma care arăta chiar ca un costum elegant.
Acestă cremă școlară dădea universităților din România o anume calitate. Azi crema liceelor românești s-a mutat în Occident și nivelul universității românești a scăzut, poate cu excepția Automaticii și Calculatoarelor  și Electronicii din Politehnică care sunt la un nivel de top comparativ cu universitățile occidentale. O simt eu care sunt profesor la Energetica din Universitatea Politehnică din București.

Acum să-i iau pe rând pe autori.

Bogdan Stoicescu are două contribuții cu amintiri din copilărie, am mai scris, exact despre cartierul în care am crescut.

Lucian Vasile evocă personalitatea exemplară a lui Vasile Clonaru, jurist și ofițer român prizonier în URSS, arestat și pușcăriaș în România. După 1990 Clonaru a fost senator PNȚCD.

Aflu din relatarea lui Marius Bâzu că Constantin Ticu Dumittrescu este prahovean și elev al Liceului Sfinții Petru și Pavel. Ticu Dumitrescu a rămas cunoscut după 1990 pentru lupta sa împotriva rămățițelor toxice ale securității și a rolului său în legea privind înființarea CNSAS unde a fost membru, torpilat de Petrov Băsescu să devină președintele acestei instituții.

Doina Popescu evocă figuri de medici ploieșteni, ea fiind fiica directorului Spitalului de Copii Predingher, unde îmi amintesc vag că am fost și eu pacient pe la 7-8 ani cu o boală infecțioasă.

Mihaela Ilieș, fostă Predescu mi-a fost colegă de clasă, fiind fiica doamnei Predescu, profesoara mea de  de latină dintr-a opta și a lui Predescu Fiște, marele profesor de sport și antrenor de handbal. Mihaela face un portret părinților și evocă amintirile ei din copilărie. 

Generalul Stan Petrescu, originar din Câmpia Română, intern la Liceul nostru îl evocă pe antrenorul lui de handbal Fiște Predescu și pe profesorul de fizică Robert Kovacs, ce mi-a fost și mie profesor. Profesorul exigent Kovacs este amintit ca unul din fondatorii mișcării de jazz din Ploiești, fiind un desăvârțit pianist. 

Dan Vasilescu, prieten al lui Marius Bâzu evocă amintiri din copilărie și tinerețe. Este fiul unui cunoscut avocat ploieștean. A fost elev  pe la mai multe școli, la Caragiale, Bălcescu nr. 4 și Mihai Viteazul nr.3. Tatăl era un desăvârșit tenisman, ca și fiul Dan, a terminat Petrol și Gaze și a emigrat în Canada. Este văr cu Mihai Vasilescu, amic și coleg din promoția 1965 și sora lui Cristina, colegă de clasă cu sora mea Elena. Ambii frați Vasilescu sunt acum în SUA.

Virgil Petrescu a fost coleg de clasă cu mitul liceului nostru Basarab Nicolescu. A fost student la Hidrotehnică, profesor la Construcții și Ministrul Învățământului în vremea CDR. El a botezat cele două licee ploieștene concurente pe istoria învățământului secundar ploieșten în Colegii Naționale.  

Urmez eu cu amintirile mele de copil și adolescent elev la Caragiale. 

Cristian Mihăilescu ne povestește amintirile sale de inginer și caricaturist, dar și ziarist cu experiență după 1991. El este autorul copertelor celor trei cărți apărute sub redacția lui Marius Bâzu. A contat și faptul că au fost colegi de promoție.

Dan Stănescu evocă personalitatea a patru colegi de liceu. Este vorba despre Mihai și Ortansa Vișoianu stabiliți la Turnu Severin, el constructor, ea profesoară de engleză.
Apoi își evocă colegul de la Politehnică și secție Electroenergetică Marian Constantinescu, unul din autorii sistemului de transport prin rețele electrice din Emiratele Arabe Unite și soțul fizicienei Floreta, colegă de liceu și ea.
Ultimul evocat este Viorel Mărculescu, fost director al CNE Cernavodă, de care mă leagă și pe mine amintiri, când făceam asistență tehnică la Unitatea 1 prin anii 90.

Dan Stănescu mai este autorul și a unei teorii meteorologice care ne-ar plasa în curând într-o miniglaciațiune, contrară cu tendințele încălzirii globale de azi. 

Dan Costineanu povestește cu umor o excursie la Viena în 1969. Atunci se mai putea și toți negustoreau câte ceva ca să aibă ce cumpăra la bazarul Mexico din Viena. Excursia a fost mai mult drumul, doar o zi în Viena, cu palate și muzee și evident bazar. 
Dar cea mai pregnanată amintire este din sport, meciul din 1969 dintre Cehoslovacia și URSS la hochei pe gheață în care au învins cehoslovacii după o luptă pe viață și pe moarte, după invazia din 21 August 1968 care a zdrobit Primăvara de la Praga. 



Amintiri interesante și utile și multă nostagie pentru noi ploieștenii de ieri și de azi. 


PS
În final vreau să fac câteva considerații. M-am născut în Ploiești orașul cel mai industrializat din Vechiul Regat la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.
Destinul profesional m-a dus în Pitești, oraș tot din Muntenia, dar mai la vest.
Și revenind acum câteva zile am putut face comparația dintre ele. 
Piteștiul a fost un oraș mititel, de negustori, la limita dintre câmpie și munte, cu un târg celebru aminit și de Marin Preda în Moromeții.

Inventarul de case vechi este mai mare în Ploiești decât la Pitești. Casele de negustori de pe bulevardul central din Pitești au devenit restaurante cochete, precum au devenit și vilele de pe Bulevardul din Ploiești. Palatele ploieștene interbelice datorate arhitectului Socolescu sunt mai impozante. În Pitești s-au păstrat doar câteva, nu așa de mari, Palatul de Justiție, localul Primăriei de azi, fosta primărie acum Galerie de Artă. 

Piteștiul are salvată biserica catedrală Sf. Gheorghe din secolul al XVI-lea aflat pe Strada Mare care este pietonală. 
Ploiești are biserici mai tinere și are Bulevardul cu castani care nu este însă pietonal.
Piteștiul s-a dezvoltat industrial în anii 60-70, când s-a făcut Uzina Dacia din Mioveni și Combinatul Petrochimic care îl aseamănă cu Ploieștiul.
Din cauza pivatizării Combinatul s-a închis, era nevoie de un cumpărător din ex Uniunea Sovietică care să aibă petrol, pentru că funcționat cu petrol de import. 
Oricum Uzina Dacia a fost salvată de Renault și probabil este cel mai mare succes industrial românesc. Piteștii sunt acum înconjurați de intreprinderi legate de industria auto. Acestea fac din Pitești un oraș prosper, primul ca venit după București în Muntenia și Moldova. 
Ploieștii au decăzut industrial pentru că marile sale uzine s-au cam închis, dar se pare că-și revine.
În Ploiești sunt două mari licee, Caragiale, și Mihai Viteazul, în Pitești sunt trei de vârf, Brătianu, un fel de Caragiale, cu istorie similară, Zinca Golescu și Odobescu, patronat un timp de Institutul de Cercetări Nucleare.
La Ploiești s-a mutat IPG, azi Universitatea de Petrol și Gaze, la Pitești a fost fondat un institut de învățământ superior, care pregătea profesori, mai ales de sport, din cauza lui Dobrin. 
Azi este Universitatea din Pitești cu o bună facultate de automobile care conlucrează cu Uzina Dacia.

Sunt orașe destul de asemănătoare, doar orgoliile și jurnaliștii locali detestă Ploieștii că le-au luat toate instituțiile de importanță regional administrativă....hahahaha












joi, 28 noiembrie 2019

Cu ploieștenii la lansarea cărții unde am fost și eu coautor

Ieri 27 noienmbrie m-a trezit cu noaptea în cap să merg la Ploiești.

Acum ceva timp Marius Bâzu, coleg de liceu din promoția 1966 m-a invitat să fiu și eu coautor la o carte de amintiri despre Ploiești și ploieșteni. De fapt Marius Bâzu, după ce în 2016 a serbat cu colegii de promoție 50 de ani de la terminarea liceului s-a hotărât să facă o carte de amintiri împreună cu foștii colegi. A urmat anul trecut o nouă carte. Și în acest an uite că a apărut a treia carte.

Cum a și spus Marius Bâzu la întâlnirea cu autorii și cu alții foști colegi de liceu este de fapt o culegere de istorie orală despre vremuri trecute în orașul natal.

Am luat maxi taxi de la Pitești și am făcut eroarea să nu cobor la Păcii, la metrou pentru că mașina ne ducea la Gara de Nord. Traficul era infernal și am ajuns după vreo 50 de minute la gară. Am avut noroc pentru că era un tren care mergea la Ploiești Vest.

Ajuns la Ploiești am luat taxiul și am mers la cimitirul Bolovan să aprind o lumânare la mormântul părinților. Este, din păcate singurul lucru care mă mai leagă de Ploiești. Am trecut și pe la mormintele părinților prietenilor Florin și Dan Călinescu să aprind și pentru ei niște lumânări.

Am luat-o apoi pe jos spre centru, prin parcul unde se află Sala de Sport și celebrul Turn de parașutism, care în copilărie se află de fapt la Gara de Sud.
Și bâjbâind pe străzi am ajuns exact în spatele blocului unde a stat familia Călinescu și vis a vis se află Palatul Culturii.

De Palatul Culturii mă leagă multe amintiri. În primul rând aici se afla Biblioteca Regională de unde am început să împrumut cărți după ce epizasem pe cea de la Platul Pionierilor. Bibliotecară șefă era doamna Cernăianu, soția antrenorului care a câștigat ultimul titlu pentru Petrolul Ploiești în 1966.
Tot la această bibliotecă pe vremea studenției pregăteam toate sesiunile de examen.. Am observat acum la Pitești Biblioteca Județeană se închide la ora 8 seara. Pe vremea studenției mele sala de lectură rămânea deschisă spre miezul nopții și o grămadă de tineri ploieșteni își pregăteau ca și mine acolo examenele.

Acum întâlnirea s-a desfășurat că și ultima dată în sala a vis a vis de la unde se află biblioteca.
Gazda a fost domnul Bogdan Stoicescu, bibliograf din cadrul Bibliotecii Județene Nicolae Iorga. 
Când am primit cartea unde sunt coautor, am citit cu surprindere că Bogdan Stoicesu mi-a fost vecin de stradă. A stat pe Principatele Unite, unde stătea nașul meu Gherive și fiica lui, Nașa Rica care m-a botezat. Bogdan m-am lămurit, este mai tânăr cu vreo 8 ani și știa familia nașului meu, și normal și pe Florin Dumitru, faimosul baterist de la Mondial, FFN, care s-a prăpădit din păcate prin SUA. Știa și de Nelu Anca care stătea la capătul străzii lângă maidanul de la butoaie care făcea legătura cu strada Ana Ipătescu. Pe această stradă se află spitalul Șuler și a stat cu chirie la familia generalului Fotescu, mătușa mea tanti Ana, cea care a adus-o din Ardeal pe mama.
Revenind la Nelu Anca de la el am citit primele fascicole din Povestiri științifico fantastice, unde primul roman publicat se numea Uraniu de Adrian Rogoz. Semnificativ  pentru viitoarea mea meserie, nu-i așa?

Au apărut apoi și alți autori și mai ales editorul Marius Bâzu. Bogdan Stoicesu este cel care s-a îngrijit de tipărirea cărții, absolvent de Mihai Viteazul, normal pentru mahalaua noastră Sf. Gheorghe Vechi de la Gara de Sud, unde am locuit, care era mărginită de Bulevard.  Am primit și eu trei exemplare din carte.

Bogdan Stoicescu ne-a oferit un filmuleț privind istoria clădirii unde se află Liceul Ion Luca Caragiale. Inițial acolo s-a aflat Școala Comercială construită după planurile marelui arhitect ploieștean Socolescu. La punerea pietrei fundamentale a liceului a fost învitat și primul ministru Ionel I C Brătianu. 

Liceul de Băieți Sfinții Petru și Pavel a fost bombardat de americani și fațada i-a fost distrusă și liceul s-a mutat în actualul sediu al fostei Școli Comerciale și nu a mai revenit la vechiul sediu de pe Bulevard. Și așa a ajuns acolo liceul care acum se numește Mihai Viteazul, cu fațada refăcută în stil sovietic în anii 50. Și așa Caragiale a moștenit tradiția primului liceu al Ploieștiului, iar Mihai Viteazul clădirea.

Mai era și un alt coauthor absolvent de Mihai Viteazul, tânărul istoric Lucian Vasile. 

A luat apoi cuvântul generalul Stan Popescu, fiu de țăran de prin Regiunea Ploiești, care a locuit la internat și l-a evocat pe marele profesor de sport Predescu Fiște, fiind unul din handabaliștii care au jucat în echipa liceului. 
A vorbit evident și Marisu Bîzu, apoi Dan Costineanu, cu amintiri din armată. 
A mai vorbit și Dan Stănescu, coleg cu mine la Energetică, el la Electro, care a evocat o familie de colegi stabilită la Turnu Severin și despre teoria lui privind o viitoare glaciațiune.
În final a spus câteva cuvinte și fostul ministru al învățământului Virgil Petrescu, de asemenea coautor.

Am avut și eu tupeul să iau cuvântul, în calitate de coautor. Și l-am evocat rapid pe Simache, cu primul sediu al Muzeului Regional de Istorie din apropierea Palatului Pionierilor. Și apoi teoria sa privind limba literară română care este cea din triunghiul geografic Brașov, Târgoviște, București cu centrul evident la Ploiești, că Diaconul Coresi avea o vie la Bucov. Deci la noi în Ploiești se vorbeșete cea mai curată limbă literară. Cred că Simache s-ar întoarce în mornânt dacă ar fi auzit-o pe ploieșteanca care a ajuns în fruntea guvernului. 

Am evocat și familia Brătianu, prin faptul că stau lângă fieful lor de la Florica. Am amintit de celebra replică a lui Ionel Brătianu dată lui Iorga care întreba ce ar putea el învăța de la un inginer: Măsura domnule Profesor! Și apoi de replica dată fiului Gheorghe Brătianu care scrisese un eseu istoric în care Mihai Viteazul nu avea conștiința națională când a cucerit Ardealul. Iar tatăl Ionel, îi da replica fiului Gheorghe, că  acest eveniment istoric este baza drepturilor românești asupra Transilvaniei.
Și tristețea privind legenda abjectă privind numele moșiei Florica și faptul că copiii din Ștefănești nu aveau habar în comunism că sub Biserica Sfântul Ion se afla necropola funerară a familiei Brătianu, fiind bătute obloane la ferestre. Asta a fost istoria noastră în care lipseau eroii neamului, primul ministru al Independenței, și fiul lui primul ministru făuritor al României Mari. Independența ne-o dăduseră rușii și România Mare era interzisă, că era o putere agresoare care luase cu japca  Basarabia. Asta era istoria mincinoasă livrată și nouă, poate nuanțat, dar asta era istoria de atunci.

La întâlnire m-am revăzut cu Nicu Dumitrescu care mi-a transmis o emisiune extraordinnară despre vremurile din secolul a XVIII și cum erau românii din Principate. A venit și Valeriu Negulescu, responsabilul cu toate evenimentele legate de liceu. A fost prezent și colegul Paul Anghel.  Și la sfârșit a apărut și Pif Vasile Tifigiu.

În final Bogdan Stoicescu ne-a oferit un pahar de vorbă cu vin de Valea Călugărească. 

Pentru că trebuia să ajung acasă, am găsit un tren privat care m-a dus la Bucrești împreună cu Marius Bâzu.

Pe drum m-am conversat cu amicul și colegul meu de bancă Vasile Georgescu căruia i-am promis un exemplar din carte. 

La București am luat metroul și am ajuns la maxi taxi care m-a dus acasă la Pitești. 

Acesta a fost periplul meu de la Pitești la Ploiești și retur.





marți, 26 noiembrie 2019

PSD partid second hand?


Duminică 24 noiembrie PSD a suferit o înfrângere categorică. Iohannis a recâștigat președinția României cu aproape 66%. Cei 34% obținuți de VV Dăcilă pare a fi înșelător. Procentul real al PSD este cel de 22%, din primul tur. 
Unii și-a fi dorit tot un procent sub 30% pentru PSD, dar la alegerile prezidențiale finale procentele se redistribuie. 
Ce s-a întâmplat cu PSD?
S-a produs po erodare în timp dată și de bazinul electoral. Cei care votau PSD prin Moldova sunt plecați la munca în străinătate și s-au reconvertit, nu mai acceptă ideile privind statul asistențial. Ei au reușit să se descurce singuri, muncind din greu și ideea că statul trebuie să le dea nu mai are răsunet. Nici la rudele care au rămas în țară au înțeles că traiul pe veresie devine caduc. 

A trecut deja aproape o generație, oamenii au alte idei, internetul a rezolvat piedicile de contac tîntre cei de aici și cei de afară.  S-a întâmplat și fenomenul de scădere al calității liderilor. Jupânii județelor sunt acum cei care decid politicile PSD cu vechile metode de șantaj, dar găsesc din ce în ce mai puțini amatori pentru cântecul lor de sirenă.
Plus că acești lidri social democrați sunt nerușinat de bogați, față de cei cărora se adresează. Să ne gândim la faimoasele broșe ale doamnei Dăncilă.
Cum spuneau unii politologi, PSD nu mai este un partid social democrat, este un partid iliberal, cu tendințe dictatoriale, care-l apropie de Putin, Erdogan și în unele prvințe de FISDESZ-ul naționalist revizionist al lui Viktor Orban în Ungaria.

PSD se consolidează ca un partid de 10-20% în viitor, marginal, dacă nu pornește la o reformă adâncă. Dar cine să o facă? Un Teodorovici, Fifor, Manda sau Olguța Vasilescu? Ar putea face ceva Ponta, dar el a reușit deja să-și îngroape partidul său PRO România.

USR/PLUS s-ar putea plasa în stânga eșchierului politic, dar votanții săi sunt esențial de centru dreapta. 

Sper  să trăiesc ziua când PSD va fi un partiduleț neimportant în România. 

luni, 25 noiembrie 2019

24 noiembrie 1989 - 24 noiembrie 2019 - Arc peste timp

Analistul politic Stelian Tăase a descoperit ceva ciudat.
Exact acum 30 de ani pe 24 noiembrie congresul PCR îl realegea în unanimitate pe Nicolae Ceaușescu, dictator absolut la României. În contextul unui guvern necomunist în Polonia, al Revoluției de catifea din Cehoslovaci, a schimbării iminenente de regim prin alegeri în Ungaria și cu 9 noiembrie - Căderea zidului Berlinului. Până și Bulgaria îl schimbase e Jivkov. Doar Ceaușescu părea imuabil.
Nu a trecut însă o lună și Ceaușescu a dispărut din actualitate și cu el a căzut și comunismul în România.

Dar a rămas rezidual mentalitatea din comunism. Silviu Brucan, oracolul din Dămăroia a prevestit că or să treacă 18 ani ca să se schimbe ceva cu adevărat în România. Dar nu a avut dreptate! A trebuit să treacă o generație, ca să se schimbe ceva în mentalitățile românilor. După se schimbă ani Se pare că  că după 30 de ani se schimbă cu adevărat ceva în România.
Dacă aceste procente se confirmă și la alegerile parlamentare la timp sau anticipate există premize ca România să se poată reforma. 

PSD poate fi trimis în fine la lada de gunoi în forma actuală de mentalitate a liderilor  cât și a comprtmentului.
Se creează premizele unei authentic program de reformare al României.

În primul rând președintele trebuie să-și recâștige prerogativele privind numirea procurorilor șefi și să poată dizolva parlamentul în anumite situații clare care cer acest lucru. 

Apoi trebuie pornită o reformă admnistrativă care să desființeze cumetriile locale și județene care au parazitat și creat acești jupâni zis baroni. 

Un sistem de regiuni, pornind și de la anumite filiații istorice ar determina eliminarea patriotismelor locale nocive.
Sistemul nu ar mai favoriza anumiți boieri locali și ar obliga și la dezvoltatarea în cadrul regional a infrastructurii rutiere, feroviare, de sănătate și educație.

La fel ar trebui reformat și actualul sistem de localități prin concentrare. Acesta ar reduce personalul parazitar din administrație și la fel de dezvoltarea al unui sistem superior de comunicații rutiere. 

Toate aceste reform eâar avea un impact important în reducerea corupției și ar creea premizele unei Românii moderne adaptate la cerințele secolului XXI. 


Toate astea țin și de o administratre inteligentă a țării de către guvernul Orban care ar conduce la o victorie la fel de categorică și la parlamentare.

vineri, 22 noiembrie 2019

Milițienii democrației


Expresia îi aparține lui Sever Voinescu de la Dilema veche și mi se pare foarte expresivă. Într-o democrație unii au încă mentalități de milițan, d'aia cu pulan în loc de argument.

Interesant că în democrație iliberală a Ungariei vecine, Viktor Orban vrea să impună o lege prin care să pedepsească pe adversarii din Parlament ca un milițian al democrației.

Că avem și noi în media milițeni se poate vedea la Antena 3, unul ar fi parazitul Ciuvică, ba mai este și o așa zisă jurnalistă veninoasă și blondă, care a fost de meserie milițian. Dar nu-i nicio mirare că la Antena 3 se cultivă astfel de milițieni.
Mai ciudat este că în media și pe online au apărut milițieni ai democrației de unde nu te așteptai. 
Dezbaterile fără protagoniștii prezidențiali față în față au dezlănțuit milițienii democrației, care doreau neapărat dezbateri, care nu mai clarificau însă nimic!

În tot cazul sunt de acord cu criticile la adresa formatului dezbaterii organizate de Iohannis și USL. Nu l-a servit pe candidat, ba dimpotrivă au stârnit un val de critici prin online, milițienii democrației apărând sub forma unor vocali suporteri USR, dezamăgiți de prestația lui Iohannis, dar mai ales de cea a jurnaliștilor invitați, acuzați că l-au menajat pe președinte.
Aceste critici unele vehemente, între care m-a mirat nervozitatea lui Stelian Tănase nu duc la nimic bun.
De milițianca Denise Rifai nu mă mir, era și este foarte nervoasă de neinvitarea Realității Plus la aceste dezbateri, poate mai bine pentru ei, că ar fi fost și ei acuzați că intrat și acest post în acest cor de lăudători.
Totuși am remrcat ieri seară că și-a schimbat opinia. Aceste critici induceau ideea proastă pentru democrației de absență la vot. Și aseară am remarcat că în prezența a doi jurmaliști și Rifai pledau pentru o participare masivă. Că ăsta ar fi pericolul în situația unui absenteism care ar îmbunătății scorul precar al PSD și Viorica Dăncilă. 

Am observat o anume aroganță agresivă la unii din liderii USR, amendată imediat de Valeriu Nicolae, aliat din PLUS, de o anume îmburghezire a liderilor USR, de politicianismul pe care-l blamau mai ieri.
Cel mai milițian se comportă Andrei Caramitru, care pare să-și fi pierdut complet busola.
Cum remarca Valeriu Stoica, fostul lider liberal, useriștii și mai ales Barna au avut trufia să candideze pentru alegerile prezidențiale, concurând un aliat de calibrul lui Iohannis. Dacă ar fi făcut o alianță largă a forțelor democratice, Iohannis ar fi obținut un scor peste 50%, care ar fi arătat  starea de spirit a electoratului românesc. Iar USR/PLUS și-ar fi conservat zestrea electorală de le europarlamentare

Pentru că abia acum se observă evoluțiile electoratului românesc. Bazinul electoral al PSD s-a micșorat simțitor. Cel mai interesant articol aparține antropologului Vintilă Mihăilescu în articolul ce-ne-arata-aceste-alegeri-in-care-nu-s-a-intamplat-nimic-diasporele taranul-emancipat--neamul-lui-dancila/

Ce spune în esență Mihăilescu. Că în zona rurală, în special în Moldova s-au petrecut schimbări importante, determinate de emigrația masivă din zonă, care a declanșat o urbanizare la presiunea realităților sociale și a internetului. Există o tendință de urbanizare frânată însă de infrastructura precară rutieră, dar și din domeniul educației și a sănătății.
Nu mai exista dependeanța de stat, înlocuită de banii trimiși de rudele aflate în Occident. Care au determinat și modificarea mentalităților. Evident că au apărut țărani care au nivel superior de trai și venituri, cum văd furnizorii mei de legume din malul stîng al Oltului din Saele, Teleorman. De fapt tot cursul inferior al Oltului este al legumicultorilor prosperi, cu solarii și sere care aprovizionează  sud vestul României, Oltenia, Argeș, etc. Sunt și fermierii din Teleorman, Bărăgan, Dobrogea, Banat care produc cereale la nivelul celor din Vest.
Ori acești oameni au părăsit zona tradițională a stângii pesediste. Au rămas prizonieri ai acelor mentalități cei de aici, din sudul României unde emigrarea nu a fost atât de masivă ca cea din Moldova.

Chiar dacă sunt probleme trebuie să fim optimiști și să ne folosim puterea dată de democrație, să alegem, să votăm!

miercuri, 20 noiembrie 2019

Conferințele de marți ale prezidențiabililor

Iată că ziua de marți 19 noiembrie 2019 a trecut cu anunțata conferință de presă dezbatere a președintelui Iohannis, dar și cu o conferință de presă a doamnei Dăncilă anunțată intempestiv de la ora 18, cu o oră înainte de cea a lui Iohannis. 

În timpul scurs au abundat fake news de la PSD, cu demobilizarea votanților lui Barna, cu amenințarea prostească a doamnei Dăncilă că va forța intrarea la dezbaterea lui Iohannis. Cât de realist poate fi un jurnalist a dovedit-o Cristoiu care sugera organizarea conferinței de presă a doamnei Dăncilă în fața Bibliotecii Universitare, unde urma să se desfășoare dezbaterea organizată de Iohnnis. Păi cred că era imposibil din cauza huiduielilor ce ar fi acompaniat această conferință de presă?

Nu am urmărit conferința doamnei Dăncilă, dar am urmărit reacțiile invitaților lui Gâdea de la Antena 3, într-o pauză de publicitate a Realității plus. Erau acolo prietenii acestui post: Ciuvică, Chireac zis și Morsa competentă, dar și Olguța Vasilescu. Toți cei prezenți, cu mici excepții, Radu Tudor, care participase la debaterea cu Iohannis, Pieleanu și o jurnalistă A3 au declarat sus și tare ce bună a fost Dăncilă care are l-a învins pe Iohannis. Au avut grijă însă alte televiziuni, în fapt o altă nemulțumită de neinvitarea la Iohannis, anume Realitatea plus și Denise Rifai, să prezinte momentul în care Vioricăi i-a scăpat adresabilitatea la diaspora cu: ăștia. Dar cel mai tare s-au distrat jurnaliștii cu  Dăncilă când întrebată de aria cercului a răspun er pătrat! Ei bine, poți să uiți aria cercului, dar trebuie să dai dovadă de cea mai crasă nesimțire și obrăznicie să declari că ai dat meditații al matematică?

De fapt reacțiile cele mai vehemente mă așteptam să vină de la Realitatea plus și de aceea am urmărit emisunea Denisei Rifai după conferințele de presă, pentru că știam de revolta realizatorilor de la acest post că nu au fost invitați să trimită jurnaliști. De fapt a fost unul, este vorba de Ion M. Ioniță, invitat cvasi permanent al emisunilor lui Denise Rifai. 

Conferința de presă a lui Iohannis a fost cea așteptată, și cum a spus cineva,  a debutat ca moderator de emisiune. Interesant a fost totuși când au venit întrebări din sală, una a unui tânăr a fost cu casele lui Iohannis. Este cunoscut că el a pierdut una din cele șase, pe probleme de testament al celui de la care a cumpărat. Procesul nu este terminat existând în continuare procese privind moștenitorul de drept. Și din acest motiv PSD și DJ Teodorovici nu au fost în stare să ceară banii obținuți de Iohnnis din închiriere, pentru că nu există o bază legală!

M-a surprins simțul umorului și promptitudinea cu care a reacționat Iohannis la unele provocări. Și-a făcut mea culpa din faptul că a comunicat puțin și a promis pentru următorul mandat o mai bună relație cu mass media. A recunoscut implicit că a fost o eroare numirea Lui Cioloș și a tehnocraților. 

E explicat că oportunitatea referendumului anunțat în 2017 a fost în momentul alegerilor europarlamentare, când lumea avea o miză să iasă la vot și care a mărit interesul pentru europarlamentare. Doamna Dogioiu este în eroare, că dorea dumneai referendumul imediat, păi cum a fost cu referendumul pe familie, o chestiune fără miză la popor. Și insistența aceleaiași doamne privind numirea doamnei Dăncilă ca prim ministru. Iarăși Doamna Dogioiu uită intenționat de respingerea lui Shevil Shaideh cu motivație clară. I-am și scris acesei doamne care nu face journalism, ci aruncă prezumții răutăciaose și strepezite.

Și în final m-am distrat copios pe reacțiile Denisei Rifai, ofuscată nu a fost și ea invitată să-și dea ochii peste cap la întâlnirea cu Iohannis. Dintre invitații Denisei, pertinent a fost Andrei Țăranu de la SNSPA. 
Amicul Iulian a găsit un anunț făcut de Gușă privind un sondaj intern al PSD care estimează că Iohannis va câștiga cu 66%, care o trimite acasă la bucătărie pe Viorica Dăncilă din postul de isprăvniceasă a PSD-ului. 

Ambii prezidențiabili au făcut apel la electorat să iasă la vot, la PSD cam sotto voce, că poate Dăncilă scoate ceva mai mult la o prezență rarefiată.


După mine dezbaterile/conferințele de presă au consolidat opinia despre cei doi. Iohnnis este un candidat, solid, serios, iar Dăncilă nu are nicio șansă. Mai ales că zice că dă meditații la matematică!