Ce se întâmplă cu liberalii?

De o vreme PNL este sub un continuu scrutin mediatic şi i se fac reproşuri.

Care ar fi problemele PNL?

În primul rând sunt problemele interne, apoi sunt şi probleme exterioare.

Problema internă cea mai sensibilă este unificarea incompletă a fostului PNL cu PDL. Bicefalitatea asta mai ales la nivelul local şi judeţean nu este funcţional şi creează probleme şi la centru. Ideea doamnei Alina Gorghiu ca viitorul candidat la postul de primar să devină liderul organizaţiei locale PNL este bine venită. Funcţionarea a două organizaţii paralele poate avea efecte nedorite. Ce i se mai reproşează? Că duce lipsă de lideri. Asta o reproşează fostul preşedinte al PNL Crin Antonescu. În vechiul PNL liderii grei au migrat precum Tăriceanu, sau Varujan Vosganian cu problemele sale penale, pe care personal le cred inconsistente, dar pe care nu le-a înfruntat cu curaj. Păcat! PNL este lipsit de marea sa anvergură intelectuală dar şi de lider politic.

Alţii precum Ludovic Orban au fost uşor îndepărtaţi de la decizie, şi aşa este păcat! Nu mai este un lider flamboaiant cum era Antonescu sau cineva cu greutate politică cum era Tăriceanu. Eu rămân la ideea că Alina Gorghiu este un politician redutabil, dar care nu s-a testat încă într-o confruntare politică serioasă. Pe partea fostului PDL dacă Vasila Blaga este o persoană care ar întruni acceptabilitatea publică prin faptul că a fost un adversar deschis al lui Băsescu, alţii sunt intimi legaţi de guvernarea dezastruoasă mai ales pe linie de comunicare cu electoratul şi sfidării cu care s-a guvernat în vremea lui Boc. Din acest motiv Elena Udrea încearcă să-l implice pe Vasile Blaga în problemele sale penale.

Am observat că în ultima vreme apar nume noi în calitate de comunicatori ai PNL, dar rezistă încă persoane cum este Tinel care nu au ce căuta în public pentru că le lipseşte credibilitatea.

Este nevoie şi de a ralia personalităţi publice cu greutate, tineri activi di societatea civilă. Trebuie doar negociat, pentru că Alina Gorghiu este din aceeaşi generaţie.

O altă problemă este exterioară şi în primul rând este relaţia cu preşedintele Iohannis, care a ajuns în această funcţie din partea PNL. Iohannis caută să aibă o atitudine cât mai moderată şi echidistantă politic şi aceasta zic observatorii şi consultanţii politici este o slăbiciune a partidului. Eu cred că PNL trebuie să se impună politic fără sprijinul prezidenţial.

O altă problemă s-a iscat cu prilejul manifestaţiilor după 3 noiembrie. Dacă în acea seară de marţi tinerii participanţi la marş au ieşit să protesteze la sfidarea lui Gabriel Oprea şi a lui Ponta de a continua guvernarea fără a-şi însuşi vinovăţiile morale generate de aceste întâmplările nefericite, manifestaţiile  în serile următoare care s-au focalizat în Piaţa Universităţii şi au dat prilejul manifestării unor grupuscule care contestau în mod egal toate partidele politice sub lozinca: PSD-PNL/ aceeaşi mizerie! Cine erau foarte interesaţi de a promova această lozincă?

Observ că şi în media au apărut diverse investigaţii care confirmă asta. În fapt cei mai activi promotori ai blamării întregii clase politice sunt activiştii ascunşi ai partiduleţelor lui Băsescu şi Macovei. Pentru că aceste partide urmăresc să rupă electorat tocmai de la PNL, acest partid trebuia învinovăţit de eşecul guvernării Ponta. Şi aşa s-a pomenit PNL cu toate problemele sale interne să pară chiar mai vinovat decât PSD. Pe de altă parte PSD nu pare prea afectat de manifestările publice, pentru că se bazează pe un electorat mai puţin informat şi mai puţin sensibil la cererile Pieţei Universităţii. Ceea ce certifică că aceste mici partide sunt interesate de lovirea PNL este că cererea străzii ar fi scăderea pragului electoral. Ori în momentul de faţă de bine de rău s-au conturat două blocuri unul de stânga reprezentat de PDS şi unul de dreapta de PNL. Cei care ar aspira la parlament nu prea înseamnă mult pe scena politică, MP şi M10 nu trec de 2-3%. Fărâmiţarea scenei politice ar avea un impact negativ asupra guvernării, iar guvernarea în alianţe creează crize politice. 

Anumite media manipulează cu îndârjire, EVZ şi B1tv vârfuri de lance ale mesajelor băsiste sunt principalele voci care blamează PNL şi pe membrii săi, iar România Tv şi de ce nu şi A3 sunt interesaţi în denigrarea liberalilor, care ar creşte şansele PSD. 

Observ că de asemenea în media pătrund tot felul de mesaje iresponsabile. Unele vin din diaspora. Expatriaţii pot avea în anume situaţii o poziţie mai bună în observarea scenei politice româneşti, dar unele pot să fie înşelătoare. Aici exclud pe unii partizani care sunt precum americanul din contributors.ro care pledează pe faţă pentru Băsescu şi ejusdem farinae. Am citit şi în cotidianul.ro un comunicat absolut iresponsabil al unei aşa zise organizaţii din SUA, care spunea că l-ar fi sprijinit pe Băsescu dar acum îl detest, dar îl respinge categoric pe Cioloş pe motiv că ar fi ungur. Bietul Dacian, ungurul din Periceiul de lângă Bădăcinul lui Iuliu Maniu!

Şi că a venit vorba de Cioloş, el ar putea să se apropie de PNL dacă guvernarea sa ar fi un succes. Să sperăm. Decât Catălin Predoiu?! Nu uit ridicola adunare de Grădina Izvor pe ultima ploaie de până zilele astea în care proşti ca mine, muraţi de ploaie erau aduşi să susţină o moţiune de cenzură fără şanse.

Instalarea guvernului Cioloş

Aseară s-a instalat guvernul Cioloş, numit şi guvernul lui Iohannis.

Guvernul a fost votat cu mare majoritate. Cred că numirea lui Dâncu ca viceprim ministru a fost sugerată de Iohannis ca să-i neutralizeze pe pesedişti, cum probabil a fost şi numirea lui Comănescu. 

Ideea cu Cristina Guseth se pare că a fost ideea Sandei Pralong, fostă pe la Soros, idee extrem de proastă. Una este să freci menta prin ONG-uri care nu fac nimic decât tot felul de evaluări despre România bazate pe informaţii de presă, alta să fii ministru. Chiar dacă iniţial a fost aprobată de pesediştii nerăbdători să fie în continuare la putere, a retras-o chiar Cioloş, care aici a dovedit bun simţ. Înlocuitoarea, doamna Raluca Prună este cu totul altceva. Mi-a plăcut mai ales că a spus clar, intru în concediu fără plată de la UE şi sunt ministru, pentru că este o onoare să-ţi serveşti ţara.

S-a sugerat că cei doi miniştri foşti ţărănişti ar fi propuşi de Dudu Ionescu. Foarte bine, din cei 15000 de specialişti nefolosiţi de CDR (eu chiar cred că erau, dar nu i-a căutat nimeni, au fost doar nişte impostori, precum economistul comunist Şerbănescu de la Antena3),  acum sunt doi foşti tineri, cu acreditive în corporaţii private.

La fel că primul nume de la Sănătate ar fi propunerea lui Buşoi, dacă se verifică Buşoi ar trebui trimis doar la aceeaşi Antena3, dar nu candidat la primărie, n-are alonjă politică.

Per total guvernul Cioloş poartă stigmatul improvizaţiei precum şi programul de guvernare copiat după cerinţele străzii imposibile şi nerealiste în privinţa alegerilor. Măcar dacă ar fi acordul pe alegerea în două tururi de scrutin la primari şi ar fi ceva.

Preşedintele Iohannis a insistat să fie prezent la instalarea unor miniştri la Interne, Apărare subliniind că se pună chezaş pentru acest guvern. 

Sper ca Cioloş să se descurce, dacă a fost ministrul Agriculturii Europei, cea mai complicată afacere, cu interese contradictorii de la marii jucători, Marea Britanie, Franţa, Germania, ar trebui să reuşească la baronii din Focşani şi Vaslui. Eu îi urez succes.

Ce rămâne după evenimente?

Partidele trebuie să se reseteze. Am observat cum media mercenară a insinuat că vinovată de această stare de lucruri ar fi PNL, dar vinovaţii sunt clar cei din PSD care au refuzat să vadă reacţiile publice. 

Măcar după marea manifestaţie din 3 noiembrie Dragnea s-a trezit şi l-a trimis pe Ponta la plimbare.

PNL are probleme cu cei din PDL legaţi de malversaţiile Elenei Udrea şi mai ales ale lui Băsescu, dar şi de propriile lor probleme. Este timpul ca să apară figuri noi şi la PNL, dar şi la PSD. 

Ideea cu schimbarea limitei de intrare în Parlament este doar o dorinţă a veleitarilor politici. Dacă sunt în stare să mobilizeze lumea şi să fie votaţi peste 5%. Un sistem parlamentar cu două blocuri antagonice este suficient!

Despre Franţa

De câte ori ascult Marseieza sunt cuprins de o mare emoţie.

Iubesc de când mă ştiu Franţa. 
Primul meu roman pe care l-am citit la 8 ani după clasa I-a  a fost Cei trei muşchetari al lui Dumas Tatăl. Îl găsisem în pod la bunica din Ardeal, moştenire probabilă de la cea mai mică soră a mamei, tanti Marina. L-am citit pronunţând fonetic numele eroilor: D'Artagnan, Porthos, Athos, doar cu Aramis nu erau probleme.

Apoi am făcut o pasiune pentru romanele lui Jules Verne  şi restul romanelor lui Dumas, Contele de Monte Cristo şi altele.

Cel mai mare erou al meu rămâne Napoleon, cu toate că mai târziu am aflat că România este creaţia nepotului Napoleon al III-lea căruia îi datorăm atâta şi cu care suntem atât de nerecunoscători. 

Întâmplarea face ca zid în zid casa noastră din Ploieşti să se învecineze cu casa doamnelor Duca, între care cea mare era Mere Clarisse, profesoara de franceză şi a Monicăi Lovinescu. Mama a insistat  ca să facem meditaţii de franceză cu Mere Clarisse, care dacă făceai meditaţii cu ea, intrai sigur la facultate! Cu noi copii vecinilor o făcea gratuit, eu însă mai căpos după vreo două lecţii nu am mai continuat. Asta este frustrarea cea mai mare a mea, că ştiu prost franţuzeşte şi nu am fost în stare să citesc romanele lui Soljeniţîn sau Doctor Jivago a lui Pasternak.

Visul meu dintotdeauna a fost să văd Parisul pe care am apucat să-l văd prima oară în 1995 printr-o excursie din Germania. A fost o excursie lungă, eram de capul meu şi mă documentasem cu Vlad Z. care-şi făcuse un doctorat acolo cum să fac. Aşa că am luat un abonament de muzee şi am văzut în viteză toate muzeele importante ale Parisului inclusiv Versailles. Cea mai mare oftică era când atunci mă adresam în franceză şi mi se răspundea în engleză, francezii şi parizienii în special sunt pretenţioşi la pronunţie.

Ulterior am văzut castelele Loirei, apoi în 2004 am făcut un Tour De France, prin Alpi la Chamonix, la Mediterană, Marseille, Arles, Carcassone, Toulouse, Saint Malo, Mont Saint Michel. De fapt prima oară am ajuns în 1991 în Franţa la o conferinţă la Strasbourg. Am mai văzut Parisul de câteva ori şi ultima oară am ajuns anul trecut la Albi. 

Franţa este unul din locurile de care îndrăgosteşti definitiv, şi recunosc că iubesc din tot sufletul Franţa. 

Aşa că trăiesc o mare tristeţe la ceea ce s-a întâmplat la Paris.

Vive la France!

Vă place guvernul Cioloş?

Această întrebare o punea un moderator la o televiziune unuia dintre păreriştii invitaţi.

Eu dacă aş fi fost întrebat nu pot spune că-mi place sau îmi displace pentru că majoritatea celor desemnaţi îmi sunt necunoscuţi.

Ceea mă intrigă însă este că unele din numele propuse pot să-i afecteze credibilitatea viitorului prim ministru.

Tinerelul propus la Sănătate a clacat când i s-a descoperit istoria de fotomodel. Oricum pe consilierul care i l-a sugerat l-aş sfătui pe domnul Cioloş să-i tragă un şut în părţile dorsale moi. Văd că s-a reparat rapid şi a fost redesemnat directorul Oncologiei de la Cluj (Doamne! ce mă enervează sufixul Napoca).

Alt nume care îi poate afecta credibilitatea este doamna Cristina Guseth. Am remarcat că viitorul guvern are mulţi absolvenţi de drept, inclusiv în domeniul meu la Ministerul Energiei. Este o cutumă peste tot în lume şi la noi în perioada de modernizare şi de democraţie interbelică ca miniştrii să aibă solide studii de drept (pe vremuri la Paris!) pentru că asta îi poate sprijini în luare de decizii de ordin politic care trebuie să fie conform legii. Iată că domnul Cioloş o propune pe electronist la bază Cristina Guseth! Doamna are o vastă experienţă de lucru în ONG la Fundaţia Soros şi privind drepturile omului. Dacă acolo poţi fi un diletant al dreptului la Ministerul Justiţiei ai însă de a face cu tot felul de şacali cu experienţă de avocatură sau de magistrat, cu subtilităţi juridice care nu privesc doar drepturile omului. Nu-mi place şi pentru că a fost foarte apropiată de cercurile băsiste şi foarte vocală în vremea Referendumului din 2012, când preocuparea acestor ONG-uri era să pună România într-o imagine caricaturală de pseudo democraţie. Cu toate că România are multe probleme, ea este o democraţie şi Referendumul din 2012 a fost democratic cu toate consecinţele lui, în primul rând că nu a condus la căderea preşedintelui Băsescu, chestiune care era de viaţă şi de moarte pentru astfel de oengişti. Şi aceştia pot fi astăzi mândri de acest idol democratic care acum se comportă ca un demn urmaş al lui Veceu Tudor! În consecinţă sunt convins mai mult ca sigur că va cădea la comisii. Chiar mă miră probabil că i-au greşit locul în guvern.  Dacă tot a propus-o Cioloş de ce nu a numit la noul post de dialog cu societatea civilă? Şi acel consilier trebuie să primească acelaşi şut în cur, fără fasoane şi eufemisme!

În rest nu pot emite multe judecăţi de valoare. La  Externe probabil că Iohannis l-a impus pe Comănescu care i-a fost consilier, altfel nu-mi plac congenerii ajunşi în diplomaţie pe vremea lui Ceaşcă. Motoc alt diplomat este la Apărare, el este promovat în diplomaţie după 1990, passons!

Aş mai face ceva comentarii la reacţiile din media. I-am văzut pe cei de la România tv, mercenarii lui Ghiţă, adică Ponta. Dacă atacul la fotomodel a fost pertinent, celelalte comentarii erau cel puţin impertinente, dacă insinuante şi scârboase. Părintele găinii cu pui vii se dezlănţuise la telefon pe viitorul ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, trecut un pic prin diplomaţie, dar de fapt onorabil profesor la Litere, la Universitatea Bucureşti. Ciutacu insinuantul se luase de probabilul viceprim ministru Borc, singurul absolvent de Energetică. Pentru că i-a fost consilier lui Coposu, deci coleg cu ţărăniştii care au privatizat cimentul. Domnul Borc este manager la Lafarge România, şi înainte la Lafarge Serbia. Lafarge este o bucată din cimentul românesc privatizat. Ciutacu se face că nu vede că Borc, în perioada în care CDR guverna şi privatiza în România, Borc era între 1995-2001 la un doctorat în Statele Unite.

Dar vorba aia calomniază, poate iese ceva.

La fel de potriviţi erau păreriştii lui Radu Tudor la Antena3. Erau madam Norica Nicolai şi mai ales catastrofalul Daniel Barbu, cel mai penibil ministru din ultimul timp. L-am etichetat aşa la Congresul PNL din februarie 2014, atunci când Klaus Johannis a fost primit şi promovat. L-am abordat atunci să-l întreb despre opinia sa privind cartea lui Lucian Boia, De ce este România altfel? Şi Barbu nu a găsit nimic mai bun decât să comenteze că Boia scrie prea mult???!!!!

Aşa că mai bine lipsă de astfel de comentatori.

Vom trăi un an şi vom vedea cum va presta guvernul Cioloş. Şi la anu' vom putea spune mai corect dacă ne-a plăcut guvernul Cioloş.

P.S. Despre atentatul de la Paris

O instructivă evaluare a evenimentelor a făcut-o astă seară Andrei Ţărnea de Aspen Institute. Fiind trăitor la Bruxelles a relatat transformarea comunităţii musulmane din acest oraş ombilical legată de atentatele de al Paris. Dacă emigranţii marocani din anii 50 erau normali, veniţi în Belgia pe bază de franceză şi nevoie de forţă de muncă, tinerii acestei comunităţi sunt acum complet altfel. Nu vor să muncească se implică în acţiuni criminale şi intră finalmente sub influenţa clericilor radicali.  Cum se observă se pare că de aici provin unii din autorii atentatului abominabil parizian.

Atentatele de la Paris

Voiam să scriu despre Spectre, ultimul James Bond, pe care l-am văzut în avanpremieră joia trecută, pe 5 noiembrie şi care acum se poate vedea şi pe net.

Dar realitatea terorii şi a nebuniei de la Paris a întrecut orice imaginaţie şi film.

Mă uitam la meciul de calificare Bosnia cu Irlanda dar în repriza a doua am auzit că la amicalul de la Paris între Franţa şi Germania de pe Saint Denis s-au auzit nişte explozii.

După aceea nebunia  a cuprins Parisul. Demenţi în coordonare au atacat la nimereală pe stradă înarmaţi cu AK47 ca apoi să năvălească la un concert rock să ia ostateci să omoare oameni la nimereală şi să se detoneze să omoare şi mai mulţi oameni nevinovaţi.

Acesta este terorismul omoară doar nevinovaţi. Asta mi-a amintit de asasinii din zona Libanului de prin la începutul anilor 1000 sau mai mult, care luau haşiş de unde numele lor şi omorau la nimereală. Au fost ucişi fără milă de autorităţile califatului şi au dispărut. Cu asemenea indivizi nu se glumeşte trebuie anihilaţi fără milă!

Sunt la Paris peste 128 de morţi şi foarte mulţi răniţi.

De unde au apărut teroriştii?

Păi din Franţa! Bunicii şi părinţii acestor demenţi au fugit din Orient să ajungă în metropolă, în Franţa ca să trăiască liber şi fără constrângeri. În schimb fii şi nepoţi nu se recunosc în această societate. Au o educaţie precară, trăiesc din ajutoare sociale, se apucă de trafic de droguri şi de alte chestiuni ilegale şi ajung pe mâna unor clerici musulmani iresponsabili care predică răzbunarea islamică. Culmea că Supunerea lui Houellbecq parcă prezicea această nebunie.

Ce trebuie făcut? E doar o opinie.

Trebuie demolate toate ghetourile islamice şi aceste zone desfiinţate. Clericii musulmani extremişti trebuie izolaţi, arestaţi, expulzaţi. Cine nu doreşte să trăiască după reguli trebuie, arestat, izolat, închis, sau exilat. Trebuie depistate reţele de traficanţi de droguri, arme, explozibili şi distruse!

Nu mai există milă pentru criminali! În Siria şi Irak trebuie intervenit şi anihilat acest cancer numit ISIS şi zona pacificată.

S-a terminat cu umanismul şi cu mila!

Strada şi păreriştii

Ieri Klaus Iohannis a făcut hatârul străzii şi a invitat-o la consultări la Cotroceni, alături de societatea civilă, adică ONG-uri.

Am văzut cine a fost, mă surprinde faptul că un lider al străzii precum Claudiu Crăciun nu a fost printre cei invitaţi. 

Nu cred că, deocamdată au apărut alţi lideri ai străzii, pentru că, după manifestaţia liniştii de marţi 3 noiembrie seara, lucrurile au luat o turnură cam neclară, cam ciudată.

Pentru că miercuri 4 noiembrie guvernul Ponta şi-a dat demisia, manifestaţiile ar fi trebuit să înceteze. Am crezut că există o anume nelinişte a oamenilor care nu cred că oamenii politici au înţeles mesajul. Piaţa Universităţii însă s-a umplut de oameni şi au fost manifestaţii de sprijin prin toată ţara. Credeam că prin mesajul dat de preşedinte prin invitaţia făcută societăţii civile manifestaţiile vor înceta. Ele continuă, în număr mai mic, dar suficient ac acolo să fie încă mulţi oameni. Cred, pe de altă parte că sunt grupuri cu interese obscure care de fapt ar dori o anarhie din care pescuitori în ape tulburi să aibă de câştigat. Este pozitiv că strada nu se  mai confruntă cu jandarmi agresivi ca în 2012, dar nici huligani care au provocat ciocniri cu autorităţile. Sunt convins că unii şi-ar dori să se ajungă acolo.

Am observat cum înainte şi  după invitaţie făcută societăţii civile, păreriştii de la televiziune şi din media au intrat în fibrilaţie. Exaltatul şi surescitatul Cristian Tudor Popescu l-a acuzat pe Iohannis că este o manipulare. Alţii nu sunt mulţumiţi de cei invitaţi al Cotroceni. Este adevărat că mulţi din cei care reprezintă ONG-urile prezente s-au adăpat de la ţâţa generoasă a lui Băsescu sau l-au lăudat ca pe Ceauşescu pe vremuri. Nici mie nu-mi place Sorin Ioniţă, un impostor care a ajuns mare expert, sau Cristina Guseth de la Freedom House preocupată să denigreze România pe vremea Referendumului din 2012. Aştia sunt toţi vânaţi de Ion Spânu (bărbos hahaha!) un tip toxic găzduit al Cotidianul.ro de alt capiu, Cornel Nistorescu. M-a amuzat cum scotea flăcări pe nări ca un zmeu chior Cumpănaşu că nu a făcut parte dintre invitaţi, alt sinecurist băsescian, aterizat şi el ca expert la Realitatea tv. 

Pe de altă parte toţi dau năvală să-l sfătuiască pe Iohannis ce şi cum să facă. Un Mioc plecat demult prin SUA se lăfăieşte pe la contributors.ro şi scrie partizanate cu iz băsist îl vrea schimbat pe Mihalache de la Cotroceni. L-am întrebat dacă ar fi dispus să-i ia locul, dar administratorii nu m-au publicat, tipic pentru deontologii ăia. Tipi de genul lui Mioc mor de dragul României şi dau sfaturi indigeste când ar trebui să aibă o atitudine mai degajată şi fără partizanate, dar cei 11-12000 de km nu-i lecuiesc de boli tipic româneşti, vorba ceea: câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia.

La Realitatea tv există un obicei care câteodată devine obositor şi enervant, la o masă rotundă sunt invitaţi 5-6 inşi şi iese un galimatias şi o confuzie, în care toţi vorbesc şi se întrerup. Ieri Ion M. Ioniţă, tip echilibrat de altfel s-a dat în stambă şi a bătut câmpii urlând în gura mare că soluţia anticipatelor nu este realistă. Buimacul moderator Hoandră nu-şi reprima admiraţia faţă de Becali, singurul care îşi păstra cumpătul şi încerca să fie cât de cât coerent era profesorul Ion Bogdan Lefter. Şi la Digi 24 apar acum tot felul de neica nimeni sau comentatori discutabili precum Pantazi de la Hotnews, care nu-şi poate reţine partizanatul.

Aşa că i-am înjurat, am închis televizorul şi m-am apucat să termin numărul curent din România Literară şi să-mi stăpânesc oroarea citind Stalin - Curtea ţarului roşu de Simon Sebagh Montefiore. Te cuprinde groaza citind cum acest dement şi-a distrus ţara şi apoi şi vecinii de sub talpa bolşevică.

De ce au ieşit tinerii în stradă?

Am stat şi aseară la televizor să mă uit la ce se întâmplă în Bucureşti, dar şi în alte locuri din ţară.

marşul tinerilor din seara lui 3 noiembrie a determinat demisia lui Victor Ponta şi a guvernului său. Iată că şi aseară manifestaţia din Piaţa Universităţii a continuat, cumva sub altă formă.

Demonstraţiile din marile centre universitare Timişoara, Cluj au fost de sprijin a manifestaţiei din seara lui 3 noiembrie, la fel şi în alte oraşe cum am amintit şi despre Piteşti.

De fapt ce vor acum acest tineri? Vor primenirea totală a clasei politice. De ce?

Din motivul cinismului şi aroganţei actualei coaliţii politice care conduce de doi ani România. Guvernul Pont a picat în aceeaşi paradigmă a cinismului şi aroganţei guvernului Boc Băsescu, au sfidat cu neruşinare pe români. Unii or să spună că demonstraţia de acum pare mult mai amplă, dar şi condiţiile climatice sunt diferite. În plus propaganda mizerabilă a TVR1 şi B1 tv nu mai are succes. Ponta a venit pe valul unor nemulţumiri care l-au adus în 2012 la putere.

Care este legătură dintre cele două guvernări? Păi figura impostorului general ajuns pe cele mai înalte culmi, Gabriel Oprea. Se părea la un moment dat că taie şi spânzură prin influenţa şi şantajul exercitat asupra guvernului Ponta cum o făcea şi cu guvernul Boc.A fost suficient ca un poliţist să moară într-un mod stupid la datorie şi ignorarea opiniei publice şi sfidarea celor care îi doreau demisia să declanşeze proteste ale societăţii civile. Şi evenimentul care a turnat gaz peste foc a fost incendiul de la Colectiv care a amplificat într-un mod nepermis frustrările.

Cum a fost posibil ca asemenea figuri patibulare de genul impostorului Oprea să ajungă atât de sus? De vină este sistemului brevetat de Iliescu care i-a dat şi numele: capitalismul de cumetrie! Securitatea care a cancerizat societatea românească a permis ca asemenea impostori, agramaţi şi penibili să decidă interesele României. El este doar un exemplu, dar ele se regăsesc în toate partidele. Baronii locali care decideau aproape tot sunt acelaşi produs nociv. Cumetria, relaţiile naşi fini s-au instituit în toate nivelurile politicii româneşti. Acestea combinate cu lipsa de respect a legii au dus la această situaţie nocivă care a explodat în protestul de stradă.

Se pare că primii care şi-au dat seama de pericol au fost până la urmă pesediştii prin Dragnea care oricum ia în serios frământările societăţii româneşti şi promite primenirea cadrelor acestui partid. Am înţeles că unii penelişti, mai ales din ramura pedelistă s-u repezit ca ulii în vederea posibilei guvernări. La fel de necesară este primenirea şi acolo, DNA se ocupă intens de figuri implicate în afacerile murdare ale Elenei Udrea, alt personaj toxic cu gard incredibil de impostură promovat tot de cumetriile politice.

Ce se întâmplă? Păi după marea demonstraţie liniştită din 3 noiembrie, ieri seară 4 noiembrie demonstraţia parcă a luat alt aspect. Au apărut grupuri anarhice de tipul galeriilor de fotbal care contestă orice establishment. Au apărut penibilele îngenunchieri utile la biserică, dar nu pe stradă. Doar dacă suntem cumva musulmani? Printre ei sunt indivizii dispuşi să se bată cu autorităţile să creeze haos. Tocmai acest lucru trebuie evitat. Deocamdată manifestaţiile nu au lideri. Dacă se găsesc ar fi bine, dacă nu ei trebuie să creeze presiunea asupra partidelor să reseteze modul de a face politică. Pândeşte şi populismul, extrem de periculos cu consecinţele distructive din anii 30. Dar situaţia este acum alta. Degeaba visează Băsescu sau Madam Macovei să se aleagă cu ceva, ei sunt expresia sfidării voinţei populare!

Acum şi ceva despre ierarhia ortodoxă. Culmea, contestaţia ei vehementă vine de la o generaţie cu ore de religie şi acces neîngrădit la credinţă. Ierarhia ortodoxă nu a înţeles nimic că totul s-a schimbat de la ortodoxia Ungro-Vlahiei de acum 700 de ani. Ei se leagănă în iluzia pelerinajelor şi gloatelor dispuse să pupe tot felul de moaşte. Ei bine tinerii cer ca aceşti preoţi să iasă în stradă, în societate să se implice cum s-a întâmplat cu ierarhia catolică mai ales după 1945. Hieratismul poate fi lăsat la mânăstiri, dar şi ele pot deveni centre de sprijin, ajutor şi orientare pentru cei năpăstuiţi de soartă. dacă nu vor face asta vor deveni complet necredibili şi ortodoxia va cădea într-o mare desuetudine. Eu ştiu preoţi  ortodocşi care deja se implică social, aşa trebuie să facă toţi de la Preafericitul în jos!

P.S.  Am uitat ceva important!
Faţă de Piaţa Universităţii din Bucureşti 1990. Atunci erau intelectuali credibili care puteau da substanţă revoltei şi îndrumare.
Azi nu mai sunt!  S-au consumat în trădări a statutului de intelectual, adică revoltat în contra puterii, unii şi-au pătat în asemenea hal reputaţia că mi-e jenă când îi văd, îi aud şi îi citesc!

Cronica unei demisii anunţate

Ceea ce eu exprimam cu semn de întrebare s-a întâmplat azi după marea demonstraţie de stradă de aseară din Bucureşti.

Eu cred că Victor Ponta a făcut o mişcare înţeleaptă, chiar dacă obligat se pare de Liviu Dragnea. Această demisie a rezolvat şi demisia personajului toxic generalul izmenar Gabriel Dragnea.

Ponta poate va mai avea viitor politic, dacă nu făcea actul demisiei era terminat complet, contrar opiniei lui CTP, zisă acum.

Ceea ce se întâmplă în astă seară în Piaţa Universităţii este diferit. Sunt acolo cei care au pierdut ocazia să fie prezenţi ieri pe stradă, sunt alţii care savurează victoria dreptăţii străzii, şi sunt grupuscule anarhiste care nu prea ştiu ce vor. Pe de altă parte în ţară mai ales în mari oraşe se întâmplă manifestaţii de solidaritate cu cei care au reuşit ieri să-l oblige pe Victor Ponta să demisioneze. În Timişoara, în Cluj unde sunt puternice universităţi s-au strâns tinerii de acolo. S-a întâmplat şi în Piteşti, vreo 500 de protestatari cu un nucleu de agitaţi tip  galerie de fotbal.

Am urmărit tot felul de comentarii, foarte mulţi părerişti.

Cred că Iohannis a rostit azi un discurs foarte bun care a subliniat problemele societăţii româneşti. Sper ca Iohannis să găsească cu ajutorul partidelor un prim ministru şi un guvern care să poată gestiona România până la alegerile parlamentare de peste exact un an. Dacă are mână bună precum Iliescu, da Iliescu cu Stolojan în 1991, atunci nu ar trebui să ne facem probleme.

Ideea anticipatelor vehiculată de PNL, dar şi de stradă este pur şi simplu stupidă, pentru că s-ar organiza pe legea din 2008 care ar produce un alt Parlament foarte numeros.

Dimpotrivă un an ar permite străzii se agrege o mişcare politică care s-ar putea impune şi ar putea avea un rol important. Dar această mişcare ar trebui să convinge România, poate acea Românie urbană responsabilă şi care vrea un viitor pentru noi. Altfel, ar fi doar o  mişcare anti şi atât!

De ce este nevoie de o demisie?

Aceasta este întrebarea după ce s-a întâmplat în tragedia de la clubul Colectiv. 

Tragedia este acumularea unor cauze care au contribuit la o catastrofă. Au fost aprobări formale, s-au făcut nişte recondiţionări care nu au respectat nicio regulă de securitate împotriva incendiilor, în club era prea multă lume şi cel mai grav s-au realizat nişte efecte pirotehnice care sunt strict interzise.  A fost reţeta pentru o catastrofă care îmi aminteşte şi mie de Cernobîl, cum am citit într-un articol.

Şi eu, trebuie să fiu sincer am fost martorul unor incendii provocate de iresponsabilitate. 

Am văzut cum a luat fost un turn de răcire! Pare o contradicţie de termeni dar aşa s-a întâmplat, erau necesare nişte lucrări de reparaţie, şi s-au realizat acţiuni de sudură în turnul care avea sisteme de răcire cu picături din material plastic inflamabil. Şi turnul de răcire a luat foc şi chestiunea era serioasă şi a fost totuşi localizat şi stins destul de repede nu înainte ca turnul să fie ars complet. Cu focul nu te joci! În arhivă în proiect am găsit specificat clar interdicţia de lucrări cu foc la această instalaţie.

În cazul acestui eveniment nefericit sunt foarte mulţi morţi şi mai mulţi răniţi, unii în condiţii critice. Din păcate această întâmplare reflectă unul din marile noastre defecte, să tratăm orice la mica învoială, la un compromis cu corupţie la mijloc, care aici a condus la catastrofă. 

Nu toată corupţia provoacă victime umane, dar corupţia este ca un vierme care roade şi care distruge conştiinţe.

Şi din acest motiv tinerii care mărşăluiesc astă seară aşteaptă ca unii să-şi dea demisia în mod simbolic.

Cel mai vizat este primarul  Popescu Piedone din primăria căruia s-a dat avizul de funcţionare al clubului Colectiv, altul este ministrul de interne Oprea cu un poliţist pe conştiinţă.

În lumea politică românească demisiile sunt rare sau foarte rare. Eu ştiu două exemple ale lui Valeriu Stoica şi a lui Crin Antonescu, ambii din fruntea PNL. Un exemplu care ar trebui să fie contagios.

Dar virusul demisiei, este slab şi contracarat rapid de antibioticul numit corupţie şi aroganţă neruşinată!