Trăim vremuri interesante!

Azi doamna Laura Codruța Kovesi a mai făcut un pas important în obținerea postului de Procuror European a câștigat și la votul din comisia LIBE de la Parlamentul European.

Este un semn pozitiv pentru românii exasperați de asaltul lui Dorel asupra Justiției cu găinarul de Teleorman pe post de mânuitor de marionete. Mizeriile l-a care s-a dedat Toader care vrea ca justiția să ajungă la dispoziția acestui găinar ajuns fraudulos în fruntea PSD au revoltat pe toți, inclusiv pe magistrați.

Cel mai trist este când vezi pe abjecții și mizerabilii din PE ai lui Dragnea cum votează împotriva interesului național, care este să avem un român în fruntea unui for european!

PSD sub Dragnea a devenit un partid antinațional, este un fel de PCdR interbelic care milita pentru distrugerea României Mari, acum pentru ajungerea României în cea mai dezavantajoasă situație. Dar nu mă mir, polonezii l-au boicotat pe președintele UE Donald Tusk, polonez de-al lor, dar nu pe gustul pigmeilor politici care conduc acum Polonia. 

Antena 3 a intrat în fribilație, ventilatorul care dă cu căcat în proștii care se uită și cred, funcționează din toate gurile celor care sunt argații lui Voiculescu. Or să moară de bubă rea! La fel o să moară de oftică fostul jurnalist Nistorescu, și AMP, deontoloaga bucălată, care este autoarea prezumției de vinovăție. Acum Alina etc are un singur obiectiv să-l spele de scuipații aruncați de toți pe Dragnea. 

Dar cel mai periculos pentru noi cetățenii acestei țări este politica absolut aberantă economică. 

Țara este pe mâna unui dobitoc numit Teodorovici și a unui profanator de morminte Vâlcov, care la comanda șobolanului găinar din Teleorman distrug economia românească.

Logica lui Dragnea este simplă, arunc toți banii obținuți din truda acestui popor la toți imbecilii și ei mă votează!

Este mai mult decît o crimă este o greșeală, cum spunea Talleyrand!

Deci consecința este numai una, la brutărie cu Dragnea și acoliții!

Jurnal de vineri cu mare scârbă

Am reînceput jurnalele săptămânale, ocazionate de naveta la București.

De aceastăm dată vineri, nu joi um erau anii trecuți, în plus mai am un curs la cei de anii 4.

Soluția de a a ajunge la București o fac cu maxi taxi. De ce? Simplu, că programul este mai strâns și cu trenul aș fi foarte aproape de ora de începere a cursului. În plus trenul și-a pierdut orice avantaj, acum prețul biletului este egal cu cel de max-taxi. Cu maxi-taxi ajung mai repede la București, dimineața însă se oprește la capăt de oraș și fac apel la metrou. În plus max-taxi are dezavantajul că ești extrem de înghesuit, doar scaunele de pe partea dreaptă cu un singur loc ar fi mai confortabile. În plus am mai “beneficiat” de câteva flatulențe cu iz de atac chimic din partea călătorului din față.

Ajuns la întersecția de la APACA m-am grăbit la AFI să-mi iau cafeaua Starbucks. Abia revenind spre Politehnică, am observat că noul bloc de birouri de pe colțul străzii este dotat și el cu un Starbucks.

Ajuns la Facultate am constat că am primit cea mai neadecvată sală de cursuri, nu avea video proiector. A trebuit să mă mut la vechea sală care însă avea videproiectorul ars! Noroc că prin amabilitatea colegului care avea cheia de la sală am primit un videoproiector mobil și am reușit să țin cursurile.

Dar nu de asta mi-a fost scârbă, ci de camapania de murdărire dusă de mercenari din media împotriva normalității în România. 

Campania dusă împotriva candidaturii doameni Kovesi la funcția de procuror eurpean a depășit orice limită de isterie. Tot felul de mercenari în care se disting Cristoiu, Nistorescu, sau un individ cu coadă de cal șir nume predestinat, Curea sunt de o abjecțe totală și o nemernicie absolută. Nu fac decât să arunce cu excremente în ventilatorul mediatic al A3 sau alte ejusdem farinae.

Cum pot unii să ne prostească în față că acest departament de  investigare a magistraților, pus sub controlul ministrului Dorel ar produce independența justiției? Observ că deja procurorii și toți magistrații au organizat proteste publice. 

În plus această farsă justițiară a admis o plângere penibilă împotriva lui Timmermans și  a Verei Jurova de la Comisia Europeană, știindu-se clar că acești funcționari au imunitate și se supun unor foruri juridice europene. Această plângere vine de la grupul infracțional luju.ro, al acestui gunoi numit Savaliuc, care a mai pârât-o și pe doamna Iohannis la procuratură. 

Mă întreb ce tupeu poate să aibă Dragnea, acest găinar și haiduc teleormănean care fură de la săraci ca să fie el bogat să vorbească de repectabilitate referindu-se la Laura Codruța Kovesi? Când apare nu văd decât un șobolan, asociat cu alt individ, hoțul de portofele Oprișan de la Vrancea. Rău a mai ajuns PSD și la fel și țara!

La București am avut ocazia să cumpăr din nou România literară, de negăsit în Pitești. Am citit o chestie care m-a pus pe gânduri, un cunoscut literat băsist, care-și varsă toxicitățile în această revistă face o analiză a unei cărți scrise despre Noica în documentele securității. Individul nu este prea lămurit de calitatea securiștilor care-l urmăreau pe Noica, aceștia par destul de rezervați. Păi normal! După ce Dej la băgat pe Noica la pușcărie, Ceaușescu încerca să-i valorifice naționalismul și patriotismul structural al lui Noica pe linia național comunismului. Mă întreb dacă nu cumva acest individ face pe neștiutorul relativ la securitate, dat fiind că are o vârstă și a lucrat la Universitatea unde a funcționat și Mona Muscă, Oare numai această doamnă a avut relații cu această instituție odioasă? Dar îmi pare cam mincinos și ipocrit acest individ, care-l adora pe președintele cu legături strânse cu securitatea. Și bețivul ex-președinte, ale cărui urme se văd doar ca scuipați pe geam se mai trezește din mahmureală și debitează insinuări ticăloase despre președintele Iohannis, că ar fi fost de conivență cu Dragnea în privința Olguțăi Vasilescu. Poate că Dragnea și-a făcut niște calcule schimbând-o de la minister pe această cațaveică obraznică?

În schimb m-a impresionat mărturia lui Alex Ștefănescu privind o înâmplare de la admitere al facultate și contactul cu securitatea. 

Tot din acest areal face parte și spectacolul inițiat de doamna Ioana Voicu Arnăuțoiu privind compozitorii și securitatea, cu un documentar, revelator despre  compozitorii români din documentele de la CNSAS și secvențe din jurnalele de actualități. Aș mai aminti figura lui Mihail Jora. În afară marilor sale calități de muzician și profesor Jora este un reper moral și de demnitate. A refuzat orice avansuri ale securității. Era ceea ce înseamnă a fi un domn, un boier adevărat cu rădăcini vechi în aristocrației Moldovei, un erou al Matrelui Război de Reîntregire. De ce oare nu popularizăm astfel de oameni, ci suntem invadați în media de tot felul de indivizi patibulari, de anafabeți și leneși obraznici.

Am avut o scurtă discuție cu doamna Arnăuțoiu după spectacol și îi mărturiseam că mi se pare rizibil să te întrebi de ce fel erau securiștii. Eu am întâlnit doar securiști răi și proști.

PS 
Am văzut un videoclip pe care cei de la USR PLUS vor să-l folosească. Este videoclipul din 2016 pentru a-i îndemna pe americani să voteze, cu Spielberg, Tom Cruise, Will Smith și alții de la Hollywood. Este interesant, antrenant, inteligent, dra se adresează americanilor. Ar trebui să facă USR/PLUS un efort cu artiști români, că sunt destui dispuși să facă ceva asemănător! Că sunt și probleme de copyright, adr și specificitate autohtonă.

Addenda la blog și Dilema veche

Ieri în Dilema veche mi-a rămas în minte un articol al unui traducător calificat român despre responsabilii de fonduri europene români într-o excursie la Belfast în Irlanda de Nord! Probleme viitorilor administratori era cum să-i controleye și să-i strângă de coaie pe beneficiari, lucru care i-a uimit la nord irlandezi care spuneau că dau banii pe încredere! Greu la noi! Că toți suntem români, mai mult sau mai puțin onești.

Dar cel mai mult mi-a plăcut postarea unui cititor care evocă povestea trupei The Band, care acompania pe Bob Dzlan, canadieni la origine. Cred că am văzut filmul, dar pot spune că am abandonat meciul din Europa League și am stat fascinat să revăd idolii rock ai tinereții mele the last waltz. Realizat și regizat de marele Martin Scorsese!

Vă invit și pe dumeavoastră să-l vedeți sau revedeți. 

Cu Muddy Waters, Joni Mitchell, Eric Clapton și mai ales cu Bob Dylan, laureat al al Premiului Nobel! Dar și cu poeți precum Lawrence Ferlinghetti care face acum 100 de ani!

Astea-s nostalgiile mele, idolii mei, văd că un prieten vechi are nostalgii pe Facebook cu Ceaușescu din aceeași epocă. 

Confundă tinerețea noastră cu acest dement paranoic, ucenic leneș și nepriceput de cizmar, care ar fi trebuit să nu vadă mai sus de cizmă, cum a spus Apelles. Să nu confundăm tinerețea și aspirațiile noastre cu acest gropar nemernic  și nenorocit al viselor noastre de atunci!

Jurnal de Sibiu

Adi spre casa Huet

Pe 10 februarie am împlinit o vârstă rotundă. Așa că plănuiam să serbez ziua la Poiana Brașov. Adriana, soția mea mi-a sugerat să o fac la Sibiu.

Adevărul că mă simt foarte legat de Sibiu. Este al doilea oraș al copilăriei mele, aici locuind sora cea mai mai mică a mamei și petreceam în vacanțe cel puțin o săptămână la Sibiu. Aici mergeam la mătușă-mea cu tramvaiul de la Gară care urca panta și apoi cobora spre Cibin și aici mâncam cel mai bun parizer și cel mai bun unt. 

Poate cel mai important lucru este în Sibiu Muzeul Bruckenthal. Aici mi-am făcut educația vizuală și m-a pregătit pentru marile muzee ale lumii văzute după 1990. 

Broasca de la casa Huet

Inițial am vrut să rezervăm o cameră la unul din hotelurile de rețea din Sibiu, dar am găsit o pensiune mult mai pe gustul nostru, Casa Huet, într-o clădire de patrimoniu, în spatele Catedralei Luterane pe lângă casa parohială coborând spre strada Turnului unde locuia mătușa mea. 

 

Am plecat la Sibiu împreună cu familia Țecu, Mari este medicul nostru de familie și Iulian, bunul meu prieten. Ei o au pe fiica Iulia, studentă la Medicină în Sibiu, unde se pregătea pentru ultimul examen din sesiunea de iarnă.

Am ajuns la Sibiu pe seară, ne-am cazat cameră  într-o  foarte confortabilă și am pornit să găsim un loc unde să mâncăm. Am mâncat la Crama Sibiană, dar am făcut rezervarea la resturantul Kulinarium din Piața Mică, unul dintre restaurantele de top. 

La Crama Sibiană

Mie și lui Iulian ne-ar fi plăcut la Crama, dar muzica populară n-o încânta pe tânăra studentă. Am remarcat că majoritatea chelnerilor în Sibiu sunt bărbați, mai meseriași decât improvizatele chelnerițe piteștene. 

Și acum aș vrea să fac câteva remarci despre Sibiu. În 1990 când l-am revăzut, după prima mea ieșire în

Occident, în Germania, mi-am spus că dacă l-ar vopsi și aranja cineva ar fi la fel ca orașele germane, sau poate chiar mai frumos. Visul s-a împlinit sub primarul Iohannis, actualul președinte!

Observ că zona pietonală este pietruită cu pavaj de  granit și lespezi din același material, mult mai rezistente decât pavelele de beton din Pitești, incluiv borduriel sunt de piatră, nu beton. Nu am văzut cerșetori în Sibiu., serviciile sunt excelente la orice stabiliment. La Starbucks Adriana a cerut apă fiebinte de ceai și a primit imediat fără comentarii, este adevărat că eu comandasem deja cafea.

Ceea ce deosebește Ardealul de restul țării este respectabilitatea, oamenii au această calitate, inclusiv în județele mai sărace din Secuime, unde nu vezi sărăcia mizerabilă, aia din țara lui Moromete.

Dacă românii ar lua acest exemplu, nu am mai avea sentimentul că sărăcia este un blestem.

A doua zi după micul dejun la Casa Luxemburg, am mers  la Iulia care stă cu chirie într-o garsonieră pe Corsoul sibian. Iulian avea nevoie de niște becuri pentru Iulia și am ajuns la perferiile Sibiului și după ce am rezolvat problema le-am propus să mergem să vedem Mânăstirea de la Cârța. 

Cârța

Mânăstirea de la Cârța este o mânăstire cisterciană, cea mai estică așezare monahală de acest tip din Europa de Est.

Este un momnument de secol XII, fondat de călugării burgunzi cistercieni (dintre trestii!) care au venit odată cu sașii, aduși de regii Ungariei în această parte a Transilvaniei. Asta dovedește și originea luxemburgheză a sașilor. 

Monumentul aflat la vreo 40 de km de Sibiu, pe o șosea foarte bine întreținută le-a plăcut și prietenilor noștri. Cârța este o localitate foarte bine întreținută de un primar gospodar, oltean de origine, deci se poate!

Era o zi senină și aveam și o imagine absolut magnifică a Făgărașilor, Alpii Transilvaniei.

Munții Făgăraș

Avrig - Palatul Bruckenthal

După întoarcerea de la Cârța ne-m oprit la Palatul Bruckenthal din Avrig. Îl știam de copil drept Preventoriul pentru tuberculoși.

Palatul Bruckenthal-Avrig de sus - nereabilitat

Palatul Bruckenthal - Orangeria

Acum a revenit Forumului German al sașilor și a fost luat de un sas, fost primar în Avrig și reabilitat, doar Orangeria cea din vale.

Baronul Bruckenthal

Palatul este construit după modelul palatului Belvedere din Viena, după cum am avut surpriza să constat. El are un corp de clădire sus la șosea, nereabilitat și unul în vale, Orangeria, despărțite de un parc imens și foarte frumos. Este cadoul lăsat de Bruckenthal Avrigului, cum în Sibiu este muzeul. 

Împăratul Franz Joseph

 Kulinarium

După amiaza ne-am oprit la restaurantul din Sibiu unde am oferit prietenilor și rudelor masa festivă.

Selfie cu Măriuca și Iulian

Invitată de onoare a fost Măriuca, verișoara mea, sora lui Onu, bunul meu văr, pescar strașnic și extraodinar rocker, am văzut cu el concertul AC/DC, dar decedat mult prea devreme!

Măriuca nu a venit cu mâna goală, a adus prăjituri făcute de ea și un vin făcut din vița de pe lângă casă, dar și o sticlă de rose  de Purcari.

Am băut și am mâncat bine. Mi-a plăcut supa cu tarhon, dar le-am spus chelnerilor că avea prea puțin tarhon!

Adi&Măriuca

După amiaza ne-am întors la hotel, unde Adriana era foarte obosită.

Eu am stat cu ochii în televizor unde era Liverpool-Bournemouth 3-0, dar mai ales pe tabletă la meciul Real Madrid-Atletico Madrid. Realul și-a revenit uimitor și i-a călcat în picioare pe Atletico pe stadionul lor, învingându-i cu 3-1. Real este într-o revenire de formă care mă pune pe gânduri. S-a confirmat și miercuri cu Ajax Amsterdam. Am văzut un meci superb pe stadionul din Amsterdam, redenumit Johann Cruyff, marele fotbalist olandez, dispărut mult prea devreme. Ajax a dominat, a dat un gol anulat, eu cred că a fost corect, Iulian nu! După pauză, Real și/a revenit și i-a învin pe olandezi cu 2-1. Aceștia au meritul că joacă frumos, fotbal total, ca pe vremuri Ajaxul lui Ștefan Covaci din 1972.

Muzeul Bruckenthal

Biserica catolică din Piața Mare

Duminică 10 februarie aventura sibiană s-a încheiat și ne-am întors la Pitești.

Nu vreau să închei înainte de a-mi aminti cu regret două articole unde Radu Ioanid și Patre Iancu atacă din nou memoria lui Vintilă Horia. 

Chiar dacă opiniile lui Horia sunt blamabile, ca toți contemporanii săi era un om de dreapta, ca

de exemplu Mircea Eliade, sau prietenul său evreul Mihail Sebastian! Probabil că a avut și puseuri antisemite, i-a admirat pe idolii calpi, precum Codreanu. Însă declararea sa de criminal de război, este o idioțenie tipic acelei epoci și resuscitarea celei porcării bolșevice nu declanșează decât reacții antisemite după cum am observat pe forumul de la Adevărul.

Jurnal cu Liverpool

Am făcut o pauză la blog pentru că am fost ocupat cu un alt proiect, să-i zic de natură profesională.

Şi încep cu fotbalul. Cum este în titlu este vorba de echipa mea favorită Liverpool. Şi totul a început cu etapa de la mijlocul săptămânii trecute. Marţi, surpriză! Manchestet City se împiedică la Newcastle şi ia bătaie. Gata Liverpool se va desprinde. Are acasă cu Leicester şi se împiedică şi ei şi fac egal. Da, în loc de 7 puncte distanţa se fac doar de 5. Iată că are loc şi etapa de final de săptămână, unde City bate într-un derby pe Arsenal.  Ultimul meci Liverpool îl are cu la West Ham şi din nou meci chinuit unde fac egal din nou. Nota bene, cu un egal la care pasa decisiv a fost dintr-un ofsaid clar. Şi iată că distanţa în loc să crească s-a redus la 3 puncte. City are în avans meci vineri cu Everton la Liverpool şi dacă bat  trec pe primul loc din cauza golaverajului. Şi asta ar fi ceva! Să vedem, oare Everton va ceda acasă?

Oricum forma lui Liverpool mă îngrijorează în perspectiva meciurilor cu Bayern Munchen.

Altă echipă care-mi place, Real Madrid, a avut o perioadă de mari probleme care se pare a fi trecut peste perioada mai proastă şi merge din victorie în victorie, semn bun!

Şi acum să revin la d'ale noastre, din  internele noastre probleme.

Săptămâna trecută a fost resuscitată o poveste veche, de securişti bătrâni de acum 30 de ani. A fost pusă în circulaţie de un aşa zis naţionalist,  de fapt un răspânditor de murdării despre intelectuali.

Este vorba de formarea GDS care ar fi fost opera securităţii, ăleia vechi al lui Ceauşescu. Asta pe motiv că ar fi primit sediul acela foarte ultra central. Îmi şi vine să râd, atunci când se întâmpla evenimentul securiştii umblau încă cu frica în oase şi cu căcatul pe ei cum să scape. Pe urmă şi-au mai revenit când Iliescu i-a pus la loc. Replica o dă Andrei Cornea, implicat în acea iniţiativă. Era ciudat cum oamenii securităţii dădeau cât puteau în Iliescu şi FSN şi nu invers? Oricum, nu originea GDS este problema. A fost fondat pe ideea de a fi un for de discuţii între diverse pături sociale şi nu a reuşit această menire, fiind doar un club elitist şi exclusivist. GDS este povestea unui eşec politic al intelectualilor români care nu au reuşit din păcate să impună un curent politic nou. Ei au dat şi dau dovadă de partizanate, cel legat de Băsescu este simptomatic. Cum au putut intelectualii să fie păcăliţi de un individ, cu legături obscure cu securitate, apărut pe scenă ca un perfect demagog, pare un mister. Dar este simplu, le-a gâdilat vanitatea, punctul slab al oricărui intelectual. În plus când afacerea lui Liiceanu cu Humanitas, Băsescu l-a ajutat. Şi acum face eroarea, ca să nu zic prostia să se judece pe acest motiv cu ieşeanul Liviu Antonesei. Părerea mea, tot pe motiv de vanitate, nu poate admite asta, că Băsescu chiar l-a ajutat şi el a făcut prostia să-l cauţioneze chiar şi când era clar că nu mai are rost.

Alte evenimente interesante politice pe firmamentul românesc sunt formarea alianţei USR- Plus şi creşterea Pro România din hemoragia de la PSD. 

Plus partidul lui Cioloş s-a născut din iniţiativa unui tânăr avocat fiul unui securist care-l anchetase pe Marius Oprea. Ce furie pe unii că Marius Oprea a dezvăluit acest lucru. Plus scandalurile legate de conducerea acestui partid cu indivizi dubioşi în conducere şi scandalul lui Naumescu, profesor clujean pe această temă. Că Plus a fost întemeiat de cineva care este fiul unui securist vechi nu-l face partid de securişti noi cum sugerează răuvoitori, precum aşa zisul consultant politic Guşe, care caută şi el să se bage în seamă în politică şi este mult mai legat de anumite cercuri obscure legate de noua securitate SRI, cu mentalităţi de vechi securişti.  Eu rămân la părerea că Cioloş, chiar dacă e fiu de miliţian ca Dragnea nu este decât un oportunist şi mulţi vor fi dezamăgiţi.

Problema este cum spunea Cristian Pârvulescu, aceste partide noi au mentalităţi de oengişti, adică nu admit că în politică trebuie să negociezi şi să faci compromisuri.

La fel şi ciuda lui Dragnea că deputaţii pesedei pleacă şi se duc la PRo România care ar fi tot o invenţie securistă. Aici Dragnea este jalnic, el pare cel mai clar a fi o invenţie ticăloasă a vechii şi noi securităţi. El are mentalitate de bandit, dacă le umflă salariile bugetarilor şi pensiile aceştia vor da buluc să voteze PSD. Uită că între bugetari sunt medici şi profesori care se lasă mai greu păcăliţi de jmekeriile lui de fante de Teleorman. 

O mare problemă o are Dragnea cu bugetul, ar fi vrut să-i pedepsească pe primarii marilor oraşe, y compris adversara lui din PSD, doamna Firea. Dar sunt probleme şi cu UDMR care şantajează ca de obicei, când nu plâng cu lacrimi de crocodil cât de demni şi buni sunt ei, nu slugile lui Orban Viktor de la Budapesta.

Cea mai penibilă este iniţiativa lui Dorel de la Justiţie. Codruţa Kovesi s-a clasat prima la concursul de procuror european şi Toader ar vrea s-o dea în gât cât de ticăloasă ar fi Codruţa. Este ca-n poveştile cu proşti, Toader speră ca Europa să-i creadă mizeriile şi matrapazlâcurile cu care a supus justiţia românească intereselor murdare ale hoţilor cu gulere albe de la PSD ALDE.