Marcel și Casablanca

Marcel Ciolacu a făcut o mutare inteligentă după opinia mea. L-a invitat la București la o întâlnire neoficială pe Orban Viktor primul ministru al Ungariei. Acesta obișnuia să vină prin România, să se plimbe pe aici, ca vodă prin lobodă. Iar discuțiile privind o linie de mare viteză pe calea ferată între București nu este o idee rea, mai ales că UE susține aceste căi ferate pentru a înlocui avioanele. De exemplu între Paris și Bruxelles trenul Thalys face o oră și 25 de minute și a desființat avioanele între aceste capitale. Păi ia mai mult timp în aeroporturi decât zborul de o juma de oră. CE frumos ar fi să avem un tren cu o medie de 150m km/oră care să facă vreo 8 ore între București și Budapesta nu vreo 15 ore cât face acum. Eu sunt un mare fan al trenurilor, care sunt extrem de confortabile în afara României, nu un coșmar ca între București și Pitești.

Dar cum se exprima Deutsche Welle, Orban a mușcat mâna întinsă de Ciolacu debitând obișnuitele sale idiosincrazii antiliberale și turnând în capul ungurilor că sunt nație imperială, uitând că imperiu a fost vreo 50 de ani când Austria a asociat Ungaria în Imperiul Austro-Ungar. A ironizat faptul că în România el a fost contemporan cu vreo 20 de prim miniștri ai României, cât a fost el prim ministru în Ungaria. Este clar diferența de sistem politic, Ungaria fiind o democrație parlamentară în care primul ministru este cel mai important om din stat, iar președintele decorativ. 

Ceea ce a rămas din discuțiile româno-ungare a fost declarație lui Orban că această întâlnire poate fi începutul unei frumoase prietenii. Orban este ipocrit pentru că el nu prea mai are prieteni prin UE, doar pe la Kremlin. Iar între cei doi Marcel nu este Rick, iar Orban nu-i căpitanul Renault. Asta arată doar că lui Orban îi plac filmele bune.

Cel mai grav derapaj al justiției române este decizia ICCJ în cazul Gheorghe Babu Ursu în care securiștii care l-au torturat și omorât au fost exonerați de orice vină. Decizia este a unei judecătoare de al Curtea de Apel București este că Ursu nu a fost dizident, pentru că a putut călători în străinătate! Aceasta arată că această judecătoare s-a substituit CNSAS și a altor instituții dedicate care decid pe baza dosarelor de securitate aceste drame ale trecutului comunist. Această decizie însușită de  IICCJ arată ceva devastator. Că aceste persoane confirmă analfabetismul funcțional. Pentru că arată că habar nu au de istoria României. Pentru că nu pot să cred că mai sunt la ICCJ contemporani ai securiștilor, sunt oameni mai tineri, care probabil la revoluție erau la grădiniță, la școala primară. Este îngrozitor de trist și revoltător pentru că acțiunile cauzatoare de moarte ale celor doi securiști intră la crimă cu premeditare pe care codul penal le pedepsește oricum.

Altă declarație revoltătoare este a lui Augustin Zegrean. Acest individ dezgustător, în loc să-și roadă imensa și nerușinata pensie are opinii. Este revoltat că CIJUE a anulat decizia CCR privind prescripția unor fapte de corupție. Cei de la CCR s-au asociat cu infractorii cu gulere albe în loc să să-i pedepsească. Și omul jupânului Băsescu, după tot felul de decizi discutabile în care-și servea  patronul ar trebui să aibă un pic de jenă și reținere. Se știe că legislația europeană este superioară celei interne.  Vrem doar beneficii și profit de la UE, dar nu acceptăm ce nu convine unor persoane extrem de controversate. Este începutul unei frumoase prietenii între Zegrean și Orban!

Tour de France și un pic de istorie

S-a terminat și cel mai important eveniment ciclist al anului Tour de France. Este o mare performanță să mergi pe bicicletă peste 3000 de kilometri. Este un sport câinesc de oameni care trudesc zilnic 200 de km pe șa. Asta trezește și suspiciunile de dopaj. Anul acesta favorit era slovenul Tadej Pogacar, chiar dacă danezul Jonas Vingegaard câștigase anul trecut. Și diferența între ei până spre final era doar de 10 secunde. Totul urma să se decidă în etapa de contracronometru, o etapă mai dificilă, nu pe teren plat, ci pe zone cu pante, urcușuri și coborâșuri. Penultimul în cursă a intrat Pogacar și timpii lui se dovedeau foarte buni. Dar a intrat în cursă și Vingegaard. El i-a speriat pur și simplu pe comentatorii de la Eurosport, întrecându-l pe Pogacar cu 1 minut jumătate! Și în următoarea etapă de munte i-a mai luat încă 4 minute! Singura satisfacție a lui Pogacar este că Vingegaard l-a lăsat să câștige penultima etapă. 

Că tot suntem la sport s-a desfășurat returul la Tiraspol al Farului cu Șeriff. Au luat o bătaie exemplară, care arată nivelul fotbalului românesc, chiar cu miracolul din Elveția. Chiar dacă Ungaria are o națională puternică de fotbal, la cel intern este în aceeași mlaștină a incapacității. Campiona Ferencvaros a luat bătaie acasă și eliminată de o echipă din Insulele Feroe! De vină la noi sunt falșii șefi ai fotbalului românesc, prostia unui Becali, și a altor ejusdem farinae. 

V-am prezentat cartea de memorii a lui Zeletin privind retragerea catastrofală din toamna anului 1916. Am învățat despre noi o istorie glorioasă. Cum noi care am apărat Occidentul de otomani? Acest fals a fost demontat de unii istorici, dar tentativele au fost rău primite. Aceste istorii nefericite din vremea începutului Primul Război Mondial arată în primul rând lipsa de considerație a ofițerimii române față de trupă, venită din ciocoismul nostru nenorocit.  

Aceeași teză eroică falsă o împărtășesc și vecinii maghiari, care au stat 180 de ani sub pașalâc otoman și noi românii privim asta cu satisfacție, Noi care ne-am turcit rău sub fanarioți. Este adevărat că vecinele Ungaria, sau Polonia au fost puternice state medievale  central europene, dar ambele au dispărut! Ungaria la Mohacs în 1526, învinsă de Soliman Magnificul, iar Polonia a fost împărțită de Rusia, Prusia și Austria în secolul XVIII.  Ungaria a avut un moment de glorie cu Franz Joseph i-a invitat să guverneze împreună în Imperiul Austro Ungar, cu un final dezastruos. Iar Orban Viktor reușește să mintă o majoritate de maghiari cu un trecut imperial, fără nicio șansă de a reveni.

Istorie glorioasă au avut doar trei state europene, Anglia, Franța și Spania  și o știm cu toții asta. Apasă însă moștenirea colonială, mai problematică la Franța, dar există o majoritate azi în lume de vorbitori africani de franceză, de spaniolă în America Centrală și de Sud, și de engleză în toată lumea.

La începutul secolului al XVIII-lea a apărut o nouă mare putere Rusia lui Petru cel Mare, El a încercat să modernizeze și occidentalizeze statul rus, dar a existat o puternică rezistență care amintește și azi de stăpânirea tătărească și de Ivan cel Groaznic. 

Pe de altă parte Germania  nu a reprezentat o mare putere, din cauza fărâmițării în stătulețe după Războiul de 30 de ani din secolul XVII, care a lovit rău în demografia germanilor care au pierit mai mult de jumătate. De abia începând cu 1871 Germania lui Bismarck a devenit o mare putere militară agresivă, provocând în secolul XX două mari războaie mondiale, sfârșite rău pentru germani. 

E greu să ai o istorie glorioasă!

Budăi, Firea, Simona

În săptămâna ce a trecut s-a consumat scandalul azilelor groazei. Pe mine mă afectează direct, că Doamne ferește! să ajung la un astfel de azil. Scandalul a izbucnit în Voluntari în fieful soților Pandele Firea. Ca de obicei doamna Firea a dat vina pe alții, ea nu știa nimic. Gherțoiul Godei, omul Firei era jupânul acestor azile, el petrecea cu curve și lăutari, și bieții bătrâni cerșeau în zdrențe. Este ce poate fi mai rău, îți dai pensia acestor instituții și mori de foame și mizerie. Și cum poate această mincinoasă perfidă să nege despre această situație, când fundația care înființa azilele se numea Sfântul Gabriel cel Viteaz. Pentru bisericoasa Gabriela Firea, Gabriel era Arhanghelul care a anunțat Bunavestire, și nu un sfânt, doar pentru madam Firea ca să o gâdile plăcut, idee probabil a lui Godei și celorlalți mizerabili. În același timp o victimă colaterală a acestui scandal a fost alt corifei al prostiei guvernamentale, faimosul Budăi de la Muncă, în sarcina căruia stătea administrarea și controlul azilelor. Era unul din cei mai slabi miniștri, responsabil al unuia din cele mai complicate ministere. Cu hopuri și cu năbădăi ambii au trebuit să-și dea demisia. Se spune că Gabriela Firea fiind prim vicepreședinte PSD avea o poziție foarte puternică în PSD, dar acest scandal o scoate deocamdată pe Firea din politică. Să-i urăm drum bun și cale bătută. 

Iată că din imensa rezervă a PSD hop a răsărit steaua Simonei Bucura Oprescu propusă la Ministerul Muncii. Simona Bucura, ulterior prin mariaj Oprescu a debutat de mică în politică, fiind nepoata lui Nicolescu, jupânul și zbirul județului Argeș. Este de o bună bucată de vreme deputată, peste 10 ani. Unde s-a manifestat Simona plenar este pe la serbările câmpenești din județ, la zilele comunelor rurale. Este simplu să ajungi deputat pe listă, taci din gură și îți încasezi drepturile. Însă mă tem că Ministerul Muncii este o pălărie mult prea mare pentru Simona. Este în PSD așa criză de cadre că Ciolacu a numit-o pe Simona ministru? Ori Ciolacu nu percepe cât de complicat este mai ales acum cu pensiile speciale, legea salarizării, etc. 

Văd că alde Ciolacu și manipulatorii de la Antena 3 vor să-i bage în horă și pe liberali. Chestia cu Raluca Turcan pute a: voi sunteți de vină! Unde treaba este serioasă e la Consiliul Județean Ilfov unde Hubert Thuma e șef și subordonații lui ar fi trebuit să controleze situația din azile. Nu lipsește din cor nici javra de Dogioiu care bage și ea bățul din situl spotmedia. Îi stă bine lângă Antena3.

Azi se împlinesc 202 ani de la nașterea sopranei Pauline Viardot, de origine spaniolă, personaj principal în The Europeans, carte de istoria culturii secolului XIX, la care citesc acum!

Prigojin și Nahel

Acestea sunt personajele care au ținut afișul zilelor trecute.

Prigojin a creat multă emoție, frică între liderii Rusiei, în frunte cu  Putin. Cu toate că a încercat să forțeze schimbarea conducerii armatei ruse Prigojin a abandonat puciul și s-a înțeles cu Putin prin intermediul lui Lukașenko. Nu este de loc clar ce s-a întâmplat, oricum mincinoșii media ruse au învinuit tot pe americani și Occident de acest puci ratat. Totuși ceva m-a pus pe gânduri, când regimul părea că se clatină acțiunile lui Prigojin nu au avut niciun impact major asupra războiului din Ucraina. Comandanții și militarii ruși de pe frontul ucrainean au părut imuni la toate mișcările militarilor Wagner și luptele au continuat la fel de crâncen. Amintind de Primul Război Mondial și Revoluția Rusă, frământările interne au condus la prăbușirea fronturile ruse și la Pacea de la Brest Litovsk a lui Lenin care ne-au afectat și pe noi pe frontul românesc din Moldova. 

Ucrainenii care sunt în contraofensivă vor avea mult de pătimit cu invadatorii ruși.

Franța a fost zguduită de repercusiunile morții lui Nahel, un adolescent de 17 ani de origine algeriană împușcat de poliție. Acest derbedeu avusese anterior de 15 ori de a face cu poliția. Acum era la volanul unui automobil, neavând carnet. A fost oprit de poliția pe motociclete, a fugit și a amenințat cu pistolul a demarat din nou fatal pentru că polițistul l-a împușcat. Un prieten din Franța mi-a explicat că de fapt polițistul dorea să-i tragă în picioare, dar demarajul lui Nahel l-a dezechilibrat și glonțul l-a lovit în cap. Oricum moartea lui Nahel a declanșat o furtună în Franța. Toți derbedeii de origine magrebiană au început să atace totul, magazine, mașini, mijloace de transport public. Mbappe l-a declarat înger. Da! Un înger cu față murdară. Dacă în SUA moartea lui George Floyd a putut fi cauzată de acțiunea forțată a unui polițist, aici furia cretină declanșată de acești derbedei nu prea are justificare. Infractorul Nahel nu s-a supus avertizării poliției. Puteam, să înțeleg protestele unor la moartea lui Nahel, dar jafurile, hoțiile un au nicio justificare. S-a ajuns ca derbedeii teroriști să atace familia unui primar și să pună în primejdie copiii și soția. Din acel moment Franța normal s-a revoltat. Se pare că lucrurile s-au liniștit și asta datorită acțiunii poliției și jandarmeriei care se pare că au reacționat ferm. Acțiunile acestor derbedei mi-a amintit de romanul lui Michel Houellebecq Supunere, în care Franța devine sub acțiunea islamiștilor un stat musulman. Consecința acestor acțiunii descreierate va fi că Franța se va îndrepta spre extrema dreaptă, care va fi mult mai dură cu minoritatea musulmană. Toate aceste probleme sunt legate de trecutul colonial al Franței. De felul în care colonialiștii francezi au interacționat cu cei din colonii. În Algeria s-a desfășurat un război de independență extrem de violent cu armata franceză. Nici cu Africa neagră relațiile colonialiștilor nu au fost mai bune, i-au tratat pe negri rău. Mult mai bine se pare că au gestionat relațiile cu coloniile Marea Britanie și confirmarea o dă și Commonwealth-ul care cuprinde foste colonii britanice. Am înțeles că autoritățile din Anglia interacționează cu liderii musulmani de acolo și asta a dus la relații mai puțin încordate cu musulmanii și negrii din această insulă. Semnificativ pentru relațiile cu aceste minorități este că primarul Londrei este pakistanezul Sadiq Khan și că primul ministru al Marii Britanii este Rishi Sunak! Am văzut în vacanța în Grecia la poarta alăturată de a noastră pentru București o cursă la Londra. Erau semnificativ de mulți pasageri de origine indiană. Englezii, britanicii se pare că sunt mai îngăduitori ci minoritățile.

În Franța se pare că acești minoritari nu au succes decât în sport, la ultimul meci de calificare al Franței la Europene echipa de pornire a Franței era compusă din 2 albi și 9 negri. Echipa de handbal under 19 feminină a Franței aflată zilele astea la Pitești la un turneu pare a fi compusă doar din negrese. Aici este problema cu minoritățile Franței, nu se îndeasă să se instruiască să ocupe posturi bine plătite. Trăind în ghetouri, musulmanii fiind condiționați și de Islam ei au un viitor în zona interlopă, trafic de droguri. radicalizare sau se pot salva prin spor. Cei mai mari fotbaliști ai Franței sunt musulmani: Zinedine Zidane și Benzema! Probabil că este necesară o cooperare mai strânsă cu liderii minorității musulmane care să-i excludă pe extremiști.