Jurnal de Ziua Unirii

Azi este 24 ianuarie 2021 și se împlinesc 162 de ani de la Unirea Principatelor Române. Mă deranjează expresia asta cu mica unire. Nu există mici sau mari uniri, sunt doar pași se împlinirea idealului național. Unirea din 24 ianuarie 1859 a pus temelia noului stat modern al românilor care a și primit ulterior numele de România! Spunem Războiul de Reîntregire, deci unirea tuturor provinciilor românești din 1918 era o operă de reîntregire, când toate provinciile românești s-au alăturat formând România Mare, operă politică care a durat doar 22 de ani. 

Scriu acest bilet cum spune prietenul Julian în această zi festivă, dar sărbătorită în cadru restrâns ca în pandemie. Că veni vorba de Julian, am primit un document cu coperte ale unor reviste franțuzești de la începutul anilor 60. Erau vedetele momentului, în primul rând franceze care mi-au trezit nostalgiile copilăriei și a adolescenței. Dar ce mi-a sărit în ochi era un titlu în englezește: There are too many negroes în baseball? Era 1960 și problematicul cuvânt negroes nu devenise încă un cuvânt inacceptabil ca să-l facă de râs pe arbitrul Colțescu, e drept la noi fiind de fapt echivalentul englezesc al culorii negru. 

Am citit un interesant număr prim din acest an din România Literară. Dorin Tudoran revine cu rubrica Certocrația, sunt multe articole interesante și unul pe care-l recomand lui Julian: https://romanialiterara.com/2021/01/michel-houellebecq-jacques-prevert-e-un-prost/

În stilul lui inimitabil Michel Houellebecq îl face praf pe bietul Prevert și mai ales filmele interbelice ale lui cu Jean Gabin! El ne recomandă în locul lui Prevert originalul, care este Baudelaire. Articolul, constat, este vechi din 1992! Recunosc că Houellebecq este unul din autorii mei preferați, la fel și Adrianei, pentru stilul lui fără prejudecăți și împotriva corectitudinii politice care a invadat America și Europa. Corectitudinea Politică este calul de bătaie împotriva noii administrații Biden de la Washington. E greu de ales între extremismul cu iz fascist al lui Donald Trump și cancel culture, sau dărâmarea statuilor lui Columb! Îi întreb pe idioți, mai exista America dacă nu era Columb? Probabil că negrii ar fi trăit fericiți în Africa? Asta este o replică cam imbecilă la BLM. 

Inaugurarea Biden/Harris a fost făcută în prezența vicepreședintelui Pence, cel pe care idioții îndemnați de Trump voiau să-l spânzure. Un final lamentabil de mandat! Mă emoționează foarte tare acest tip de inaugurări cu intonarea imnului național american, cântat de Lady Gaga, ca și melodia cântată de Jennifer Lopez și mai ales tristul Amazing Grace.

Dar să ne întoarcem la ale noastre. Săptămâna a debutat cu un atac vehement al lui Rareș Bogdan împotriva lui Ludovic Orban, cerându-i demisia din fruntea PNL, urmat de altul al secretarului general Robert Sighiartău. Mulți analiști politici au sărit în sprijinul lui Orban. Ei nu cunosc bucătăria cam deochiată a partidului, unde sunt lideri locali fără pic de credibilitate care au torpilat șansele partidului. Există primejdia ca partidul să scadă dacă nu au loc dezbateri serioase și promovarea în demnități nu se face pe bază de meritocrație. Așa că mi se pare preferabilă metoda USRPLUS de bălăcăreală publică, așa nu se ascunde gunoiul sub covor.

A început vaccinarea, iar apariția lui Iohannis pe post de Rambo la vaccinare a dat un impuls și este bătaie și scandal la înscriere. Sunt prea multe solicitări și insuficiente vaccinuri. Vaccinarea merge relativ bine în comparație cu UE, doar la mișeii de la A3 nu se vede, ei sunt fani vaccinare în Israel, care are un statut special prin relația cu Pfizer. 

Vremea a fost rece exact pe 19 ianuarie, când Putin a făcut baie în apă înghețată. Era Boboteaza pe stil vechi! Dar finalul de săptămână este cald și însorit. 

Liverpool este într-o gaură neagră, Real Madrid s-a trezit aseară cu Alavez 4-1, fără Zizou pe bancă din motive de covid .

Am văzut primul episod din noua serie Walker, cu un actor nou în rolul titular în locul Chuck Norris. Am văzut și două episoade din Lupin, serial franțuzesc Netflix cu Omar Sy un african în rolul unui Arsene Lupin contemporan și mi-a plăcut. 

Mă muncesc la cartea lui Ronen Golderg Rise and Kill First, volum de peste 900 pagini despre acțiunea Israelului împotriva terorismului arab. Titlul este din Talmud și s-ar traduce pe românește: decât să plângă mama, mai bine să plângă mă-ta!

Postările mele recente au succes, în sensul că se uită pe ele mai mult de 100 de persoane. Am avut ideea să mă alătur grupului Emil Cioran și postările mele despre moralistul francez din Rășinari au succes, se pare, sau mă înșel eu?

Cum se manipulează vaccinarea la Antena3

Acum câteva minte am urmărit o emisiune la Antena3. Era pauză publicitară pe celelalte canale și doar ei erau în direct. Nu urmăresc decât foarte rar acest post, știu cine sunt jupânii, mercenarii media și manipulările favorabile doar pesedeului. 

Subiectul era de mare interes, despre vaccinare și Răzvan Dumitrescu era în legătură cu Dr. Berkovitz, medicul personal al lui Netanyahu. Așa că m-am oprit să urmăresc. Cum se știe Israelul este un stat test pentru vaccinare. Ei au o relație privilegiată cu Pfizer și le-au trimis vaccinuri, primind de la Israel rezultatele efectelor vaccinării, lucru extrem de prețios pentru Pfizer. În plus sistemul medical israelian este extrem de performant, fiind o țară militarizată din cauza vecinilor, dar o democrație de tip occidental. 

Deci javra de Dumitrescu l-a momit pe Berkovitz, un om extrem de generos și cu nostalgie despre țara lui de baștină. Profitând de el a început manipularea. 

În studio mai erau prezenți jurnalistul Curea, un mizerabil de la Evenimentul Zilei, Ciuvică, parazitul fost medic și expert în toate. Mai erau prezenți pe video Fifor, fostul politician de la eșuatul  partid al lui Ponta și Cristian Bușoi, europarlamentarul liberal. Acesta era de fapt ținta atacurilor proferate de aceste personaje grețoase.

Folosind exemplul unic al Israelului mercenarii acestui post voiau să inducă ideea că în România vaccinarea este varză! Degeaba argumentat Bușoi că stăm bine în context european, suntem pe locul șase  la vaccinați la 100 de locuitori! Germania, sau Olanda o țară cu un număr egal de locuitori cu România stau mult mai rău! Superior și arogant jupân Dumitrescu afirma că vaccinarea nu se va termina niciodată la noi. Păi de ce? Pentru că la guvernare este PNL și asociații, nu geniala Dăncilă la braț cu românca veche Șoșoacă (slavă macedoneană!).

Din vector antivaccinist Antena3 a devenit brusc mare suporter al vaccinării din .....Israel!!!!!

Este absolut ticălos și aberant să transformi un subiect atât de important pentru viața noastră precum vaccinarea într-o manipularea propagandistică josnică. Merită Antena3 toate înjurăturile și scârba spectatorilor normali.

Ultima oară despre Trump, despre Biden, despre ruși și nu numai

Ieri în dimineața de 20 ianuarie 2021 s-au petrecut ultimele minute din prezidenția lui Donald Trump. A fost un mandat fără precedent. A câștigat președinția SUA spre surpriza tuturor. Beneficiind de simțul politic și intuiția lui Steve Bannon, un ideolog de extremă dreapta, Donald Trump, dintr-o vedetă media s-a transformat într-un candidat extrem de serios. Au fost exploatate frustrările generate de globalizare, de dispariția industriei grele din nord estul SUA Rust Belt, de frustrările micii burghezii americane WASP excedate de mandatele primul președinte de culoare. Nu pot spune că este negru, este fiul unui african din Kenia și o albă americană (caucasian!). Toate aceste nemulțumiri au dus la un succes neașteptat în Mid West în centrul Americii, dar și în statele oscilante din nord est, Pennsylvania, Michigan. 

Președinția sa a marcat schimbări cu efecte profunde la scară internațională care nu știu dacă se vor rezolva ușor. Primii ani au marcat o dezvoltare accelerată, au obligat China la reevaluarea politicilor sale economice. A făcut erori majore semănând neîncredere în aliați, în UE, NATO. Rezultatele sale însă față de marii inamici declarați au fost proaste sau foarte proaste. Rusia lui Putin își face în continuare de cap, Coreea de Nord continuă înarmarea, Iranul îmbogățește uraniu la greu. Este detestabilă admirația pentru dictatorii contemporani, dovedind în final mai ales după alegerile pe care le-a pierdut un comportament asemănător. Rezultate mai bune a avut cu politicile di Orientul Mijlociu. Dar cel mai greu meci l-a pierdut cu pandemia. A gestionat această problemă absolut iresponsabil. Se lăuda ieri ca a realizat vaccinul anti Covid, l-au realizat firmele americane puternice și inventive. Cel mai detestabilă a fost atitudinea lui, după ce s-a declarat victoria lui Biden. Este primul în istoria recentă de mai bine de 100 de ani care nu recunoaște înfrângerea, după afișarea rezultatelor fie și parțiale. Toți precedenți recunoșteau cu gentilețe înfrângerea. S-a transformat astfel în cel mai mare inamic al democrației  americane. Ea s-a dovedit mai rezilientă, a fost trimis la plimbare de justiția americană cu judecători numiți chiar de către Trump. Toate etapele formale care au urmat au fost urmărite sub cea mai mare tensiune. Totul a culminat cu insurecția din 6 ianuarie, care semăna cu o mineriadă. Este vinovat pentru îndemnurile la revoltă. A terminat termenul rușinos, refuzând prezența la învestirea succesorului Joe Biden. Totuși față de România  avut o atitudine pozitivă, Iohannis fiind printre puținii invitați la Casa Albă și relația americană este la cel mai înalt nivel, având în plus creditul pentru Unităților 3 și 4 de la Cernavoda!

Învestirea celui de-al 46-lea președinte american Joe Biden s-a făcut sub cele mai drastice măsuri de securitate. M-a impresionat foarte tare simbolurile învestirii, jurământul pe o biblie foarte veche, de familie, intonarea imnului SUA de către Lady Gaga, imnul informal al lui Guthrie cântat de Jennifer Lopez și mai ales Amazing Grace cântat de către un muzician country. 

Primele acțiuni ale președintelui Biden au fost revenirea la acordul de mediu de la Paris, revenirea SUA în OMS, oprirea zidului de la granița cu Mexicul. Toate au fost salutate cu entuziasm de către comunitatea internațională. Primul cu care va avea contacte este vecinul din Nord în persoana premierului canadian Justin Trudeau. 

Aseară televiziunile au fost pline de analiști care și-au dat cu părerea despre evenimentele de ieri 20 ianuarie. Nu m-a mirat atitudinea invitatului surpriză de la B1 tv, Traian Radu Ungureanu. El se află pe poziția bine cunoscută acelor care pledau pentru Brexit. Este un suporter tembel și iresponsabil a lui Trump, proferând cele mai aberante minciuni vehiculate de Trump și adepții săi cei cretinoizi.

Am promis să vorbesc în titlu și despre ruși. De data asta pozitiv! Este vorba de revenirea în Rusia a lui Alexei Navalnîi, cunoscutul opozant al lui Putin, revenit din Germania unde a fost tratat de otrăvirea recunoscută de un cretin din FSB intervievat chiar de Navalnîi. Navalnîi a fost imediat arestat și băgat la pușcărie. Armand Goșu vorbea de caracterul special al opozanților ruși care refuzau exilarea forțată doar obligați și în lanțuri. Rușii au într-adevăr o tradiție venită din vremea Narodnaia Volia, ilustrată și de Dostoievski. Dar patriotismul nu este o caracteristică specială a rușilor. Și românii nu refuzau exilarea și se reîntorceau cu toate riscurile în România. Nu altfel s-au comportat pașoptiștii și toți tinerii aristocrați plecați la studii în Occident. Ruptura s-a produs după ocupația bolșevică în România. și represiunile fără precedent care au urmat. Românii și-au luat lumea în cap și continuă și azi pentru că nu mai au încredere în liderii politici. 

Campania de vaccinare a început sub semne de rău augur. Nu toate cadrele medicale au dorit să se vaccineze. Însă cu debutul etapei a doua a făcut senzație vaccinarea președintelui Iohannis. A apărut ca un personaj parcă din filmele de acțiune, un om cu o musculatură de Rambo, care a făcut cea mai bună reclamă vaccinării. Este acum o aglomerație la înscriere, sunt prea puține doze și lumea dă năvală la vaccinare.

Sunt semne bune și în politică. Rareș Bogdan și Robert Sighiartău îl vor demis de la conducerea PNL pe Ludovic Orban. Analiștii ignoră faptul că Orban a cauționat lideri slabi de filiale cu rezultate sub orice critică, care au subminat partidul și așa s-au pierdut alegerile! Deci sunt semne bune!

Anti Trump - analiză de Edgar Șelaru fost redactor la BBC

Public pe blogul meu opinia prietenului meu Mihai Vasilescu aka Edgar Șelaru redactor la BBC și Europa Liberă 

Aș începe prin a preciza că, în ce mă privește, resping acuzația pe care o invocă mulți români pro-Trump, conform căreia criticii săi preiau pe nemestecate poziția CNN și a presei scrise de stânga din US, sau poziția presei anti-Trump din România. Scriind de la Londra, trebuie să spun întâi că am văzut până de curând în presa și pe forumurile din România, cam la fel de mult pro-trumpism ca și anti-trumpism, iar uneori un pro-trumpism vehement, ca în cazul unui anumit domn Pătrușcă. În ce privește preluarea necritică a imaginii transmise de CNN și presa de stânga din US, precizez că am obiceiul să mă informez din mai multe surse, de diferite orientări, să verific citatele pentru a nu fi scoase din context și totodată să merg la sursele primare, adică, în acest caz, discursurile lui Trump și cele scrise de el pe twitter. Acestea din urmă îl definesc perfect și nimeni nu poate nega ce apare acolo! De asemenea, resping eventuala insinuare că nu ar trebui să vorbesc despre politica US fiindcă nu trăiesc acolo și nu cunosc situația. O cunosc din numeroase analize sociologice si politice, de la autori americani sau aflați acolo de mai multă vreme, cu date precise, nepărtinitoare. O cunosc și din mărturii pe viu ale multor cunoștințe din Statele Unite, oameni cu opinii foarte diverse. Și în fine, să nu uităm că adesea, lucrurile se văd mai clar din afară decât din miezul unei situații dominate de conflict. Dar să trecem la subiect.

Românii din Statele Unite l-au votat în majoritate pe Trump cam din aceleași motive pentru care l-au votat suficient de mulți americani încât el să câștige alegerile din 2016. Pe scurt, Trump a câștigat fiindcă a promis să combată excesele stângii, fiindcă s-a prezentat ca anti-sistem,  fiindcă a inspirat încredere ca un personaj “autentic” și, nu în ultimul rând, pentru charisma și talentul de personalitate TV. Esențială însă a fost promisiunea de a combate toleranța stângii extreme față de imigrația ilegală și față de criminalitate, precum și  derapajele uluitoare ale corectitudinii politice. A contat bineînțeles și promisiunea unei politici anti-globalizare, în ideea de a pune America pe primul plan (America First) și de “a reface măreția Americii (Make America Great Again -MAGA)”. Putem spune din start că aceste ultime promisiuni s-au dovedit doar de natură propagandistică și că unele metode folosite de Trump pe aceste două direcții politice au dăunat de fapt Americii. În ce privește ansamblul promisiunilor lui Trump, putem fi sau nu fi de acord cu ele, dar în orice caz, Trump nu s-a dovedit omul capabil să le aducă la îndeplinire cu succes. De ce a eșuat? Din mai multe cauze, și e greu de spus care au contat cel mai mult. Poate din cauza stilului haotic de conducere?  Sau fiindcă a vrut sa conducă țara ca un patron de firmă, nu ca un om de stat, ba mai rău, ca un patron de firmă cu “business model” de tip “imobiliare”? Fiindcă a creat, adesea din motive de vanitate, o “morișcă” în schimbarea demnitarilor pe care i-a numit, concediindu-i cu frecvența cu care o făcea in emisiunile lui “The Apprentice”, la TV? Sau, și mai rău, fiindcă a tratat funcționarii publici nenumiți politic ca pe angajații săi personal, convins ca ei trebuie sa execute orice ordin al lui, chiar dacă implica ilegalități? Sau fiindcă nu a înțeles independența sistemului judiciar american, inclusiv (desigur) a Curții Supreme și a explodat văzând că și numeroșii judecători numiți chiar de el și-au respectat profesionalismul și conștiința refuzând să facă ce le cerea el? Sau a contat stilul ultra-provocator în care s-a adresat mereu electoratului și faptul că s-a bazat pe un paroxism al divizării societății, ca sursă de capital politic?  Declarațiile sale deveniseră de mult atât de provocatoare încât oamenii lui nu mai știau cum să-l țină departe de Twitter. Au culminat însă cu discursul din 6 ianuarie. Discursul este publicat și poate fi citit de oricine. Mai întâi, să nu uităm însă că Trump i-a chemat anterior pe adepții săi să vină în număr cât mai mare la Washington, spunând “veniți cât mai mulți, IT WILL BE WILD!” Iar în discurs, după ce i-a amenințat pe parlamentarii republicanii care nu ar face ce le cere el că vor fi văzuți ca trădători și după ce l-a amenințat nu prea voalat pe vice -președinte, care îi spusese ca nu va putea întoarce rezultatul, Trump le-a spus celor veniți să-l asculte: știu că veți merge toti în marș asupra CLĂDIRII Capitoliului, ca să le spuneți pașnic si patriotic celor de acolo ce credeți despre ce fac ei… Cuvântul “pașnic”, invocat acum în mod ipocrit de adepții lui, apare aici de fapt ca nuca-n perete, mai ales după alte afirmații ale lui Trump, că “nu putem câștiga prin slăbiciune” și că “lupta abia începe” etc. Și să nu uităm declarația avocatului său, Giuliani, autor al multora din zecile de procese (trials) pierdute in legătură cu rezultatul alegerilor. Ca aluzie la faptul  că nu a reușit cu acele “trials”, Giuliani a spus sus și tare că acum e timpul “for trial by combat”. E greu să se nege că e probabil ca Trump, în acele momente de excitare, furie și disperare, cu personalitatea lui bine cunoscută,  chiar a dorit să se ajungă la o criză, ca să se demonstreze…Dumnezeu știe ce. Ce e cert este că, în urma discursului său, unii din gloată chiar i-au căutat pe “trădători”, amenințând să- i linșeze. Dar să fim riguroși și să nu speculăm asupra intențiilor lui Trump. Să zicem că nu și-a dat seama ce face si să adoptăm poziția congressman-ului republican Tom Rice din Carolina de Sud, fost mare susținător al lui Trump. Într-o declarație făcută miercuri 10 ianuarie, Rice a spus că nu știe dacă discursul lui Trump “a atins nivelul unei incitări la răscoală (amounted to incitement to rioting), dar orice persoană rațională putea să vadă potențialul de violență”. Totodată, prin faptul că imediat după aceea Trump “a comunicat numai pe Twitter și a venit doar cu apeluri slabe la reținere (weak requests for restraint)” în timp ce violența din Capitoliu continua, “numai prin mila lui Dumnezeu și prin sângele Poliției Capitoliului, bilanțul morților nu a fost mult mai ridicat”, a spus Rice, care la acele momente se afla în Camera Reprezentanților. Acest fervent susținător al lui Trump, care a fost Rice până de curând,  e unul din cei zece republicani din Camera Reprezentanților care au votat pentru punerea lui sub acuzare. Mulți alți republicani au spus sub condiția anonimatului că votul lor contra punerii sub acuzare a fost influențat de teama pentru viața lor și a familiilor lor.  Deci la asta s-a ajuns… Trump a reușit nu numai să compromită democrația americană în ochii lumii, făcând US să apară ca o republică bananieră, democrația a fost realmente afectată prin terorizarea reprezentanților aleși ai poporului. Era previzibil, de altfel. O firmă nu se conduce în mod democratic, iar Trump si-a exprimat de multe ori frustrarea că nu poate lua măsurile dorite de el așa cum “pot s-o facă, eficient și neîngrădiți”, lideri ca aceia ai Rusiei, Chinei sau Coreei de nord. E greu pentru cineva onest și neorbit de partizanat să nu vadă în Trump un om cu înclinații dictatoriale și un pericol potențial pentru democrația americană.

Dar să revenim la promisiunea lui Trump privind combaterea exceselor stângii. De ce a pierdut el și aici, deși o mare majoritate a electoratului îi era favorabilă în această chestiune? Trump a făcut aici greșeli esențiale. În lumea actuală, excesele stângii radicale pot fi combătute doar prin metode democratice, prin câștigarea centrului politic și prin utilizarea bunului simț (care lipsește în mod flagrant extremei stângi!), căutându-se victoria la urne. Din păcate pentru această cauză, Trump însuși a fost o întruchipare a lipsei de bun simț:  în loc să caute câștigarea  centrului, el s-a arătat total lipsit de moderație, provocator și dezbinător. Și, mai rău, a racolat în luptă mișcări rasiste, miliții de extremă dreapta și grupări conspiraționiste (acestea din urmă de o iraționalitate stupefiantă, precum QAnon). Nu e adevărat, nu i-a racolat, vor spune trumpiștii. Ba e absolut adevărat! Nu doar că nu s-a dezis de astfel de mișcări, dar unora le-a spus să stea în “stand by” (adică să fie pregătiți), multora le-a spus ca sunt “very special” și că îi iubește, iar la cei din QAnon, întrebat ce părere are despre ce spun ei, privind cabala de pedofili si canibali de care doar Trump (și eventual Putin) apără lumea,  președintele a evitat un răspuns și a zis doar “cei din QAnon iubesc America”. Nu afirm că Trump a chemat în mod special pe 6 ianuarie la Washington o astfel de faună. Dar un mare număr din gloata care a luat cu asalt clădirea Capitoliului purtau însemne care le-au arătat apartenența. Oricum, cine nu înțelege că în lumea de azi nu poți învinge excesele extremei stângi aliindu-te cu extrema dreaptă și cu conspiraționiștii, acela nu știe pe ce lume trăiește.

Cei pro-Trmp continuă să afirme și că el a fost tare în lupta cu China, aflată în plină ascensiune. Realitatea este cu totul alta. China a înregistrat victorii fără precedent exact “on Trump’s watch”, cum se spune, adică în perioada când a fost el la cârmă. Și asta s-a întâmplat, în mare măsură, mulțumită greșelilor lui. Mai întâi, Trump a desființat Acordul privind Parteneriatul Trans-Pacific, fiindcă fusese inițiat de Obama. Ori, acel Parteneriat grupa aliați ai Americii din  Asia și zona Pacificului și izola efectiv China, exclusă din Acord.  Era un parteneriat sub hegemonia Americii. America stabilea regulile corecte de comerț, care ar fi fost impuse si Chinei pentru a fi inclusă. Trump a retras US din parteneriat. Care a fost consecința principală? China și-a format propriul Parteneriat și si-a extins influența economică. Totodată, Trump a făcut cadouri neprețuite Chinei (dar si Rusiei), subminând sistematic și dezorientând aliații Americii din Asia și Europa. S-a îmbrățișat inițial cu liderul chinez, convins că îl va “seduce” cu șarmul lui personal, și a schimbat uluitoare scrisori de amor cu liderul nord-coreean. N-a obținut decât batjocura acestora. Dar ce a urmat a fost mult mai grav. În loc să se bazeze pe coaliții cu aliații care erau nemulțumiți sau profund îngrijorați de practicile Chinei, Trump a preluat lupta cu China efectiv pe cont propriu: în tarife să ne tăiem, sau în bicepși să ne măsurăm? Și n-a obținut nimic! Orice mici avantaje temporare pentru US au fost anulate de dezavantajele inerente oricărui război comercial. Ba s-a și văzut cum a cerșit el concesii Chinei, la un moment dat, din motive electorale. Pentru China, oricum mai bine pregătită pentru un război comercial decât America, efectele economice au fost neînsemnate.  Iar în același timp, Trump, fiind un declarat izolaționist și dușman al instituțiilor internaționale, a lăsat teritoriul liber pentru China, care a ajuns cea mai INFLUENTĂ putere globală, pe plan economic și politic. Totul mulțumită lui Trump. Și în fine, culmea reușitei lui Trump în această chestiune: alianța economică încheiată recent între a doua economie a lumii (China) și cea de-a  treia (UE). Thank you Mr Trump, semnat Xi Jinping.

În ce privește marile realizări invocate în primul rând în favoarea lui Trump, adică avântul economiei și șomajul mai redus ca oricând, care ar fi, de fapt, privind mai în detaliu, meritele președintelui? Avântul industriei de fracking, care a eliberat America de importul hidrocarburilor, transformând-o în exportator și întărind economia în ansamblu, este mult anterior lui Trump, iar el nu are aici niciun merit. De asemenea, explozia de creativitate și productivitate din industria tehnologiei IT, cei cinci giganți, Apple, Alphabet (Google), Amazon, Facebook, Microsoft, ca și nenumărate alte firme bazate pe aceeași tehnologie creatoare de locuri de muncă nu îi datorează nimic lui Trump, ba au fost chiar uneori în conflict cu el. Nici revoluția din inteligența artificială, care a luat un avant deosebit mai ales în anii presedinției lui, nu are nimic de-a face cu aceasta. Și nici apariția antreprenorului de geniu Elon Musk, și reușitele acestuia nu îi datorează nimic (SpaceX înființată în 2002, Tesla în 2003). Venirea lui Musk a confirmat faptul, știut de mult, că America atrage cele mai strălucite minți, un aflux de creativitate din exterior pe care Trump chiar a încercat să-l stopeze, de altfel, prin tot felul de restricții. Ce poate fi mai semnificativ decât faptul că mai toți aceștia l-au abandonat sau chiar l-au penalizat pe Trump? Și nu numai aceștia, dar și alte companii industriale și comerciale, precum și băncile, presa financiară și chiar presa de dreapta de calitate, care îl susținuse? De ce oare l-au aruncat pe Trump ca pe o măsea stricată? Aș lăsa pe alții să răspundă la această întrebare. Să fim însă din nou corecți și să arătăm că ar exista și un merit al lui Trump, fiindcă el a încurajat companiile americane să repatrieze capital și producție. Este foarte adevărat, dar trebuie spus și că este doar parțial meritul său. Fenomenul s-a datorat de fapt în bună masură Chinei, prin restricțiile impuse și șicanele făcute companiilor străine și, mai ales, prin creșterea salariilor pentru lucrătorii chinezi. S-a văzut deodată că globalizarea nu mai e atât de profitabilă și multe firme au constatat că pur și simplu, în noile condiții, e mai rentabil să se întoarcă în țară.

Finalul se cuvine însă să aparțină performanțelor lui Trump în criza Covid. Afirmațiile lui haotice și contradictorii, recomandările lui halucinante, care îi făceau și pe oamenii lui să se ia literalmente cu mâinile de cap în fața camerelor TV (cea cu detergentul?! a fost numai una), disprețul lui strigător la cer pentru adevăr și competență, politizarea fără sens a măsurilor de precauție, inepția (sau mai pe românește zis, curat prostia) de a pretinde că el știe mai bine, toate acestea au speriat o bună parte a electoratului. Atenție, nu criza economică creată de Covid i-a dăunat lui Trump, ci faptul că omul s-a dovedit inept în fața periculoasei crizei sanitare.

De fapt și în cazul Covid, ca și în discursul din 6 ianuarie, Trump s-a compromis în primul rând prin cele ce i-au ieșit pe gură. Până la urmă, vorbind de cauza eșecului în președinția lui Trump și simplificând la maximum, n-am putea găsi oare o formulare cu care să fie de acord ambele tabere, si cei pro si cei anti-Trump?

Eu cred că da, una bazată pe înțelepciunea populară românească, și anume: GURA BATE CURU’!!!

Mușchii domnului președinte

Ieri a început început vaccinarea fazei a doua cu oameni în contact cu publicul și a persoanelor de peste 65 de ani. 

Primul demnitar care s-a vaccinat public a fost președintele României. 

Acesta a creat o adevărată senzație nu pentru că s-a pentru că s-a  vaccinat, ci la vederea aspectului său fizic. Domnul președinte a arătat o formă fizică de invidiat arătând o musculatură perfectă. Cred că doar în filme Chuck Norris  să arată astfel. De ce oare este așa de bine construit domnul președinte?

Pentru că de mic făcut gimnastică, a mers pe munte. Îmi amintesc că prin Munții Cibinului, în apropiere de Sibiu indicatoarele de traseu erau și în română, dar și în germană prin anii 70. Domnul președinte schiază, joacă tenis. Așa că arată o formă fizică de excepție. Nu cred că alt demnitar să arate la fel, probabil doar Eduard Novak, noul ministru al sporturilor să fie așa de bine dotat, că este sportiv de performanță. Am mai avut un ministru al sporturilor în Gabriela Szabo, o campioană mondială, dar ea era o alergătoare și era altfel construită, ca o femeie. 

Imaginea președintelui a devenit virală și s-au făcut multe glume. Una spune referindu-se la mâna stângă în care s-a intrdus vaccinul care arăta musculatura președintelui că avem o stângă puternică! Dar dacă privim cu atenție mâna dreaptă, aceasta arată o musculatură și mai puternică, probabil de la tenisul de câmp. Deci dreapta pare mai tare, oricât ar vrea stânga să iasă în față! hahahaha.....

Aerul atletic al președintelui nostru ne pune pe gânduri și ne îndeamnă să practicăm sportul. Poate asta este o reclamă pentru practicarea sportului pe care și-a dorește și ministrul Edurad Novak. 

Și încă ceva. Dacă observăm numele celor menționați, sunt toți cu rezonanțe minoritare! Unde ne sunt demnitarii sportivi cu nume neaoșe?

PS S-a vaccinat și Primul Ministru Cîțu! Și el este un atletic și musculos, dar mai normal, cu înălțime pe la 1,7 m. Și trebuie să facem sport și mișcare!

Despre oraș și țară cu Horia Goncearu pe FB la Pitești24

 Astăzi diseminez o nouă conversație organizată de Iulian Țecu și cu mine în care invitatul special a fost Horia Goncearu auditor și expert contabil.

https://www.facebook.com/Pitesti24/videos/163378165214493

Trump eșecul final

Nu reluam acest subiect, dar prietenul meu Marius Bâzu a publicat un blog prezentat și pe Facebook https://mbazu.wordpress.com/2021/01/14/ultimul-an-din-primul-mandat-al-lui-trump/?fbclid=IwAR2hYT88hg2_yjhlw2FEQ7kvYCH1xncZEwcO9PgCk8VzHGPX-agoZd2NJfM

care m-a determinat să reacționez. Pe Facebook, dar și acum pe blogul meu. Și am motto pentru acest blog.

Motto 

Și Hitler a făcut lucruri bune pentru poprul german înainte de comite cea mai mare catastrofă a secolului XX.

 

1. Trump nu a fost ales în 2016 printr-un landslide, adică victorie incontestabilă, Hillary Clinton l-a depășit cu 3 milioane de voturi la votul popular. De fapt nici el nu credea că o să fie ales după niște declarații mai mult decât hazardate, cum poate el să împuște pe cineva în plin New York fără să fie arestat, declarații înjositoare privind femeile. Exista o nemulțumire profundă a celor care au pierdut din cauza revoluției globale tehnico științifice și asta a contribuit la victoria neașteptată a lui Trump. 

2. Toate tentativele lui Trump de a contesta rezultatul alegerilor s-au lovit de justiție americană, pilon fundamental al democrației americane, cu rădăcini în Magna Carta din 1215 în Anglia. Justiția americană este inflexibilă și imună la politic. Toate aceste demersuri l-au făcut pe Trump a fi cel mai mare dușman al democrației americane și al principiilor fundamentale ale Constituției americane. 

3. Este pentru prima oară când un președinte candidat pierde și nu recunoaște înfrângerea. Toate evenimentele formale, electori, Congres au devenit extrem de tensionate. Vicepreședintele Pence, spre onoarea lui a refuzat toate manevrele murdare ale lui Trump. Așa că Trump a declanșat o insurecție care a oripilat toată lumea și probabil și pe unii susținători normali. Trump va rămâne în istoria Americii ca unul din cei mai periculoși indivizi pentru democrație care au reușit să păteze această înaltă funcție și onoare. 

Aș mai adăuga la acestea și demisia neașteptată a domnului Adrian Zukerman, ambasadorul SUA în România. Demisia neașteptată a domnului ambasador a surprins, dar opinia mea este că este un gest de onoare! Pentru că a fost promovat de Donald Trump și comportamentul acestuia probabil l-a influențat ca un gest de protest la comportamentul acestuia. După știința mea domnul Zuckerman este primul fost cetățean român care a fost promovat la această demnitate. În foarte scurta perioadă cât a fost ambasador s-a dovedit un american cu inimă de român! A reușit ce nu au reușit alți ambasadori. A găsit pentru Unitățile 3 și 4 de la Cernavoda finanțarea necesară care ne va oferi energie electrică fără poluare cu gaze de seră. A sprijint finanțarea autostrăzii de legătură între Marea Baltică cu Marea Neagră și Marea Mediterană. Spre dezamăgirea manipulatorilor de la A3 el a susținut ferm statul de drept, iar reacția absolut mizerabilă la plecarea ambasadorului Zuckerman a lui Cornel Nistorescu, autor al acelei Ode Americii după nine eleven 2001 îl descalifică în mod absolut.

 

Începutul noii guvernări

Avem dinainte de Anul Nou un nou guvern, unul de coaliție format din PNL, USRPLUS și UDMR. 

Ca toate guvernele de coaliție și acesta a început cu mari frământări. În primul rând PNL care a trebuit să
cedeze o seamă de ministere. Ca să fie ales președinte al Camerei Deputaților Ludovic Orban a fost acuzat de liberali că a cedat o serie de ministere importante. 

Prima răbufnire a fost cea a lui Cioloș privind numirea lui Sorin Câmpeanu la Educație și Învățământ, chestionând trecutul său de aviator politic și anumite acțiuni pe când era în guvernul Ponta. 

Declarațiile noilor miniștri USRPLUS reflectă și de lipsa unei experiențe de ministru, dar și de o anumită  aroganță ca și când ei vor salva România. Se plâng de problemele lăsate de vechii miniștri PNL, de calitatea oamenilor din ministere. 

Apoi au început controversele cu ministrul Sănătății Vlad Voiculescu. El și-a exprimat inițial nemulțumirea față de cei care sunt în minister, ca apoi, surprinzător să spună cum colaborează extrem de fructuos cu minister pentru a implementa vaccinarea la nivel de țară. Eroarea sa remarcată de mass media este că a făcut public un OUG care lăsa pe umerii autorităților locale finanțarea centrelor de vaccinare. A sărit în sus Boc, în  calitatea sa de șef la primarilor de municipii care arată că fiind o acțiune națională aceste centre sunt finanțate de la bugetul național. Voiculescu a insistat în eroarea de a spune că Boc încearcă să rezolve probleme interne ale PNL atacându-l pe el. Cred că Voiculescu este depășit de dificultatea funcției. Pandemia este o problemă dificilă, mai bine o lăsa pe umerii lui Nelu Tătaru, care, chiar cu erori s-a descurcat onorabil într-o situație în care lipseau foarte multe pentru stăpânirea pandemiei. Și asta se vede pentru că, în ciuda unor estimări alarmiste ne aflăm pe o pantă descrescătoare a infectărilor, care s-ar putea să nu fie relevante, dar decesele și mai ales internările la ATI au scăzut semnificativ.

Mai nou Năsui de la Economie și cu faimosul Ghinea de la Fonduri Europene se plâng de foștii miniștri liberali. Năsui că nu-s asigurate fonduri europene pentru finanțarea afacerilor în dificultatea determinată de pandemie. La Ghinea chestiunea este mult mai sensibilă. El zice că planul de reziliență românesc nu a ținut cont de condiționările UE, pe chestiunea cu energia verde. România are niște probleme diferite de a altor țări europene mai dezvoltate sau cu geografii mai puțin complicate sau teritorii nu prea mari. După Polonia, România are suprafața cea mai mare din fostele țări comuniste și cu cel mai variat relief. România suferă din cauza infrastructurii rutiere cu autostrăzi care este cea mai mică Europa. La fel sunt problemele cu calea ferată. Deci pentru noi este o prioritate ca să completăm această infrastructură și rolul lui Ghinea este să lămurească cu factorii europeni prioritățile noastre. Pentru că vorbind de verde, finanțarea Unităților 3 și 4 de la Cernavoda ar contribui creșterea energiei nucleare nepoluante cu gaze de seră. Se face lobby acum în UE pentru nuclear, chiar dacă verzii germani sunt contra prostește! O spun în cunoștință de cauză. Pe de altă parte localitățile României trebuie conectate la rețeaua de gaze. Așa că dacă Germania vrea energie pe gaze, de ce România nu ar putea folosi aceste gaze pentru acoperirea nevoilor de energie casnice?  Ministrul Ghinea trebuie să înțeleagă că nu mai este europarlamentar, ci ministrul care reprezintă intereselor României și ale românilor. 

Cred că toți acești factori publici, miniștri, demnitari din coaliție trebuie să lase logica de campanie electorală și să pună înainte interesele naționale. Acest îndemn l-au făcut toți cei care sunt în mass media  și toți cei care doresc succes acestei guvernări. Iar succesul guvernării coaliției se va răsfrânge pozitiv la toate partidele coaliției. 

Cred că și primul ministru Cîțu trebuie să pună piciorul în prag și să le ceară să-și rărească ieșirile publice și să-și rezolve disputele în interiorul Guvernului.

Am văzut că sunt reacții foarte vehemente din partea sindicatelor la înghețarea salariilor în sectorul bugetar. Cel mai tare m-a enervat protestele sindicatului Sanitas. Sindicaliștii protestează cu toate că sectorul sanitar a avut cele mai importante creșteri salariale din cauza pandemiei. Este absolut inacceptabil să protestezi când la spitalul din Corabia s-a demonstrat cât de neaveniți sunt unii din cei care fac parte din corpul medical. 

Pe de altă parte digitalizarea poate contribui la scăderea personalului administrativ care este cel mai bugetofag domeniu, plătit extrem de generos  dar cu o activitatea care stârnește mari nemulțumiri populației. 

Dacă disputele sunt lăsate la o parte și guvernarea va avea o bună coerență, toată lumea va avea de câștigat!

Este AUR un partid legionar?

Aceste rânduri sunt determinate de diatriba publicată de Iulia Popovici în Observator Cultural https://www.observatorcultural.ro/articol/sorin-lavric-sau-neolegionarismul-in-vorbe-aurite/.

În acest articol doamna critic și cronicar dramatic atacă la baionetă importanți oameni de cultură pentru că, invocând lumea interbelică au evidențiat importante figuri culturale cu un trecut deochiat. Este în principal cazul lui Gabriel Liiceanu, emul al lui Constantin Noica. Acesta a avut clare simpatii legionare, precum Mircea Eliade și Emil Cioran. Asta este inevitabil. Scormonind trecutul interbelic intelectual dai de acești importanți corifei ai culturii române și universale care în tinerețea lor au avut simpatii politice oribile. Au fost precum îi caracterizează Eliade pe politicieni contemporani din anii 30 ca piloți orbi. Piloți orbi au fost chiar acești intelectuali, care au văzut în legiune soluția potrivită, adică politica rezolvată cu pistolul și asasinatele. Toți au avut ulterior momente de trezire. 

Cioran a recunoscut atașamentul pentru această mișcare etno fascistă pentru că ulterior nu-l costa nimic. Era un om liber, fără nicio condiționare în Franța unde a devenit unul dintre cei mai importanți moraliști contemporani. 

Cu Eliade a fost mai complicat. Devenind profesor la Chicago, nu a devoalat simpatia interbelică, tot timpul fiind în primejdia pierderii postului de profesor de Istoria Religiilor, în care era unul dintre cei mai importanți cercetători. N-a scăpat și Saul Bellow, coleg de Universitate l-a zugrăvit foarte rău într-un roman, având și boală pe români, fiind divorțat de o soție româncă.

În schimb Constantin Noica a ispășit eroarea politică a tinereții făcând pușcărie comunistă alături de prietenii săi, Alexandru Paleologu, unul din puținii intelectuali anti-legionari, ca și de monahul de mai târziu de la Rohia, Nicolae Steinhardt. El a fost maestrul importanților intelectuali contemporani Liiceanu, Andrei Pleșu și alții. Tocmai că doctorandul lui Liiceanu Sorin Lavric a devenit un fel de ideolog al acestui partid ciudat și curios numit AUR. Lavric a scris o carte foarte interesantă despre destinul lui Noica, unde îmi amintesc o anume admirație pentru legionarism. Probabil că el a încercat să-l facă pe George Simion un fel de nou Zelea Codreanu. dar individul nu are datele, nici carismă și în plus este un prost, un derbedeu de fotbal!

Tocmai aceste argumente le folosește Iulia Popovici în diatriba ei aiurită și aiuristică. În plus resuscitează o idee absolut imbecilă și periculoasă vehiculată de niște istorici revizioniști tineri care se pare că nu au gustat plăcerile comunismului și anumite simpatii stângiste. Ei vehiculează că sinistrul experiment de la Pitești s-ar fi datorat calității legionare a deținuților. Acești iresponsabili periculoși uită un detaliu esențial. Țurcanu și ciracii săi se aflau în pușcăria comunistă și acțiunea lor nu ar fi fost posibilă fără aprobarea și supravegherea gardienilor pușcăriei. Experimentul care amintește de teoriile lui Makarenko și experimentată de Mao Tze Dun a fost dirijat de sinistrul Nicolski. De asemenea Iulia Popovici îl mai bagă și pe Ion Gavrilă Ogoranu, singurul rezistent din munți la categoria de legionari. Să fie clar, după instaurarea comunismului în România nu mai avea importanță opțiunea politica interbelică, ci doar lupta cu arma în mână împotriva comunismului.

Revenind la AUR nu văd de loc acolo neo legionari, pe care i-am cunoscut la conferințele PERT  despre experimentul diabolic  de la Pitești și cu care am avut conflicte. Sunt niște tembeli inconștienți, fără niciun viitor, care încearcă să readucă un trecut de care trebuie să ne rușinăm.

Cum am spus, AUR este o alcătuire politică cu totul deosebită de ceea ce era legionarismul interbelic. În primul nu este o mișcare xenofobă, este a oamenilor din diaspora nemulțumiți de statutul și de felul în care sunt tratați în Occident, unde au venit să muncească onest. Această mișcate are și un ecou intern, în grupurile ortodoxiste, naționaliste, acum anti vacciniste. Este de fapt revolta precariatului românesc de aici și de aiurea. El este un partid de aceeași sorginte populistă cu cei strânși în jurul lui Trump. După cum s-a văzut experimentul Trump  a dat chix, cu o încercare de lovitură de stat care nu a făcut de loc America mare din nou!

Să vedem cum evoluează această adunătură în peisajul politic actual? 

 

Minerii lui Trump la Capitoliu

Ieri la Washington DC, SUA a avut loc  un incident fără precedent în istoria SUA. Niște derbedei intitulați susținătorii lui Trump au năvălit în clădirea Congresului de pe Capitoliu. Noi care suntem în România  am trăit episodul năvălirii minerilor în clădirea Parlamentului. Atunci au fost dați afară de intervenția promptă a lui Ion Rațiu. În lipsa unui Rațiu, din clădirea Congresului au fost dați afară de poliție și Garda Națională cu prețul a patru vieți. Opinia internațională a reacționat prompt la această acțiune haiducească cu aer de război civil. Dacă și Boris Johnson premierul britanic a dezaprobat este un fapt într-adevăr fără precedent. Că doar ei au mai năvălit peste Capitoliu acum mulți ani, în 1814! Trebuie că premierul britanic se gândește să preia adminitrarea acestor colonii revoltate și dezorientate de un președinte absolut iresponsabil. Și așa guvernul american se gândește să  îl demită pe Trump conform unor prevederi constituționale.

Trump sfârșește într-o postură absolut penibilă. Este cu adevărat pricipalul dușman din interior al democrației americane. Atitudinile sale care au incitat la revolta și acțiunea derbedeilor care se declară susuținătorii lui Trump trebuie pedepsite exemplar. Urmăresc acum cum republicanii se scufundă în ridicol obiectând la voturile date lui Biden în anumite state. Cred că Partidul Republica va suferi un serios recul după toate imbecilitățile lui Trump. Un maimuțoi mediatic ridicol care a devenit cel mai mare pericol la adresa democrației americane.

PS Cântecul anti Trump al lui John Foggerty de la Creedence Clearwater Revival

Tocmai acum am urmărit la 10 40 cum Congresul l-a declarat pe Joe Biden Președinte al SUA!

https://youtu.be/4ODrkRdwb3k