Jurnal din ultima zi a anului

Crâmpoșia de Drăgășani, vin vechi românesc

Scriu în 31 decembrie 2021 ultima zi a anului! Am făcut un mic bilanț de Crăciun, dar recidivez.

Politic acest an a fost foarte frământat. Am început anul cu un guvern de coaliție PNL, USR, UDMR ca să-l sfârșim cu alt guvern de coaliție PSD, PNL, UDMR, cea mai proastă soluție politică. De ce proastă? Păi ne uităm la buget și el nu mai reflectă voința de a ține investițiile la nivel ridicat. 

Destrămarea coaliției de centru dreapta a fost determinată de comportamentul celor de la PNL și de la USR. USR arată că nu este pe deplin pregătit să guverneze, iar PNL a flexat mușchii când nu a trebuit. Demiterile miniștrilor useriști nu au fost negociate, Cîțu a avertizat USR, dar nu a dus negocieri, iar USR nu a avut o ofertă complementară la niște miniștri necorespunzători. Și totul a culminat cu demisia în bloc al useriștilor și o moțiune de cenzură nesocotită, asociindu-se cu AUR. Și ca rezultat s-a ajuns la moțiunea de cenzură a PSD care a căzut guvernul Cîțu și instalarea guvernului Ciucă cu PSD și fără USR. Este clar că PSD își impune punctul de vedere, cu toate că șeful guvernului este liberal, trezind mari nemulțumiri la PNL. Nu știu cât va rezista acest guvern, este un guvern de trecut iarna asta complicată.  Mare problemă este acest partid toxic numit AUR, zice că sunt patrioți, dar sunt suspecți de apropiați de Putin și ruși.

Prima problemă este pandemia. Dacă ea a scăzut în vremea de vară, a reizbucnit cu putere în octombrie noiembrie. Numărul mare ce decese a speriat pe români și s-au dus să se vaccineze. Acum, cu tulpina Omicron, numărul prezis de infectări va fi mare și din cauza vaccinării reduse cu consecințe probabile de număr mare de decese. Problema cea mai spinoasă este gradul scăzut de vaccinare, cam 45%. Bijuteria politică a PSD, doctorul Rafila și-a dovedit din plin incompetența, nu a avut o atitudine hotărâtă privind vaccinarea, făcând politica populistă a PSD de a nu se vaccina, ci doar testarea. Păi testarea se face doar dacă suspecții prezintă simptome de îmbolnăvire. Este foarte periculoasă atitudinea, pentru că în țări cu grad mare de vaccinare, Omicron produce un număr mare de infectări, iar la noi și de multe decese cu gradul scăzut de vaccinare.

A două problemă este investițiile și programul PNRR. Dacă în partea de investiții preconizată de PNRR, alte programe finanțate de UE sau de guvern s-ar putea realiza, problema sensibilă și complicată este legată de reformele care însoțesc reformele. Cîțu a avut o tentativă de reformare a guvernului, care să devină mai suplu, dar niciun minister nu a făcut nimic concret, atât miniștri liberali, cât și cei useriști, foarte vocali privind reformele, dar cam atât. 

O altă problemă este educația. S-a lansat programul România educată, dar acțiunile luate de guvernele din acest an au făcut prea puțin. Este clar că educația în România a stagnat sau este în regres.  Este evocat învățământul din perioada comunistă, dar condițiile de azi sunt cu totul altfel. În primul rând o piedică sunt mentalitățile profesorilor, care sunt conservatori și adversari ai schimbărilor. În plus mulți sunt nepregătiți de schimbările produse de revoluția digitală, după cum s-a văzut în pandemie. La nivel universitar apariția universităților private a dus la scăderea nivelului de excelență. Multe din aceste universități dau diplome care nu au nicio valoare. Observ că au existat și sunt niște miniștri care sunt absolvenți ai unor astfel de universități. Există și o frustrare la adresa celor care și-au făcut studiile afară, suspecți că și-au făcut studii precare, de parcă România ar avea un grad de excelență ridicat. La scăderea nivelului universitar a contribuit și faptul că vârfurile absolvenților de liceu studiază afară, scăzând calitatea în interior. Programul România educată a fost vehement criticat de personalități culturale, precum Gabriel Liiceanu. Suspectez aici și atitudini politice, critice la adresa soluției lui Iohannis pentru guvernul Ciucă, cu PSD primadonă. 

Legat de educație cred că se leagă două probleme majore privind compatrioții. 

Observ creșterea gradului de lipsă de civilizație a românilor. Lumea este nervoasă, sare cu gura, nu lasă loc de îngăduință. Cel mai rău efect este legat de comportamentul în trafic al șoferilor, care duce la atât de multe accidente. Cred că această mitocănie agresivă este rezultatul migrației forțate din zona rurală în urban, Dar acești oameni cu principii de comportament țărănești sănătoase le-au uitat și s-au adaptat la mitocănia mahalalei pe care au întâlnit-o în cartierele dormitor. A contribuit și ultimul deceniu comunist cu lipsuri alimentare și frig în case care a accentuat răutatea, egoismul și alte frustrări.  

De asemenea comportamentul românului față de natură. Unde mai există adevărul despre "codrul frate cu românul". Dacă ar mai exista nenorociri care să conducă la retragerea în păduri, nu se mai poate, munții, câmpiile românești sunt invadate de gunoaie. Pe malul apelor se strâng gunoaiele produse de așa zișii iubitori de natură! 

Și aici nu școala, care are rolul ei în educația copiilor, dar în primul rând părinții care nu-și mai educă copiii să fie politicoși, îngăduitori, iubitori de natură și curați. Este comic și trist cum acești părinți obligă să te descalți când intri în casă, dar curățenia în natură și ambient nu are nicio importanță pentru ei.

Sper ca în 2022 să revenim la normalitate, să se atenueze pandemia, să putem călători să avem o viață ca înainte!

Mulțumesc celor care mi-au citit însemnările, celor care le-au și comentat. Sper că au interesat și sper că numărul celor care  mă citesc să crească!

Anul Nou cu sănătate!

 

Jurnal de Crăciun

A venit Crăciunul se termină 2021. Nu știu de ce, dar ultimii doi ani s-au scurs greu. Probabil pentru că mobilitatea mea și a noastră în general s-au redus foarte mult. Norocul pentru mine și Adriana este că am făcut sejurul din Ardeal la începutul lui august. Doi ani la rând am renunțat la mare, la Grecia și alte ieșiri prin străinătate, înlocuite cu băile de nămol de la Ocna Sibiului!

Crăciunul copilăriei a rămas în amintire, am avut un decembrie fără ninsori, doar pe munte s-au întâmplat. Îmi reamintesc de Crăciun  cu această denumire și de bradul de Crăciun, nu apăruse încă moda cu bradul de sărbătorile de iarnă, sau Moș Gerilă, învățătoarei îi spuneam încă doamna, nu apăruse regula cu tovarășa. Mergeam pe atunci cu colindele. Colindele țin și de amintirile de început latine ale românilor. Și că veni vorba am o mare nelămurire cu afirmativul în limba română, DA. Îl folosesc și vecinii slavi. Am observat în filme italiene și spaniole că pentru afirmativ, se folosește și dja! Filologii spun că ar fi fost în româna veche ie pentru afirmativ. Bazându-mă pe cele observate la limbi romanice apropiate cred că sub influența slavă acel Dja a devenit DA.

Sunt încă sub impresia lecturii Tânărului Stalin al lui Simon Sebag Montefiore. Și amintesc acum că s-au făcut 100 de ani de la înființarea PCdR. Congresul de înființare cu președintele ales, plăpumarul Cristescu a fost arestat în întregime de ministrul de interne Argetoianu și apoi interzicerea lui pe baza legii "scelerate" Mârzescu, cum spunea propaganda. Îmi amintesc foarte bine de aniversarea celor 50 de ani a PCdR în 1971. Eram student și redactor la revista Politehnicii, Ing. Tocmai îi luasem un interviu scriitorului Petru Popescu, foarte apreciat în mediul studențesc după romanul Prins și în turnee literare și prin Politehnică. Pe Valeriu Demetrescu, prietenul meu și el redactor îl pune Aghiuță să culeagă pentru interviul din Ing cu formula de politețe domnule! Ce furtună s-a iscat în presa studențească a vremii. Am fost luat la șuturi în Viața Studențească pentru această blasfemie. Păi domnule în revista din mai 1971 ce aniversa 50 de ani de comunism în România?

Anul acest chiar acum în preajma Crăciunului se aniversează și 30 de ani de la prăbușirea URSS, ultimul bastion important al comunismului. La asta a contribuit și prăbușirea regimurilor comuniste din Europa de Est și politicile reformatoare ale lui Gorbaciov. Și s-a văzut că dacă se încercă reformarea comunismului acest nu rezistă, se prăbușește. Comunismul bolșevic inventat de Lenin și Stalin  moștenește caracterul autoritarist al regimului țarist, care are rădăcini și în stăpânirile extrem asiatice aduse de mongolii care au supus Rusia timp de 3 secole. Intermezzourile democratice ale Rusiei sunt scurte, Revolutia din februarie 1917, până când bolșevicii lui Lenin dau lovitura de stat din 25 octombrie, regimul semi liberal gorbaciovist, și perioada lui Ielțîn la cârna Rusiei din  anii 90. Dar atunci se manifestă plenar și corupția tipică statelor totalitare. Comunismul a rezistat doar prin represiune și corupție. La noi a funcționat pentru că era moștenirea fanariotă, care a reizbucnit după perioada de modernizare a României finalului de secol XIX și a perioadei interbelice.   Citesc o știre că CEDO a declarat legală interzicere partidului comunist în România. Comunismul este la gunoi, rezistă însă nostalgiile după el!

Am văzut un film american Being the Ricardos. Este despre actrița Lucille Ball interpreta unui serial sitcom de mare succes în anii 50. Era o actriță mai ales de filme B, iar acest serial care se înregistra în direct cu spectatori, în care partener era soțul, Desi Arnaz, cubanez de origine. Rolurile sunt strălucit interpretate de Nicole Kidman și respectiv Javier Bardem. Subiectul este problema actorilor de la Hollywood dacă au fost membri ai partidului comunist, Lucille Ball fiind bănuită de acest lucru. Arnaz nu avea cum, că era cubanez, țara lui fiind cucerită de Castro, devenit mare comunist. 

Am nimerit un serial simpatic Emily în Paris. Este despre o tânără americancă din Chicago care vine la o firmă de publicitate din Paris. Interpreta este Lily Collins, fiica marelui muzician Phil Collins! Serialul mi-a trezit nostalgia după Paris și visez la un sejur acolo, când s-o putea cu pandemia asta. Parizianul Julian mi-a trimis un clip cu Parisul decorat pentru vremea Crăciunului să-mi aline nostalgia, sau invers?

Jurnal de 22 decembrie

În această seară am fost la un concert de colinde de Crăciun la Filarmonica Pitești. S-au produs mai multe corale locale printre care și faimoasă corală D G Kiriac. Cu această ocazie m-a lămurit dex online cu semnificația expresiei lerui ler Domnului. Este o expresie care provine de la Halleluiah Domine. Ceea mă duce la originile latine ale poporului nostru. 

Este interesant și înălțător că Sărbătorile Crăciunului vin concomitent cu comemorările privind Revoluția Română. Pentru că, în pofida oricăror remarci, frustrări 22 Decembrie 1989 este ziua în care am scăpat de comunism în România. Ceea ce s-a întâmplat după este cu totul altceva. Pentru că la noi eliberarea de acest regim ticălos și corupt s-a produs cu victime și martiri.

Îmi amintesc cum acum 32 de ani Ceaușescu dăduse ordin ca pe 21 decembrie să mergem și să înfierăm manifestările de la Timișoara. Asta pentru diverși responsabili de partid și sindicat, eu eram președinte de sindicat pe secție Am refuzat categoric și m-am ascuns prin hrubele reactorului. Și nu după mult timp vine un coleg surescitat să-mi spună ca la mitingul din București Ceaușescu a fost huiduit! Atunci mi-am dat seama că totul s-a terminat. Și pentru că Dumnezeu ține cu românii noaptea aceea de solstițiu de iarnă a fost neobișnuit de caldă și demonstrații au rămas pe străzi până când armata a început să tragă mărind numărul de victime  ale comunismului cu cele din București, după Timișoara. Că și după 22 decembrie au mai fost manipulări clocite de noua putere emanată a lui Iliescu care a mai produs victime inutile până în 25 decembrie asta trebuia de mult lămurită.

În fiecare an armata, care are rolul ei clar în represiune, dar care a pactizat cu poporul în 22 decembrie organizează această comemorare. Am fost invitat să particip cu delegația penelistă la depunerea de coroane. Și mi-a sărit în ochi faptul că un mic politruc pecerist, vecin cu mine de bloc a asistat la acest eveniment care a însemnat înmormântarea idealurilor lui de tinerețe. M-a scârbit și discursul liderului așa zișilor revoluționari, un parazit care a trăit de pe urma Revoluției, cu pensia inventată de Ion Iliescu! Discursul acestui individ semăna cu al derbedeului George Simion, fals patriot pe care-l suspectez de conivențe cu Putin.

Și am mai citit o amintire cutremurătoare a lui Marius Oprea, profesor la Codlea în finalul anilor 80. Era cu clasa a V-a la cules de cartofi, muncă patriotică. O fetiță săsoaică explica colegilor ce este banana, ea primise de la rudele din Germania. Și atunci s-a petrecut reacția unui coleg provenit dintr-o familie extrem de săracă, mama mulgătoare, tatăl zilier la Serele Codlea, care a susținut că banana nu există. După discuții înfierbântate copiii au mâncat sendvișurile de acasă. Și acel copil sărac avea două felii de pâine neagră care cuprindeau o foaie de varză cu ceva zahăr presărat! Asta a fost fața adevărată a comunismului, și îi desfid pe toți nostalgicii fără ținere de minte. 

Vremea din aceste zile este complet diferită de acum 32 de ani. Este foarte frig, inclusiv Argeșul a început să înghețe. Dar încă nu am avut prima ninsoare, sunt optimist, trebuie să vină și zăpada atât de obișnuită când eram copil și pe 23 decembrie mergeam cu Bună Dimineața, ca de 1 ianuarie să merg cu sorcova. Și visam la banii care îi voi primi ca să-mi cumpăr cărți în plus de cele primite de Crăciun.

Și acum mi-am făcut cadou de Crăciun două cărți pe care am să le comentez. Sper că și voi veți primi cadouri, sau să vi le faceți singuri ca mine?

Poza care apare pe generic este făcută la pomul de Crăciun din Piața Primăriei Pitești. 

Crăciun Fericit!

Argeșul înghețat

PS

Colegul Nicu Ciochină mi-a amintit de un incident prilejuit de 22 decembrie 1989. La institut a venit în 1976 în vizită Nicolae Ceaușescu. Ne-a rămas de la această vizită schimbarea denumirii institutului în Instititutul pentru Reactori Nucleari Energetici (IRNE). În plus ne-a rămas amintire o placă memorială care amintea de această vizită în fața scărilor de intrare la reactorul de cercetări TRIGA. Ceaușescu nu a mai revenit de frica radiațiilor probabil. În 1976 reactorul de abia se construia. Era făcută din piatră falsă ca tot comunismul. În plus era scrisă agramat. La un moment dat era acoperită cu o pânză. Acastă placă era coșmarul meu și visam când o să o fac praf. Și visul mi s-a îndeplinit! Pe 23 decembrie Milică Calotă mi-a dat un  baros cu care am spart această placă. Așa mi-am reglat eu conturile cu comunismul. În plus am dat jos numele lui Ceaușescu de pe hala reactorului, PCR a mai rezistat un pic, mai erau nostalgici după comunism! 

Jurnal cu Europa Liberă

Scriu despre Europa Liberă deoarece Andrei Manolescu ne amintește că s-au făcut 40 de ani de la decesul marelui jurnalist Noel Bernard, directorul Secției Române al Europei Libere. Noel Bernard a avut inspirația ca în 1969 să-l aducă la Europa Liberă pe Cornel Chiriac, care a crescut instantaneu audiența acestui post de radio prin interesul tinerilor care doreau să asculte muzică rock promovată de acest genial promotor care a fost Cornel Chiriac. Emisiunile Europei Libere, Secția Română erau cele mai ascultate, se estimează că erau 10 milioane de ascultători. Eu m-am aflat printre cei mai constanți ascultători. În 1976 când m-am mutat în garsoniera din F1, Găvana mi-am cumpărat un radio mare, renunțând la cel cu tranzistori. Mi-am legat o sârmă antenă de țevile de la calorifer ca să-mi îmbunătățesc audiția. Am și o întâmplare amuzantă despre ascultatul al REL. Eram într-o noapte acasă în pat, citind și ascultând la Europa Liberă, când în cameră de buzna vecinul de deasupra, beat! Nu știu cum intrase, se potrivise cheia Yale? Când m-a văzut și a auzit Europa Liberă a pus degetul la gură și s-a retras. 

De la Europa Liberă am aflat de accidentul de la Cernobîl, fiind pregătit atunci pe 2 mai 1986, după amiaza, când a apărut norul radioactiv, depistat imediat de sistemul de radioprotecție al reactorului la care lucram. 

De la Europa Liberă am aflat de Revoluția de la Timișoara, cu acea înregistrare audio care reda dialogul dintre revoluționari și militari. Căci s-au făcut 32 de ani de când la Timișoara a izbucnit Revoluția! Și tare mă calcă pe nervi  ridiculizarea acestui eveniment care ne-a schimbat definitiv viețile, la fel cu lamentațiile false că era bine înainte, a uitucilor care nu-și mai amintesc cât de rău trăiam pe vremea comunismului, cu frig și lipsuri alimentare. Acum văd că lumea spune că ne îndreptăm într-o direcție greșită, care ar fi corectă? Spre un nou Ceaușescu, spre Putin? Este drept că speranțele multora dintre noi nu au fost îndeplinite. Nu prea avem oameni politici, doar politicieni. Dar suntem și noi de vină că alegem ticăloși și impostori. Se vorbește despre o meteahnă veche, corupția, dar cele mai mari daune spunea cineva foarte pertinent este impostura, care produce cel mai mare rău. Politica a promovat atâția impostori că te îngrozești, care prin decizii eronate au întârziat dezvoltarea României. Nu mai mult decât indecizia privind autostrada Pitești Sibiu, care, dacă s-ar fi pornit prin 2012, azi cred că ar fi fost aproape terminată. Să văd cum e cu noul buget. Că PSD a dat și PSD ia acum înapoi impozit pe sănătate, însă la pensiile mai mari de 4000 de lei. 

Un eveniment de actualitate a creat mari discuții, interviul mahalagioaicei de Șoșoacă, care a sechestrat o echipă de jurnaliști italieni. Că aici trebuie rapid ca justiția să-și facă datoria este de înțeles, dar de neînțeles este cum această individă mai calcă prin Parlament. Un senator maghiar își exprima stupoarea cum nu se iau măsuri date regulament împotriva acestei individe pline de tupeu.

Prin România literară cineva se întreabă cum unii care n-au nicio îndreptățire își dau cu părerea despre lucruri în care ei s-au dovedit vădit incompetenți și incapabili. Este din nou vorba de Sever Voinescu, un politician eșuat, care a dovedit doar incompetență ca om politic, dar recidivează în a se exprima despre domeniul politic. Se pare că are o obsesie legată de liberali, partid în care activează acum foștii săi comilitoni din PDL. În obiectiv se află o altă figură istorică Alecu Constantinescu zis și Porcu'. Pentru documentare folosește în primul rând memoriile unui alt toxic politician român, Constantin Argetoianu. Argetoianu a dovedit un  mai mare talent memorialistic decât cel politic, a fost un aviator politic, un om al interesului, care poate fi menționat pozitiv doar pentru că a băgat la pușcărie tot Congresul PCdR abia format, din calitatea de Ministru de Interne. Voinescu folosește însă și memoriile liberalului I. G. Duca în portretul lui Alecu Constantinescu. Care îl prezintă cumva diferit pe Constantinescu, dar acesta recunoaște și prejudiciile aduse partidului de acțiunile uneori nesăbuite ale lui Alecu Constantinescu. Și remarca finală a adversarului Argetoianu care constată la decesul acestuia că averea lăsată era foarte mică, comparativ cu ecourile privind personajul Alexandru Constantinescu. 

Văd că Rafila împotriva tuturor temerilor privind infectările cu varianta Omicron, lasă relaxări de Crăciun. În Anglia - Marea Britanie infectările au crescut vertiginos și se vorbește de oprirea meciurilor de fotbal, ca și interdicția de a veni pe stadion. Aflu că fotbaliștii de la Liverpool sunt toți vaccinați, dar Van Dyck și încă un alt jucător au fost depistați pozitivi și nu au jucat în ultimul meci. 

Că tot am amintit de comunism citesc în Tânărul Stalin cum făceau rost comuniștii  ruși de bani. Că Leni tot hălăduia prin Occident,prin Elveția., țarăî scumpă și atunci. Păi comuniștii bolșevici, dar și menșevicii și eserii (SR) comiteau jafuri gangsterești. Asta era social denocrația, o ficțiune gangsterească cu bandiți și pirați care furau și jefuiau bănci să petreacă alde Lenin la Zurich ca să joace șah cu fondatorul Dadaismului. Trista  Tzara!

Iar acum cu prilejul sărbătorii Crăciunului și al Anului Nou, că am scăpat de felicitările prin poștă. trimitem felicitări pe e-mail, una pentru toți corespondenții din agendă și așteptăm sute de răspunsuri, câtă comoditate!

Și cum zicea Neculai Constantin Munteanu de la microfonul Europei Libere: să auzim de bine!

Jurnal cu demisie

A demisionat ministrul Digitalizării și Cercetării, Florin Roman. Opinia mea este că acest politician este cam prost! Văd că se trezesc unii care sar în sus că ministrul nu avea studii de specialitate. Păi care sunt studiile de specialitate pentru funcția de ministru? Ministru este o funcție politică. Pe vremuri miniștrii erau la bază juriști. Mai erau și ingineri precum Ionel I C Brătianu, sau economiști precum Madgearu. 

Ca ministru cred că trebuie să fii absolventul unei școli bune, indiferent de natura ei. Vin cu un exemplu de acum. Probabil cel mai bun ministru postdecembrist a fost Andrei Pleșu la Externe. Pleșu este de meserie critic de artă, dar pe deasupra un intelectual subțire, vorbitor curent de germană, când Germania conta în vederea aderării la UE. 

Ca să dau un exemplu din fostul guvern Cîțu, doi miniștri useriști Drulă era IT-ist și a condus Transporturile și Teleman era geolog și a condus Digitalizarea, putea fi invers, dar nu au fost probleme de competență. Un ministru bun trebuie să ia decizii corecte, să aibă calități de șef, de manager. Unde încep problemele sunt la secretarii de stat. Cel puțin unul trebuie să fie specialist pe domeniu, iar un altul trebuie să fie jurist ca legile să iasă în regulă din minister. Păi după cum constat, în târguielile pentru funcții din ministerul Ciucă, citesc în presă  că prefectul de Argeș a fost menținut liberalul Perianu, dar PSD fa furniza doi secretari de stat. Însă văd obiceiul, la PSD cel puțin ca să pună peste agenții sau la secretariatele ministerelor acoliți politici, fără competențe. Întâmplarea face ca să văd studiile miniștrilor cabinetului Ciucă. Când văd studiile lui Budăi de la Muncă la Universitatea Haret mă ia durerea de cap. Escrocii au dat numele acestei pseudofabrici de diplome numele unui mare ministru! 

Așa că Roman trebuia să se dea mare cu studii de specialitate, s-a văzut că studiile lui erau cam precare. Și cu mare surprindere am văzut precaritatea studiilor oamenilor politici de azi, aici îi includ și per cei de la USR!

Păi îmi amintesc cum am făcut eu studiile la Politehnica de la sfârșitul anilor 60, cu examene orale cu bilete trase, cum nu se prea mai fac azi. Nu am avut probleme cu trecutul examenelor. În doi m-am dus la mărire de notă la Rezistența Materialelor. Și am luat 7 în loc de 6 inițial. Frustrant examen, conta doar rezultatul final, la zecimală, nu cum ai rezolvat problema. Și apoi ca profesor la aceeași Politehnică, detestam acest tip de examen, acum când posibilitatea de a calcula exact nu mai este o problemă. Știu că am picat în anul IV examenul de Mașini Electrice, m-am încurcat la teoria transformatorului, dar în vară am luat 7. Îmi aduc aminte de examenul de Automatizări din anul V, când aflat la tablă, am înțeles în fine teoria de stabilitate cu transformate conforme și am putut să o explic. 

Văd că se pregătește un program social foarte generos, sper să găsească Cîciu bani, că mă interesează ca să fie și bani de pensie, și darurile care se fac la cei cu venituri mici. Și mai sper să nu sufere investițiile care produc bani. Autostrăzile scad cheltuielile, spitalele bune scad bolnavii și zilele de concediu medical. Și certificatul verde la locul de muncă, astfel ca cei care sunt infectați să nu-i îmbolnăvească pe alții. 

Destul cu politica!

Am citit și văzut multe romane și filme de spionaj în ultimul timp. Nu pot să înțeleg ceva? Cum unii spioni, în loc să fie capturați se dau ordine să fie eliminați, omorâți. Păi un spion poate da detalii despre rețeaua din care fac parte și alte informații prețioase. Un amic mi-a explicat că de fapt personaje precum Bourne, inventat de Robert Ludlum și interpretat cu mare succes de Matt Damon era de fapt asasin de profesie și de aceea periculos. Văzând un film din anii 80, Osterman Weekend, inspirat de același Ludlum am văzut cum a evoluat tehnica de spionaj, de la camere ascunse cu sisteme analogice, la cele digitale din Bourne, cu telefoane celulare de prima generație până la super telefoanele inteligente de azi. Dar m-a mai lămurit cartea Tînărul Stalin a lui Simon Sebag Montefiore cum sta treaba cu spionii Ohranei Țariste. Păi spionii infiltrați în mișcarea comunistă erau știuți doar ce cel care îi coordona și nu dădea detalii nimănui, niciunui șef, din motive de protecție. Cred că acest sistem funcționează și azi, în lumea serviciilor secrete, așa că este greu de depistat de adversari care au la rândul lor infiltrați. 

În fine am ajuns la fotbal. S-au tras optimile de finală la Champions League. Și acolo s-au întâmplat erori penibile și a trebuit reluată tragerea. Dacă în prima instanță erau meciuri care nu puneau probleme adversari tari cu unii clar  mai slabi, la tragerea corectă a ieșit din urne meciul Real Madrid cu PSG. Ăsta este un meci de semifinale cel puțin! Unii cred că se califică PSG, alții Real, ca mine! Problema delicată este că acolo va juca Mbappe care urmează să plece de la PSG la Real. Și se zice că și Benzema ar fi făcut explorări să se ducă la PSG? Vom trăi și vom vedea. În rest meciurile celelalte au favoriți echipele mai tari. Și vorbind de acest lucru aseară cei de la Manchester City au zdrobit pe Leeds cu 7-0 pe Leeds, echipă bună și onorabilă. La fel și Bayern a învins la Stuttgart cu 5-0. Sunt echipe care nu-și iartă adversarii. 

Cele bune! Crăciun Fericit!

Jurnal cu poluare

Dacă vă uitați la poza postării veți fi șocați, sau NU!

Ieri a venit o viitură pe Argeș. de fapt pe Râul Doamnei, la locul de vărsare în Argeș de unde vine mai ales râul Târgului. Ei bine se pare că au eliberat în amonte mizeriile adunate de oameni în râurile din zonă. Și vin mii de peturi și alte mizerii. Trăim într-o țară extraordinar de dăruită de natură cu munți înalți, câmpii mari, râuri mari, dar nu avem niciun  respect pentru ea. Am fost în zona baltică, Polonia, Lituania,  Letonia, Estonia. Nu vezi mizerii. Prin 1985 am fraternizat în Retezat cu niște polonezi. Au plecat când noi eram în drumeție și când ne-am întors nu mai era nicio urmă. Îngropaseră mizeriile. Actualmente mizeria este cauzată și de fenomenul consumismului capitalist. Când am ajuns prima oară în Occident, în 1990 în Germania, soția prietenului care ne-a găzduit ne spunea că, față de România de unde venise cu câțiva ani în urmă, că în Germania producea mult mai multe gunoaie. În România ceaușistă nu prea aveai ce arunca, toate pungile de 1 leu, PPC (poate pică ceva!) erau reutilizate. Am rămas cu acest obicei, reutilizez pungile de plastic. Dar cel mai rău este apariția la sfârșitul anilor 80 a sticlei de plastic - petul. Îmi amintesc pe la începutul anilor 90 cum se reutilizau aceste sticle. Se refolosesc și acum de cei care ne vând în piață, vin căpșunică, sau țuică. Însă majoritatea plutesc pe râurile românești. Cred că urgența în România este mizeria în care ne complăcem, nu că mai importăm mizeriile de la alții. Mă întreb dacă strămoșii noștri care se refugiau în păduri dacă ar fi făcut asemenea mizerie ar mai fi supraviețuit?

Din idioții Europei la vaccinare am ajuns țara verde de Covid 19! Pentru că din fericire, după decesele în exces din octombrie noiembrie s-au vaccinat de frică mulți români, în special cei mobili. România nu are nici jumătate de locuitori vaccinați, dar cei care nu sunt vaccinați sunt în zone rurale, unde mobilitatea este scăzută. Dar chiar dacă acum panta de infectări este negativă, faptul că pesedeii, aflați acum la guvernare, torpilează certificatul verde Covid este preocupant. Nemernicul de Rafila se dovedește un impostor. Obligat de Ciolacu și alți ejusdema farinae care criticau guvernul Cîțu că nu face nimic, acum nu vor să oblige lumea să se vaccineze. Chiar dacă infectările au crescut în Europa, ele duc la un număr scăzut de decese pentru că mulți sunt vaccinați. Dacă se continuă politica populistă  s-ar putea ca în ianuarie să revină rata mere de infectare și decese.

Am urmărit de curând un interviu luat scriitorului Nicolae Breban. Mi-am dat seama că interviul era destul de vechi, 2006, scriitorul avea atunci 71 de ani, acum are 87! A fost un interviu destul de dur, despre diverse momente din viața acestui foarte important romancier. Despre romanul lui În absența stăpânilor auzisem de la un coleg mai mare în tren într-o excursie la Predeal în anul I, în 1967. Tipul era entuziasmat, spune că parcă a fost scris în absența stăpânilor care cenzurau. Romanul a apărut în 1966 și eu l-am citit în vatra lui 1970, când eram cu piciorul rupt și citeam pe rupte în compensație. Mi s-a părut cel mai bun roman al lui Breban, scris parcă în transă. Citisem deja primul lui roman Francisca și apoi Animale bolnave apărut în 1968. Pe urmă a intervenit 1971 și reacția lui vehementă la Tezele din iulie 1971aflat în străinătate . Curios pentru toți, s-a întors înapoi în România și i-a apărut Îngerul de ghips în 1973. În 1977 i-a apărut Bunavestire un alt roman foarte bun. Prin 1981 a apărut și Don Juan. Sunt romane pe care le-am citit cu mare plăcere și interes. Drumul la zid, ultimul roman scris înainte de 1990, este un roman de necitit. Nu i-am mai citit romanele ulterioare. E greu pentru scriitorii români să se adapteze la noile condiții din capitalism, nu mai sunt în centrul interesului public. Breban rămâne un scriitor important. Cred că a încercat să-l ajute în 1977 pe Paul Goma, în pofida celor spuse de acest personaj hirsut și dificil, care s-a certat cu toți binefăcătorii lui, inclusiv Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Pentru mine Goma rămâne un scriitor de calitate, ale cărui mărturii au revelat universul pușcăriei comuniste care extermina deținuții politici. 

M-au întristat ipocriziile de Ziua Națională. Am citit în Dilema veche un articol al arhitectului Lorin Nicolae despre cimitirele militarilor din Războiul de Reîntregire din 1916 -1918 și asta parcă mi-a mai atenuat frustrarea, sunt cimitirele eroilor! În comparație cu declarația sinceră a Adinei Popescu că nu are nicio tresărire patriotică de Ziua Națională. Îndoctrinarea ceaușistă a scos tot ce ține de aceste sentimente înalte tăvălite în noroiul Iepocii de aur. 

Tot de la Adina Popescu aflu de coșmarurile ei privind examene de elevă și studentă. Eu am avut coșmaruri cu finanțarea deplasărilor la diverse conferințe după 1990. Nu există ceva care să te frustreze mai mult când ai un articol aprobat să fie prezentat la aceste conferințe, care ulterior au fost publicate în reviste de mare impact în domeniul meu profesional și să nu obții banii de la instituția unde lucrezi. Norocul meu s-a dovedit a fi organizatorii de la Conferința Nucleară Germană. Ei mi-au finanțat complet deplasarea, biletul de tren, hotel, taxă de participare plus bani de buzunar! Și așa am văzut Germania, am fost la Aachen, la Karlsruhe, Dresda, Berlin și Duesseldorf. Dar și așa cu cheltuieli aprobate, un șef cu inimă pestriță, m-a obligat să iau o aprobare care nu părea posibilă și totuși am obținut-o în ciuda lui. Aceste conferințe, plus cele de la Conferința de Materiale, unde și acolo am fost stipendiat au constituit  bibliografia necesară pentru doctoratul meu din 2006. 

Vremea este urâtă, plouă, a fost și o fulguială, dar nu a venit încă zăpada din copilărie. Este iarnă! Vine Crăciunul! Să ne bucurăm! 

Jurnal de 1 Decembrie

A venit și Ziua Națională a României. Ea corespunde cu aniversarea României Mari, formațiune statală existentă între 2018 -1940. România de azi nu mai corespunde cu granițele de atunci. Este remarcabil că totuși România de azi nu s-a destrămat cum a pățit Cehoslovacia și Iugoslavia de după 1990. 

Și pentru că este zi națională lumea și adus aminte de patriotism, chiar dacă există o doză mare de ipocrizie. Scriitoarea Adina Popescu nu simte nimic înălțător, patriotismul deformat, băgat cu anasâna în capul copilului care atunci nu mai are nicio semnificație. Cât mă calcă pe nervi, diminutivarea asta scârbavnică de Românica. Este România și atât! Cel mai mult mă surprinde că în această zi nu mai sunt amintiți creatorii României Mari, Ionel I C Brătianu, Iuliu Maniu, Cardinalul Hosu, Iancu Cavaler de Flondor, sau Pan Halippa. Măcar de 24 Ianuarie se fac dramatizări cu Domnul Cuza, cu Kogălniceanu sau Moș Iona Roată. Acum nimic! Dacă patrioții intoxicați din 1990 au decis că 1 Decembrie este mai valabil decât 10 Mai Ziua Independenței de Stat păi să sărbătorească! Cum au respins criptocomuniștii 10 Mai, că prea aducea aminte de monarhie, de Carol I care ne-a trecut de la ișlic și șalvari la un pic de europenitate, cum îmi spunea un prieten. Proastă alegere, prilej de tristețe pentru concetățenii maghiari, 10 Mai reprezenta momentul când apărea pe harta lumii un nou stat independent, România, Vechiul Regat, cum zic ardelenii, care apoi a reunit și prin jertfa bunicului patern toate provinciile românești în jurul ei. Pentru că mai aud aroganțe ale unor din compatrioții ardeleni care strâmbă din nas. Vreau nu vreau, bunicul matern ardelean s-a luptat cu rușii în Galiția pentru Imperiu.

Cred că această zi este prilej de meditație nu de festivism. Și din  acest motiv mi-a plăcut acel videoclip de pe Youtube cu e bine sau ne e bine să fii român.

Trecând la actualități politice am impresia că PSD caută cu tot dinadinsul să enerveze partenerii de coaliție din PNL. Promovarea unor persoane cu un trecut extrem de controversat, precum Laura Vicol președinta comisiei juridice de la Camera Deputaților, sau a penalului Marin Neacșu Secretar General al Guvernului contribuie de plin la asta. În plus pesediștii sunt înlocuitorii useriștilor, fac politică, nu guvernare. Îl văd pe Cîciu cum îl amenință pe Cîțu că face audit la Finanțe, că a făcut împrumuturi prea mari. Păi normal! N-a fost nicio pandemie, nu au făcut pesediștii praf finanțele între 2017 și 2019? Nu dau viață lungă acestui guvern. În plus, cu dreptate spune CTP despre Rafila că este un politruc, sau Andrei Cornea în Dilema veche amintește de dialogul dintre retor și medic din Gorgias al lui Platon, că medicul când devine retor nu mai este medic. Prin retor se înțelege politicianul, mai bine zis politrucul. Atunci când Austria închide granițele lăsând pe bieții români să nu mai ajungă la Târgul de Crăciun de la Viena și să flaneze pe bulevardele Budapestei, când și Germania și Austria vor să introducă vaccinarea obligatorie, la noi Rafila are ordin de la partid să nu introducă certificatul verde. Păi că  tot admirabilii judecători de la Curtea de Apel București au admis sesizarea sindicatului polițiștilor ca să nu fie obligați să se vaccineze, că se încalcă drepturile omului. Domnilor judecători primul drept al omului este dreptul la viață, și dacă există tâmpiți și idioți care-l încalcă, aceștia trebuie sancționați. Nu știu de ce, dar acești sindicaliști din poliție îmi amintesc mai mult de milițienii din tinerețile mele în care drepturile omului erau un pulan pe spinare și un pumn în bărbie. O spun din experiență proprie. Și mă mir cum la școlile și academiile de poliție sunt extrem de căutate, cu mulți candidați pe loc, iar de acolo ies polițiști tip Robi din Las Fierbinți. Piețele sunt pline de traficanți de țigări, pe care polițiști se fac că nu-i văd, iar boșii sunt niște gherțoi care adora bemeveurile, mașină de traficant, nu amărâții care stau pe stradă. 

Un alt prieten remarca la PROTV că de 1 Decembrie erau prezenți români de  succes de afară. Păi ăștia dinăuntru dacă scot capul sare ANAF-ul pe ei, îi iau toate organele de control la întrebări pentru șperțuială. Vechi obiceiuri fanariote, că toți suntem români mai mult sau mai puțin onești, cum spunea Caragiale.

Muzica! Că a venit Ziua Națională!

https://youtu.be/Ro-Hc02B2V0

YOUTUBE.COM

E BINE sau NU E BINE să fii ROMÂN? | Epic Vox

Cu ocazia Zilei Naționale a Românilor de prin toate părțile globului pla

Cu ocazia Zilei Naționale a Românilor de prin toate părțile globului