Amintiri cu Nicolae Manolescu

 

Aseară am primit o veste tristă, s-a stins din viața Nicolae Manolescu, probabil cel mai important critic literar postbelic. 

Amintirile mele cu Nicolae Manolescu sunt în primul rând literare. Am citit toate numerele revistei României Literare de la apariția din 1968.  Și România Literară este legată strâns de Nicolae Manolescu care a devenit cronicarul revistei, cel mai important. El îi depășea în statură culturală pe toți ceilalți critici literari ai epocii. Circula chiar o anecdotă privindu-l pe importantul critic literar Eugen Simion, este un critic literar important în epoca Nicolae Manolescu. Era amintit și citat la Radio Europa Liberă de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca pe care-i ascultam cu sfințenie. Cea mai importantă carte scrisă de Manolescu înainte de 1989 a fost Arca lui Noe, analiză critică a romanului românesc. Apoi opera sa cea mai importantă și monumentală este  Istoria Critică a Literaturii Române apărută în 2008. 

Dar amintirile mele nu se opresc la cele strict literare. Am făcut timp de 7-8 ani politică cu Nicolae Manolescu. În 1991 m-am apropiat de Alianța Civică și am participat în iunie la congresul de constituire al Partidului Alianței Civice pe care l-a condus până la fuziunea din martie 1998 cu PNL. M-am înscris în PAC prin octombrie, după ce mi-am dat demisia din PNȚCD. Am fost mai tot timpul vicepreședinte al organizației județene PAC Argeș. Prima întâlnire s-a produs prin septembrie 1991 la Casa Scânteii unde era redacția României Literare la care Manolescu devenise redactor șef. Țin minte că era începutul acestui partid și la întâlnire erau prezenți printre alții actorul Constantin Codrescu și Emil Constantinescu care m-a condus în oraș cu Dacia lui albă. Când ajungea pe la la noi se oprea la un fost student al lui de la Curtea de Argeș și acolo la Casa de Cultură se petreceau întâlnirile cu membrii PAC. Am înțeles mai târziu, când, odată s-a oprit la Pitești și a mărturisit că detesta Piteștiul ca orice vâlcean obligat să facă parte din Regiunea Argeș, ei bucată din Oltenia. Era la fel cum am văzut că buzoienii detestau Ploieștiul natal  pe motiv tot de regiune. Dar din 1968 au venit județele, care sunt azi caduce și frânează dezvoltarea regională. Ca șef adjunct al organizație am bătut județul căutând să înființăm filiale. Am reușit să găsim organizatori printre profesori de limba română care i-au fost studenți. Este interesant că Nicolae Manolescu a fost până în 1989 doar lector la Universitate, care spune despre relațiile lui cu partidul comunist din care nu a făcut parte și pe motiv de părinți la pușcărie politică. Are numele de fată al mamei, Manolescu, pentru că Apolzan era numele tatălui aflat în anii 50 la pușcăria politică. A trebuit să piardă un an din acest motiv, salvat fiind de academicianul Andrei Oțetea cu care era rudă.

PAC a avut oarece succes intrând în Convenția Democratică și Manolescu fiind ales senator. Intrând în conflict cu șefii de al PNȚCD și a candidat cu rezultate catastrofale în 1996 la președinția României. Pentru mine campania s-a soldat cu faptul că m-am intoxicat cu țigările pe care le fumam și m-am lăsat de fumat. După rezultatul catastrofal am participat la o adunare în care am fost singurul din cei 15 vorbitori care l-am îndemnat să fuzioneze rapid cu PNL, lucru întâmplat abia la începutul lui 1998. Nicolae Manolescu s-s desprins discret de politică. Nu mai erau vremurile înaintașului Titu Maiorescu, și nu avea timp de politică, cât era profesor și implicat în proiecte literare. Cred că faptul că nu a mai făcut politică a fost o pierdere pentru România. Dar a câștigat literatura și cultura românească, fiind președintele Uniunii Scriitorilor și directorul României Literare. 

Trecând la realitatea politică externă în Rusia s-a petrecut un fapt abominabil, un atac terorist la un mall și sală de spectacole din Moscova cu peste 145 de morți și peste 100 de răniți. Ca de obicei autoritățile putiniste au arătat cu degetul al Ucraina, dar ISIS și-a asumat atentatul. Putiniștii zic că i-au prins pe atentatori în drum spre Ucraina. Pe unde să treacă că acolo este front și război, doar proștii pot crede aiurelile? Americanii i-au avertizat, dar rușii nu au ținut cont de avertismente, ei au lăsat pe acești teroriști tadjici să umble nestingheriți prin Rusia în timp ce îi aleargă pe susținătorii lui Navalnîi și pe alți protestatari. Asta este esența interlopă și gangsterească a regimului Putin. 

La noi coaliția PNL PSD a găsit candidatul la Primăria Capitalei în doctorul Cătălin Cîrstoiu, ortoped și piteștean de baștină. Nu cred că are șanse în fața lui Nicușor Dan. Este revoltă în PNL, la Timiș Alin Nica nu vrea să cedeze în fața lui Simonis PSD la Consiliul Județean. La fel este în Prahova unde urmăritul DNA Iulian Dumitrescu este alegerea prahovenilor, mare porcărie, Dumitrescu este controversat și foarte dubios.

Pe 20 martie la Casa de Cultură s-a prezentat opera Traviata de Verdi. A fost un spectacol de înaltă clasă cu toate că soprana italiană nu a putut veni.

Pe 21 martie la Filarmonica Pitești am avut plăcerea să o audiem pe violonista Maria Marica, câștigătoare la Festivalul Enescu. A fost solista Concertului pentru vioară și orchestră în re minor de Jan Sibelius, acompaniată de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Michalis Economou care a organizat un master class de dirijat la Pitești. Maria Marica a oferit și un bis din muzica lui Bach.

A urmat Simfonia a 5-a de Ceaikovski, cu aer solemn și milităros, viu aplaudată de public. A fost o seară deosebită pentru melomanii piteșteni.

 

 

Concert de jazz în seara de 22 martie 2024. Se numește Jazz de la acordeon la sintetizator și l-a avut ca solist pe Florin Pană la acordeon & sintetizator. Invitați pe Lavinia Pană și Adelin Croitoru soliști vocali și Trio Jazz& Pop Pitești compus din Victor Buștean la pian, Alexandru Iordache la bass și Gabi Barani la percuție. S-au cântat standarde de jazz a fost o atmosferă antrenantă și plăcută.

 

Am văzut serialul Turning Point, un documentar în 9 episoade despre Războiul Rece. Jumătate din viață mi-am petrecut-o în comunism, cu toate consecințele. De 35 de ani trăim în libertate și lumea a cam uitat sacrificiile ca să trăim liber și nu valorează acest drept fundamental. Asta se vede în faptul că există o nostalgie toxică după acele vremuri și după Ceaușescu, că tineretul este dispus să voteze aceste partide suveraniste care ar pune la obroc libertatea de exprimare și de mișcare, absolut normală acum și anormală în acele vremuri comuniste.

 

A venit primăvara, au înflorit pomii și s-a făcut mai cald.

Intelectualul public

Un personaj interesant era la începutul anilor 90 era intelectualul public. Unii dintre ei au intrat în politică, alții influențau opinia publică, cum o fac azi unii care nu au această calitate pe rețelele sociale de pe internet. Criticul literar Nicolae Manolescu și-a format un partid PAC, din care am făcut și eu parte, până când acest partid și Manolescu au eșuat electoral și treptat Manolescu s-a retras de pe scena politică, dar rămâne un fel de influencer din postura de director al României Literare. Andrei Pleșu a fost în două rânduri ministru, al Culturii și de Externe și s-a descurcat extrem de bine. Dizidentul Mircea Dinescu era un personaj foarte influent, ascultat și de președinții Iliescu și mai ales de președintele Constantinescu. Între timp s-a apucat cu succes de afaceri și și-a atras ciuda și invidia altora din tagma literaților. Lovitura decisivă le-a fost dată intelectualilor public a fost însă președintele Băsescu. Mare jmeker prezidentul i-a făcut să cadă în plasa lui de păianjen, folosindu-se de vanitatea specifică intelectualilor și așa și Pleșu, mai ales Liiceanu, dar și Cărtărescu, Patapievici, alunecosul Tismăneanu s-au raliat acestui personaj toxic. Și așa acești foarte onorabili intelectuali și-au pierdut credibilitatea și azi nu mai sunt reprezentanți ai societății civile care să aibă un cuvânt greu de spus. Și cât de mult se simte lipsa lor în aceste vremuri de mare confuzie. 

Am urmărit la România Muzical dialogul cu pianista Karina Șabac, nepoata excelentului meu profesor de Matematici Speciale, Gheorghe Șabac. Este o teză care caută începuturile muzicale românești din secolul XIX, compoziții dedicate familiei regale, reginelor Elisabeta și Maria. Asta înseamnă un doctorat să aducă lucruri noi. Cum și din Anglia îmi vine vestea că Mike V., tutorele unui actual doctor în fizică  cu o teză despre sterile neutrino este amintit ca cel care i-a deschis pofta pentru matematică și fizică unui băiat de 13 ani. Vorbind de doctorate, sunt acum discuții despre plagiate, foarte normale, dar nimic despre valoarea tezei. Am asistat la teze de doctorat care nu au nimic nou, doar citate. Păi o teză trebuie să aducă ceva nou rezultatul cercetărilor doctorandului. Și exemplele de mai sus rată ce înseamnă un doctorat!

Revenind la actualitate, coaliția PSD PNL nu este în stare să găsească un candidat comun pentru Primăria București. Nici cei de la PSD nu o mai vor pe cutra de Firea. A apărut și un alt personaj scârbavnic precum Popescu Piedone, pușcăriaș și manipulator care vrea să ia locul lui Nicușor Dan. Cred că actualul primar rămâne cea mai bună soluție pentru București. El a făcut multe lucruri bune, dar nu a reușit să le termine precum alimentarea cu apă caldă și căldură care au trezit opoziția unora, pe care o exploatează coaliția PSD PNL. Dau dreptate altui intelectual public și vorbesc de scriitorul Stelian Tănase care spune că nu are ce căuta un general în frunte liberalilor. O alternativă viabilă la PSD putea fi reunirea dreptei cu PNL și USR. Soluția USR cu Ludovic Orban, un personaj politic răsuflat, contestat vehement după parlamentarele din 2020, de către chiar USR, pare acum comică și tristă. Nici PNL, nici USR nu au avut lideri în stare să depășească diferendele mai mult de ordin personal și de îngâmfări prostești.

O altă problemă este respingerea BEC a coaliției Alianța Dreapta Unită la inițiativa reprezentantului PSD. Și asta din cauza problemelor cu conducerea PMP. care este contestată de Cristian Diaconescu. Așa că Tomac trebuia să rezolve această problemă juridică. Asta îmi aduce aminte de începuturile politice din anii 90, când diverși lideri de partide se luptau cu ștampila și cheile sediului de partid. Retrospectiv este hazliu, dar uite că asta conduce acum la  situații foarte problematice. Eu sper să fie rezolvate între timp.

S-a votat și în Rusia și a ieșit tot Putin. Nicio surpriză, într-o țară la dispoziția unui gangster și criminal. Comunismul a distrus în ruși orice pornire de revoltă și siloviki, foștii kaghebiști ai lui Putin dispun de Rusia și sunt aruncați într-un război, care a distrus Ucraina cu prețul a mari pierderi umane. 

În SUA iresponsabilii de la Partidul Republican blochează în continuare ajutorul militar al Ucrainei care are darul să pună pe jar Europa. Proștii conduc în agacerișe SUA. Așa că Macron cere chiar implicare militarilor europeni contra Rusiei.

Am terminat de citit cartea De-a dacii și romani a lui Dan Alexe. Mă așteptam la o critică a atitudinilor protocroniste legate de daci, dar dau de aberațiile unui pseudo lingvist, care contestă existența dacilor și a românilor la începuturi. Cartea m-a enervat foarte tare. 

În seara de 14 martie am avut plăcerea să audiem doi oaspeți din Italia. Pianistul Alessandro Marano a fost solistul Concertului nr. 5 de Beethoven, fiind acompaniat de orchestra Filarmonicii Pitești, condusă de dirijorul Roberto de Maio. După o interpretarea viu aplaudată tânărul pianist ne-am oferit nu mai puțin de trei bisuri: Tartine de beurre de Mozart, O nocturnă și o mazurcă de Chopin.

A urmat apoi Simfonia a 4-a Italiana de Mendelssohn Bartoldy.A fost o seară deosebită pentru melomanii piteștenii.

Am terminat de văzut serialul italian Non ci resta che la crimine. Este o chestie amuzantă, o distopie în care trei prieteni revin în 1970 din 2023 și influențează fără să vrea istoria ulterioară, Italia devenind un stat totalitar, fascist. Așa că trebuie să facă eforturi, ca să îndrepte lucruri și Italia să redevină statul normal de azi. Un film amuzant este Argylle, în care autoarea de romane de spiona devine ea însăși un personaj de tip James Bond.

În fotbal s-au desfășurat ultimele meciuri din Champions League și s-au calificat Arsenal, Barcelona, Dortmund și Atletico Madrid. Atletico Madrid s-a resimțit și a fost învinsă în campionat de Barcelona al Madrid cu 3-0! Tragerea la sorți din sferturi va aduce față în față pe Real Madrid și Mavchester City, este a tria oară succesiv când aceste echipe se întâlnesc în faze inferioare și nu în finală.

Liverpool a avut meciul din Cupa Angliei din sferturi la Manchester United. A condus de două ori, au fost egalați, au luat conducerea au fost egalați și apoi învinși în ultimele secunde ale prelungirilor. Vina o are Klopp care a scos jucători importanți precum Salah, prea devreme.

Urmează două săptămâni de fotbal internațional care vor da ultimele trei calificate la Europenele din vară.

Plouă după multă vreme seacă și este încă frig, dar pomii au înflorit!

Iohannis, secretar NATO?

Anunțul făcut ieri de președintele Iohannis că dorește să candideze la postul de Secretar General al NATO a surprins lumea și nu prea. 

De ce? Pentru că aspirațiile președintelui pentru o funcție importantă internațională erau cunoscute. Numele său s-a vehiculat când președintele Consiliului European Charles Michel a declarat că vrea să candideze la Europarlamentare, ca Iohannis să-l înlocuiască. Inclusiv hotărârea coaliției de guvernare PSD PNL de a devansa alegerile prezidențiale în septembrie permite lui Iohannis să devină candidat la acest post fără a părăsi funcția de președinte. 

Această intenție mă face să analizez mandatul prezidențial lung de 10 ani al lui Iohannis. A fost ales la finalul anului 2014 în luptă cu primul ministru de atunci Ponta. Ponta, în loc să-și dea demisia a decis să continue să fie prim ministru,iar președintele nu are mecanismul de a-l demite din funcție. A venit Colectiv în noiembrie 2015 și Ponta  a fost obligat să-și dea demisia și atunci Iohannis l-a numit pe Cioloș prim ministru. Cred că a fost prima sa eroare! Cioloș a guvernat cu acceptul și șantajul PSD și PSD a ajuns să aibă 45% după parlamentarele din 2016. A urmat dictatura lui Dragnea care a creat o stare de  revoltă continuă a oamenilor.  Au fost trei prim miniștri care mai de care mai incompetent, dar Iohannis nu a avut instrumentele ca acești prim miniștri să nu fie puși. Iohannis s-a implicat inclusiv în susținerea protestelor din 2017. Au venit alegerile europarlamentare din 2019 și PSD a coborât la ceva mai mult de 22% puțin peste USR care a câștigat cam 22%. Asta a pus presiune pe PSD și premierul Viorica Dăncilă. În plus Dragnea a intrat la pușcărie și a dispărut din politica românească. A fost probabil cel mai important eveniment judiciar din ultimii 34 de ani. Noul guvern minoritar al României ales în octombrie 2019 a aparținut PNL și a fost condus de Ludovic Orban. Însă la început lui 2020 a venit nenorocirea pandemiei de Covid care a complicat anul electoral din cauza restricțiilor medicale. Alegerile parlamentare din noiembrie 2020 au arătat o scădere a partidelor democratice liberalii au luat 25%, USR 15%, însă s-a ajuns la o majoritate guvernamentală, PNL, USR, UDMR, cu un PSD la 30%. Ludovic Orban era detestat de USR și respins așa că Florin Cîțu a devenit prim ministru. Însă atunci au început conflictele între Cîțu și USR. USR este și a fost un partid antisistem și nu are cultura dialogului și a compromisului. Cîțu, autoritar a demis doi miniștri USR unul după altul și așa USR s-a supărat și îndemnați de noul șef al USR, Dacian Cioloș au ieșit de la guvernare trântind ușa. Acest gest a avut și un coeficient important de șantaj, crezând că fără ei nu se poate guverna. Și așa Iohannis, ca un fel de Solomon, a negociat o coaliție PSD PNL cu noul președinte al PNL generalul Ciucă ca prim ministru. Se pare că Iohannis avea cunoștințe de intențiile agresive ale Rusiei în Ucraina și avea nevoie de o guvernare cu majoritate stabilă. Și așa de la finalul lui 2021 a început guvernarea coaliției PSD PNL, care a continuat în 2023 cu prim ministru Marcel Ciolacu. Coaliția funcționează cu multe obstacole și în acest an electoral.

O nereușită internațională a lui Iohannis a fost neincluderea României în Schengen, dar asta nu depinde de noi, ci de cancelarul Nehammer al Austriei cu sfidare și calcule politice interne, tâmpite. Pentru că a acceptat Croația, care este una din zonele traseelor emigranților ilegali spre Austria, prin fosta Iugoslavie.

Justiția și-a făcut datoria în această perioadă, Dragnea la pușcărie, miniștri pesediști cu probleme judiciare. Economia a trebuit să facă față crizei Covid, inflația a fost ridicată, dar pare a se potoli. Sunt măsuri de mărire a fiscalității, pensiile speciale nu au fost anulate, din cauza opoziției interesate a CCR, ar trebui ca Parlamentul să facă presiuni și să nu mai permită acest conflict de interese al magistraților. Inclusiv serviciile secrete, cu SRI condus de Hellvig au ieșit din prim planul politicii, cum trebuie să fie serviciile secrete.

După cum se observă Iohannis a ales să nu se implice activ, cum au făcut foștii președinți, în primul rând, contramodelul președintelui jucător Băsescu. Ca președinte Iohannis a avut o prezență importantă susținând interesele României la Bruxelles, în primul rând programul PNNR. Are avantajul că fiind etnic german limba lui maternă este germana, apoi stăpânește bine noua lingua franca a UE, engleza, ceea ce-l face un candidat serios la funcții internaționale. 

Am observat reacția analiștilor politici care a fost în general pozitivă, pentru că se observă frustrarea membrilor NATO din  Est că nu au un cuvânt greu de spus pe fondul agresiunii Rusiei în Ucraina. Deci se pare că Iohannis are niște șanse. Cred că intenția lui nu a fost apărută intempestiv, probabil că s-au purtat negocieri cu alte state din Estul Europei. Cred că Germania, Marea Britanie, sau chiar Franța ar privi pozitiv această candidatură. Rămâne să se vadă ce intenții are SUA, ca factor principal în NATO. 

Cât despre reacțiile jurnaliștilor sunt în majoritate cam penibile, mai ales a celor cu simpatii useriste, dar și simpatizanții PSD. Am văzut și reacția lui Kelemen Hunor, care arată că există și politicieni abili și inteligenți. Inclusiv Ludovic Orban, chestionat s-a declarat prudent. Singurele reacții politice viscerale sunt din partea celor de la USR, cum am văzut la Barna, care continuă să-l acuze pe Iohannis de nepriceperea lor în a negocia în politică.

Dacă Iohannis va reuși să obțină acest post important de Secretar General NATO ar fi un lucru pozitiv pentru țara noastră. 

Șapca lui Marx

Urmărind un serial englezesc am constatat cu surprindere că un obiect vestimentar popular între muncitori, precum șapca este purtat și de aristocrați. Sunt și niște șepci mai distinse, dar cea purtată de acest nobil era purtat și de vechilul familiei. Șapca  a devenit emblema clasei muncitoare, înlocuind pălăria burgheză atunci când tăvălugul comunist a dat peste noi. De sub șapca lui Marx au izbucnit Lenin și Stalin inventatorii regimului comunist. Prevederea lui Marx că clasa muncitoare va îngropa capitalismul s-a dovedit greșită. Regimul lui Lenin denumit comunist bolșevic, instituit în Rusia purta amintirea indelebilă a autoritarismului satrapic al țarismului rusesc. Cum s-a dovedit țărănimea rusă a fost jefuită de pământ și agricultura comunistă le-a furat pământul și i-a înfometat ajungându-se la Holodomor. În anii finali ai comunismului Uniunea Sovietică importa grâu din America și Canada, acum ea este o mare exportatoare de cereale. Iar clasa muncitoare nu a fost stăpâna fabricilor, ci politruci imbecili. Cum am spus clasa muncitoare nu a mai dărâmat capitalismul. Europa Centrală și de Est a intrat sub ciubota bolșevică și i-a adoptat sistemul care a putrezit și s-a prăbușit în 1989 și 1991 în Rusia.  Stânga a fost părăsită de muncitori și s-a reinventat în primul rând în universitățile americane preluând opțiunile minorităților, de rasă - negrii, minoritățile sexuale, frustrările feministe. Au ajuns să instituie o nouă cenzură, sunt agresive și creează discomfort, dar asta este stânga. 

Pe de altă parte tot de sub șapca lui Marx au pornit și mișcările extremiste de tip fascist, socialist al lui Mussolini, sau partidul național socialist - nazi al lui Hitler. Azi aceste mișcări care s-au redefinit azi ca suveraniste sunt agreate de gulerele albastre, muncitorii americani albi, lăsați de capitaliștii americani fără fabrici, ca apoi aceștia  să se încoloneze după un infractor, putred de bogat, exact ceea ce nu sunt muncitorii, care-i minte să facă America mare din nou, adică să readucă industriile revolute și caduce înapoi. 

Un alt personaj din acel serial englezesc spunea că aristocrații aduși de William The Conqueror erau un fel de gangsteri care-și apărau privilegiile. Numai că această definiție se aplică cel mai bine la capitalismul post bolșevic din Rusia, unde noii îmbogățiți sunt niște gangsteri apărați și coordonați de gangsterul șef Putin și foștii kaghebiști.

De sub șapca lui Marx au ieșit numai nenorociri și lumea de azi s-a prostit cum îmi spune prietenul Mihai Vasilescu. Și una din consecințele nefericite este că unii au găsit un idol în Trump. La noi lumea admiră un derbedeu și o mahalagioaică manipulați de Putin! Și prin Europa e de rău!

Și acum de pe la noi și mai ales de pe lângă mine. Doamna ziaristă, cea care-mi vinde săptămânal România literară și Dilema pleacă. Mi s-a plâns că afacerea cu chioșcurile s-a vândut unui bandit care a lipsit-o cu 5 ani de pensie. Nu știu dacă cea care o să o înlocuiască o să aibă grijă să-mi păstreze revistele. Florăreasa care s-a mutat cu chirie în bloc m-a abordat în lift că am întârziat de la sport. Eram în intervalul de timp potrivit, oricum îmi admira faptul că mă vedea dimineața pe aparatele din parc. 

Săptămâna politică a fost dominată de lamentațiile primului ministru Ciolacu, privind pierderea procesului cu Gabriel Resources pentru Roșia Montană. Acesta, în stilul pesedist bine cunoscut se văita să dea vina pe altcineva că afacerea Roșia Montană este din vina lui Cioloș și nu a pesedistului Ponta, care a prelungit înțelegerea cu firma canadiană. Iată că România a câștigat, lumea răsuflă ușurată. Păi, era împotriva logicii ca  afacerea care afecta ecologic ambientul din Apuseni cu reziduuri de cianuri să aibă succes. Acum Drulă și Cioloș urlă și ei ca proștii că Ciolacu a manipulat bursa și l-a turnat la DNA.  

Vorbind de proști observ că și Andrei Manolescu în Dilema are opinia împărtășită și de mine că afacerea cu vila Împăratului din București ea ca un iepure scos din pălărie de un prestidigitator cam prost. Informațiile nu se susțin, Iohannis nu este un mare pasionat de case de București, el este din Sibiu. Dar dacă va ocupa o demnitate europeană, va trebui să se găsească o locuință de protocol. Sunt și jurnaliști către împărtășesc opiniile negative ale useriștilor privindu-l pe Iohannis. USR uită cum au plecat de la guvernare trântind ușa ca ultimii fraieri. 

Un sondaj arată că românii ar prefera un președinte jucător. Am avut unul 10 ani cu grave implicări în justiție și puteri nemăsurate serviciilor secrete. Eu prefer unul ocupat de golf și mers pe bicicletă altuia care a creat și umflat un partid care ulterior a crăpat ca broasca lui La Fontaine. 

A mai fost congresul PPE al popularilor europeni la București. Nehammer, venit și el acolo nu ne vrea în Schengen. Trebuie  găsită o modalitate de presiune de la UE care să-l convingă pe acest individ.

În seara de 8 martie am avut plăcerea să audiem pe artista Analia Selis din Argentina, dar devenită între timp româncă, acompaniată la pian de Ștefan Doniga și am ascultat tangouri românești interbelice și tangouri din Argentina. A fost o seară încântătoare cu doi artiști de bună calitate.

Am terminat romanul lui Boris Akunin Gambitul turcesc. Este un roman detectivistic istoric cu evenimentele de la Plevna din 1877, unde armata rusă a suferit mari pierderi. Mai nimic despre români! Am văzut și filmul rusesc inspirat de roman.

Am început o carte interesantă dar de dimensiuni impresionante Istoria Lumii de J. M. Roberts și Odd Arne Vestad - The Penguin History of the World, citesc volumul în original pe tabletă, cu toate că există și traducerea.

Am văzut mai multe seriale. Unul franțuzesc numit Furies - Furiile, care m-a dezamăgit. Este o poveste cu gangsteri parizieni tratată în stil american.

Apoi un serial spaniolesc Reina Roja - Regina Roșie un serial cam horror și gotic cu multe chestii obscure, niște criminali iau ostatică fiica unui om bogat fără cereri clare de răscumpărare.

Dar cel mai tare m-a încântat serialul englezesc The Gentlemen, inspirat de Guy Ritchie. Un căpitan englez este chemat că tatăl care este duce este pe moarte. La citirea testamentului are surpriza să fie declarat moștenitor în dauna fratelui mai mare, care era un dobitoc drogat. Asta era soarta fraților mai mici din casta nobiliară engleză, alegeau cale armelor. Noul duce se trezește încurcat cu afaceri cu gangsteri și traficanți de droguri.

La fotbal Real Madrid s-a calificat greu în meciul de acasă cu Leipzig, care i-a dominat. Liverpool a zdrobit în deplasare cu 5-1 pe Sparta Praga.

A fost 8 martie Ziua Femeii! Să le mulțumim!

PS

Normal, că trebuia un post scriptum de fotbal! 

Derbiul englez dintre Liverpool și Manchester City  s-a terminat nedecis 1-1 și cu contribuția arbitrilor care nu au acordat un penalti clar pentru Liverpool chiar la final. Interesant că următorul meci va fi Man City Arsenal care pot decide sau nu campioana?

Și Real Madrid a învins Celta Vigo cu 4-0, cu două autogoluri! Madrid este campioană.

A venit primăvara!

Azi dimineața 4 martie am văzut primele flori de anul acesta, prima tufă de forsythia și primele flori de zarzăr! 

Azi se mai împlinesc 47 de ani de la sinistrul cutremur din 4 martie 1977. M-a prins la bridge și am alergat de la etaj spre ieșire văzând cum scârțâiau grinzile de lemn ale clădirii, azi Curtea de Apel. Mă îngrijora faptul că tancul de aluminiu înalt de 10 m se afla pe niște capre de lemn în hala reactorului, lângă groapa unde urma să fie introdus. Nu s-a întâmplat nimic! Doar caprele s-au deplasat puțin. Apoi în București am văzut dezastrul. 

Citind cartea Anei Blandiana Fals tratat de manipulare și jurnalul Mai mult ca trecutul mă surprindea câte resurse consuma securitatea ca să o supravegheze. Pe noi care eram mereu sub microscopul securității la serviciu, era mai simplu, ne supravegheau cu ajutorul turnătorilor din jurul nostru. Nu am avut probleme cu această instituție represivă, doar indirect prin 89, când m-a căutat secretarul de partid al institutului. Eu credeam că era vorba de o chestiune de serviciu. Acesta însă mi-a transmis amenințarea că dacă nu îmi țin gura o să sufăr consecințe. Curios că în 1989 au avut loc la noi niște manifestări dizidente. La o ședință de partid Cornel C. s-a plâns revoltat că nu găsește lapte pentru fiicele lui. Era cam spre finalul anului. Nu știu de ce ordin au fost represaliile, se pare că a fost trimis în concediu. Mult mai  curioasă a fost dizidența altui coleg, care era sigur instrumentată de securitate. Ulterior în 1990 el a devenit liderul unui partid care era fantoma PSD din 1990. A ajuns deputat, dar a dispărut între timp.

Acum o săptămână a apărut un dosar consistent dedicat lui Eugen Barbu în Dilema veche. Acest dosar a stârnit reacții negative, precum reacția vehementă a fondatorului revistei, Andrei Pleșu, Sever Voinescu a trebuit să-și ceară scuze. Cred că a fost  evocare supra dimensionată a acestui scriitor controversat, toxic pentru viața literară. Să-l pui pe același raft cu Marin Preda mi se pare o porcărie. Apropo, revista va reveni la numele inițial, Dilema!

Văd că marea problemă a coaliției este găsirea unui contracandidat acceptabil pentru PNL și PSD la Primărie Capitalei. Eu sper ca Nicușor Dan să câștige, după cum arată și sondajele. Despre candidatul prezidențial mai este vreme, prea mulți păreriști își tot dau cu părerea. 

Sunt aproape de final cu Gambitul turcesc al lui Boris Akunin. Cartea a apărut în traducere prin anii 90, am cumpărat-o la preț redus de la Humanitas și citit-o, dar nu-mi amintesc mai nimic. Este vorba de spionaj pe vremea războiului ruso-turc din 1877-78, cu Plevna. Contribuția noastră e minimă, după acest autor?! Totul este despre armata rusă.

În ultima seară din februarie la Filarmonica Pitești am audiat Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră de Beethoven având ca solistă pianista sud coreeană Eunju Lee. Ea a fost acompaniată de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Constantin Grigore. Sala a aplaudat această realizare artistică.

În partea a doua a concertului orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Constantin Grigore a interpretat Simfonia a 9-a de Dvorak. Interpretarea a fost viu aplaudată.

 

Sâmbătă 2 martie am urmărit la Teatrul Victoriei piesa Micul Prinț un spectacol inspirat de cartea lui Antoine de Saint Exupery. Așa am făcut cunoștință cu această carte frumoasă într-o înscenare cu muzică și recitări din textele cărții.

 

Și acum, vreți nu vreți Fotbal!

 

Liverpool a învins miercuri pe Southampton în FA Cup cu mulți tineri din academia clubului. Golurile au fost marcate de Koumas și Danns două! Sâmbătă a fost etapa din campionat, deplasare la Nottingham Forrest. Meciul a fost slab pentru Liverpool. Plecasem la teatru, și Radu V. m-a anunțat că totuși Liverpool a învins în ultimele secunde ale meciului, gol cu capul Nunez.

Duminică a avut loc derbiul orașului Manchester, City - United. United a condus cu 1-0, dar City a presat și tot Foden a marcat de două ori, și Halland al treilea! City rămâne la un punct în spatele lui Liverpool.

Mult mai complicat a fost pentru Real Madrid la Valencia. Prim minutul 30 era deja 2-0 pentru Valencia, dar la finalul reprizei a marcat Vinicius, dușmanul rasiștilor din Valencia. El a și egalat. Meciul era pe terminate și a fost un corner pentru Real. L-a executat Mordric și Bellingham marchează, dar arbitrul zice că a fluierat înainte de intrarea mingiei în poartă. Mare porcărie!

 

Cum o fi martie? Iar ninsori?