Aseară am primit o veste tristă, s-a stins
din viața Nicolae Manolescu, probabil cel mai important critic literar
postbelic.
Amintirile mele cu Nicolae Manolescu sunt
în primul rând literare. Am citit toate numerele revistei României Literare de
la apariția din 1968. Și România Literară este legată strâns de Nicolae
Manolescu care a devenit cronicarul revistei, cel mai important. El îi depășea
în statură culturală pe toți ceilalți critici literari ai epocii. Circula chiar
o anecdotă privindu-l pe importantul critic literar Eugen Simion, este un
critic literar important în epoca Nicolae Manolescu. Era amintit și citat la
Radio Europa Liberă de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca pe care-i ascultam cu
sfințenie. Cea mai importantă carte scrisă de Manolescu înainte de 1989 a fost Arca
lui Noe, analiză critică a romanului românesc. Apoi opera sa cea mai
importantă și monumentală este Istoria Critică a Literaturii
Române apărută în 2008.
Dar amintirile mele nu se opresc la cele
strict literare. Am făcut timp de 7-8 ani politică cu Nicolae Manolescu. În
1991 m-am apropiat de Alianța Civică și am participat în iunie la congresul de
constituire al Partidului Alianței Civice pe care l-a condus până la fuziunea
din martie 1998 cu PNL. M-am înscris în PAC prin octombrie, după ce mi-am dat
demisia din PNȚCD. Am fost mai tot timpul vicepreședinte al organizației
județene PAC Argeș. Prima întâlnire s-a produs prin septembrie 1991 la Casa
Scânteii unde era redacția României Literare la care Manolescu devenise
redactor șef. Țin minte că era începutul acestui partid și la întâlnire erau
prezenți printre alții actorul Constantin Codrescu și Emil Constantinescu care
m-a condus în oraș cu Dacia lui albă. Când ajungea pe la la noi se oprea la un
fost student al lui de la Curtea de Argeș și acolo la Casa de Cultură se
petreceau întâlnirile cu membrii PAC. Am înțeles mai târziu, când, odată s-a
oprit la Pitești și a mărturisit că detesta Piteștiul ca orice vâlcean obligat
să facă parte din Regiunea Argeș, ei bucată din Oltenia. Era la fel cum am
văzut că buzoienii detestau Ploieștiul natal pe motiv tot de regiune. Dar
din 1968 au venit județele, care sunt azi caduce și frânează dezvoltarea
regională. Ca șef adjunct al organizație am bătut județul căutând să înființăm
filiale. Am reușit să găsim organizatori printre profesori de limba română care
i-au fost studenți. Este interesant că Nicolae Manolescu a fost până în 1989
doar lector la Universitate, care spune despre relațiile lui cu partidul
comunist din care nu a făcut parte și pe motiv de părinți la pușcărie politică.
Are numele de fată al mamei, Manolescu, pentru că Apolzan era numele tatălui
aflat în anii 50 la pușcăria politică. A trebuit să piardă un an din acest
motiv, salvat fiind de academicianul Andrei Oțetea cu care era rudă.
PAC a avut oarece succes intrând în
Convenția Democratică și Manolescu fiind ales senator. Intrând în conflict cu
șefii de al PNȚCD și a candidat cu rezultate catastrofale în 1996 la
președinția României. Pentru mine campania s-a soldat cu faptul că m-am
intoxicat cu țigările pe care le fumam și m-am lăsat de fumat. După rezultatul
catastrofal am participat la o adunare în care am fost singurul din cei 15
vorbitori care l-am îndemnat să fuzioneze rapid cu PNL, lucru întâmplat abia la
începutul lui 1998. Nicolae Manolescu s-s desprins discret de politică. Nu mai
erau vremurile înaintașului Titu Maiorescu, și nu avea timp de politică, cât
era profesor și implicat în proiecte literare. Cred că faptul că nu a mai făcut
politică a fost o pierdere pentru România. Dar a câștigat literatura și cultura
românească, fiind președintele Uniunii Scriitorilor și directorul României
Literare.
Trecând la realitatea politică externă în
Rusia s-a petrecut un fapt abominabil, un atac terorist la un mall și sală de
spectacole din Moscova cu peste 145 de morți și peste 100 de răniți. Ca de
obicei autoritățile putiniste au arătat cu degetul al Ucraina, dar ISIS și-a
asumat atentatul. Putiniștii zic că i-au prins pe atentatori în drum spre
Ucraina. Pe unde să treacă că acolo este front și război, doar proștii pot
crede aiurelile? Americanii i-au avertizat, dar rușii nu au ținut cont de
avertismente, ei au lăsat pe acești teroriști tadjici să umble nestingheriți
prin Rusia în timp ce îi aleargă pe susținătorii lui Navalnîi și pe alți
protestatari. Asta este esența interlopă și gangsterească a regimului
Putin.
La noi coaliția PNL PSD a găsit candidatul
la Primăria Capitalei în doctorul Cătălin Cîrstoiu, ortoped și piteștean de
baștină. Nu cred că are șanse în fața lui Nicușor Dan. Este revoltă în PNL, la
Timiș Alin Nica nu vrea să cedeze în fața lui Simonis PSD la Consiliul
Județean. La fel este în Prahova unde urmăritul DNA Iulian Dumitrescu este
alegerea prahovenilor, mare porcărie, Dumitrescu este controversat și foarte
dubios.
Pe 20 martie la Casa de Cultură s-a
prezentat opera Traviata de Verdi. A fost un spectacol de înaltă clasă
cu toate că soprana italiană nu a putut veni.
Pe 21 martie la Filarmonica Pitești am avut plăcerea
să o audiem pe violonista Maria Marica, câștigătoare la Festivalul Enescu. A
fost solista Concertului pentru vioară și orchestră în re minor de Jan
Sibelius, acompaniată de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Michalis
Economou care a organizat un master class de dirijat la Pitești. Maria Marica a
oferit și un bis din muzica lui Bach.
A urmat Simfonia a 5-a de Ceaikovski, cu aer
solemn și milităros, viu aplaudată de public. A fost o seară deosebită pentru
melomanii piteșteni.
Concert de jazz în seara de 22 martie 2024. Se numește
Jazz de la acordeon la sintetizator și l-a avut ca solist pe Florin Pană
la acordeon & sintetizator. Invitați pe Lavinia Pană și Adelin Croitoru
soliști vocali și Trio Jazz& Pop Pitești compus din Victor Buștean la pian,
Alexandru Iordache la bass și Gabi Barani la percuție. S-au cântat standarde de
jazz a fost o atmosferă antrenantă și plăcută.
Am văzut serialul Turning Point, un documentar
în 9 episoade despre Războiul Rece. Jumătate din viață mi-am petrecut-o în comunism,
cu toate consecințele. De 35 de ani trăim în libertate și lumea a cam uitat
sacrificiile ca să trăim liber și nu valorează acest drept fundamental. Asta se
vede în faptul că există o nostalgie toxică după acele vremuri și după
Ceaușescu, că tineretul este dispus să voteze aceste partide suveraniste care
ar pune la obroc libertatea de exprimare și de mișcare, absolut normală acum și
anormală în acele vremuri comuniste.
A venit primăvara, au înflorit pomii și s-a făcut mai
cald.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu