vineri, 27 februarie 2015

Monica Macovei îi cere demisia lui Vosganian

Monica Macovei îi cere lui Vosganian demisia pentru a fi cercetat de DIICOT.
Nu ştiu dacă Vosganian îi cere demisia doamnei Macovei pentru că a tradat înainte PDL şi a rămas europarlamentară şi a candidat la prezidenţiale, dar ar merita! 
Halal morală la coana Monica! 
Ea era  procuror pe 21  decembrie 1989, iar Vosganian era protestatar anti-Ceauşescu închis la Jilava.
Oare cine o fi mai moral şi îndreptăţit să ceară demisia?

Monica Lovinescu - o polemică culturală

De ceva vreme au apărut nişte dispute intelectuale prin revistele culturale privind-o pe Monica Lovinescu. În fapt este un şir de două articole aparţinând Biancăi Burţa Cernat publicate în Observator Cultural:

http://www.observatorcultural.ro/Un-epilog-diaristic-si-prologul-unei-reevaluari-critice-(II)*articleID_31435-articles_details.html

Aceste articole se doresc ca o contribuţie cam iconoclastă la figura doamnei Monica Lovinescu şi Jurnalului său. Este într-un fel un gest cam impertinent precum dosarul Eminescu apărut în Dilema pe vremuri.
Citindu-l am observat o atitudine complet lipsită de înţelegere a tinerei BB-C asupra epocii comuniste şi contextului ei.
Doamna Burţa Cernat este un critic literar din noua şcoală ideologică a stângii post comuniste, care nu are de loc apetenţă la ceea ce s-a întâmplat în România înainte de 1989. Aflu de  net că respectiva doamnă împlinea 10 ani în 1989, deci se afla la o vârstă care o făcea incapabilă să o urmărească în direct pe Monica Lovinescu la Europa Liberă, chiar dacă părinţii erau ascultători ai acestui post de radio. Probabil de aici lipsa ei de sensibilitate la un subiect atât de sensibil. Pentru mine, de la sfârşitul anilor 60, doamna Lovinescu a fost un profesor de literatură românească bună şi adevărată şi pe deasupra care sfida regimul comunist. 

Normal că după 1990 să ne ocupăm de comunism, unii, recte de exemplu Norman Manea s-a ocupat de simpatiile legionare din tinereţe ale lui Mircea Eliade.
Dacă Emil Cioran, celălalt mare exilat în Franţa, fost simpatizant legionar şi mult mai vocal în ceea ce a scris şi-a putut permite, Eliade avea o poziţie extrem de inconfortabilă. Cioran a devenit celebru în Franţa şi după aceea şi-a pus cenuşă în cap mai ales că el nu a fost niciodată angajat la stat sau altundeva, Eliade era însă profesor în SUA. Acolo trecutul lui l-ar fi exclus din universitate şi din viaţa academică şi culturală americană.
Noica a plătit cu puşcăria trecutul şi nu i s-a reproşat apoi pentru că naţionalismul său în întoarcerea spre înăuntrul naţional a convenit lui Ceauşescu.
Aşa că oalele s-au spart post mortem în capul lui Eliade cu reproşuri ulterioare interesate şi ale supraevaluatului cultural Culianu. 
Şi doamna Lovinescu s-a supărat foarte tare că în loc să ne ocupăm de trecutul sinistru şi apoi cenuşiu cu înfometarea ceauşistă îl căutam la ideologie pe Eliade, mare scriitor şi om de ştiinţă, afacere perfid instrumentată de anumite cercuri interesate. 

Cine este acum cel mai mare suporter al trecutului conservator al doamnei Lovinescu? Păi Volodea Tismăneanu cu platforma sa contributors.ro şi ciugulitorii băsişti de la revista 22, cea care în 90 a publicat Felix Culpa a lui Norman Manea!
Cum se mai schimbă orientările, pentru că Tismăneanu şi alţii ca el, deveniţi neoconservatori băsişti, din stângişti cu trecut troţkist pe la începutul anilor 90. De aceea constat cu mare enervare şi furie cum alde Tismăneanu o invocă mereu pe Monica Lovinescu, ori pe vremea când venerabilă mai era în viaţă, respectivul VT era destul de stânga, hai să-i zicem mai liberală. 

Răutăţile şi lipsa de apetenţă ale Biancăi Burţa Cernat la Jurnalul doamnei Lovinescu au primit replici isteroide de la două doamne arondate platformei contributors.ro, Jela Doina şi Luminiţa Marcu. 

Iată că în dispută a intrat artileria grea cu rachete de croazieră domul Liiceanu. Ader la opiniile sale care chiar exagerat apologetice au tonul potrivit privind memoria doamnei Lovinescu. 

În schimb sunt în complet dezacord cu preambulul pătimaş şi nedrept privind Observatorul cultural, unde au apărut opiniile Biancăi Burţa Cernat. Această revistă este o tribună deschisă opiniilor liberale şi este nedrept să o atribui genului Săptămâna lui Eugen Barbu.

De fapt de o vreme Gabriel Liiceanu are o stilistică ce coboară din Caragiale cu acel simţ enorm şi văz monstruos. Cam aşa au arătat enormităţile encomiastice privindu-l pe Traian Băsescu. Liiceanu pare deconectat complet de la realitate. 
Apărarea doamnei Lovinescu naşte alte sensibilităţi legate de acelaşi trecut al lui Eliade care sunt complet nepotrivite.
S-o fi înşelat doamna Lovinescu al unele valori literare privind pe unii scriitori, dar etic nu s-a înşelat niciodată!


Comunismul a fost rău indiferent de cine l-a servit oportunist, şi de scuzele retrospective  de acum.

joi, 26 februarie 2015

Ţara arde....

Îmi spune cineva, altcineva mă apostrofează că nu mai scriu pe blog.
Părerea mea este că ţara nu arde.
Faptul că abia acum doamna Elena Udrea are mari necazuri şi este acum arestată luând cunoştinţă cu buda turcească, că se vede cu şobolanii din arestul rămas aşa de pe vremea securiştilor care-i chinuiau pe Paul Goma sau pe Radu Filipescu nu o transformă în martiră.
Problema cu justiţia românească este de ce abia acum intră la pârnaie şi nu acum 2-3 ani când Tolontan o dădea în gât în Gazeta Sporturilor? O explicaţie poate fi că justiţia românească a fost până acum câteva luni în stăpânirea şi la cheremul posibilului următor puşcăriaş numit Traian Băsescu, de meserie fost preşedinte şi zbir al României. 
Neruşinarea aceste bande de tâlhari cultivată de Traian Băsescu campionul anticorupţiei întrece orice limită. Ei  care ne cereau austeritate nouă pulimii (apud Djuvara, Ed. Humanitas) în timp ce ei mursecau nestânjeniţi bogăţiile României şi se scăldau în lux cu vacanţe la Monte Carlo.

Este bine că Justiţia începe să rărească bandiţii ajunşi în Parlament, dar ca cizmarul din poveste sculptorului Appeles, nu mai sus de treaba ei. Sunt clar speţe care ţin de oportunitatea politică, decizii în care Justiţia îşi bagă nasul fără să-i fiarbă oala. Astfel afacerea Referendumului din 2012 a lui Dragnea pute a răzbunare politică a porcului de Băsescu. A rămas să ne mai chinuie încă un an jumate şi procurorii aserviţi lui au găsit câţiva ţărani care n-au votat ei, ci alţii şi se încearcă să i se pună în cârcă lui Dragnea care a îndemnat să se iasă la vot, nu să facă şmecherii. La fel de dubioasă este afacerea gazelor lui Vosganian şi în parte şi a lui Videanu, care era o decizie politică menită să salveze nişte afaceri şi joburi, de care a beneficiat nu numai Ion Nicolaie, dar şi Mittal! Aici nu reiese că Vosganian, cel puţin nu a obţinut vreun beneficiu material. Cică îngrăşămintele ar fi fost exportate, dar în acest caz exportul nu era bun? Măi să fie!
Da, din acest punct de vedere nu se poate institui o republică a procurorilor. Justiţia are sarcinile ei, şi dacă devine excesivă trebuie penalizată.

Pe de altă parte Iohannis are succese unul după altul, a fost în Republica Moldova unde a fost foarte bine privit şi ospeţit, iar succesul se repetă în Germania, ţara strămoşilor de acum 850 de ani.
Succesul lui Iohannis este al României şi replica dată în româneşte unei jurnaliste germane privind ospeţii ţigani venit la cerşit pe la Berlin şi împrejurimi spunea în esenţă că noi exportăm multă materie cenuşie, doctori, IT-işti, experţi pe care de abia îi aşteaptă nemţii pentru că sunt creştini, europeni şi uşor integrabili. 
Cel două vizite demonstrează că Iohannis vorbeşte din hârtii doar când trebuie, la chestii oficiale, dar este foarte pe fază în conferinţele de presă.

Suntem îngrijoraţi de ce întâmplă peste hotare în est în Ukraina, dar România în schimb se află pe drumul bun, nu ca acela ales de ungurul Orban, dar nu sunt ungurii la ultima lor eroare, riscă să repete erori care îi vor duce doar în fundături. Problema nevralgică este că Vestul se află pentru noi pe drumul prin Ungaria. 


Aşa că România se reconstruieşte pas cu pas...

miercuri, 25 februarie 2015

Cu prietenii

Ieri am avut nişte treabă în Bucureşti. Am profitat şi m-am văzut cu doi prieteni.

Primul cu care m-am întâlnit a fost Neluţu Puflea, fost coleg de cartier şi de serviciu, actualmente brav pensionar. Am consumat nişte bere în Piţa Gorjului şi am ne-am reamintit de tinereţuri, dar am uitat de poze.

În schimb cu Puiu Dumitru am făcut un selfie. Puiu este stabilit din 90 în Germania, este acum pensionar. Puiu mi-a fost coleg de liceu şi de facultate şi în anul 5 am stat împreună în cămin la camera de doi, luxul celor din ultimul an şi a trebuit să-mi îndure sforăitul.
Au trecut mulţi ani şi uite cum arătăm!

Dar am şi nişte poze de la patinoar.

vineri, 20 februarie 2015

Arpechim Piteşti

Vestea că OMV intenţionează să demoleze Arpechim a stârnit o mare emoţie în media locală şi naţională.
Ca ploieştean crescut în atmosferă de miros de gaz, de poluare cumplită a cursurilor de râu şi a altor consecinţe negative sunt conştient de ce înseamnă o rafinărie, mai ales că într-a XI-a a făcut practică la Rafinăria Vega, azi la ROMPETROL.
Încerc să fiu destul de obiectiv.
Povestea combinatului petrochimic din Piteşti începe pe planşetele proiectanţilor de rafinării din Ploieşti. Era iniţial situată pe malul mării pentru a prelucra ţiţei de import. Decizia coanei Leana, chimista genială din Petreşti a mutat acest combinat la Piteşti. A prelucrat ţiţeiul adus din Iran şi Irak  până în anii 90. Atunci în 1997, o decizie a atârnat ca sabia lui Damocles asupra Arpechim Piteşti. Tăriceanu a convins guvernul Ciorbea ca Arpechim să fie inclusă în noua companie de stat Petrom. Decizia părea salutară pentru Arpechim, care altfel s-ar fi descurcat greu de una singură. Decizia s-a dovedit falimentară din momentul privatizării Petrom. Austriecii au cumpărat Petrom pentru exploatarea ţiţeiului autohton iar molohul piteştean era o piatră de moară. Aşa că nemaifiind interesaţi să proceseze ţiţei de import, austriecii au închis Arpechim. Privatizările nereuşite ale Oltchim de care Petrochimia piteşteană era legată ombilical a pus însemnat falimentul acestui important obiectiv industrial. 
Mă gândesc acum dacă Arpechim Piteşti ar fi fost inclusă în Rompetrol împreună cu Rafinăria Midia. Vizionarul Dinu Patriciu a pus Rompetrol pe picioare şi a vândut-o potrivit cazahilor de la Kaz Munai Gaz. O privatizare cu o firmă din spaţiul ex sovietic ar fi salvat poate Arpechim. Dar iată că destinul  Arpechim este pecetluit.
Pe de altă parte sunt surprins de vehemenţa unor jurnalişti piteşteni. Arpechim a fost o sursă importantă de poluare a oraşului şi râului Argeş. Caraşii şi crapii din lacul Goleşti duhneau a gaz, poluarea lacului era teribilă. La fel de poluator a fost şi Rolast care lucra cu negru de fum şi lăsa un miros cumplit, vecinii din Găvana îşi reamintesc. Este trist că oamenii au pierdut locuri de muncă bine remunerate, dar pe de altă parte industria auto înfloreşte în Piteşti şi împrejurimi şi dă de lucru.
Nu vreau să pun nimic în balanţă, dar mai ales doresc ca cei din media să trateze astfel de subiecte responsabil.
P.S.
Articolul l-am postat pe site-ul cotidianului local Argeşului.
S-ar putea să am replici acide sau înjurături, dar amicus Plato.....



joi, 19 februarie 2015

Foştii

Da, iată că foştii au prins glas!

Televiziunea a fost generoasă cu fostul preşedinte, l-a invitat TVR1 cu un moderator bicisnic şi speriat ca să ne ia de proşti din nou Traian Băsescu. Că el crede că mai are putere se iluzionează, o măsurătoare îi plasa interviul jos pe locul 7 la ora transmiterii.
Proverbul ăla că poţi să-i mintii pe toţi odată, sau pe unii tot timpul, dar nu-i poţi minţii pe toţi, tot timpul se aplică la Traian Băsescu. 
Loviturile nimicitoare date de justiţie regimului său sunt pe măsura importanţei protagoniştilor intraţi la puşcărie, deocamdată doar arest preventiv. Deci favorita sa Elena Udrea este într-o situaţie de loc de invidiat cu n-cereri de urmărire penală. Blonda de la Cotroceni care zicea ca intrat cu Mercedesul în politică nu era decât o nemernică jefuitoare de bani publici din care-şi cumpăra Vouitoanele şi Merţanele.
Toată ipocrizia statului de drept al luptei anti corupţie al regimului Traian Băsescu este o minciună, credibilitatea lui Băsescu şi a acoliţilor este praf şi pulbere. Mă întreb cum se mai justifică cei care făceau zis în jurul lui Băsescu şi acuzau lovituri de stat menite să schimbe  în 2012de fapt un bandit şi un ticălos!

Oamenii lui Băsescu sunt o gaşcă cu nimic mai prejos de bandiţii lui Năstase şi a urmaşilor pesedişti. De fapt nici cei din familia lui Ponta nu se simt prea bine. 

Astăzi Klaus Iohannis s-a decis, l-a propus pe Eduard Hellvig (Helvih zice preşedintele, cum se pronunţă în germană!) la conducerea SRI. Preşedintele a declarat că pentru numire s-a consultat cu şefii partidelor parlamentare (inclusiv prim ministrul Ponta!) şi cu preşedinţii celor două camere ale parlamentului.
Ei bine decizia prezidenţială nu scapă de comentariul acid al fostului preşedinte şi a favoritei puşcăriabile. 
Ce zice Trăienică pe Facebook:
"Premierul de la Grivco" reuşeşte să nominalizeze pentru şefia SRI un om al lui Voiculescu. Şocant !!!

Deci Traian Băse nu se abţine, a uitat că nu mai e la butoane, dar începe să folosească limbajul de mahalagiu patentat. Minciuna cu Grivco a fost negată apăsat în campanie de Klaus Iohannis, sluga mincinoasă Şereş a intrat pe alte motive la puşcăria pe care o merită şi pentru că minţea în acest caz. Eduard Hellvig a fost ales deputat pe vremea PUR  în 2004 când Băsescu s-a folosit de Voiculescu să formeze majoritatea parlamentară a guvernării DA unde gunoiul de Şereş a fost ministru.
În ciuda acestei origini deocheate Hellvig a fost recuperat de Crin Băsescu în PNL. Se pare că nu s-a înşelat pentru că Hellvig a fost un bun sfetnic şi pentru învingătorul din 16 noiembrie 2014, Klaus Iohannis.
Acestei insinuări jenante şi cretine i se alătură şi duduia Udrea care postează mizerii similare cu al farului ei moral şi politic domnul Traian.

Doi foşti de tristă amintire încearcă să intoxice lumea, poate doar pe proşti?

luni, 16 februarie 2015

Cazul Varujan Vosganian


Varujan Vosganian este un erou! Acum 25 de ani a ieşit pe străzi să protesteze şi a fost închis la Jilava riscându-şi viaţa.
Vosganian a intrat apoi în politică ca reprezentant al minorităţii armene, apoi ca un lider liberal.
Varujan Vosganian este un desăvârşit scriitor, Cartea şoaptelor, un roman care marchează literatura română după 1990. 
Varujan Vosganian este un mare şi profund orator, comparabil azi doar cu Crin Antonescu.
Vosganian a fost un foarte bun ministru al Economiei şi Finanţelor, spre deosebire de alţi miniştri care au distrus şi nu au pus nimic în loc.
În timpul ministeriatului său a luat o măsură care avea ca scop salvarea industriei, micşorarea pe o perioadă a preţului la gaze. Acum este acuzat de procurori că ar fi favorizat pe Ioan Niculae şi fabricile sale de îngrăşăminte. De fapt Niculae este luat la ochi şi Vosganian pare victimă colaterală. De fapt nu numai Niculae a profitat de această facilitate, cred că în mai mare măsură Combinatul Siderurgic Mittal Galaţi a profitat, dar cum să-l acuzi pe Mittal de practici mafiote, chiar dacă în Marea Britanie  a fost un mare scandal pe această temă.
Acuzaţiile împotriva lui Vosganian au un puternic aer de răzbunare politică din vremea lui Băsescu, care-l duşmănea pe Vosganian. Cert că probatoriul împotriva lui Vosganian este subţire, iar noua cerere de urmărire penală nu a adus nimic nou.

Curios că în faţa acestor acuze nefondate Vosganian a ales o cale cel puţin ciudată. În loc să dovedească bărbăţia şi curajul de acum 25 de ani, a plâns ca o babă în Senat şi a cerut ajutorul colegilor senatori, care l-au salvat de la cercetarea procurorilor.
Cred că aici Varujan Vosganian a greşit fundamental, convins că nu este vinovat, a ales însă o cale jenantă. Cred că mult mai bine era să înfrunte pe procurori, cred că activitatea lui pledează nevinovăţia sa. Deciziile sale sunt politice şi au fost menite să salveze locuri de muncă. 
Aşa că Varujan Vosganian greşeşte şi toate marile sale atuuri intelectuale sunt puse sub discuţie.
Cel mai tare mă scârbeşte acum că presa băsistă şi a mercenarilor care au făcut sluj în faţa acestui populist se preocupă să-l murdărească pe Vosganian inventând tot felul de lucruri pe seama lui. Excelează mizerabilii mercenari de la Evenimentul Zilei. Dar nici penibilii de la ANI nu se lasă mai prejos, îl caută la avere, ori unul ca Vosganian nu a făcut avere din politică. Păcat!

Cum păcat că Varujan Vosganian nu a ales calea cea mai potrivită să se apere!

duminică, 15 februarie 2015

Delegaţia permanentă a PNL Argeş

Azi s-a desfăşurat de la ora 10 şedinţa Delegaţiei permanente a PNL Argeş unde au fost prezenţi primarii şi şefii organizaţiilor PNL din judeţul Argeş.
Şedinţa  fost condusă de senatorul Ion Popa, proaspăt lider al senatorilor liberali. Au participat senatorul Ionuţ Zisu şi deputatul Theodor Nicolescu.
Şedinţa a fost dedicată problemelor fuziunii dintre organizaţiile PNL şi PDL. Conform normelor privind fuziunea celor două partide, cel mai greu au atârnat rezultatele de la europarlamentarele din 2014 şi numărul de primari. Din acest punct de vedere rezultatele PNL local au fost sub ale PDL Argeş şi aşa noul comitet executiv al PNL va cuprinde 14 membri din vechiul PNL şi 15 membri din vechiul PDL. Aceasta a stârnit vii nemulţumiri între responsabilii liberali, care se plâng că în judeţul lui Brătianu la putere sunt pedelişti. Unii dintre participanţi au recunoscut că rezultatele nu au fost grozave, alţii au spus că colegii pedelişti nu prea există în anumite zone. Una din problemele discutate a fost pierderea poziţiilor de consilieri locali şi de primari la cei care au migrat, conform ordonanţei pesediste invalidate de CCR. Mulţi s-au declarat nemulţumiţi de migraţie unora din cei cu responsabilităţi şi s-a votat ca aceştia să nu mai fie reprimiţi, cu doar un singur vot contra. Unii au recunoscut că dacă ar fi câştigat Ponta prezidenţialele mulţi din cei prezenţi aici ar fi fost deja migraţi la PSD şi anexele. 
Radu Vişinescu, cel mai vechi liberal din Piteşti (cu pulover albastru)
Adrian Miuţescu a subliniat fereastra de oportunitate a marelui PNL de  a câştiga alegerile locale şi parlamentare în Argeş, în 2016 unde conducerea PSD este decapitată având probleme cu justiţia, Constantin Nicolescu la puşcărie şi primarul Pendiuc în arest preventiv. 

Cu toate nemulţumirile mocnite fuziunea merge înainte urmând ca alegeri noilor organisme să se facă în anul 2017.

vineri, 13 februarie 2015

Acordurile de la Minsk

Doresc să revin după ce Angela Merkel şi Francois Hollande i-au convins pe Putin şi Poroşenko să semneze un nou acord de încetarea ostilităţilor în estul Ukrainei. 
După spusele doamnei Merkel orice acord de pace cât de prost şi dezavantajos pentru una dintre părţi este preferabil războiului.
Acum când s-a instalat acalmia ne putem întreba de ce aceste probleme.
Ukraina moşteneşte din plin soluţiile teritoriale staliniste.
Ukraina este un stat cu multe minorităţi cea mai importantă fiind cea rusă. A scăpat de cea poloneză, din  Galiţia prin strămutarea acestora în părţile cedate Poloniei de Germania. Dar în rest populaţia a rămas pe loc. Sunt destui români în Ukraina, în Bucovina de Nord, dar şi în zona Maramureşului istoric, în nordul Basarabiei la Hotin şi în sud în Bugeac. Asupra lor a existat şi există presiune de ukrainizare care ne face sensibili şi să trăim reminiscenţele României Mari care cuprinde unele din aceste teritorii. Mai sunt bieloruşi, şi o zonă compactă de ruşi în est. Plus că ukrainianul Hruşciov  a cedat Crimeea rusească Ukrainei în 1953 la 300 de ani de al Răscoala anti-poloneză a lui Bogdan Hmelniţki.
În vestul şi centrul Ukrainei s-a dezvoltat sentimentul naţional ukrainian, cultivat şi de vechea stăpânire a  Galiţiei de către Austria. Ceea ce este clar azi este că în această zonă există clar un sentiment de patriotism ukrainain contrapus mastodontului rusesc. 
Când a devenit independentă în 1991 Ukraina  a moştenit şi aceste probleme teritoriale, precum a moştenit şi Republica Moldova Transnistria, teritoriu care nu este românesc. Este doar perfidia stalinistă, care parcă prevedea frământările militare de acum, un fel de întărâtă-i drace!
De ce Putin nu a acţionat până în 2014 împotriva Ukrainei? Cred că este simplu, pentru că interesele ruseşti în Ukraina nu au fost periclitate chiar cu Iuscenko şi cu Iulia Timoşenko la putere. Dar după revolta Maidanului, devenea clar că ukrainienii îşi doresc emanciparea totală faţă de puternicul vecin.
Din acest motiv Putin a agresat şi ocupat Crimeea, de teama că porturile sale militare de acolo nu vor mai fi gazde ale flotei ruse. Dar pe logica transnistreană şi cea abhază Putin a declanşat şi conflictul din estul Ukrainei, Doneţk şi Lugansk. A exploatat şi sentimentele guvernului ukrainian Iaţeniuk şi a preşedintelui Poroşenko, provocând revolta separatiştilor cu retorsiunea trupelor ukrainiene. Când  a devenit clar că separatiştii vor fi copleşiţi militar, Putin a trimis trupe foarte bine pregătite şi dotate militar şi bine îndoctrinate care au potopit armata ukrainaină, slab dotată şi cu moral scăzut.
Ukrainienii au de partea lor dreptul internaţional, dar Putin are de partea lui cinismul tradiţional al dictatorilor ruşi, fie ţari, fie bolşevici.
Soluţia cea mai puţin proastă ar fi fost o serie de discuţii bilaterale prin care anumite teritorii să devină autonome, sau să fi fost supuse arbitrajului internaţional, a referendumurilor, etc. Pe Putin nu l-a interesat niciun moment un astfel de aranjament, el preferă forţa şi agresiunea care porneşte de la Petru cel Mare, începând de acum trei secole. Nici nu ne dăm seama de norocul Moldovei, datorat victoriei otomane de la Stănileşti, nu se ştie dacă ajungeam să devenim vreodată un stat naţional în cazul victoriei ruseşti.
Opinia mea este că chiar cu această încetare a focului în estul Ukrainei, aceasta trebuie înarmată ca să reziste agresiunii ruseşti, care acum are doar un moment de respiro. Primejdia acestei agresiunii este că Putin vizează dacă nu toată Ukraina, probabil cea mai mare parte a ei, mai ales a accesului acesteia la mare., inclusiv Odesa, cu care ne-am învecina aproape.
Inclusiv situaţia din Republica Moldova este extrem de neclară, la Chişinău noul guvern Leancă a fost invalidat prin votul comuniştilor. Este clar că afacerile putrede Filat Lupu conduc doar spre haos şi neant şi că trebuie cooptaţi de urgenţă şi liberalii lui Ghimpu, cum a şi declara premierul Leancă.

Situaţia de la estul România este neclară, România trebuie să se implice. Văd că Poroşenko l-a invitat pe Iohannis la Kiev, ar trebui ca şi în Republica Moldova diplomaţia românească să facă presiuni pentru orientarea pro-europeană a fraţilor noştri de peste Prut.

marți, 10 februarie 2015

Frivolităţi cu duduia Udrea

Ieri seară 9 februarie 2015 a fost un moment decisiv în cariera fulgurantă în politica românească a acestei dudui. DNA adresase două cereri de cercetare şi trei de arestare. Parlementul le-a aprobat pe toate.

În favoarea sa duduia Elena a ţinut un discurs menit să impresioneze audienţa. Şi-ar fi dorit să fie cercetată, dar nu arestată, lucru care i-ar fi blocat posibilitatea exprimării publice. SRI a fost spălat de comisie şi mai abitir a fost curăţat generalul Coldea. Fiindcă venii vorba de acest inamic de ultimă oră al duduii părea că este suferind fizic. 
Duduia Udrea uită cum tăia şi spânzura cu Traian Băsescu având în Coldea arma nemiloasă cu care distrugeau inamicii cuplului prezidenţialo pleşcoist!

Dar revenind de la tribună duduia Udrea a comis un gest care a trezit multe interpretări. În hermeneutica de pârnaie a nu mai puţin faimosului posesor de lei vii (nu de hârtie!) Sile Cămătaru, acest gest ar semnifică tăcerea, tac dacă taci şi tu. Duduia ne-a dat explicaţie că este gestul făcut către un prieten că totul e bine. Cin' să fie pretenarul, oare este conu ex-marinel, sau o fi alt borfaş?

Toţi şi-au dat cu părerea aseară despre acest gest. La Realitatea tv un domn ziarist franco - român cu figură de actor de cinema, Nicolas Don spunea că acesta este gestul de tras pe nas cocaina, sau la borfaşul francez semn că v-am tras-o! Apropo de Nicola(s) acesta este mereu la costum, dar pe dedesubt nu poartă cămaşă, ci un tricou anchior!
Lângă el se află o jurnalistă pe care n-o mai văzusem de mult, Florian Jucan. Această doamnă şi păstrat atractivitatea şi de ce nu distincţia, cu trecerea timpului şi a prezenţei active pe vremuri prin tabloide. Comparând-o cu duduia Elena, Floriana are un aer de doamnă, nu are vulgaritatea agresivă a primei. Vorbind de Floriana mi-amintesc că avea un fel de clasament: în top cu Floriana. Folosind o anagramă ar fi fost mai reuşit titlul: în pat cu Floriana...hahahaha...

Că tot venii vorba de jurnaliştii studiindu-l aseară pe Emil Hurezeanu, jurnalistul meu preferat am ajuns la concluzia că nu-şi vopseşte părul, pur şi simplu poartă o perucă, probabil a chelit şi este grizonat. Ce ţi-e cu cochetăria masculină!

Iohannis a ţinut un discurs bun la Parlament, a subliniat deosebirile clare ale prezidenţiatului său comparat cu precedentul şi că îşi doreşte un Parlament puternic. Nu are de gând să uzeze de referendumuri cu caracter populist. Mă bucur că oameni care nu-l apreciau, au început să vadă în el o soluţie pentru România. Astăzi Iohannis pleacă la Paris, capitala Franţei, cel mai vechi şi statornic prieten vestic al României. Franţa a fost creatoarea şi garanta României moderne şi Iohannis face acolo primul său drum în calitatea sa de preşedinte. Foarte bine!

Cel mai sensibil eveniment al momentului este situaţia din Ukraina. Amicul Mircea mi-a explicat ce a spus de fapt doamna Merkel despre Zidul Berlinului. Atunci când s-a construit, tancurile americane şi cele sovietice se aflau faţă în faţă. Zidul a fost timp de aproape 30 de ani o soluţie detestabilă pentru Germania şi pentru germani, dar oricum preferabilă confruntării armate. De aceea doamna Merkel doreşte o negociere politică pentru Ukraina nu războiul care deja are 5000 de victime. 

ISIS, detestata gherilă islamică fundamentalistă şi-a găsit naşul. Eroarea acestor demenţi a fost fatală, au ars de viu un pilot iordanian. Aceşti imbecili nu au înţeles nimic din Septembrie Negru al palestinienilor, care s-au comportat la fel în Iordania. Iordania a distrus deja prin bombardamente 20% din puterea militară ISIS şi au de gând să pornească şi operaţiuni terestre. Acolo orice negociere este exclusă. Cu indivizi care taie capete şi dau foc de vii la ostatici nu se poate discuta decât cu mitraliera.

PS Excelent articolul lui Dinu Flămând, citiţi-l:

http://www.cotidianul.ro/per-total-catastrofa-256377/

duminică, 8 februarie 2015

Băsescu la PMP

Astăzi are loc un eveniment epocal în România, congresul PMP.
Cine este PMP probabil că ştiţi partidul moşit de fostul preşedinte pentru a-şi promova favorita în sferele înalte ale politicii. Congresul se desfăşoară însă în condiţii complet diferite de cele imaginate atât de doamna cât şi de domnul. Duduia Udrea este în momentul de faţă în faţa arestării iminente de către DNA. Deja l-a tot ameninţat pe Traian Băsescu şi iată că dumnealui îi sare în apărare.
Domnul Traian Băsescu după o tăcere suspectă remarcată de toată media şi de foşti apropiaţi a venit la congresul acestui partid. 
Vorbind de partidele din România, un sondaj făcut de PSD dă PNL cu 50% iar ei cu doar 40%. Dacă mai ţinem cont că 6% merg la minoritatea maghiară, scena politică românească este epuizată.
Aplaudat la sosirea sa în sală a luat loc, l-am observat, avea figura aia din confruntarea din 2009 cu Crin Antonescu, toată răutatea i se putea citi pe faţă.
Şi nu numai că a asistat, dar a şi cuvântat.
Şi a spus diverse, că CTP a zis o vorbă de reţinut, Băsescu s-a adresat audienţei ca şi cum ar vorbi la cretini. Dacă despre cei din PMP ar putea intra în această categorie, ce să mai cauţi într-un partid mort, noi ceilalţi sper că nu suferim de sindromul PMP. În paranteză cam acelaşi lucru se poate exprima şi despre cei din PLR al lui Tăriceanu. La ambele este valabil că încă n-a venit preotul să le dea ultima binecuvântare, dar oricum şi cu popă şi fără popă tot acelaşi le este viitorul, insignifianţa, dacă nu obştescul sfârşit.

Revenind la clientul nostru Băsescu acesta a debitat prostii una după alta, s-a trezit atacându-l şi pe actualul preşedinte. Dar să mai spui despre Udrea că el crede că este cinstită, asta întrece orice limită a bunului simţ. De fapt omul cu listuţa, cum se exprimă, are un viitor care sună a cătuşe. 
Tot circul de azi nu spune decât despre anacronismul acestui personaj, şef de mafie, care nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase!
Trist final pentru unul din cei mai perfecţi manipulatori ai opiniei publice care l-a ales de două ori ştiind perfect ce ticălos alegeau, spunând mereu şi justificându-se că este răul cel mai mic. Şi eu am picat în această eroare în 2004, dar doar odată, alţii au recidivat şi au de ce să regrete acum.
Băsescu este perfect identic cu Adrian Năstase, un rebut clocit de sistemul corupt inventat de Ion Iliescu în al său capitalism de cumetrie. 
Doar că lui Băsescu îi lipsea morga intelectuală a lui Năstase. 
Comic este că domnul marinar Băsescu vorbeşte de prostituţie, el care oprea în marile porturi, dotate cu această anexă numită bordel, unde se practică prostituţia. Băsescu a practicat-o ca marinar, dar nu s-a jenat să o practice şi ca politician.
Doamne, cum am putut avea ochii aşa orbiţi de minciunile acestui derbedeu populist?

vineri, 6 februarie 2015

Putin după uşă

Cineva mă îndemna să-mi dau cu părerea de ultimele decizii ale NATO.

De fapt în vecinătatea apropiată se poartă un război care ne poate afecta şi pe noi.
Anul trecut Rusia şi-a arătat faţa de agresor din vremurile interbelice, când Germania sau URSS călcau în picioare independenţa vecinilor.

Chiar acum citesc despre istoria Poloniei. Noi ne plângem că am stat în faţa răutăţilor şi la confluenţa marilor imperii. Ce să zicem de Polonia? Mare putere medievală a ajuns să fie împărţită între puternicii vecini ai secolului XVIII, Prusia, Austria şi Imperiul Ţarist. Ori ruşii şi nemţii experţi în deznaţionalizare nu au reuşit să-i anuleze pe cei 20 de milioane de polonezi, cei mai înţelegători rămânând austriecii. Menghina geografică între care a existat Polonia interbelică, ultima putere europeană care în învins Rusia Sovietică, a acţionat în 1939 şi Polonia a fost din nou sfârtecată de cei doi vecini.
Polonia de azi are graniţele stabilite de Stalin, a pierdut la Bielorusia şi Ukriana, dar a câştigat pe seama Germaniei. Din acest motiv, probabil sunt mult mai realişti şi plicaţi la problema ukrainienă pe care noi o privim tot prin prisma Tratatului Ribbentrop Molotov. În concepţia modernă a geopoliticii poloneze, Ukraina este tamponul împotriva colosului rusesc. De abia acum au început să înţeleagă factorii politici de la Bucureşti. 

Pentru că obiectivul rusesc este reanexarea Malorosiei, adică a Rusiei Mici – Ukraina, leagănul statului rus de azi. Că problema anexării Crimeii s-a desfăşurat pe non combatul ukrainian, Putin  a ridicat miza şi a început agresiunea asupra estului Ukrainei, unde locuiesc mulţi care se simt şi declară ruşi. 
Când au început acţiunile armatei ukrainiene împotriva separatiştilor, aceştia au fost zdrobiţi în primă fază. Îngrijorat, Putin a lăsat orice minciună la o parte şi şi-a trimis în Ukraina forţele speciale înarmate covârşitor de superior faţă de ukrainieni. De când au început negocierile de la Minsk până acum separatiştii au mai ocupat 1500 Km pătraţi. Este clar că armata ukrainiană este net depăşită de unităţile bine înarmate ale Rusiei. Decizia Franţei şi a Germaniei de a nu furniza arme Ukrainei este sinucigaşă, atât timp când ambele s-au înfruptat din comenzile armatei ruse. Doar atitudinea SUA mi se pare realistă. Ei vor să-i doteze pe ukrainieni cu armamente de ultimă generaţie. Soluţia negocierilor fără ripostă împotriva unui agresor este o eroare.
NATO a luat decizia potrivită când a hotărât amplasare de trupe de intervenţie rapidă în estul Europei. Există temeri că asupra unei din ţările baltice se presupune că se va testa de către ruşi punere în acţiune a capitolului 5 al alianţei privind riposta comună la agresiune.  

Ruşii sub acest dement numit Putin au devenit principalul pericol al stabilităţii lumii contemporane. Doar o acţiune hotărâtă a NATO poate să-i liniştească pe ruşii cuprinşi de o fervoare patriotică care nu se bazează decât pe imensitatea teritoriului imposibil de cucerit.

Politica de conciliere are limite, iar dacă Germania îşi imaginează că poate continua să facă comerţ cu Rusia ca în anii 30 este doar o iluzie imbecilă a stângiştilor din Bundestag.

Mă gândesc cu groază dacă am fi fost astăzi în situaţia Ukrainei, fără umbrela alianţei NATO. Pentru că georgianul Sakaşvili crede că ruşii vor să ajungă la Transnistria, înconjurând şi strângând ca un cleşte Ukraina care poate pierde şi Odesa care-i la gurile Nistrului şi în apropierea României. 


Pentru că suntem acum trebuie să-i mulţumim lui Emil Constantinescu, care s-a sacrificat politica ca aceste deziderate de apărare naţionale prin apartenenţa la NATO şi UE să fie o realitate. 
P.S. Este necesară şi o completare strict legată de subiect. Aseară am încercat să urmăresc o emisiune dedicată subiectului aparţinând lui Rareş Bogdan. Invitat îl avea pe Iulian Fota. Când am auzit ce bazaconii debitează am zapat. Cum este posibil ca un astfel de idiot să ajungă consilier pe probleme de securitate naţională? Băsescu ne-a spus că este posibil!

joi, 5 februarie 2015

Sfârşitul vecinului

Cine este vecinul?
Este cel mai puternic om din Piteşti, Argeş şi Muscel, adică Constantin Nicolescu.
Cineva îmi spunea că singura sa şcoală absolvită pe bune a fost cea profesională de mecanici auto. Diplomele de subinginer, economist, şi doctor în economie le-a obţinut datorită poziţiei politice.
A avut poziţii de putere şi înainte şi după 1989. După revoluţie a ocupat toate poziţiile politice de forţă din acest judeţ, a fost prefect, a fost senator, a fost mai ales preşedintele Consiliului Judeţean Argeş. El este poate expresia conceptului de baron. A organizat şi condus cea mai puternica organizaţie a PSD din ţară. În vremea retrocedărilor funciare unde ar fi trebuit să primească cineva pământ se trezea vecin cu Nicolescu, mai ales în zone intravilane. De aici i-a venit şi porecla de Vecinul! Constantin Nicolescu a fost şi creatorul marilor bogătaşi ai judeţului, marii afacerişti din zona construcţiilor şi a infrastructurii, şosele, poduri sunt creaţia lui. Uite că de la pod şi fonduri europene se trage. A primit azi sentinţa de puşcărie cu executare de 7 ani şi 8 luni. Şi-i mai bagă în rahat şi pe primarii din Curtea de Argeş şi Câmpulung care aveau nevoie de repararea unor şcoli.
A făcut şi bine unor oameni, dar răul pe care l-a făcut favorizând primari şi afacerişti corupţi care au furat oamenii şi în loc de lucruri folositoare pentru localităţile judeţului aceşti nenorociţi moşiţi şi protejaţi de Nicolescu şi-au umflat buzunarele şi burţile. 
Aproape de el se află celălalt om tare  al judeţului primarul Piteştiului, Pendiuc, aflat în stare de arest. Azi au mai primit puşcărie şi afaceristului Penescu şi al oamenilor săi.
Aşteaptă deputatul Mircea Drăghici, implicat şi el în afaceri necurate. Dacă te uiţi la parlamentarii PSD, observi că mai toţi sunt rude cu Nicolescu sau locotenenţi de ai lui. 
Îmi aduc aminte cu un rictus de definiţia comunistă a judeţului Argeş: Judeţul cinstei şi a onoarei. După cum arată liderii de azi care sunt descendenţii cei cinstiţi şi onorabili. Trăitor de 40 de ani în judeţ ştiu că aici corupţia a fost endemică. Se fura pe rupte de la Dacia şi de la Arpechim. Se fura pentru că nu se găseau piese de schimb pentru maşini şi pentru că benzina era vândută restrictiv. Dra obiceiul ăsta prost l-au continuat cei care fac azi parte din sistemul politic şi economic al judeţului.
Argeşul este unul din judeţele norocoase ale României. Aici se află cea mai mare intreprindere ca personal a România, Uzina Dacia Piteşti, probabil cel mai mare succes industrial post decembrist.  Aici au răsărit zeci de mici intreprinderi legate de Dacia. Aici se fabrică combustibilul nuclear al CNE Cernavoda. După cât am văzut eu subiectiv nici agricultura nu stă prost. Dar şi Argeşul are mulţi săraci şi de vină că sunt atâţia sunt în primul rând cei care conduc destinele acestui judeţ. Cum este posibil ca în acest judeţ prosper să existe atât de mulţi oameni cu mentalitate de asistaţi social.

De acea cu regret trebuie să spun că Constantin Nicolescu merită să stea la puşcărie!


miercuri, 4 februarie 2015

Cum să nu mă umplu de nervi?

Sunt un constant lector al revistelor culturale, Dilema veche şi România Literară pe hârtie, Observator Cultural online. Mai foiletez şi revista 22, când sunt subiecte culturale, site de tipul Contributors.ro.

Dar cel mai tare m-a enervat faptul că la un articol de pe contributors.ro:


mi-a fost ştearsă postarea mea de pe forum.

Cam ce spune doamna Marcu?
Păi îi acuză complet anacronic pe cei de la Observator cultural că sunt cam antisemiţi în siajul lui Volodea Tismăneanu.
Şi ce argument foloseşte doamna Marcu?
Că sunt cam ca cei de la Gazeta Literară din anii 50! Chiar dacă acuza făcută OC este stupidă şi respinsă ferm de scriitori români de origine evreiască, doamna Marcu se foloseşte de acest argument.
Care ar fi fost vina postării mele?
Pentru că o avertizam pe autoare că dacă foloseşte argumentul Gazeta Literară în favoarea lui Volodea T. riscă să întoarcă împotrivă toată istoria comunismului românesc strâns legată de familia respectivului. Ba i-am sugerat să folosească arheologia din România Mare ca mai potrivită în chestiune. Ei bine! Voiosul şi neobositul Volodea T. care, presupun că el mi-a şters postarea, dat fiind că este cenzorul platformei nu scapă ocazia să-mi folosească argumentul şi hop ţop cu un articol în care se autovictimizează citând din respectiva foaie hebdomadară. Dar nu scapă ocazia, când enumeră victimele lui Veceu Tudor să-l extragă pe al lui Petre Roman. Deh, nu merită să fie pe lista în care tronează Volodea, Roman a avut neruşinarea să facă politică, reuşită sau nu, într-o perioadă foarte tulbure, şi nu poate fi pe lista de fii de foşti, a lui Tismăneanu este doar discriminatorie. Niscaiva obiceiuri de cenzor din vremuri apuse mai răzbat prin pojghiţa de neocon de mare bonton.
Dar bontonul băsist, că de le este vorba, este acum călcat în picioare şi dat de toţi pereţii de cea care întrupează cel mai bine băsismul, anume duduia Elena Udrea. Ca o Gorgonă Meduză dezlănţuită dă de pământ cu toţi ex comilitonii domniei sale. Şi Ion Stanomir, alt deontolog de contributors.ro  scrie acolo despre februarie 2015 ca sfârşit de ciclu istoric. Pasămite pesedismul, bastardul stângist al fesenismului şi-a trăit traiul. Dar sfielnicul Stanomir nu zice nici pâs de prăbuşirea mitologiei băsiste prin dezlănţuita Udrea. Chiar ninica, ninicuţa gheaspre reşpectiva?
Pe de altă parte am încercat să văd ceva după secvenţa Digi24 cu Hurezeanu. Nu se putea, peste tot clănţăii de serviciu, păreriştii de doi bani afiliaţi. Realitatea tv depăşise stahanovist planul invitând vreo 10 persoane, care în niciun caz nu erau un cor antic. Televiziunile de ştiri şi politică sunt incapabile să treacă de anumite reflexe care le face complet neinteresante, vinovaţii principali fiind aşa zişii moderatori. 

Aşa că am trecut pe Fishing & hunting fără sonor, că aşa sunt peştii...muţi!

Acu' de ce să nu-l concurez la vorbărie goală dacă vreţi pe unul din subiecţii opiniilor mele?

marți, 3 februarie 2015

Revedere cu colegii

Azi a fost o zi tristă!
A avut loc serviciul religios şi înmormântarea profesorului nostru drag Aureliu Leca.
La bisericuţa din interiorul campusului UPB am fost prezenţi 9 dintre colegii de promoţie de la CNE din 1972. Cred că nici o altă promoţie nu a fost atât de bine reprezentată.
Mircea, Betty, Adriana, Doina, Joe, Dan, Johnny

Am fost prima promoţie care am dat examen în 1967 la Nucleare. 

După serviciul religios Mircea Popescu ne-a invitat la el şi aşa l-am pomenit pe profesor şi ne-am amintit că am fost odată tineri.
Şi uite că la Mircea au fost prezenţi:
Johnny Burchilă, Dan Ciupag, Joe Neguţ, Doina Niţă, gazda Mircea Popescu, Betty Popa, Adriana Şoancă (Biro). Fetele să mă scuze că nu le mai ştiu numele de doamne. Nelu Bolma a plecat fără să-l mai vedem, iar Gigi Lucaciu s-a scuzat că este şofer.  
Mircea ne-a demonstrat că este un mare gospodar şi gurmet, am mâncat slăninuţă afumată şi cârnaţi asortaţi cu murături senzaţionale, gogoşari cu conopidă!
 Adriana, Doina, Johnny, Dan şi Tina Popescu

Poza de grup şi clipul neintenţionat pe care l-am pus în blog l-a făcut amabila nostră gazdă, doamna Tina Popescu.
Profesorul are de ce să fie mulţumit, l-am pomenit şi ne-am adus aminte de cât de mult a trecut când eram nişte tineri care doreau să spargă munţii.
Vremurile nu au fost întru totul favorabile, dar lăsăm în urmă cariere de care nu avem cu nimic să ne fie ruşine.


Şi iată că o zi tristă a fost prilejul să ne revedem!
 Să dea Domnu' să ne revedem şi cu alte prilejuri.

luni, 2 februarie 2015

Miliardarii de carton

Pe la sfârşitul anilor 1990 şi începutul anilor 200 se purta sintagma miliardari de carton. Aceştia erau foşti îmbogăţiţi din bişniţa multiplă prin Iugoslavia, turcia şi alţi vecini. Aceşti îmbogăţiţi erau extrovertiţi îşi etalau averea cu sfidare ciocoiască. Mulţi dintre ei au dispărut, murit, au sărăcit. Am mai rămas câţiva care unul este la puşcărie Becali şi altul stă ferit, Cataramă. Dra acum ecarisajul DNA şi al justiţiei îi revelează pe alţi miliardari de carton, dar acesta este armat! Aceştia au reuşit să spolieze economia românească. Din grămada de fier vechi ei s-au îmbogăţit neruşinat precum Videanu, care a moştenit terenurile de la Vulcan, intreprinderea de cazane şi utilaje grele, aflată într-o zonă devenită acum centrală a Bucureştiului. Altul precum Adamescu a preluat sistemul de asigurări românesc. Pe lângă aceşti miliardari de carton s-a dezvoltat o mafie politică care a procedat la jaful organizat al României, este o mafie transpartinică, s-a dezvoltat plenar pe vremea lui Năstase, preluată cu succes de către Traian Băsescu. Băsescu marele cavaler al anticorupţiei însă a făcut curăţenie în această mafie, băgând la puşcărie prin intermediul DNA - Morar şi al judecătorilor aserviţi pe cei prea apropiaţi politic de Năstase, sau alţii pe care Băsescu îi ura pur şi simplu.
În afacerea cu justiţia Băsescu s-a înşelat în privinţa lui Kovesi. Această doamnă face lucruri fără precedent, distruge mafia personală a lui Băsescu. Prin punerea sub acuzare a Elenei Udrea, cel mai important pion politic şi sentimental al fostului preşedinte. Se produce o adevărată   avalanşă de tip domino, zilnic oameni din această mafie personală sunt puşi sub anchetă. 
Cea mai mare dilema a mea este cum au putut prim miniştri ca Tăriceanu şi Boc să numească miniştri indivizi neruşinat de corupţi? Pentru că orice s-ar spune cei doi prim miniştri nu par atinşi de fenomen, chiar dacă se ridică şi asupra lor suspiciuni. Pentru prim ministrul Năstase nu am nicio dilemă, el era un capo mafiot, sub pojghiţa intelectuală, stătea un ciocoi lacom şi neruşinat, de cea mai joasă factură. 
Acelaşi tip ciocoiesc îl prezintă fostul preşedinte, maestru în tinereţe al contrabandei, legitime în vremuri comuniste. ilegitime în capitalism şi democraţie. 

Toţi aceşti ciocoi sunt în acelaşi timp miliardari de carton, consistenţa lor începe să se topească ca gheaţa pusă la soare.