Putin după uşă

Cineva mă îndemna să-mi dau cu părerea de ultimele decizii ale NATO.

De fapt în vecinătatea apropiată se poartă un război care ne poate afecta şi pe noi.

Anul trecut Rusia şi-a arătat faţa de agresor din vremurile interbelice, când Germania sau URSS călcau în picioare independenţa vecinilor.

Chiar acum citesc despre istoria Poloniei. Noi ne plângem că am stat în faţa răutăţilor şi la confluenţa marilor imperii. Ce să zicem de Polonia? Mare putere medievală a ajuns să fie împărţită între puternicii vecini ai secolului XVIII, Prusia, Austria şi Imperiul Ţarist. Ori ruşii şi nemţii experţi în deznaţionalizare nu au reuşit să-i anuleze pe cei 20 de milioane de polonezi, cei mai înţelegători rămânând austriecii. Menghina geografică între care a existat Polonia interbelică, ultima putere europeană care în învins Rusia Sovietică, a acţionat în 1939 şi Polonia a fost din nou sfârtecată de cei doi vecini.

Polonia de azi are graniţele stabilite de Stalin, a pierdut la Bielorusia şi Ukriana, dar a câştigat pe seama Germaniei. Din acest motiv, probabil sunt mult mai realişti şi plicaţi la problema ukrainienă pe care noi o privim tot prin prisma Tratatului Ribbentrop Molotov. În concepţia modernă a geopoliticii poloneze, Ukraina este tamponul împotriva colosului rusesc. De abia acum au început să înţeleagă factorii politici de la Bucureşti. 

Pentru că obiectivul rusesc este reanexarea Malorosiei, adică a Rusiei Mici – Ukraina, leagănul statului rus de azi. Că problema anexării Crimeii s-a desfăşurat pe non combatul ukrainian, Putin  a ridicat miza şi a început agresiunea asupra estului Ukrainei, unde locuiesc mulţi care se simt şi declară ruşi. 

Când au început acţiunile armatei ukrainiene împotriva separatiştilor, aceştia au fost zdrobiţi în primă fază. Îngrijorat, Putin a lăsat orice minciună la o parte şi şi-a trimis în Ukraina forţele speciale înarmate covârşitor de superior faţă de ukrainieni. De când au început negocierile de la Minsk până acum separatiştii au mai ocupat 1500 Km pătraţi. Este clar că armata ukrainiană este net depăşită de unităţile bine înarmate ale Rusiei. Decizia Franţei şi a Germaniei de a nu furniza arme Ukrainei este sinucigaşă, atât timp când ambele s-au înfruptat din comenzile armatei ruse. Doar atitudinea SUA mi se pare realistă. Ei vor să-i doteze pe ukrainieni cu armamente de ultimă generaţie. Soluţia negocierilor fără ripostă împotriva unui agresor este o eroare.

NATO a luat decizia potrivită când a hotărât amplasare de trupe de intervenţie rapidă în estul Europei. Există temeri că asupra unei din ţările baltice se presupune că se va testa de către ruşi punere în acţiune a capitolului 5 al alianţei privind riposta comună la agresiune.  

Ruşii sub acest dement numit Putin au devenit principalul pericol al stabilităţii lumii contemporane. Doar o acţiune hotărâtă a NATO poate să-i liniştească pe ruşii cuprinşi de o fervoare patriotică care nu se bazează decât pe imensitatea teritoriului imposibil de cucerit.

Politica de conciliere are limite, iar dacă Germania îşi imaginează că poate continua să facă comerţ cu Rusia ca în anii 30 este doar o iluzie imbecilă a stângiştilor din Bundestag.

Mă gândesc cu groază dacă am fi fost astăzi în situaţia Ukrainei, fără umbrela alianţei NATO. Pentru că georgianul Sakaşvili crede că ruşii vor să ajungă la Transnistria, înconjurând şi strângând ca un cleşte Ukraina care poate pierde şi Odesa care-i la gurile Nistrului şi în apropierea României. 

Pentru că suntem acum trebuie să-i mulţumim lui Emil Constantinescu, care s-a sacrificat politica ca aceste deziderate de apărare naţionale prin apartenenţa la NATO şi UE să fie o realitate. 
P.S. Este necesară şi o completare strict legată de subiect. Aseară am încercat să urmăresc o emisiune dedicată subiectului aparţinând lui Rareş Bogdan. Invitat îl avea pe Iulian Fota. Când am auzit ce bazaconii debitează am zapat. Cum este posibil ca un astfel de idiot să ajungă consilier pe probleme de securitate naţională? Băsescu ne-a spus că este posibil!